ICCJ. Decizia nr. 947/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 947/2012

Dosar nr. 6588/97/2010

Şedinţa publică din 27 martie 2012

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 78 din 05 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara au fost condamnaţi inculpaţii:

1. M.D.D. la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.D.D. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în stare de reţinere şi arestare preventivă de la 29 octombrie 2010 la 24 februarie 2011.

2. S.I.N. la:

- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Lege nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C.pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 282 din 08 mai 2008 a Judecătoriei Petroşani, definitivă prin neapelare la data de 20 mai 2008, urmând a fi executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentinţă, astfel ca, în final, inculpatul să execute 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile prev. de art. 71 C.pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului S.I.N., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive, de la 29 octombrie 2010 la 05 aprilie 2011.

Prin aceeaşi hotărâre au fost condamnaţi inculpaţii R.I., C.G., D.C., L.A.A.

S-a constatat că inculpatul M.D.D. a fost reţinut şi arestat preventiv de la 29 octombrie 2010 la 24 februarie 2011, dată la care măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură care se menţine şi în continuare, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 357 C. proc. pen.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităţilor de 16,5 g. rezină de cannabis ridicate de la inculpatul C.G. (rapoartele de constatare nr. X/2010 şi nr. Y/2010), 1 g. cannabis ridicat de la inculpatul D.C. (raport de constatare nr. Z/2010) şi 53 g. rezină de cannabis ridicate de la inculpatul S.I.N. (raportul de constatare nr. W/2010), rămase după efectuarea analizelor chimice.

În baza art. 118 Iit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul C.G. suma de 340 RON asupra căreia s-a instituit sechestrul asigurător în cursul urmăririi penale, măsură care s-a menţinut.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpaţilor în limitele infracţiunilor expuse în actul de sesizare, mai puţin referitor la infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2002, în ce-l priveşte pe inculpatul M.D.D.

Astfel, Tribunalul a reţinut, în fapt şi în drept, cu privire la inculpatul S.I.N. că iniţial, în cursul urmăririi penale, a recunoscut comiterea faptelor de care a fost acuzat; dar ulterior, în faţa instanţei, şi-a schimbat poziţia procesuală.

Inculpatul a recunoscut faptul că a cumpărat pentru consum propriu 5 g. de haşiş de la inculpatul R.I. şi de câte două ori pe săptămână haşiş şi marijuana de la inculpaţii L. şi C., pentru consum propriu.

În majoritatea convorbirilor telefonice interceptate, pe care le-a purtat inculpatul R.I. cu ceilalţi coinculpaţi şi cu persoane neidentificate care l-au contactat în scopul de a le furniza haşiş şi marijuana, inculpatul R.I. le-a indicat interlocutorilor să îl contacteze pe inculpatul S.I.N. pentru a intra în posesia drogurilor. Au fost interceptate mai multe convorbiri telefonice legate de preţul haşişului şi de persoanele cărora urma să le furnizeze doze în jur de 1 g. de haşiş, purtate între inculpaţii R.I. şi S.I.N.

Practic, inculpatul S.I.N. era principalul vânzător de haşiş, pe care îl primea de la inculpatul R.I., aşa cum rezultă din convorbirile telefonice interceptate.

Inculpatul S.I.N. a vândut cantităţi de 0,5 g. haşiş martorului S.D.S. şi unei persoane poreclite „K.” (declaraţia martorului Ş.).

Inculpatul S.I.N. a primit din Spania, de la inculpatul R.I., un colet cuprinzând 59 g. rezină de cannabis, de proastă calitate, care nu a putut fi vândută, astfel că inculpatul S.I.N. l-a ambalat într-un alt colet şi l-a expediat înapoi în Spania, inculpatului R.I. Coletul a fost interceptat de organele de poliţie, inculpatul S.I.N. fiind fotografiat în momentul predării coletului către curier.

Discuţiile privind restituirea haşişului în Spania au fost purtate telefonic, cu inculpatul R.I., de către inculpaţii S.I.N. şi M.D.D. Din discuţii rezultă că, în România, coletul fusese trimis inculpaţilor M.D.D. şi S.I.N.

S-a reţinut că în dosarul urmărire penală sunt redate multiple convorbiri codificate (1 g. haşiş - 1 maieu negru, de exemplu) între inculpatul M.D.D. şi S.I.N. privind cantităţi de drog vândute clienţilor şi sumele de bani datorate de aceştia inculpatului S.I.N. în schimbul drogurilor.

S-a concluzionat că faptele prezentate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., tentativă la infracţiunea de scoatere din ţară de droguri de risc prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi deţinerea de droguri de risc în vederea consumului, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fapte în concurs real şi în stare de recidivă în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul S.I.N. fiind anterior condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 282 din 05 mai 2008 a Judecătoriei Petroşani, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat. S-a constatat că faptele ce fac obiectul prezentului dosar au fost comise în interiorul termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni (care a început să curgă la 20 mai 2008, data rămânerii definitive a sentinţei prin neapelare).

Cu privire la inculpatul M.D.D. s-a reţinut că, spre deosebire de ceilalţi inculpaţi, acesta a evitat sistematic să discute la telefon despre tranzacţii cu droguri, fiind extrem de suspicios şi precaut. Instanţa a remarcat o serie de discuţii din care rezultă atenţia inculpatului M.D.D. de a nu discuta la telefon despre droguri: în cursul unei discuţii cu inculpatul S.I.N.: „Nu-mi trimite mesaj cu prostii d-ălea...”, iar în cursul a două discuţii cu potenţiali clienţi cumpărători de haşiş, inculpatul i-a întrebat expres: „Eşti cu D.I.I.C.O.T.-ul?”, respectiv : „Eşti pe mână cu D.I.I.C.O.T.-ul?”. Instanţa a mai remarcat faptul că inculpatul M.D.D. nu se temea de poliţie sau Parchet în general, ci de D.I.I.C.O.T., structură specializată în anchetarea infracţiunilor de trafic de droguri. Din acest motiv, s-a considerat că numărul convorbirilor în care inculpatul M.D.D. se referă la droguri este mai redus decât în cazul celorlalţi inculpaţi, iar discuţiile sunt codificate.

S-a reţinut că au fost interceptate discuţii telefonice purtate de inculpatul R.I. privind, în special, colectarea unor sume de bani de la inculpaţii care activau ca dealeri pentru a fi trimişi de inculpatul R.I. în Spania, de unde urma să îi fie trimise droguri. Sumele de bani au şi fost trimise în Spania, prin serviciul de transfer, pe numele F.A., destinaţia fiind „C.”, contactul lui R.I., în Spania. R.I. i-a confirmat inculpatului M.D.D. trimiterea banilor în Spania, ceea ce instanţa a considerat că confirmă, încă o dată, implicarea lui M.D.D. în traficul de droguri, alături de ceilalţi inculpaţi.

La 08 octombrie 2010, între R.I. şi M.D.D. a avut loc o discuţie în care ultimul şi-a exprimat speranţa că va procura 350 euro din vânzarea de droguri. În data de 11 septembrie 2011 au fost înregistrate două convorbiri purtate de M.D.D., codificat, cu persoane necunoscute privind tranzacţii cu droguri, iar la 13 august 2010 şi 14 august 2010 a avut discuţii similare cu diverse persoane (coinculpaţi şi clienţi).

S-a considerat ca fiind dovedit faptul că M.D.D. a deţinut droguri de risc pentru consum, aşa cum rezultă din convorbirea din 05 septembrie 2010, cu inculpatul S.I.N., când i-a cerut acestuia să îi procure foiţă („oiţă”) necesară confecţionării ţigărilor care conţin droguri.

A fost interceptată şi convorbirea prin care inculpatul M.D.D. a organizat restituirea coletului trimis din Spania de R.I. şi care conţinea haşiş de calitate slabă, pe care l-a ambalat şi l-a încredinţat inculpatului S.I.N. pentru a-l depune la un serviciu de curierat, de unde a fost ridicat de organele de poliţie.

Martorul B.R. a declarat că, în repetate rânduri, a primit de la inculpatul M.D.D. ţigări cu haşiş, în timp ce îl transporta pe inculpat de la Petroşani la Petrila.

Prima instanţă a concluzionat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., tentativă la infracţiunea de scoatere din ţară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de risc în vederea consumului prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, săvârşite în concurs real.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere atitudinea inculpatului, care a negat constant faptele săvârşite, chiar confruntat cu probatoriul, rolul său însemnat în săvârşirea faptelor constând în menţinerea legăturilor dintre inculpatul R.I. şi ceilalţi inculpaţi şi coordonarea activităţii de strângere de fonduri pentru cumpărarea de droguri din Spania.

Starea de fapt expusă mai sus a fost reţinută în baza amplului material probator al cauzei: procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, depoziţiile martorilor B.R.A., M.D., S.R., S.D.S., procesele-verbale încheiate de investigatorul sub acoperire, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 octombrie 2010 al D.C.C.O. Brigada Cluj-Napoca, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 01 noiembrie 2010 al Laboratorului de Analiză şi Profil a Drogurilor Cluj-Napoca, procesele-verbale încheiate cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare, mijloacele materiale de probă coroborate cu declaraţiile inculpaţilor D.C., S.I.N., C.G., L.A.A.

În ce priveşte infracţiunea de complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanţa a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul M.D.D. pentru această faptă. S-a reţinut că activitatea de colectare a sumelor de bani provenite din vânzarea de droguri şi trimiterea lor în Spania pentru procurarea altor cantităţi de drog intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri.

Complicitatea la introducerea în ţară de droguri de risc presupune ajutorul material dat persoanei care trece drogurile peste frontieră, înainte de trecerea frontierei ori în timpul trecerii frontierei, cum ar fi: ajutorul dat pentru ascunderea drogurilor într-un autoturism, disimularea lor în interiorul altui obiect, distragerea atenţiei lucrătorului vamal ori poliţistului de frontieră în timpul controlului la trecerea frontierei, etc., iar inculpatul M.D.D. nu a săvârşit asemenea acţiuni.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara şi, printre alţii, inculpaţii M.D.D. şi S.I.N.

Prin decizia penală nr. 158 din 11 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea de autorat la infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Au fost respinse, printre altele, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara şi de către inculpaţii M.D.D. şi S.I.N. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.I.N. şi s-a computat din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive de la 29 octombrie 2010 la 11 noiembrie2011.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a constatat că instanţa fondului a reţinut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul materialului probator de la dosar: ordonanţele autorizare a investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului, procese-verbale ale colaboratorului investigatorului, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice, ordonanţă de ridicare şi predare colet, procesele-verbale de redare rezumativă, depoziţii martori, acte bănci, procese-verbale de predare-primire, procese-verbale de percheziţie domiciliară, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, mijloacele materiale de probă coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.

Curtea a arătat că prima instanţă a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei, în conformitate cu exigenţele art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilind în mod clar şi neechivoc vinovăţia inculpaţilor în limitele infracţiunilor pentru care a pronunţat condamnarea.

Curtea a reţinut la rândul său, sub raportul bazei factuale, că inculpaţii M.D.D. şi S.I.N. au comis faptele reţinute în sarcina lor de prima instanţă.

Curtea a mai constatat că jurisdicţia inferioară a dat o calificare juridică corectă faptelor săvârşite de către inculpaţi şi a stabilit pedepse ce corespund criteriilor generale de individualizare statuate de art. 72 C. pen., acestea reflectând atât gradul de pericol social semnificativ al faptelor săvârşite, cât şi elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor.

În opinia majoritară a completului de divergenţă instanţa a apreciat că nu a fost probată introducerea în ţară de droguri de risc, fără drept, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de către inculpatul M.D.D.

Astfel, s-a considerat că acuzarea nu a probat când au fost introduse drogurile în ţară, cum au fost introduse, de cine, iar simpla presupunere că „în data de 20 octombrie 2010 inculpatul M.D.D. a primit, posibil prin intermediul unei firme de transport persoane şi coletărie, cantitatea de aproximativ 100 g. haşiş”, nu întruneşte exigenţele unei probe certe. În condiţiile în care există un dubiu esenţial privind elementul material al infracţiunii, desemnat prin verbum regens „introducere”, s-a apreciat că o înţelegere între părţi, în lipsa dovezii trimiterii banilor în Spania, în condiţiile absenţei detaliilor privind livrarea drogurilor şi tranzitarea frontierei, nu întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Luând în considerare argumentele de mai sus, precum şi neîntrunirea conţinutului constitutiv al infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, s-a apreciat că infracţiunea nu a fost săvârşită nici sub forma autoratului şi nici a complicităţii.

Referitor la apelul declarat de către inculpatul S.I.N., Curtea a arătat că memoriul depus la dosar, precum şi susţinerile orale ale apărătorului ales au vizat, în esenţă, aspecte de netemeinicie sub raportul individualizării judiciare a pedepsei.

Vizând aspectele de netemeinicie, Curtea a arătat, în urma examinării efective a actelor şi lucrărilor esenţiale supuse aprecierii sale, că în cauză nu există motive suficiente şi raţionale care să justifice o atenuare a răspunderii penale a inculpatului prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen.

Curtea a apreciat că pedepsele aplicate în cuantumul stabilit de către prima instanţă corespund posibilităţilor reale de reeducare ale inculpatului şi respectă principiul proporţionalităţii dintre sancţiune şi comportament.

S-au apreciat ca relevante, în cuantificarea pedepselor aplicate inculpatului S.I.N., gradul de pericol social semnificativ al faptelor, repetabilitatea acestora, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, precum şi elementele ce conturează negativ profilul socio-moral al inculpatului, cu referire specială la calitatea sa de recidivist.

Curtea a considerat că o atenuare a răspunderii penale nu ar oferi garanţii suficiente asupra atingerii scopului preventiv şi educativ instituit de art. 52 C. pen. şi nu ar răspunde imperativului de fermitate, intransigenţă şi exemplaritate a măsurii coercitive.

Atitudinea sinceră a inculpatului, care iniţial la urmărire penală a recunoscut săvârşirea faptelor, s-a considerat că nu este şi suficientă pentru a justifica aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atâta timp cât în pofida evidenţelor inculpatul a exclus implicarea inculpatului M.D.D. în trimiterea coletului în străinătate.

În ce priveşte cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 18¹ C. pen., Curtea a constatat că prima instanţă a evaluat corespunzător gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite de către inculpat, neputându-se afirma că prin natura lor şi modul în care au fost săvârşite acestea au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege.

Curtea a precizat că, în cauză, nu sunt întrunite exigenţele art. 18¹ C. pen., acuzaţiile aduse inculpatului prezentând o gravitate semnificativă şi aducând o atingere serioasă valorilor sociale ocrotite de lege.

Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia şi inculpaţii M.D.D. şi S.I.N.

Prin recursul declarat, Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct.17 şi 17² C. proc. pen. susţinând, în esenţă, în temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. l) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr. 78/2011 a Tribunalului Hunedoara şi a deciziei penale nr. 158/A/2011 a Curţii de Apel Alba lulia şi, în rejudecare, condamnarea inculpatului M.D.D. pentru complicitate la introducerea în ţară, fără drept, de droguri de risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Recurentul inculpat M.D.D. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c), invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Recurentul inculpat S.I.N. a cerut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei.

Examinând hotărârile atacate prin prima cazurilor de casare, precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte cererea recurentului inculpat S.I.N. de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., Înalta Curte reţine că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011.

De asemenea, prin Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a hotărât că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În prezenta cauză, cercetarea judecătorească, în faţa instanţei de fond, nu a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, ci la data de 26 ianuarie 2011, când inculpatului i s-au adus la cunoştinţă dispoziţiile art. 320¹, iar inculpatul nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, în actul de sesizare a instanţei, nefiind incidenţă, în aceste condiţii, procedura de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Ca urmare, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., neputând fi primită.

Referitor la critica Parchetului privind greşita achitare a inculpatului M.D.D. sub aspectul complicităţii la infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanţa de recurs consideră că aceasta este întemeiată.

Probele administrate dovedesc împrejurarea că la 20 octombrie 2010 inculpatul a primit din Spania cantitatea de 100 g. haşiş, distribuind-o parţial prin intermediul coinculpaţilor D.C. şi S.I.N., iar ulterior întrucât drogul, în opinia inculpaţilor şi consumatorilor, nu corespundea din punct de vedere calitativ, inculpatul M.D.D. s-a ocupat de organizarea expedierii sale în Spania, la inculpatul R.I.

Aceste aspecte rezultă din convorbirile telefonice purtate de către inculpatul M.D.D. la 20 octombrie 2010 interceptate în baza autorizaţiei a Tribunalului Hunedoara, a celor din 21 octombrie 2010 când inculpatul a discutat cu coinculpatul S.I.N., dar si a celor din 21 octombrie 2010, când, dialogând cu inculpatul R.I., s-a plâns acestuia de calitatea slabă a drogurilor. De asemenea, s-a remarcat şi convorbirea telefonică purtată de inculpatul R.I., care i-a cerut inculpatului M.D.D. să-i restituie pachetul cu haşiş spre a-i expedia ulterior drog de mai bună calitate.

Conţinutul discuţiilor telefonice interceptate se coroborează în totalitate cu declaraţiile date în cauză de către inculpatul S.I.N., care a prezentat în detaliu activitatea infracţională proprie, dar şi cea derulată de inculpatul M.D.D.

Rezultă, aşadar, cu certitidine, introducerea în ţară a cantităţii de 100 g. haşiş, iar activitatea de colectare a sumelor de bani provenite din vânzarea de droguri şi trimiterea lor în Spania pentru procurarea drogului, nu intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri, ci constituie ajutorul dat de inculpatul M.D.D. la săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară, fără drept, a drogului de risc.

Prin urmare, instanţa de recurs va dispune condamnarea inculpatului M.D.D. şi pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, considerând nelegală achitarea, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru motivul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Aceeaşi critică nu poate fi examinată şi din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., cum a solicitat Parchetul, nefiind identificat vreun motiv care să indice că hotărârile atacate sunt contrare legii sau că prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii, alta decât cea referitoare la stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunii în discuţie, care constituie motiv de recurs distinct, respectiv cel prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., în temeiul căruia se va admite recursul promovat de procuror.

Potrivit art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Stabilirea situaţiei de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanţelor competente, în faţa cărora cauza devoluează în fapt şi în drept, respectiv instanţa de fond şi de apel, în cazul ambelor situaţii fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta şi completa stabilire a faptelor.

În mod excepţional, examinarea situaţiei de fapt poate reveni instanţei de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reţinute prin hotărâre cu probele administrate, cazul de casare menţionat neputând fi asimilat cu o greşită apreciere a probelor.

Analizând, aşadar, critica recurentului inculpat M.D.D. privind greşita condamnare, din perspectiva unei pretinse erori de fapt, Înalta Curte constată că situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond nu este în contradicţie cu probele administrate. Acestea dovedesc fără putinţă de tăgadă că inculpatul M.D.D., în perioada iulie - octombrie 2010, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a vândut şi oferit droguri de risc (haşiş) către consumatori din oraşul Petrila şi municipiul Petroşani; că, în data de 27 octombrie 2010, a încercat să scoată din ţară cantitatea de 59 g. cannabis în vederea trimiterii lor în Spania la inculpatul R.I., a cărei executare a fost întreruptă datorită intervenţiei organelor de poliţie şi interceptării coletului care conţinea drogurile de risc; că în perioada iulie - octombrie 2010 a deţinut pentru consum propriu, fără drept, droguri de risc.

Astfel, din convorbirile telefonice interceptate rezultă că inculpatul R.I. a ţinut legătura telefonic cu inculpaţii S.I.N. şi M.D.D., cu acesta în special în legătură cu colectarea sumlor de bani de la inculpaţii care activau ca dealeri. De asemenea, există procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de M.D.D., codificat, cu persoane necunoscute privind tranzacţii cu droguri, precum şi convorbiri care atestă că inculpatul a cerut lui S.I.N. să îi procure foiţă necesară confecţionării ţigărilor care conţin droguri. Martorul B.R. a declarat că, în repetate rânduri, a primit de la inculpatul M.D.D. ţigări cu haşiş, în timp ce îl transporta pe inculpat de la Petroşani la Petrila. Transcrierea convorbirilor telefonice mai relevă că discuţiile privind restituirea haşişului în Spania au fost purtate telefonic cu inculpatul R.I. de către inculpaţii S.I.N. şi M.D.D., din discuţii rezultând că, în România, coletul fusese trimis acestora. Procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice, din 05 septembrie 2010, dintre inculpaţii S.I.N. şi M.D.D. atestă că cel din urmă a organizat trimiterea coletului cu haşiş în Spania, încredinţându-l în acest scop lui S.I.N. Cu acestea se coroborează declaraţiile inculpatului S.I.N. care, recunoscând acuzaţiile ce i s-au adus, a confirmat învinuirea făcută inculpatului M.D.D., prin rechizitoriu.

Pe cale de consecinţă, apare ca neîntemeiată solicitarea de achitare, neexistând nici o eroare de fapt cu privire la persoana recurentului inculpat M.D.D. sub aspectul săvârşirii de infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Raportat la cuantumul pedepselor, Înalta Curte consideră că se impune reindividualizarea pedepselor aplicate recurenţilor inculpaţi, pentru a se da eficienţa cuvenită criteriilor generale de individualizare a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen.

Astfel, în plus de cele deja avute în vedere de instanţele de fond, se constată că inculpatul S.I.N. a recunoscut acuzaţiile aduse, nu doar în faza de urmărire penală, ci şi în faţa instanţei de recurs, situaţie care, deşi nu se circumscrie condiţiilor prev. de art. 320¹ C. proc. pen. (după cum s-a arătat), oferă posibilitatea reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c) C. pen. Instanţa de recurs consideră că aceasta are incidenţă, chiar dacă inculpatul este recidivist, întrucât fiecărei circumstanţe reale sau personale trebuie să i se recunoască ponderea corespunzătoare în procesul de individualizare a pedepsei, iar atitudinea sinceră a acestui inculpat, pusă în balanţă cu gravitatea concretă a infracţiunilor comise, justifică reducerea pedepselor aplicate, sub minimele speciale prevăzute de lege pentru acestea.

De asemenea, instanţa de recurs apreciază că, pentru o justă soluţionare a cauzei, se impun a se reţine în favoarea inculpatului M.D.D., dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., cu aceeaşi consecinţă a coborârii pedepselor pentru infracţiunile săvârşite, sub minimele speciale prevăzute de lege.

Este real că acest inculpat nu a recunoscut comiterea infracţiunilor, dar în contextul în care nu este cunoscut cu antecedente penale, iar drogurile care au format obiectul material al infracţiunilor sunt droguri de risc, într-o cantitate redusă, se consideră că scopul preventiv educativ al pedepsei va putea fi realizat şi prin aplicarea unor pedepse în cuantum mai mic decât cele stabilite de instanţele de fond.

Instanţa mai are în vedere şi împrejurarea că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză, iar modalitate de executare a pedepsei, tocmai în vederea atingerii scopului acesteia, va fi executarea în detenţie a pedepsei rezultante.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.l.C.O.T - Serviciul Teritorial Alba lulia şi inculpaţii M.D.D. şi S.I.N. împotriva deciziei penale nr. 158/A din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa, în parte, decizia sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 78 din 05 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara şi, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicate recurentului inculpat M.D.D., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2) C. pen.

Va reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

Va reduce pedeapsa de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

Va condamna pe inculpatul M.D.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., va contopi pedepsele aplicate, urmând ca recurentul inculpat M.D.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., va interzice recurentului inculpat, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicate recurentului inculpat S.I.N., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Va reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Va reduce pedeapsa de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. va contopi pedepsele stabilite şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 282 din 08 mai 2008 a Judecătoriei Petroşani, definitivă prin neapelare la data de 20 mai 2008, care va urma să fie executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, astfel că în final inculpatul va executa 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., va interzice recurentului inculpat, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.N. durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 octombrie 2010 la zi.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.D.D. în sumă de 200 RON şi onorariul parţial al avocatului din oficiu în sumă de 75 RON pentru inculpatul S.I.N., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea inculpatului S.I.N. de aplicare a dispoziţiilor art. XI raportat la art. V din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia şi inculpaţii M.D.D. şi S.I.N. împotriva deciziei penale nr. 158/A din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 78 din 05 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicate recurentului inculpat M.D.D., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2) C. pen.

Reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

Reduce pedeapsa de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

Condamnă pe inculpatul M.D.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca recurentul inculpat M.D.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice recurentului inculpat, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicate recurentului inculpat S.I.N., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Reduce pedeapsa de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. c) C.pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen.

În baza art. 83 C. pen. revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 282 din 08 mai 2008 a Judecătoriei Petroşani, definitivă prin neapelare la data de 20 mai 2008, care urmează să fie executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, astfel că în final inculpatul va executa 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice recurentului inculpat, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.N. durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 octombrie 2010 la zi.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 789/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 950/2012. Penal. Menţinere măsură de... →

ICCJ. Decizia nr. 947/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 947/2012. Penal