ICCJ. Decizia nr. 789/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 789/2012
Dosar nr. 12924/86/2010
Şedinţa publică din 19 martie 2012
Asupra cauzei penale de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 172 din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, inculpatul M.N.F. a fost condamnat la următoarele pedepse:
1. 10 (zece) ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârşită la data de 4 iunie 2010, victimă N.I.);
2. 25 (douăzeci şi cinci) ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. h), i) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârşită la data de 4 iunie 2010, victimă N.I.);
3. 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârşită la data de 4 iunie 2010, victimă N.I.);
4. 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârşită la data de 8/9 iunie 2010, parte vătămată F.V.);
5. 5 (cinci) ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârşită la data de 8/9 iunie 2010, parte vătămată L.R.);
6. 12 (doisprezece) ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174- art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b), c) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârşită la data de 8/9 iunie 2010, părţi vătămate F.V. şi L.R.);
7. 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârşită la data de 10/11 iunie 2010, victimă A.M.);
8. 10 (zece) ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârşită la data de 10/11 iunie 2010, victimă A.M.);
9. detenţiune pe viaţă şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. h) rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârşită la data de 10/11 iunie 2010, victimă A.M.);
10. 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârşită la data de 10/11 iunie 2010, victimă A.M.);
11. 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1), (4) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârşită la data de 10/11 iunie 2010, victimă A.M.).
În temeiul disp. art. 61 alin. (2) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 6 (şase) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 259 din 02 aprilie 2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava.
În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză (arătate la pct. 1-11), în temeiul disp. art. 61 alin. (1) C. pen. şi cu restul de pedeapsă de 737 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6(şase) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 259 din 02 aprilie 2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, urmând ca în final inculpatul M.N.F. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa principală a detenţiunii pe viaţă şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului M.N.F. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi lit. b), pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 11 iunie 2010 la zi.
În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.N.F.
În latură civilă, s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă N.C., atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentant legal al minorilor N.M., N.A. şi N.M., inculpatul M.N.F. fiind obligat să plătească părţii civile N.C. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 4028,65 lei cu titlu de daune materiale, iar fiecăreia dintre părţile civile minore N.M., N.A. şi N.M. suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 111 lei, lunar, cu titlu de prestaţii periodice, până la majoratul acestora.
Totodată, s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă N.A., inculpatul M.N.F. fiind obligat să plătească părţii civile susmenţionate suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 23.340 lei cu titlu de daune materiale, precum şi, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă L.R., inculpatul M.N.F. fiind obligat să plătească acesteia suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act că partea vătămată F.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Lin dimineaţa zilei de 4 iunie 2010, în timp ce victima N.I. efectua lucrări pe terenul său agricol situat pe raza satului Băişeşti, com. Cornu Luncii, profitând de lipsa altor persoane în zona respectivă, dar şi de puterea sa fizică superioară, inculpatul s-a apropiat din spate de victimă, a exercitat acte de violenţă asupra acesteia, după care, strângând-o de gât, a condus-o în mod forţat pe terenul agricol situat alături de terenul victimei unde a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale normale şi anale.
După finalizarea actelor sexuale, pentru a o împiedica pe victimă să îl denunţe autorităţilor, inculpatul a suprimat viaţa acesteia, sugrumând-o.
Ulterior, pentru a ascunde faptele comise, inculpatul a târât cadavrul victimei până la capătul lanului, abandonându-1.
Totodată, inculpatul a sustras de la victimă un telefon mobil, o bicicletă, precum şi o sacoşă în care se aflau o pereche de ochelari şi un etui.
În seara aceleiaşi zile, după ce s-a odihnit, inculpatul a revenit la locul unde a ascuns cadavrul şi 1-a târât peste câmp, pe o distanţă de aproximativ 1.150 m, ascunzându-l într-un tub din beton de la canalul artificial pentru colectarea apelor pluviale (filele 54 - 56, 242, 262, 263 d.u.p.).
Dispariţia victimei N.I. a fost constatată de persoane apropiate acesteia în după-amiaza zilei de 4 iunie 2010, după ce căutările efectuate în zona terenului agricol au condus numai la descoperirea unor obiecte care îi aparţinuseră acesteia (declaraţiile martorilor A.O., S.M., S.M., D.D., L.G., H.I., S.V., M.B.C., L.M., C.Ş., M.V., P.M., P.C., B.T.).
Organele de poliţie au fost sesizate cu privire la dispariţia victimei la data de 5 iunie 2010, acestea demarând imediat procedurile adecvate unei astfel de situaţii.
În urma investigaţiilor, cadavrul victimei a fost găsit la data de 6 iunie 2010, orele 11,45, în locul unde fusese ascuns de către inculpat, (fila 44 d.u.p.).
Ulterior, s-a constatat că inculpatul a introdus în telefonul victimei o cartelă telefonică proprie. Pe acest număr inculpatul a fost apelat, la data de 6 iunie 2010, orele 22,55 şi respectiv 22,58 (filele 787, 735 d.u.p.) de la postul cu numărul de telefon 0746-870656 aparţinând fratelui său, martorul M.A. (filele 394, 390, 391 dosar u.p.), acestea fiind singurele apeluri efectuate de pe telefonul sustras de la victima N.I.
Prima instanţă a reţinut că situaţia faptică anterior descrisă rezultă din declaraţiile martorilor din lucrări V.D. (fila 110 d.u.p., fila 89 dosar fond), A.O. (fila 113 dossar u.p., fila 94 dossar fond), S.M. (vol. I fila 115 dossar u.p., fila 123 dossar fond), S.M. (vol. I, fila 117 dossar u.p.), D.D. (filele 119 -120 dosar u.p., fila 124 dossar fond), L.G. (fila 123 dosar u.p.), H.I. (fila 124 dosar u.p.), S.V. (vol. I -fila 127 dosar u.p.), M.B.C. (vol. I fila 133 dosar u.p; fila 204 dosar fond), L.M. (vol. I fila 138 dosar u.p.; fila 205 dosar fond), C.Ş. (vol. I fila 141 dosar u.p.; fila 139 dosar fond), M.V. (vol. I fila 143 dosar u.p., fila 137 dosar fond), P.M. (fila 144 vol. I dosar u.p.; fila 203 dosar fond), P.C. (fila145 vol. I dosar u.p., fila 138 dosar fond), B.T. (fila 150 vol. I dosar u.p., fila 166 dosar fond), B.C. (fila 152 vol. I dosar u.p.; fila 200 dosar fond) şi G.E. (filele 154 - 156 dosar u.p.; fila 165 dosar fond), coroborate cu declaraţiile inculpatului de recunoaştere a faptelor (filele 35, 36 dosar fond).
Aceeaşi valoare probatorie a fost recunoscută şi declaraţiilor martorilor din lucrări F.I., S.G., Ş.N., D.M. (fila 196 dosar fond), D.M. (fia 197 dosar fond) şi O.V. care au relatat date despre persoana inculpatului şi împrejurările în care l-au văzut la data de 4 iunie 2010, când a fost violată şi ucisă victima N.I.
Totodată, în cursul cercetării judecătoreşti, în latura civilă a acuzei au fost audiate partea civilă N.C. filele 37, 59 dosar fond), precum şi martorii propuşi de partea civilă N.C., respectiv martorii P.M.G. (fila 91 dosar fond), H.M. (fila 92 dosar fond) şi V.V. (fila 93 dosar fond).
S-a mai reţinut că, ulterior comiterii faptelor descrise la subpct. l, inculpatul M.N.F. s-a deplasat la domiciliul său din satul Măzănăeşti.
Întrucât inculpatul făcea parte din cercul de suspecţi, acesta a fost verificat, la domiciliu, la data de 6 iunie 2010, de către organele de urmărire penală (filele 180, 181, 183 d.u.p.).
La vederea lucrătorilor de poliţie, inculpatul a părăsit în fugă locuinţa, organele de anchetă nereuşind să-L reţină.
În zilele următoare, inculpatul nu a mai revenit la locuinţa sa, ascunzându-se prin diverse locuri, inclusiv case nelocuite, situate pe raza comunei Drăgoieşti.
Din investigaţiile întreprinse în cauză a rezultat că inculpatul a pătruns, la o dată neprecizată, în casa numitei J.V., de acolo însuşindu-şi, fără drept, o rangă şi un cleşte (fila 352 dosar u.p.).
Totodată, inculpatul a pătruns şi în locuinţa numitului C.C. (fila 367 d.u.p.) unde a făcut un „inventar" al bunurilor pe care dorea să le sustragă, în documentul găsit la faţa locului existând chiar şi unele indicaţii pentru numitul „A." (probabil fratele său) cu privire la bunurile pe care urma să i le aducă la domiciliu.
Subsecvent identificării autorului, respectivul înscris a fost expertizat grafic, concluziile expertizei confirmând faptul că scrierea existentă pe document fusese executată de inculpatul M.N.F. (filele 369 - 381 dosar u.p.).
Ulterior, în noaptea de 8/9 iunie 2010, în jurul orelor 02,30 - 03,00, având asupra sa ranga sustrasă din locuinţa martorei J.V., inculpatul a pătruns, prin efracţie, în locuinţa victimei F.V. care era situată la mică distanţă de casa inculpatului, ca şi celelalte două imobile anterior menţionate.
În respectivul imobil se afla proprietara F.V. şi fiica acesteia, partea vătămată L.R.
Zgomotul produs de fereastra spartă a trezit-o din somn pe victima L.R. care s-a ridicat din pat.
Ca urmare, inculpatul a doborât-o la podea şi a început să o strângă de gât pentru a o împiedica să strige după ajutor. In acelaşi timp, i-a ridicat cămaşa de noapte cu intenţia de a întreţine cu aceasta acte sexuale, în cele din urmă renunţând la aceste intenţii (fila 304 d. u.p.).
Pentru a o împiedica pe victimă să strige după ajutor, inculpatul şi-a intensificat actele de violenţă exercitate asupra acesteia, continuând să o stranguleze. Considerând că doar în acest mod poate scăpa de o eventuală agresiune, victima L.R. (care îl recunoscuse pe inculpat chiar din momentul în care acesta pătrunsese în casă) s-a prefăcut că a murit.
Indus în eroare, inculpatul a încetat actele de violenţă considerând că acestea cauzaseră deja decesul victimei.
În ceea ce o priveşte pe victima F.V., s-a reţinut că aceasta a fost doar uşor îmbrâncită de inculpat.
Ulterior, pentru a împiedica o eventuală denunţare la organele judiciare, inculpatul a încercat să înlăture urmele infracţiunilor comise împrăştiind motorină peste diverse obiecte aflate în casă, inclusiv peste corpul victimei L.R. pe care o credea moartă şi dându-le foc.
Imediat după plecarea inculpatului, victima L.R. s-a deplasat la locuinţa vecinului său, martorul F.V. (fila 327 dosar u.p.), care a mers de urgenţă la locuinţa incendiată şi a stins toate cele 4-6 focare de incendiu. In acest fel au fost salvate cele două victime şi s-a împiedicat distrugerea prin incendiere a locuinţei victimei F.V.
În imobilul celor două victime, inculpatul a abandonat ranga cu care spărsese fereastra şi şapca.
Din imobil, inculpatul a luat o lanternă, o sacoşă şi diverse alimente.
Cu ocazia cercetării la faţa locului a fost identificată ranga (fila 348 dosar u.p.) aparţinând martorei J.V.
Totodată, la momentul cercetării locului comiterii faptei, câinele de urmă M. a primit spre prelucrare urma de pe şapca identificată în imobil, conducând echipa operativă de la locuinţa incendiată până în dreptul imobilului unde domiciliază inculpatul (filele 297 - 299 d. u.p.).
Lanterna luată din casa celor două victime a fost găsită pe un teren agricol din apropiere, într-o sacoşă în care se mai afla şi cleştele sustras din locuinţa martorei J.V. (fila 357 dosar u.p.).
Prima instanţă a reţinut că situaţia de fapt anterior descrisă rezultă din declaraţiile celor două părţi vătămate F.V. (vol. II, fila 302 dosar u.p.) şi L.R. (vol. II, fila 304 dosar u.p. şi filele 39, 60 dosar fond), precum şi din declaraţiile martorilor din acte F.V. (fila 327 vol. II dosar u.p., fila 233 dosar fond), L.R. (fila 341 vol. II dosar u.p.; fila 234 dosar fond), G.I. (fia 344 dosar u.p. vol. II, fila 235 dosar fond), J.V. (fila 351 vol. II dosar u.p., fila 236 dosar fond), C.P. (fila 356 vol. II dosar u.p.; fila 237), C.C. (fila 367 vol. II dosar u.p.; fila 351 dosar fond), M.A. (fila 393 vol. II, dosar u.p., fila 322 dosar fond), M.R. (fila 382 vol. II dosar u.p.) şi M.G. (fila 385 vol. II dosar u.p.).
În cursul urmăririi penale, deşi, iniţial, inculpatul M.N.F. s-a prevalat de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen. (filele 458 - 459 vol. II dosar u.p.), ulterior, acesta şi-a schimbat poziţia procesuală, arătând că doreşte să dea declaraţii cu privire la activităţile infracţionale desfăşurate în cursul lunii iunie 2010 (filele 464 -474, vol. III dosar u.p.).
Depoziţiile inculpatului se coroborează cu procesul - verbal de conducere în teren şi planşele fotografice aferente efectuate la data de 16 iulie 2010 (filele 476 - 504, vol. III dosar u.p.) care atestă locul comiterii faptei, traseele şi modalităţile în care acesta a procedat în scopul agresării sexuale a numitei L.R. şi a incendierii imobilului în care se aflau părţile vătămate L.R. şi F.V.
Aceeaşi poziţie procesuală a adoptat inculpatul şi în faţa instanţei de fond.
S-a mai reţinut că, deşi inculpatul cunoştea că era căutat de organele de urmărire penală în vederea tragerii la răspundere pentru faptele prezentate la pct. II, acesta s-a sustras urmăririi, părăsind localitatea de domiciliu şi deplasându-se pe raza comunei Rădăşeni.
III. în acest fel, cel mai probabil în cursul zilei de 10 iunie 2010, inculpatul a ajuns în satul Pocoleni, ascunzându-se într-o zonă cu vegetaţie înaltă din apropierea casei victimei A.M.
În aceste circumstanţe, inculpatul a pătruns în casa martorului G.P., imobil care se învecinează cu gospodăria victimei A.M.
Deşi inculpatul a contestat că ar fi pătruns în imobilul susmenţionat, cu ocazia cercetării la faţa locului (filele 599 - 630 dosar u.p.) au fost identificate bunuri de pe care au fost prelevate amprentele sale papilare (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică din 2010 întocmit de specialiştii din cadrul Serviciului criminalistic al I.P.J. Suceava - filele 633 - 642 dosar u.p.).
Aflat în apropierea locuinţei victimei A.M., inculpatul a observat, pe parcursul zilei de 10 iunie 2010, activităţile desfăşurate de victimă şi de persoanele care au sosiră la locuinţa acesteia.
La lăsarea întunericului, cunoscând că victima este singură în casă, inculpatul a spart una dintre ferestrele casei, a pătruns în camera în care dormea aceasta şi, prin violenţă şi constrângere, a determinat-o să se dezbrace, după care a întreţinut cu ea acte sexuale normale şi anale.
Ulterior, pentru a împiedica o eventuală denunţare a sa, inculpatul a suprimat viaţa victimei, strangulând-o cu pantalonii acesteia.
Ulterior uciderii victimei A.M., inculpatul a sustras din patrimoniul acesteia două telefoane mobile, o geantă de vol.aj, diverse alimente şi obiecte vestimentare.
Pentru a împiedica descoperirea faptelor sale, inculpatul a luat hotărârea de a incendia casa victimei.
În acest sens, inculpatul a luat butelia de aragaz care se afla în bucătăria casei, a dus-o pe holul de acces în imobil (loc unde abandonase şi cadavrul victimei) şi a dat drumul robinetului, după care a dat foc unor obiecte uşor inflamabile aflate în aceeaşi încăpere.
Incendiul care a urmat a pricinuit carbonizarea cadavrului victimei şi distrugerea, aproape în totalitate, a casei de locuit a acesteia, fapt care a pus în pericol inclusiv gospodăriile învecinate.
Sub acest aspect s-a reţinut că lucrătorii din cadrul I.S.U. Suceava au fost sesizaţi cu privire la incendiu la data de 11 iunie 2010, orele 02.35, însă în pofida intervenţiei lor rapide, nu au putut fi limitate consecinţele vizate de autor.
S-a reţinut şi faptul că, la data de 15 iunie 2010, a fost efectuată o conducere în teren cu inculpatul, ocazie cu care pe un teren agricol situat între şoseaua ce leagă comuna Păltinoasa de municipiul Fălticeni şi, respectiv, teritoriul comunei Baia, a fost identificată o geantă de vol.aj conţinând diverse obiecte (filele 698 -708).
Ulterior aceste bunuri au fost prezentate numitei N.A., fiica părţii vătămate A.M., susnumita declarând că aceste bunuri erau proprietatea mamei sale (filele 714-725).
Prima instanţă a apreciat că situaţia de fapt anterior prezentată a fost probată prin declaraţiile părţii civile N.A. (fiica victimei A.M. - fila 592, vol. III dosar u.p. şi filele 38, 58 dosar fond), declaraţiile martorilor din lucrări G.P. (fila 598 vol. III dosar u.p., fila 280 dosar fond), I.C.C. (fila 644, vol. III, fila 350 dosar fond), U.M. (fila 645, vol. III dosar u.p., fila 349 dosar fond), L.M. (fila 646 vol. III, fila 348 dosar fond), P.T. (fila 647 vol. III dosar u.p.), A.G. (fratele victimei A.M. - fila 648 vol. III dosar u.p) şi D.G. (sora victimei A.M. - vol. III fila 649 dosar u.p., fila 321 dosar fond).
Inculpatul M.N.F. a recunoscut şi faptele comise în noaptea de 10/11 iunie 2010 asupra victimă A.M., arătând în detaliu, în cursul urmăririi penale, modalitatea de săvârşire a acesteia, atât cu prilejul audierii sale (filele 658 - 660 vol. III dosar u.p.), cât şi a reconstituirii faptei (filele 662 - 667, vol. III - p.v. de conducere în teren, filele 668 - 708, vol. III şi planşele fotografice aferente privind aspectele stabilite cu ocazia conducerii inculpatului în teren privind săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, viol, omor calificat, distrugere şi furt calificat în data de 10/11 iunie 2010 în dauna victimei A.M.).
În faţa instanţei de fond, de asemenea, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor (f 35, 36 dosar fond).
Totodată, au fost audiaţi şi martorii asistenţi G.V. şi A.N. (filele 710-713, vol. III dosar u.p.) care au participat la conducerea în teren efectuată de către organele de urmărire penală la data de 15 iunie 2010.
Cu caracter circumstanţial, prima instanţă a reţinut că, începând cu anul 2000, inculpatul M.N.F. a început să manifeste un comportament sexual deviant, din cercetările efectuate de către organele de anchetă reieşind că acesta a comis agresiuni sexuale împotriva mai multor persoane, după cum urmează:
- în cursul lunii mai 2000, inculpatul a încercat să o violeze pe numita R.S., chiar în locuinţa acesteia (fila 809 dosar u.p.);
- în cursul lunii august 2003 a încercat să o violeze, pe un teren agricol, pe numita U.C.I. - (fila 797 dosar u.p.);
- în cursul anului 2004, tot pe un teren agricol, inculpatul a încercat să o violeze pe numita F.R. (fila 812 dosar u.p.);
- la o dată neprecizată, inculpatul a încercat să o violeze, tot pe un teren agricol, pe numita F.L. (fila 815).
S-a mai reţinut şi faptul că, la data de 21 august 2005, inculpatul a întreţinut raporturi sexuale prin constrângere cu minora M.M., lipsind-o, totodată, de libertate aproximativ patru ore.
Pentru săvârşirea celor două infracţiuni, inculpatului i s-a stabilit pedeapsa rezultantă de şase ani închisoare prin sentinţa penală nr. 259 din data de 02 aprilie 2007 a Judecătoriei Suceava, din executarea respectivei pedepse fiind liberat condiţionat la data de 20 august 2009, cu un rest neexecutat de 737 zile (filele 840 -844).
După liberare, inculpatul nu şi-a schimbat opţiunile sexuale, continuând să comită infracţiuni deosebit de grave şi dovedind prin comportamentul său că nu era îndreptăţit să beneficieze de clemenţa instanţelor de judecată.
Sub acelaşi aspect s-a reţinut că inculpatul era cunoscut în comunitate ca o persoană cu un vădit comportament antisocial şi agresiv, atitudinea sa violentă fiind determinată de refuzul inculpatului, începând cu anul 2010, de a mai urma medicamentaţia prescrisă de medicul psihiatru.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a fost supus unei expertize medico-legale psihiatrice, în condiţii de internare, concluziile raportului din 2010 întocmit de I.N.M.L. „M.M."(filele 864 - 867, vol. IV dosar u.p.) stabilind că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate de tip impulsiv pe fond microsechelar, comiţialitate anamnestică, dar că păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.
În acelaşi registru de argumentare s-a reţinut că inculpatul a recunoscut şi regretat faptele comise, descriindu-le pe fiecare în amănunt. Detaliile oferite de inculpat (exceptând cele referitoare strict la acţiunile sale intenţional agresive care nu au fost captate vizual de nici o persoană), obiectivate în declaraţiile sale date în cursul procesului penal, au fost confirmate şi de martorii audiaţi în cauză, începând de la încadrarea evenimentelor în timp şi spaţiu şi obiectele de îmbrăcăminte pe care le-a purtat la data săvârşirii faptei şi până la atitudinea comportamentală a acestuia, manifestată înainte şi după incidente.
Din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, evidenţiate anterior, nominal, pentru fiecare dintre faptele deduse judecăţii, prima instanţă a reţinut că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, acesta făcându-se vinovat de săvârşirea tuturor celor 11 infracţiuni descrise în actul de inculpare.
Totodată, s-a apreciat că faptele deduse judecăţii au primit o corectă încadrare juridică.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, ţinând seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările în care au fost săvârşite faptele şi persoana inculpatului care este recidivist, condamnat anterior pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol, prima instanţă a apreciat că scopul pedepsei penale prevăzut de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, excepţie făcând infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşit asupra victimei A.M. pentru comiterea căreia instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Argumentarea opţiunii instanţei pentru cea mai gravă dintre sancţiunile prevăzute de legiuitor pentru infracţiunea de omor deosebit de grav - detenţiunea pe viaţă şi pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani, s-a fundamentat pe necesitatea respectării principiului proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol social al faptei săvârşite, prima instanţă apreciind că pentru asigurarea securităţii sociale a valorilor ocrotite de legea penală, în special a valorii supreme a vieţii, se impune eliminarea pe viaţă din societatea civilă deschisă a inculpatului M.N.F., izolarea acestuia de mediul social şi neutralizarea acestuia din punct de vedere social pentru evitarea pericolului comiterii altor infracţiuni de către acesta.
În procedura de individualizare judiciară a pedepselor, prima instanţă a avut în vedere faptul că, deşi inculpatul a solicitat aplicarea procedurii accelerate, de recunoaştere a vinovăţiei, acesta nu poate beneficia de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. întrucât prevederile alineatul (7) teza finală al aceluiaşi text de lege stipulează că dispoziţiile art. 3201 alin. (1) - (6) C. proc. pen. nu se aplică cazurilor în care acţiunea penală vizează o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, cum este şi cazul în speţă.
În plus, instanţa fondului nu a reţinut în favoarea inculpatului nici circumstanţe atenuante, apreciind că aspecte precum vârsta inculpatului şi atitudinea procesuală sinceră nu se pot circumscrie unor veritabile elemente circumstanţiale atenuante, prin raportare la gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, modalitatea în care au fost comise şi urmările ireversibile produse prin acestea.
În raport de limitele de pedeapsă stabile de lege pentru infracţiunile săvârşite de inculpat, natura şi gravitatea faptelor comise, precum şi caracterul obligatoriu, consacrat de lege prin art. 174-176 C. pen. şi art. 197 C. pen., a aplicat inculpatului şi pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în limitele prevăzute de art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen.
Totodată, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen., prima instanţă a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Constatând că inculpatul a comis cele 11 infracţiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 61 alin. (2) C. pen., revocând beneficiului liberării condiţionate a inculpatului din executarea pedepsei de 6 (şase) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 259 din 02 aprilie 2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava (filele 840-844 dosar u.p.).
De asemenea, prima instanţă a făcut aplicarea disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopind pedepselor aplicate inculpatului în prezenta cauză (arătate la pct. 1-11), iar în temeiul disp. art. 61 alin. (1) C. pen. şi cu restul de pedeapsă de 737 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6(şase) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 259/02 aprilie 2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, stabilind că în final inculpatul M.N.F. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa principală a detenţiunii pe viaţă şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Reţinând că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim privativ de libertate şi că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpat nu s-au modificat şi nu au încetat, în conformitate cu disp. art. 350 C. proc. pen., prima instanţă a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului, iar în temeiul disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 11 iunie 2010 la zi.
Procedând la soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa fondului a constatat că partea civilă N.C., atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentant legal al minorilor N.M., N.A. şi N.M. (fila 103 dosar u.p.; fila 37 dosar fond) a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 300 lei cu titlu de prestaţii periodice în favoarea copiilor săi întrucât, urmare faptelor inculpatului, aceştia au fost lipsiţi de contribuţia pe care mama lor ar fi avut-o la creşterea şi educarea lor şi de venitul pe care îl obţinea aceasta în străinătate (700 euro/lună), la plata sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuielile ocazionate cu înmormântarea soţiei sale şi la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 euro.
În dovedirea cererii, partea civilă a depus în cursul urmăririi penale certificatele de naştere ale minorilor (vol. I, filele 106-108 dosar u.p.), iar în cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii P.M.G. (fila 91 dosar fond), H.M. (fila 92 dosar fond) şi V.V. pe aspecte privind cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei şi praznicele ulterioare, conform obiceiului.
În ceea ce priveşte daunele materiale reprezentate de cheltuielile de înmormântare, instanţa fondului a apreciat că acestea au fost dovedite prin declaraţiile martorilor sus-menţionaţi, cuantumul lor fiind evaluat la suma de 4.028,65 lei.
Privitor la daunele morale solicitate de partea civilă N.C., prima instanţă a apreciat că suma de 10.000 lei solicitată de partea civilă N.C. este rezonabilă faţă de durerile suferite de aceasta prin pierderea soţiei sale care i-a cauzat o puternică tulburare şi suferinţă psihică.
Totodată, reţinând că prin uciderea victimei N.I., mama celor trei minori N.M., N.A. şi N.M., acestora li s-a adus o atingere a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale, prima instanţă a apreciat că părţile civile minore sunt îndreptăţite la daune morale în cuantum de 15.000 de lei şi la o prestaţie periodică de 111 lei, lunar, până la majoratul acestora.
Faţă de cele arătate, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în conformitate cu disp. art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (1) şi 3 lit. b) şi alin. (5) C. proc. pen., prima instanţă a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă N.C., atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentant al minorilor N.M., N.A. şi N.M., inculpatul M.N.F. fiind obligat la plata către partea civilă N.C. a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale şi a sumei de 4.028,65 lei cu titlu de daune materiale.
Totodată, în baza aceloraşi temeiuri legale, inculpatul a fost obligat la plata către fiecare dintre părţile civile minore N.M., N.A. şi N.M. a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale şi a sumei de 111 lei, lunar, cu titlu de prestaţii periodice, până la majoratul acestora.
În incidenţa faptelor descrise la subpunctul III din prezenta hotărâre, instanţa fondului a reţinut că.partea civilă N.A. (fila 596 vol. III dosar u.p.;fila 82 dosar fond) a solicitat obligarea inculpatului la plata contravalorii bunurilor sustrase din imobilul mamei sale (2 telefoane mobile: 300 lei; o geantă de vol. aj: 50 lei; un hanorac, 2 tricouri şi o pătură: 100 lei), a sumei de 20.000 lei reprezentând contravaloarea imobilului şi a tuturor bunurile existente în acesta care au fost distruse prin incendiere, a sumei de 500.000 lei cu titlu de daune morale şi a sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de înmormântare.
În susţinerea cererii, partea civilă N.A. a depus la dosar o serie de înscrisuri (f. 82 - 88 ds. fond), după cum urmează: copia carnetului C.E.C. emis pe numele N.D. care atesta retragerea sumei de 285 euro pe data de 11 iunie 2010 (data decesului mamei sale A.M.); copia carnetului C.E.C. emis pe numele său care atesta retragerea sumei de 715 euro la data de 11 iunie 2010 şi extras de cont emis de R. Bank care atesta retragerea sumei de 800 lei pe data de 16 iunie 2010, reprezentând bani necesari pentru înmormântarea victimei.
Totodată, în cuprinsul unei cereri depuse la dosarul cauzei, partea civilă a enumerat bunurile care au existau în locuinţa mamei sale şi care fuseseră distruse în urma incendiului provocat de către inculpat, respectiv: pe holul casei: un dulap, uşă glisantă, cuier, frigider (330 euro - bon fiscal: fila 86. dosar fond), maşină de spălat automată (189 euro - bon fiscal: fila 83 dosar fond), maşină de spălat neautomată; în camera din dreapta: un frigider, televizor, canapea, masă + 4 scaune, noptieră, D.V.D. Player (50 euro - bon fiscal: fila 83 dosar fond); în bucătărie: masă tablă, aragaz + butelie, diferite obiecte casnice; în camera din stânga: dulap lemn masiv cu 3 uşi, bicicletă, masă de călcat, fier de călcat, bunuri în valoare de 115.000 lei pe care victima le adusese din Grecia.
Partea civilă a mai arătat că inculpatul a sustras din locuinţa mamei sale un telefon şi un telefon R.D.S., cuantificate la suma de 400 lei.
Valoarea imobilului distrus aparţinând mamei sale şi a bunurilor existente în acesta la momentul incendiului provocat de inculpat a fost cuantificată de partea civilă N.A. la suma de 100.000 lei, partea evidenţiind în acest sens faptul că imobilul fusese recent renovat, atât în exterior, fiind acoperit cu tablă, pereţii exteriori ai casei fiind confecţionaţi din lemn şi acoperiţi cu PVC, în partea de jos fiind aplicat un brâu din beton şi trepte de beton, precum şi în interior.
În dovedirea pretenţiilor formulate, la solicitarea părţii civile, a fost audiat martorul I.C.C. (fila 90 dosar fond) care a arătat că a lucrat la renovarea imobilului victimei A.M. şi are cunoştinţă că la momentul respectiv existau în interior o serie de bunuri, respectiv. 2 maşini de spălat (una automată şi una semiautomată), 2 frigidere, aragaz cu butelie, un pat, un T.V., multe haine, mobilă, bunuri care au ars în incendiu.
Acelaşi martor a arătat că materialele care au fost folosite la renovarea imobilului în interior au costat în jur de 10.000 lei (100 mii. lei vechi), pentru materialele de construcţie folosite la exterior victima plătind aproximativ 60.000 lei (60 mii. lei vechi).
Totodată, martorul a arătat că nu cunoaşte care este contravaloarea manoperei firmei angajate de victimă pentru renovarea exteriorului casei, dar că acoperişul imobilului a fost renovat în întregime, iar obiectele electrocasnice fuseseră achiziţionate recent de către victimă.
Analizând mijloacele de probă anterior evidenţiate, prima instanţă a apreciat că daunele materiale au fost dovedite doar în parte, motiv pentru care a dispus obligarea inculpatului M.N.F. la plata către partea civile N.A. a suma de 23.340 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând însumarea cheltuielilor anterior arătate, precum şi contravaloarea bunurilor sustrase de către inculpat din locuinţa victimei A.M.).
În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de partea civilă N.A., prima instanţă a apreciat că suma de 10.000 lei este suficientă şi rezonabilă faţă de durerile suferite de aceasta prin pierderea mamei sale care i-a cauzat o puternică tulburare şi suferinţă psihică.
Ca urmare, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în conformitate cu disp. art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (1) şi 3 lit. b) şi alin. (5) C. proc. pen., prima instanţă a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă N.A., obligându-l pe inculpatul M.N.F. la plata către acesta a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale şi a sumei de 23.340 lei, cu titlu de daune materiale.
În incidenţa faptelor descrise la subpunctul II din prezenta hotărâre, instanţa fondului a reţinut că. partea civilă L.R. (fila 39 dosar fond) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor distruse în incendiul provocat de inculpat şi cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale.
În dovedirea pretenţiilor formulate, partea civilă a invocat probele existente la dosarul cauzei (vol. II dosar u.p.)
Analizând probele invocate de partea civilă în dovedirea pretenţiilor, prima instanţă a constatat că daunele materiale solicitate de partea civilă L.R. nu au fost dovedite şi că suma de 2.000 lei acordată cu titlu de daune morale este suficientă şi rezonabilă faţă de durerile suferite de partea civilă urmare a faptelor săvârşite de inculpat.
Aşa fiind, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în conformitate cu disp. art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (1) şi 3 lit. b) şi alin. (5) C. proc. pen., prima instanţă a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă L.R., sens în care l-a obligat pe inculpatul M.N.F. la plata către aceasta a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
Totodată, prima instanţă a luat act că partea vătămată F.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
B. Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a formulat apel inculpatul M.N.F., criticând-o sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate în raport de atitudinea sa procesuală sinceră.
Verificând sentinţa atacată pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de apel invocate de inculpat, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept deduse judecăţii, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a constatat că apelul este nefondat, motiv pentru care l-a respins ca atare prin Decizia penală nr. 107 din 16 decembrie 2011.
În considerentele hotărârii pronunţate, în esenţă, reiterând cu fidelitate argumentele primei instanţe, instanţa de control judiciar a reţinut că motivul de apel invocat de inculpat este neîntemeiat întrucât, faţă de gradul extrem de ridicat de pericol social al infracţiunilor comise de inculpat, în special cele care vizează viaţa persoanei - valoare fundamentală protejată în mod egal, indiferent de titular, din momentul naşterii şi până în cel al morţii naturale; împrejurările în care inculpatul a acţionat - în loc public şi în condiţiile reliefate pe larg în cele ce preced; modalitatea concretă în care a acţionat inculpatul ce denotă un potenţial de agresivitate deosebit de ridicat, fiind de remarcat că acţiunile sale violente s-au îndreptat asupra unor persoane aflate evident într-un raport inferior de forţe şi circumstanţele personale ale inculpatului care este recidivist, acesta comiţând anterior fapte de acelaşi gen, se constată că pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare dintre cele 11 infracţiuni reţinute în sarcina sa au fost în mod corect individualizate, ele exprimând gradul concret de pericol social al acestora şi periculozitatea inculpatului.
Totodată, s-a argumentat că prima instanţă a reţinut în mod corect starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. în care inculpatul a comis faptele deduse judecăţii, în perioada de referinţă inculpatul fiind liberat condiţionat din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de viol prin sentinţa penală nr. 259 din 02 aprilie 2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 737 de zile.
Prin urmare, instanţa de control judiciar a apreciat că revocarea de către prima instanţă a beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 6(şase) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 259 din 02 aprilie 2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava (filele 840-844 dosar u.p.), este o măsură legală şi temeinică.
În aceeaşi sferă de argumentare, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a aplicat corect disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., în sensul contopirii pedepselor aplicate inculpatului în prezenta cauză, iar în temeiul disp. art. 61 alin. (1) C. pen. şi cu restul de pedeapsă de 737 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6(şase) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 259 din 02 aprilie 2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, stabilind ca în final inculpatul M.N.F. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa principală a detenţiunii pe viaţă şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pentru argumentele expuse, instanţa de control judiciar a apreciat că motivul de apel invocat de inculpat exclusiv în latura penală a cauzei este nefondat.
Sub aspectul laturii civile, constatând că apelul inculpatului a vizat exclusiv latura penală a cauzei, iar părţile civile nu au exercitat apel, Curtea de Apel Suceava a dat prevalentă principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, menţinând dispoziţiile primei instanţe sub acest aspect.
Pe cale de consecinţă, constatând că hotărârea tribunalului este legală şi temeinică sub toate aspectele de fapt şi de drept, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.N.F.
Totodată, constatând că măsura arestării preventive a inculpatului se înscrie în coordonate de legalitate şi temeinicie, răspunzând scopului pentru care a fost instituită, menţinerea în continuare a detenţiei provizorii fiind oportună şi justificată pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, preîntâmpinându-se în acelaşi timp şi riscul ca inculpatul să se sustragă de la judecată ori de la executarea pedepsei în situaţia în care soluţia va rămâne definitivă, conform dispoziţiilor art. 1603 C. proc. pen., instanţa de apel a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă stabilită inculpatului durata arestării preventive de la 10 noiembrie 2011 la zi.
C. împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.N.F.
În cuprinsul cererii de recurs inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepselor aplicate în raport de atitudinea procesuală sinceră avută pe parcursul procesului penal.
Aceleaşi apărări au fost formulate şi la termenul de dezbatere a recursului, apărarea nuanţând solicitarea inculpatului în sensul comutării pedepsei detenţiunii pe viaţă aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, în pedeapsa închisorii.
Verificând decizia atacată pe baza materialului probator administrat în cauză, în raport cu motivele invocate de recurentul inculpat, precum şi din oficiu - în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în virtutea următoarelor considerente:
Ambele instanţe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat şi argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă soluţionare a cauzei, atât în planul acţiunii penale, cât şi a celei civile A.acente, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii şi pedepse just individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.
În acest context se constată că unica critică formulată de inculpat în recurs, privind greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate, prin raportare la conduita procesuală sinceră a inculpatului, este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., instanţele având în vedere gradul de pericol social concret foarte ridicat al fiecăreia dintre infracţiunile comise, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum şi elementele care ţin de circumstanţierea persoanei inculpatului.
În acest context, raportat la valorile sociale fundamentale încălcate prin infracţiunile săvârşite de inculpat - dreptul la viaţă, libertatea sexuală şi de mişcare şi dreptul patrimonial, numărul foarte mare al faptelor comise - 11 infracţiuni dintre care patru de omor calificat sau deosebit de grav şi trei de viol, circumstanţele comiterii acestora, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care anterior mai săvârşise o infracţiune de viol pentru care fusese condamnat la o pedeapsă de 6(şase) ani închisoare prin sentinţa penală nr. 259 din 02 aprilie 2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, existând date că atât în antecedenţa respectivei fapte, cât şi ulterior liberării condiţionate, inculpatul a manifestat perseverenţă infracţională în comiterea unor fapte de acelaşi gen, prin atitudinea sa relevând un profil infracţional deosebit de agresiv, se constată că pedepsele aplicate de instanţa fondului pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite de inculpat, menţinute de instanţa de control judiciar, sunt menite, prin natura, cuantum şi modalitate de executare, să asigure îndeplinirea funcţiilor pedepsei aşa cum sunt circumstanţiate prin dispoziţiile art. 52 C. pen., fiecare dintre pedepsele stabilite răspunzând adecvat principiului proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite.
În aceeaşi sferă de analiză, se constată că, deşi declaraţiile de recunoaştere constante ale inculpatului au contribuit la aflarea adevărului în cauză, în condiţiile în care, cu excepţia infracţiunilor privind părţile vătămate L.R. şi F.V., faptele au fost comise în lipsa unor martori oculari, instanţele de fond şi de apel au apreciat just că atitudinii procesuale sincere a acuzatului nu i se pot recunoaşte efecte circumstanţiale în raport de gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, modalitatea de săvârşire a acestora amplu detaliată în cuprinsul prezentei hotărâri, urmările produse şi datele personale ale inculpatului care, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, într-o perioadă scurtă de timp, a săvârşit 11 infracţiuni deosebit de grave.
Totodată, se constată că opţiunea instanţei de fond de condamnare a inculpatului la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. h) rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. - victimă A.M., cu motivarea expusă în cuprinsul hotărârii de condamnare, răspunde exigenţelor principiului proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite, datele concrete ale speţei, atât strict factuale, cât şi cele personale ale inculpatului evidenţiind faptul că pentru asigurarea securităţii sociale a valorilor ocrotite de legea penală, în special a valorii supreme a vieţii, se impune eliminarea pe viaţă din societatea civilă deschisă a inculpatului M.N.F. şi neutralizarea acestuia din punct de vedere social pentru evitarea pericolului comiterii altor infracţiuni de către acesta.
Modalitatea în care a acţionat inculpatul - fără a avea o motivaţie în comiterea faptelor, uşurinţa cu care inculpatul, deşi cunoştea rigorile legii, a comis într-un interval scurt de timp 11 infracţiuni dintre care patru de omor calificat sau deosebit de grav, săvârşirea infracţiunilor după acelaşi tipar - viol urmat de uciderea victimei, care denotă profilul unui ucigaş în serie a cărei activitate infracţională a fost întreruptă numai prin intervenţia organelor de poliţie, demonstrează o periculozitate socială deosebită şi determină concluzia că inculpatul M.N.F. constituie un pericol foarte grav pentru societate care justifică şi impune excluderea lui din societate pentru a se preîntâmpina pierderea de noi vieţi omeneşti.
În aceeaşi sferă de argumentare, recunoscând valabilitatea argumentelor instanţei de fond privind comportamentul monstruos al inculpatului care nu poate fi sancţionat decât printr-o stare de detenţie perpetuă, Înalta Curte constată că, raportat la tipul de comportament uman ajuns în balanţa justiţiei, dar şi la modalitatea şi mijloacele de săvârşire a faptelor, urmările produse, pericolul social concret al faptelor, atitudinea ante şi postinfractională a inculpatului şi limitele de pedeapsă prevăzute în C. pen. - partea specială, pedepsele aplicate inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă faptele şi persoana acestuia.
Pentru argumentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.F. împotriva Deciziei penale nr. 107 din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.F. împotriva Deciziei penale nr. 107 din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 iunie 2010 la 19 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 764/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 947/2012. Penal → |
|---|
