ICCJ. Decizia nr. 703/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 703/2012
Dosar nr. 10263/1/2011
Şedinţa publică din 30 aprilie 2012
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 decembrie 2011 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe cererea formulată de revizuentul R.V. de revizuire a sentinţei penale nr. 691 din 07 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1660/1/2008.
Înalta Curte, analizând cererea formulată, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală sus-menţionată a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul R.V. împotriva rezoluţiei nr. 1657/P/2007 din 07 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, fiind menţinută rezoluţia atacată, cu obligarea petiţionarului la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în esenţă, că prin rezoluţia nr. 1657/P/2007 din 07 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de H.I., N.Ş., A.M.P. - judecători la Curtea de Apel Bacău şi E.C. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), soluţia fiind menţinută prin rezoluţia nr. 1397/935/II/2/2008 din 20 februarie 2008, dispusă de procurorul-şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Nemulţumit de soluţia procurorului, petiţionarul s-a adresat cu plângere, conform art. 2781 C. proc. pen., instanţei competente, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, pe baza analizei actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei patru magistraţi este legală şi temeinică întrucât din actele premergătoare rezultă că aceştia nu au comis nicio faptă de natură penală.
Hotărârea a fost atacată pe calea revizuirii de revizuentul R.V., fără a invoca vreunul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că, din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive, rezultă că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei (acele soluţii care nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal) nu pot fi supuse revizuirii.
Or, în raport de soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în sensul dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen.
Revizuirea este calea de atac extraordinară prin care se îndreaptă erorile de judecată datorate necunoaşterii de către instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă a unor fapte şi împrejurări în funcţie de care aceasta nu corespunde legii.
Reglementarea riguroasă a acestei căi extraordinare de atac este determinată de împiedicarea introducerii unor astfel de cereri pentru erori de fapt minore, fiind instituite, pentru fiecare caz în parte, condiţii de fond şi de formă de natură să convingă despre necesitatea înlăturării erorilor judiciare.
În cauza dedusă judecăţii, se constată că petiţionarul a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva unei sentinţe prin care anterior a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de acesta, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Astfel cum revizuirea priveşte o hotărâre prin care instanţa nu a rezolvat fondul cauzei, calea extraordinară de atac promovată de petiţionar apare ca fiind inadmisibilă, în acest sens pronunţându-se şiSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 stabilindu-se că „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. este inadmisibilă".
În aceste condiţii, cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare, cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 691 din 07 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1660/1/2008.
Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 405/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 128/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
