ICCJ. Decizia nr. 813/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 813/2012

Dosar nr. 1385/90/2008

Şedinţa publică din 20 martie 2012

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 94 din 22 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea,

I. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea an. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat pe inculpatul D.V.B, domiciliat în comuna Sălătrucel, judeţul Vâlcea, fără forme legale în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, studii medii, administrator la SC G.C.G. SRL, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. c) şi 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) şi 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.V.B. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), şi c) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la data de 07 martie 2006 la data de 15 august 2008, inclusiv.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus efectuarea înregistrării condamnării în registrul comerţului Vâlcea.

II. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N.O., domiciliat în comuna Galicea, sat Valea Râului, judeţul Vâlcea, administrator al SC C. SRL., cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 48 din Legea nr. 26/1990, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi 76 lit. e) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul C.N.O., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la data de 27 aprilie 2006 la data de 14 august 2008.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus efectuarea înregistrării condamnării în Registrul Comerţului Vâlcea.

III. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L.F., din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen.

În temeiul art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.F., domiciliat în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, fără forme legale în comuna Milcoiu, sat Tepşenari, judeţul Vâlcea, administrator la SC A. SRL, cu antecedente penale, la pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi 76 lit. e) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. c) şi 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În temeiul art. 43 din Legea nr. 482/1991, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi 76 lit. e) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul L.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la data de 18 mai 2006 la data de 15 august 2008.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus efectuarea înregistrării condamnării în Registrul Comerţului Vâlcea.

IV. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) şi c), rap. la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.T.B., domiciliat în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

V. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.G., din comuna Argetoaia, judeţul Dolj, cu acelaşi domiciliu, la 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopit restul de 1.099 zile, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3250 din 12 august 2004 a Judecătoriei Craiova, definitivă, cu pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioada de 5 ani, aplicate în prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplic, art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-a dispus anularea mandatului de executare din 30 august 2004, emis de către Judecătoria Craiova şi emiterea unui nou mandat.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a fost obligat I.P.J. Vâlcea să depună la C.E.C. pe numele inculpatului D.V.B., la dispoziţia Tribunalului Vâlcea, suma de 5.000 lei, în vederea reparării prejudiciului.

În temeiul art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv facturile fiscale: din 01 septembrie 2005; din 02 septembrie 2005 şi din 30 noiembrie 2005; chitanţele de încasare a sumelor din aceste facturi, contractul de prestări servicii încheiat între SC D. SRL şi SC C.SRL, ordinul de deplasare din 07 martie 2006.

În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC G. SRL Veştem, judeţul Sibiu şi a fost obligat inculpatul D.V.B., să plătească acesteia suma de 4.999 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC W. SRL, cu sediul în Santaul Mic, judeţul Bihor şi a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C.G. SRL Băbeni şi inculpatul L.F., să plătească părţii civile suma de 74.252 lei, cu titlu de despăgubiri civile, sumă actualizată în raport cu rata inflaţiei de la data executării hotărârii.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL Craiova, cu sediul în Craiova, judeţul Dolj şi a fost obligat inculpatul D.V.B. să plătească părţii civile suma de 30.933 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC T. SA Rm.Vâlcea, cu sediul în Rm .Vâlcea, judeţul Vâlcea şi a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C.G. SRL, inculpatul T.G. şi inculpatul L.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL Rm. Vâlcea, cu sediul în Rm. Vâlcea, judeţul Vâlcea, să plătească părţii civile suma de 154.594 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC T. SRL Călimăneşti, cu sediul în Călimăneşti, judeţul Vâlcea şi a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C.G. SRL şi inculpatul T.G., să plătească părţii civile suma de 57.385 lei despăgubiri civile şi dobânda legală până la plata efectivă.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC M.M.T.B.I. SRL, cu sediul în Satu Mare, judeţul Satu Mare şi a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C.G. SRL Băbeni şi inculpatul L.F., să plătească părţii civile suma de 13.339 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC W. SRL, Râmnicu Vâlcea cu sediul în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea.

Au fost obligaţi inculpaţii D.V.B., L.F. şi C.N.O. şi partea responsabilă civilmente SC C. SRL Băbeni, judeţul Vâlcea, să plătească părţii civile suma de 37.963 lei cil titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC G.A. SRL Rm.Vâlcea, cu sediul în Rm.Vâlcea, judeţul Vâlcea şi a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu I.T.B., C.N.O. şi SC C. SRL Băbeni, să plătească părţii civile suma de 5.223 lei despăgubiri civile, reactualizată în raport de rata inflaţiei.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC E. SRL Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea şi a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Băbeni, C.N.O. şi partea responsabilă civilmente SC C. SRL Băbeni şi inculpatul I.T.B. să plătească părţii civile suma de 13.379 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC G.N.G.C. SRL Buzău, cu sediul în Buzău, judeţul Buzău şi a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu inculpatul I.T.B. să plătească părţii civile suma de 43. 482,6 lei, cu tidu de despăgubiri civile.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC A.L. SRL Bucureşti, sector 5, şi a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C.G. SRL Băbeni şi C.N.O., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Băbeni, să plătească părţii civile suma de 109.205 lei, cu tidu de despăgubiri civile, reactualizată în raport de rata inflaţiei.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC R.G. SRL cu sediul în comuna Putineiu, judeţul Teleorman şi a fost obligat inculpatul D.V.B. să plătească părţii civile suma de 66.518 lei despăgubiri civile plus dobânda legală aferentă.

S-a luat act că partea vătămată SC C.I. SRL Vinţu de Jos, judeţul Alba, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC P. SA Piteşti cu sediul în D.N. 65 Piteşti, judeţul Argeş şi a fost obligat inculpatul D.V.B. să plătească părţii civile suma de 12.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F.Bucureşti - D.G.F.P. Vâlcea, cu sediul în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea şi a fost obligat inculpatul L.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL, să plătească părţii civile suma de 22.106 lei, (impozit pe profit şi T.V.A.), plus dobânzile aferente până la data plăţii efective.

În temeiul art. 191 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii D.V.B., L.F., C.N.O., în solidar cu părţile responsabile civilmente SC G.C.G. SRL, SC A. SRL şi SC C. SRL, să plătească statului suma de câte 2.000 lei, iar pe inculpaţii I.T.B. şi T.G. la câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.N.O. în cuantum de 150 lei, s-a dispus a să fie plătit anticipat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În perioada septembrie 2005 - martie 2006, inculpatul D.V.B., singur sau împreună cu inculpaţii C.N., L.F. şi I.B. au indus în eroare, prin atribuirea de calităţi mincinoase, un număr de 14 societăţi comerciale, atât din judeţul Vâlcea, cât şi din alte judeţe, de la care au ridicat diferite mărfuri, iar pentru plata contravalorii acestora au emis file C.E.C. şi bilete la ordin fără acoperire, prejudiciul total cauzat fiind de 670.037 lei.

Astfel, au fost preluate părţile sociale de la SC G.C.G. SRL şi SC C. SRL, administratorii acestora devenind inculpaţii D.V. şi C.N.

De asemenea, în aceeaşi perioadă, inculpatul D.V. şi-a atribuit calitatea de administrator şi la SC T. SRL Râmnicu Vâlcea şi SC I. SRL Râmnicu Vâlcea, cu scopul de a induce în eroare societăţile comerciale de la care achiziţiona bunuri, în vedere obţinerii de foloase necuvenite.

Prima instanţă a mai reţinut că inculpaţii au săvârşit următoarele infracţiuni, pentru care s-a dispus, de altfel şi condamnarea.

La sfârşitul lunii mai 2005, inculpatul D.V.B. l-a contactat pe reprezentantul SC G. SRL Sibiu - G.I.M. în magazinul „A." din incinta Mall - C. din Râmnicu Vâlcea, pentru achiziţionarea de la acesta a 1.000 de cozonaci.

Inculpatul s-a prezentat drept administrator al SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, afirmând că se numeşte M.C. şi că intenţionează să valorifice cozonacii în mediul rural, fiind distribuitor de astfel de produse.

După încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 8 iunie 2005, reprezentantul SC G. SRL Sibiu a acceptat să-i livreze marfa comandată, convenind ca produsele să fie plătite în baza facturilor emise de vânzător la data livrării produselor, cu bilet la ordin, scadent la 14 zile.

Inculpatul a completat un bilet la ordin, l-a ştampilat cu ştampila SC T. SRL, în valoare de 4.999 lei, înmânându-l reprezentantului părţii civile.

La data scadentă, biletul la ordin fiind introdus în bancă, a fost refuzat la plată datorită contrafacerii semnăturii şi ştampilei, iar inculpatul nu a mai putut fi contactat de reprezentanţii societăţii păgubite.

Cozonacii au fost comercializări unor persoane necunoscute şi întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, SC G. SRL Sibiu, constituindu-se parte civilă în cauză, a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 4.999 lei.

În luna iulie 2005, inculpatul D.V.B. l-a contactat pe martorul M.S., propunându-i ca acesta să-i cesioneze firma deţinută,- respectiv SC G.C.G. SRL, cu scopul de a induce în eroare mai multe societăţi comerciale, în scopul obţinerii de foloase materiale.

Astfel, la data de 15 iulie 2005, martorul a întocmit procura prin care inculpatul a fost împuternicit să-i administreze firma, predandu-i acestuia atât carnetul cu file cec, ridicat anterior de la B.C.R. - Sucursala Vâlcea, cât şi facturi, chitanţe şi alte documente ale. societăţii, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal.

La data de 08 august 2005, inculpatul D.V.B., în calitate de administrator al SC G.C.G. SRL, a încheiat un contract de închiriere cu SC D. SRL, reprezentată de martorul S.C., pentru o parte din depozitul deţinut de această firma în oraşul Băbeni, judeţul Vâlcea, spaţiu ce ulterior a devenit sediul social al SC G.C.G. SRL.

De la data de 15 iulie 2005 şi până la intrarea în incidenţă bancară care s-a produs la 15 septembrie 2005, inculpatul D.V.B., singur sau împreună cu ceilalţi coinculpaţi, a indus în eroare mai multe societăţi comerciale, prin emiterea de file cec fără acoperire, în scopul obţinerii de foloase materiale.

Astfel, la începutul lunii august 2005, inculpatul D.V.B. a convenit cu inculpatul L.F. pe care îl cunoştea de mai mult timp, să achiziţioneze utilaje agricole pe care le-au văzut expuse la un punct de lucru al SC W. SRL Bihor şi pe care ulterior să le comercializeze, acesta din urmă, prin societatea la care era administrator, respectiv SC A. SRL.

În acest sens, inculpatul D.V.B. a discutat cu numitul C.P.D., distribuitor al SC W. SRL Bihor, solicitându-i achiziţionarea a unui număr de 22 de utilaje agricole, în valoare totală de 84.252 lei, convenind ca plata să se facă în 15 zile de la livrarea acestora.

De asemenea, inculpatul D.V.B. şi numitul B.C. au purtat mai multe discuţii telefonice cu martorul C.P.D. şi cu reprezentanţii SC W. SRL Bihor, care, pentru creşterea încrederii, au prezentat SC G.C.G. SRL ca fiind o firmă serioasă, cu tranzacţii importante şi solvabilă financiar, aceste aspecte nefîind conforme cu în realitatea.

La data de 10 august 2005, după ce s-a încheiat o înţelegere verbală între părţi, utilajele agricole au fost aduse la Râmnicu Vâlcea şi, ulterior, transportate la depozitul din Băbeni, fiind recepţionate de inculpatul D.V.B. şi numitul B.C., iar cu această ocazie, inculpatul a înmânat martorului C.P.D. o filă cec în valoare de 84.252 lei.

Ulterior, conform înţelegerii prealabile, inculpatul L.F. a comercializat utilajele agricole către SC A. SRL Râmnicu Vâlcea, reprezentată de M.D. şi SC C.T. SRL Râmnicu Vâlcea reprezentată de I.V., cu un preţ de vânzare inferior preţului de achiziţie.

Inculpatul L.F. le-a cerut celor doi cumpărători să cumpere toate utilajele şi să-i plătească banii pe loc şi în numerar, preţul mic de vânzare al acestora fiind valabil numai în aceste condiţii.

Martorul I.V. a achitat în întregime marfa pe care ulterior a revândut-o.

Numitul M.D. a achitat o parte din contravaloarea utilajelor, pentru restul neachitat cedându-i inculpatului L.F. un autovehicul, rămânând să-i achite în timp restul de bani.

Pentru a garanta plata preţului, inculpatul L.F. i-a lăsat martorului în garanţie şi o filă cec în alb emisă de SC G.C.G. SRL, pe care ulterior a luat-o înapoi.

Inculpatul L.F. a întocmit facturile de vânzare a utilajelor agricole către cele două firme, precum şi chitanţele de încasare a sumelor plătite, trecând în mod fictiv ca vânzător SC A. SRL, cu toate că utilajele fuseseră achiziţionate de SC G.C.G. SRL, iar între cele două societăţi nu s-au încheiat acte de vânzare-cumpărare.

Una din facturile fiscale este fictivă, trecându-se data de 08 august 2005 ca dată a livrării, în condiţiile în care utilajele au fost aduse în Rm.Vâlcea la 10 august 2005.

În vederea justificării operaţiunii comerciale efectuate, ulterior sesizării organelor de poliţie, inculpatul L.F. le-a prezentat o factură fiscală fictivă, întocmită de o persoană necunoscut, între SC G.C.G. SRL şi SC A. SRL., suma de bani obţinută în urma vânzării utilajelor agricole, a fost împărţită între cei doi inculpaţi.

În momentul în care partea civilă a intenţionat să introducă la plată fila cec, pentru ca societatea inculpatului D.V.B. să nu intre în incidenţă bancară, acest inculpat împreună cu B.C. i-au determinat pe reprezentanţii acesteia, prin rugăminţi şi promisiuni repetate de achitare a unor sume de bani, în cele din urmă plătindu-le doar suma de 10.000 lei.

Ulterior, fila cec a fost introdusă în bancă în luna septembrie 2005, însă a fost refuzată la plata din cauza lipsei de disponibil în cont.

SC W. SRL Bihor s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 74.252 Iei, solicitând să fie actualizată în raport cu rata inflaţiei la data executării hotărârii.

În aceeaşi perioadă, respectiv începutul lunii septembrie 2005, inculpatul D.V.B. a luat legătura cu numitul D.B., administrator la SC B. SRL care era distribuitor de ciment, importat din Ucraina şi care avea relaţii de colaborare cu partea vătămată SC M.M.T.B.I. SRL Halmeu, judeţul Satu Mare, pentru achiziţionarea de materiale de construcţii.

Inculpatul D.V.B. s-a înţeles cu inculpatul L.F. să vândă marfa la SC D.C. SRL Băbeni.

Astfel, în zilele de 13-14 septembrie 2005, martorul D.B. a livrat către SC G.C.G. SRL mai mulţi saci cu ciment, care, ulterior, au fost comercializaţi la un preţ inferior celui de achiziţie.

Pentru o parte din cantitatea de ciment achiziţionată, inculpatul L.F. a întocmit o factură fiscală şi chitanţe de încasare a banilor, în numele SC G.C.G. SRL.

De asemenea, pentru plata acestor produse, inculpatul D.V.B. a înmânat administratorului SC B. SRL o filă cec în valoare de 13.338,73 lei, pe care acesta, la rândul său, a girat-o către SC M.M.T.B.I. SRL Halmeu, căreia îi aparţinea marfa.

Ca şi în celelalte cazuri, inculpatul D.V.B. i-a rugat pe reprezentanţii părţii vătămate să nu introducă fila cec spre decontare, promiţând că va achita contravaloarea materialelor de construcţie.

În luna octombrie 2005, când fila cec a fost introdusă în bancă, s-a constatat că SC G.C.G. S.R.L. se afla deja în interdicţie bancară încă din 15 septembrie 2005.

Partea vătămată SC M.M.T.B.I. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 13.338,73 lei.

După ce SC G.C.G. SRL a intrat în interdicţie bancară, inculpaţii D.V.B. şi L.F. l-au contactat pe inculpatul C.N.O., căruia i-au propus, ca acesta, să preia, pe numele său, o societate comercială pentru achiziţionarea de mărfuri pe care să nu le plătească, urmând ca banii rezultaţi din valorificarea acestora să fie împărţiţi.

Inculpatul C.N.O. a achiesat la propunerea celor doi, aşa încât, la data de 04 noiembrie 2005 a preluat părţile sociale de la SC C. SRL Râmnicu Vâlcea, de la foştii asociaţi M.S. şi P.A., devenind astfel unic asociat şi administrator al acesteia.

Prin actul adiţional întocmit s-a hotărât mutarea sediului social al societăţii din Râmnicu Vâlcea în oraşul Băbeni, în acelaşi spaţiu cu cel al SC G.C.G. SRL.

Pentru a înregistra aceste menţiuni la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea, inculpatul D.V.B. a falsificat contractul de închiriere cu SC D. SRL, în sensul că a copiat a doua pagină fără semnătura şi ştampila SC G.C.G. SRL, după care inculpatul C.N.O. a semnat şi a aplicat ştampila SC C. SRL.

La data de 08 noiembrie 2005, actul a fost depus de inculpatul C.N.O. la O.R.C., în vederea schimbării sediului social, împreună cu o declaraţie prin care a menţionat că în acest spaţiu nu mai are sediu social nicio altă societate.

În perioada 02 octombrie 2005 - 04 noiembrie 2005, inculpatul C.N.O. a primit de la martorul M.S. actele contabile ale SC C. SRL, filele cec necompletate, ridicate anterior de acesta de la bancă, precum şi ştampila, inculpatul ocupându-se în această perioadă de desfăşurarea activităţii firmei.

Pentru continuarea activităţii infracţionale, inculpaţii au cooptat şi pe inculpatul I.T.B. care avea obligaţia să găsească societăţi comerciale de la care să se poată achiziţiona bunuri în numele SC C. SRL, în vederea valorificării şi obţinerii de foloase materiale pentru toţi participanţii.

La începutul lunii octombrie 2005, inculpatul I.T.B. a discutat cu numitul M.M.D. administrator la SC E. SRL pe care îl cunoştea, în vederea achiziţionării de cafea pe care să o comercializeze la diferite magazine din oraş, cumpărător fiind SC G.C.G. SRL şi SC C. SRL.

Reprezentantul părţii vătămate a fost de acord, convenind ca plata să se facă în numerar sau cu file cec, inculpatul I.T.B. garantând că cele două firme sunt serioase, că se ocupă cu comercializarea en-gros de diferite mărfuri şi că vor plăti la termen.

Inculpatul Ispas T.B. a făcut două comenzi scrise din partea celor două societăţi, iar la data de 11 octombrie 2005, a primit cafea în valoare de 586,61 lei pentru SC G.C.G. SRL şi de 755,81 lei pentru SC C. SRL, urmând ca plata să se facă în termen de 30 zile de la livrare. Cafeaua a fost comercializată şi achitată parţial, în numerar, de inculpatul I.T.B.

La data de 13 octombrie 2005, acelaşi inculpat a solicitat administratorului aceleiaşi părţi vătămate o tonă de folie pentru SC C. SRL, garantând încă odată că plata produsului se va face cu filă cec.

După ce M.M.D. a verificat contul SC C. SRL deschis la B.R.D. şi a constatat că nu sunt probleme, a fost de acord să livreze folia, primind de la inculpaţi o filă cec semnată şi ştampilată de inculpatul C.N.O., plata urmând să se facă la 15 zile. înainte de expirarea acestui termen, inculpatul T.B. l-a sunat din nou pe reprezentantul părţii vătămate, solicitându-i încă o tonă de folie pe care la data de 28 octombrie 2005, a primit-o, fila de cec fiind semnată şi ştampilată de inculpatul C.N.O.

Marfa a fost vândută de inculpatul D.V.B. către SC G. SRL Budeşti şi unor persoane necunoscute, banii rezultaţi fiind împărţiţi între cei patru inculpaţi.

în momentul în care M.M.D. a constatat că filele cec au fost refuzate la plată de către bancă, a luat legătura cu învinuitul I.T.B., iar acesta i-a dat numărul de telefon al inculpatului C.N.O. care în urma discuţiilor, l-a determinat să retragă fila cec din bancă, primind în cele din urmă doar suma de 2000 lei numerar.

Ulterior, inculpaţii I.T.B. şi C.N.O. nu au mai răspuns la telefonul dat administratorului părţii vătămate SC E. SRL, aceasta constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 13.378,92 lei.

Prima instanţă a mai reţinut că tot în prima parte a lunii octombrie 2005, la cererea inculpatului D.V.B., inculpatul I.T.B. l-a contactat printr-o cunoştinţă pe G.N., administrator al SC G.N.G.C. SRL Buzău, solicitându-i achiziţionarea de combustibil lichid greu (C.L.U.).

În urma discuţiilor telefonice, cei doi inculpaţi s-au prezentat drept administratori ai SC G. SRL, asigurându-l pe administratorul părţii vătămate că firma lor este o firmă serioasă, că vor plăti la timp bunurile pe care le vor cumpăra.

Părţile au convenit să achiziţioneze 50 tone C.L.U., în valoare de 43.482,6 lei, pentru care inculpaţii să achite numerar 5.000 lei şi restul cu filă cec.

La data de 18 octombrie 2005, produsul a fost livrat la Râmnicu Vâlcea, iar inculpatul D.V.B. l-a direcţionat către Slatina, depozitându-l iniţial la SC M. SRL, după care combustibilul a fost vândut acestei firme.

Administratorul părţii vătămate SC G.N.G.C. SRL Buzău a primit de la inculpaţi două file cec emise în numele SC C. SRL, semnate şi ştampilate atât pentru avansa, cât şi pentru restul sumei, întrucât nu au avut bani numerar.

La data de 29 noiembrie 2005 când cele două file cec au fost introduse la plată, banca le-a refuzat din cauza lipsei totale de disponibil din contul SC C. SRL.

Inculpaţii D.V.B. şi I.T.B. au întrerupt legătura telefonică cu administratorul părţii vătămate SC G.N.G.C. SRL Buzău, care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 43.482,6 lei.

În aceeaşi perioadă, începutul lunii octombrie 2005, inculpatul I.T.B. a fost trimis de inculpatul C.N.O. pentru achiziţionarea de produse alimentare, plata urmând a se face cu filă cec emisă în numele SC G. SRL.

În acest scop, inculpatul I.T.B. a luat legătura cu martorul T.H. pe care-l cunoştea şi care era agent de vânzări la SC G.A. SRL Râmnicu Vâlcea, prezentându-se drept angajat al SC C. SRL, solicitându-i făină, zahăr şi ulei, afirmând că firma pe care o reprezintă are relaţii comerciale cu mai multe brutarii unde vor comercializa produsele şi vor achita contravaloarea cu filă cec la 15 zile de la livrare.

Administratorul societăţii SC G.A. SRL Râmnicu Vâlcea, numitul A.N., înainte de efectuarea tranzacţiei, a verificat bonitatea SC C. SRL la B.R.D., Sucursala Vâlcea şi, constatând că societatea nu are incidente de plată, a fost de acord cu livrarea produselor.

În momentul livrării produselor, inculpatul I.T.B. a mai cerut livrarea a 400 kg zahăr, pe lângă cele 50 kg zahăr comandate, susţinând în mod nereal că agentul de vânzări nu înţelesese bine cantitatea cerută, astfel încât s-a livrat şi aceasta cantitate.

Marfa a fost vândută de către inculpatul D.V.B., o parte martorului E.M., iar restul la persoane necunoscute, suma obţinută, împărţindu-se între cei trei inculpaţi.

Inculpaţii I.T.B. şi C.N.O. l-au sunat de mai multe ori pe administratorul firmei păgubite, solicitându-i să nu introducă fila de cec la plată, promiţând achitarea în numerar a mărfii, ceea ce, în mod evident, ulterior, nu s-a întâmplat.

La data de 27 octombrie 2005, banca a refuzat fila de cec, întrucât semnătura trăgătorului nu era autorizată, la acea dată, specimenul de semnătură din bancă aparţinea fostului administrator.

Partea civilă SC G.A. SRL a solicitat să fie despăgubită cu suma de 5.223 lei.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că tot în luna octombrie 2005, inculpatul I.T.B. a luat legătura cu V.D. pe care-l cunoştea de mai mult timp, pentru ca acesta să-l pună în legătură cu reprezentanţii părţii vătămate SC W. SRL Râmnicu Vâlcea, societate producătoare de ţiglă şi dale pentru pavaj, în vederea achiziţionării de marfă.

Inculpatul Ispas T.B. s-a prezentat drept angajat al SC C. SRL şi împreună cu inculpatul D.V.B. a discutat iniţial, cu directorul fabricii de ţiglă, numitul C.S.

La început, inculpaţii au solicitat dale stradale pentru care li s-a cerut comandă scrisă şi copie de pe certificatul de înmatriculare al SC C. SRL.

Prima comandă a fost trimisă prin fax, dar la puţin timp, inculpatul D.V.B. a revenit asupra acesteia, solicitând ţiglă, pentru care a întocmit comandă scrisă.

În urma discuţiilor referitoare la modalitatea de plată, ocazie cu care inculpatul D.V.B. a prezentat SC C. SRL ca fiind o firmă serioasă care îşi onorează obligaţiile, administratorul SC W. SRL, P.L., a verificat la bancă bonitatea firmei, constatând că societatea funcţionează şi că nu are incidente de plată.

Părţile au convenit să se livreze 20.000 bucăţi ţiglă în 4 transporturi de câte 5.000 fiecare, transportul fiind efectuat cu autovehicule închiriate de inculpatul D.V.B.

La livrarea acestora s-au întocmit doar avize de expediţie, urmând ca factura să fie întocmită după livrarea produselor, însă acest lucru nu a mai fost posibil, deoarece inculpatul D.V.B. nu s-a mai prezentat pentru încheierea facturilor.

Pentru plata mărfii, inculpatul D.V.B. a înmânat părţii vătămate o filă cec în alb, semnată şi ştampilată de inculpatul C.N.O. pentru suma de 38.000 lei, urmând ca plata să se efectueze conform înţelegerii, la 15 zile de la livrarea mărfii.

Inculpatul D.V.B. a vândut 5.000 bucăţi ţiglă la SC D.C. SRL Băbeni la un preţ inferior celui de achiziţie, întocmind o factură fiscală în numele SC G.C.G. SRL şi chitanţă de încasare a preţului. Restul de 15.000 bucăţi ţiglă a fost comercializată de inculpaţii D.N.O. şi L.F. în municipiul Slatina, mai multor societăţi comerciale, întocmindu-se facturi fiscale şi chitanţe în numele SC G.C.G. SRL.

Suma de bani obţinută din comercializarea ţiglei a fost împărţită între cei patru inculpaţi.

Deoarece fila de cec nu a fost plătită, conform rugăminţilor şi promisiunilor telefonice la data de 22 noiembrie 2005 a fost introdusă la plată şi din suma de totală de 38.080 lei nu s-a putut deconta decât suma de 116,59 lei.

Inculpaţii D.V.B. şi C.N.O. au trimis părţii vătămate SC W. SRL un fax semnat de ultimul inculpat menţionat, prin care solicitau retragerea filei cec de la plată, arătând că plata nu se justificată, datorită faptului că nu a fost emisă factură de livrare a mărfii. Ulterior, inculpaţii nu au mai putut fi contactaţi de reprezentanţii părţii civile, iar în momentul în care aceştia s-au deplasat la domiciliul inculpatului C.N.O. din comuna Galicea, acesta a fugit de la domiciliu.

Partea vătămată SC W. SRL a solicitat să fie despăgubită de inculpaţi cu suma de 38.000 lei.

În luna noiembrie 2005, inculpatul D.V.B. a luat legătura cu reprezentanţii SC C. SRL Craiova pentru achiziţionarea unei cantităţi de bere, prezentându-se drept administrator la SC C. SRL, afirmând că firma sa se ocupă cu comercializarea băuturilor alcoolice şi alte produse în mai multe judeţe, astfel că va achita la timp produsele cumpărate.

Inculpatul s-a înţeles cu martora T.M., reprezentanta părţii vătămate pentru achiziţionarea unei cantităţi mai mare de bere, urmând ca la 15 zile de la livrare să plătească cu filă cec şi i-a prezentat acesteia certificatul de înmatriculare al SC C. SRL.

Conducătorul auto, G.M., care a încărcat transportul de bere, a înmânat reprezentanţilor SC C. SRL o filă cec în numele SC C. SRL, semnată şi ştampilată de inculpatul C.N.O., în valoare de 30.933 lei. Berea a fost comercializată în Râmnicu Vâlcea, unor persoane necunoscute.

În momentul introducerii la plată a filei cec s-a constatat că aceasta este anulată, întrucât la data de 18 noiembrie 2005, când s-a instituit interdicţia bancară pentru SC C. SRL, inculpatul C.N.O. s-a prezentat la bancă şi a restituit filele cec necompletate, printre care şi cea emisă în favoarea SC C. SRL şi a declarat că au fost deja folosite către furnizori.

Partea vătămată SC C. SRL a solicitat să fie despăgubită cu suma de 30.933 lei.

Tot în luna noiembrie 2005, inculpaţii D.V.B. şi C.N.O., au luat legătura cu reprezentanţii SC Z.F. SRL Piteşti, prin intermediul agentului de vânzări P.D., solicitând achiziţionarea de pulpe pui şi peşte congelat, de la SC A.L. SRL Zimnicea, judeţul Teleorman, cu care prima societate avea relaţii de colaborare.

Inculpatul C.N.O. i-a comunicat reprezentantului firmei din Piteşti că va veni să încheie contractul, asociatul său, inculpatul D.V.B.

Aceştia au prezentat SC C. SRL ca fiind o firmă solvabilă care se ocupă cu comercializarea diferitelor produse, urmând să achite plata mărfurilor cu filă cec în momentul livrării.

Inculpatul D.V.B. a încheiat contractul devânzare - cumpărare la data de 17 noiembrie 2005, iar până la data de 24 noiembrie 2005, partea vătămată a livrat pulpe de pui şi peşte congelat în valoare totală de 109.204,74 lei.

Inculpatul D.V.B. a vândut o parte din produse la SC A. SRL Piteşti, întocmind facturi fiscale fictive în numele SC G.C. SRL, restul de marfă a fost vândută fără acte la persoane necunoscute.

Suma obţinută a fost împărţită între cei doi inculpaţi. Pentru plata produselor, inculpatul D.V.B. a înmânat o filă cec emisă de SC C. SRL semnată şi ştampilată de inculpatul C.N.O. şi două bilete la ordin.

Instrumentele de plată, fiind introduse în bancă la data de 28 noiembrie şi la data de 29 noiembrie şi 2 decembrie 2005, au fost refuzate, datorită lipsei de disponibil în cont, fila cec fiind retrasă din circulaţie, încă din data de 18 noiembrie 2005.

Ulterior, inculpaţii au întrerupt orice legătură cu reprezentanţii societăţii păgubite, iar în momentul în care aceştia în luna decembrie s-au deplasat în comuna Galicea, la domiciliul inculpatului C.N.O., inculpatul a fugit printr-un iaz şi nu a putut fi prins.

Partea vătămată SC A.L. SRL Zimnicea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 109.204,74 lei.

În luna decembrie 2005, inculpatul D.V.B. a luat legătura telefonic cu reprezentantul SC P. SA Piteşti, numitul D.I., în vederea achiziţionării a 20 tone de ulei alimentar.

Acesta din urmă i-a solicitat inculpatului să prezinte certificat de înmatriculare a societăţii şi fila cec pentru achitarea contravalorii acesteia.

Inculpatul D.V.B. a procurat o ştampilă falsă a SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, precum şi certificatul de înmatriculare al acestei societăţi, prezentându-se la discuţiile cu directorul firmei din Piteşti, ca fiind M.C., administrator la SC T. SRL.

În această calitate, inculpatul D.V.B. a solicitat cumpărarea a 20 tone ulei alimentar, afirmând că îi este necesară în termen scurt, pentru a fi valorificat prin compensare la SC O. SA Râmnicu Vâlcea, având în vedere că se apropiau sărbătorile de Crăciun.

Reprezentantul SC P. SA Piteşti, verificând contul curent al SC T. SRL şi constatând că firma desfăşoară activitate şi nu se află în interdicţie bancară, a fost de acord cu livrarea produsului.

La data de 22 decembrie 2005 inculpatul D.V.B. l-a trimis pe conducătorul auto G.M. să încarce uleiul alimentar de la depozitul părţii civile din Piteşti, dându-i şi o filă cec completată în numele SC T. SRL pentru a o înmâna vânzătorului.

Inculpatul D.V.B. a comercializat o parte din uleiul alimentar la SC A. SRL Piteşti, întocmind 5 facturi fictive, trecând ca vânzător SC G.C. SRL, iar restul cantităţii a fost oferită spre vânzare la SC I. SRL Râmnicu Vâlcea.

Administratorul acestei societăţi, observând că uleiul aparţine SC P. SA Piteşti, furnizor al său de produse alimentare şi că preţul de vânzare era sub preţul de pe piaţă al unui astfel de produs, a luat legătura cu directorul de vânzări de la SC P. SA Piteşti, căruia i-a relatat aspectele constatate.

În urma sesizării organelor de poliţie, o parte din cantitatea de ulei a fost identificată atât la SC A. SRL Piteşti, cât şi în Tir-ul în care fusese încărcată, prejudiciul cauzat părţii vătămate SC P. SA Piteşti, este de 53.600 lei şi a fost recuperat parţial prin restituire, societatea constituindu-se parte civilă în cauză cu diferenţa de 12.000 lei.

Prima instanţă a mai reţinut că la sfârşitul lunii ianuarie 2006, în aceeaşi modalitate, inculpatul D.V.B. a indus în eroare şi pe partea vătămată SC R.I.G. SRL Teleorman, prezentându-se ca fiind M.C., administrator la SC T. SRL Râmnicu Vâlcea.

Inculpatul a luat legătura cu administratorul acestei firme, numitul R.I., despre care avea cunoştinţă că se ocupă cu comercializarea de îngrăşăminte chimice (azotat de amoniu) solicitând achiziţionarea unei cantităţi mai mari de asemenea produs.

Inculpatul a prezentat certificatul de înmatriculare al societăţii şi a garantat că plata mărfurilor se va face cu file cec.

În acest mod, în perioada 27 ianuarie - 1 februarie 2006, partea vătămată a livrat inculpatului 2.080 de saci cu azotat de amoniu, în valoare totală de 66.000 lei.

Inculpatul a înmânat conducătorilor auto care i-au transportat marfa, trei file cec după ce discutase în prealabil cu administratorul societăţii.

Pentru a-i câştiga încrederea, după primul transport de marfa, inculpatul a plătit în numerar cel de al doilea T.I.R. cu îngrăşăminte, determinându-l pe R.I. să-i livreze în continuare marfa pe care, ca şi în celelalte cazuri, nu a mai achitat-o.

Inculpatul a vândut toată cantitatea de azotat de amoniu sub preţul de achiziţie, martorului C.C. din Drăgăşani care se ocupa cu comercializarea unor astfel de produse, întocmind mai multe facturi fiscale fictive în numele SC P. SRL Iaşi.

Prejudiciul cauzat părţii vătămate nu a fost recuperat, aceasta constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 66.000 lei.

La începutul lunii martie 2006, acelaşi inculpat D.V.B., s-a deplasat împreună cu numitul M.C. în localitatea Vinţu de Jos, judeţul Alba, pentru achiziţionarea de haine de piele de la SC C.I. SRL.

Conform înţelegerii dintre aceştia, la data de 06 martie 2006, M.C. s-a prezentat la sediul SC C.I. SRL, solicitând 300 haine de piele, afirmând că este patronul SC I. SRL Râmnicu Vâlcea, prezentând certificatul de înmatriculare al acestei firme.

Reprezentanţii societăţii au fost de acord cu cererea, solicitând însă o comandă scrisă şi filă cec pentru plata mărfurilor. în această situaţie, a doua zi, la data de 07 martie 2006, inculpatul D.V.B. s-a prezentat la SC C.I. SRL, susţinând că este trimis de numitul M.C. şi că este director la SC I. SRL, prezentând în acest sens o delegaţie şi o comandă, ambele fictive, scrise de el şi ştampilate cu ştampilă falsă a firmei SC I. SRL.

Realizând că ceva este în neregulă, reprezentanţii SC C.I. SRL au anunţat organele de poliţie care, deplasându-sc la faţa locului, l-au identificat pe D.V.B. ce fusese dat deja în urmărire generală şi l-au condus la Râmnicu Vâlcea unde a fost reţinut.

În aceste condiţii, fapta a rămas în faza de tentativă, întrucât, datorită intervenţiei poliţiei, executarea nu a fost dusă până la capăt.

SC C.I. SRL nu a suferit nici un prejudiciu şi nu s-a constituit parte civilă în cauză.

De asemenea, Instanţa de fond a mai reţinut că la sfârşitul lunii august 2005, inculpatul D.V.B., administrator al SC G.C.G. SRL Râmnicu Vîlcea, societate preluată în scopul comiterii de infracţiuni, împreună cu inculpaţii L.F. şi T.G. s-au înţeles să achiziţioneze un autotractor şi o semiremorcă, expuse spre vânzare la SC T. SA Râmnicu Vîlcea, bunuri pe care să nu le plătească şi să le valorifice, sumele de bani urmând a fi împărţite între ei.

Astfel, inculpaţii D.V.B. şi T.G. s-au deplasat la sediul respectivei societăţi comerciale, unde au discutat cu directorul acesteia, numitul C.P., în legătură cu achiziţionarea celor două bunuri.

Inculpatul D.V.B. a prezentat situaţia firmei în mod mincinos, în sensul că efectuează tranzacţii comerciale de valoare foarte mare, ocupându-se cu transportul de mărfuri, iar T.G. s-a prezentat drept unchiul inculpatului D.V.B. şi patron al unei firme importante de transport marfă, întărind afirmaţiile celuilalt inculpat şi confirmând derularea împreună a unor afaceri prospere cu materiale de construcţii, pentru care erau necesare mijloacele de transport şi garantând pentru plata bunurilor ce doreau să le achiziţioneze.

În urma verificării contului curent al SC G.C.G. SRL Râmnicu Vâlcea, reprezentantul SC T. SRL a constatat că aceasta nu avea la acel moment incidente de plată şi desfăşura activitate, C.P. întâlnindu-se cu inculpatul D.V.B., chiar la sediul B.C.R., unde acesta din urmă efectua nişte plăţi, situaţie care i-a creat încredere în bonitatea firmei cumpărătoare.

Părţile s-au înţeles ca plata autotractorului şi a semiremorcii, în valoare de 154.594 lei, să se facă cu 8 file cec la 15 zile de la livrare, în aceste condiţii, la data de 01 septembrie 2005 întocmindu-se factura de vânzare, inculpatul D.V.B. lăsând două file C.E.C. pentru plata acestora.

Autovehiculul a fost transportat în aceeaşi zi în localitatea Băbeni, iar a doua zi, inculpatul L.F. l-a vândut numitului B.P.G., administrator la SG T.I. SRL Drobeta Turnu Severin, cu preţul de 75.000 lei, factura şi chitanţele fiind întocmite de către inculpatul L.F. în mod fictiv, în sensul că vânzător apărea SC A. SRL, firma sa şi fiind întocmite ulterior efectuării plăţii, ce a avut loc în aceeaşi zi, conform extrasului de cont al cumpărătorului.

În vederea primirii banilor, inculpatul L.F. s-a deplasat împreună cu cumpărătorul şi cu inculpatul T.G. la Turnu Severin, banii fiind împărţiţi şi cu inculpatul D.V.B., o parte dintre ei fiind transferaţi de către inculpatul T.G. în contul SC G.C.G. SRL.

După achiziţionarea bunurilor, atât D.V.B. cât şi învinuitul T.G. au purtat mai multe discuţii telefonice cu directorul SC T. SA, prin care solicitau întârzierea introducerii filelor cec la bancă, promiţând în mod mincinos că vor achita banii. în cele din urmă nu a fost achitată nici o sumă de bani dinpreţul autovehiculelor, iar la data de 15 septembrie 2005, filele C.E.C. au fost refuzate la plata pentru lipsă de disponibil, SC G.C.G. SRL intrând în incidenţă bancară.

Din acel moment, reprezentanţii SC T. SA nu au mai putut lua legătura cu D.V.B. sau cu T.G., care nu au mai răspuns la telefon. Autotractorul şi semiremorca au fost identificate în proprietatea SC T.I. SRL Drobeta Turnu Severin, unde se află şi în prezent.

Prejudiciul cauzat SC T. SA Rm. Vâlcea este de 154.594 lei lei şi nu a fost recuperat, astfel încât societatea se constituie parte civilă în cauză cu această sumă.

Tot la începutul lunii septembrie 2005, până la începerea perioadei de interdicţie bancară, inculpatul D.V.B. s-a deplasat împreună cu învinuitul T.G. la sediul SC T. SRL Călimăneşti, unde au discutat cu administratorul firmei P.C. în legătură cu achiziţionarea de ciment şi alte materiale de construcţii. T.G. a spus că este patron de firmă şi se numeşte B.C., iar D.V.B. l-a prezentat drept „şeful" său de la Craiova. Aceştia au prezentat o situaţie neadevărată cu privire la firmele lor care au în derulare mai multe lucrări de construcţie în judeţele Vâlcea şi Dolj, materialele urmând a fi folosite la acele lucrări şi că au disponibilităţi băneşti suficiente pentru achitarea mărfurilor. De asemenea, cei doi l-au asigurat pe P.C. că vor achita în numerar contravaloarea mărfurilor, imediat după livrarea acestora, iar înv. T.G. a întărit spusele lui D.B., promiţând că îl va ajuta cu bani, dacă acesta nu va putea plăti.

De fapt, pentru a câştiga încredere în efectuarea tranzacţiilor, anterior acestei fapte, cei doi au mai achiziţionat la data de 18 august 2005 o anumită cantitate de tablă, tot în numele SC G.C.G. SRL, în valoare de 6.000 lei, care a fost achitată cu suma de bani trimisă de înv. T.G. de la Drobeta Turnu Severin şi care provenea din vânzarea bunurilor luate de la SC T. SA Râmnicu Vâlcea.

În aceste condiţii, la începutul lunii septembrie 2005, în urma discuţiilor purtate, s-a livrat ciment şi fier beton în valoare totală de 57.384,70 lei, mărfurile fiind transportate direct de la furnizor la Drobeta Turnu Severin unde au fost preluate de cei doi şi vândute. Deoarece mărfurile nu au fost achitate, după livrarea acestora, la data de 14 septembrie 2005, D.B. a emis către SC T. SRL 3 file cec, asigurând partea civilă că se vor deconta. Ulterior, au existat mai multe discuţii purtate de către D.B. şi T.G. cu administratorul SC T. SRL Călimăneşti, prin care solicitau amânarea introducerii la plată a filelor cec şi promiteau că marfa se va achita cu numerar. În cele din urmă, partea civilă a introdus prima filă cec la bancă, dar a fost refuzată datorită lipsei disponibilului în contul SC G.C.G. SRL deoarece prima filă cec nu s-a decontat, celelalte două file cec nu au mai fost introduse la plată.

Prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, astfel încât SG T. SRL Călimăneşti s-a constituit parte civilă cu suma de 57.384,70 lei.

Prima instanţă a apreciat că, în drept, faptele inculpaţilor:

- D.V.B., întrunesc elemntele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 cu aplicarea art41 alin. (2) C. pen. şi art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- C.N.O. întrunesc elemntele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- L.F., întrunesc elemntele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. 4 din Legea nr. 241/2005, art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 43 din Legea nr. 482/1991;

- I.T.B. întrunesc elemntele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- T.G., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., iar în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.V.B., C.N.O. şi L.F. s-a reţinut în favoarea acestora circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere comportarea sinceră în cursul procesului, prezentarea lor cu regularitate în faţa organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.

De asemenea, în favoarea inculpatului I.T.B. s-a reţinui atât circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., determinată de comportarea sinceră pe parcursul procesului penal, cât şi cea prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., fiind avută în vedere buna conduită înainte de săvârşirea infracţiunii.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de fond i-a obligat pe inculpaţi la plata despăgubirilor civile către părţile civile prejudiciate, în. temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, inculpaţii T.G., L.F., C.N.O., D.V.B., I.T.B. şi partea civilă SC R.I.G. SRL, comuna Putineiu, judeţul Teleorman.

În apelul său, parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că:

- În mod greşit nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 1.099 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani, aplicată inculpatului T.G., prin sentinţa penală nr. 3250/2004 a Judecătoriei Craiova, deşi infracţiunile din prezenta cauză au fost săvârşite în perioada liberării condiţionate, astfel că după revocarea liberării şi efectuarea contopirii se impunea aplicarea unui spor până la 5 ani;

- În mod greşit inculpatului I.T.B. i s-a interzis, ca pedeapsa accesorie, exercitarea dreptului electoral de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., în raport de circumstanţele cauzei;

- În mod greşit au fost reţinute în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante menţionate, instanţa ignorând împrejurarea că faptele săvârşite prezintă un grad de pericol social accentuat, nefiind făcută o corectă individualizare judiciară a pedepsei, în raport de valorile sociale lezate, impunându-se aplicarea unor pedepse majorate.

Inculpaţii D.V.B., C.N.O., I.T.B. şi T.G. au criticat sentinţa atacată pentru netemeinicie, susţinând că pedepse aplicate sunt prea severe, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., nesocotite de instanţă, care nu a avut în vedere faptul că au întreţinere copii minori şi îşi câştigă existenţa în mod onest.

Inculpatul I.T.B. a mai solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul L.F. a criticat, de asemenea sentinţa, pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că:

- În mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea de complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., deoarece nu sunt îndeplinite cerinţele referitoare la complicitate, atât timp cât activitatea sa s-a rezumat la a înlesni valorificarea bunurilor dobândite, chiar ilegal, de către ceilalţi inculpaţi, astfel că încadrarea corectă era în infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen.;

- În mod nelegal a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, întrucât nu s-a făcut dovada că a refuzat să prezinte documente organelor competente spre a verifica financiar situaţia operaţiunilor efectuate la firma sa;

- S-a făcut o încadrare juridică nelegală în infracţiunile prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 43 din Legea nr. 82/1991 a faptei constând în omisiunea înregistrării în actele contabile a operaţiunilor comerciale aferente firmei SC A. SRL, ce a avut drept consecinţă diminuarea veniturilor şi, implicit, la plata către stat a sumelor aferente; în raport de starea de fapt, corect reţinută de instanţă în sarcina sa, nu se putea reţine decât infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen.

- Prejudiciul cauzat A.N.A.F.Bucureşti nu a fost corect stabilit.

Partea civilă SC R.I.G. SRL, în motivle de apel formulate în scris, a criticat sentinţa atacată, pentru nelegalitate, susţinând că instanţa nu a dispus restituirea celor 300 saci de îngrăşăminte chimice livraţi prin cele 10 facturi fiscale.

Prin Decizia penală nr. 11/ A din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, şi sentinţa penală nr. 94 din 22 iunie 2010 a Tribunalului Vâlcea, secţia penală, admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi inculpatul L.F., împotriva sentinţei penale nr. 94 din data de 22 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia penală, în Dosarul nr. 1385/90/2008.

A fost desfiinţată, în parte sentinţa, referitor la inculpaţii T.G. şi L.F.

1. Pentru inculpatul T.G.

Au fost înlăturate aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 33 lit. b) şi art. 39 alin. (2) C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, în pedepsele componente de 10 ani închisoare aplicată în prezenta cauză şi restul de pedeapsă de 1099 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 3250/2004 a Judecătoriei Craiova şi în consecinţă:

În baza art. 61 C. pen. a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 1099 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 3250/2004 a Judecătoriei Craiova şi a fost contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul T.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total urmând să execute 11 ani închisoare, în condiţii privative de libertate, cu aplicarea art. 71 C. pen. şi pedeapsa complemenatră a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

2. Pentru inculpatul L.F.:

Au fost descontopite pedepsele aplicate şi s-a dispus înlăturarea dispoziţiei de condamnare pentru infrcaţiunea ptrvpăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 43 din Legea nr. 82/1991.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrea juruidică a faptei din infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 43 din Legea nr. 82/1991, în infracţiunea prevăzută de de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În baza de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. a doipsus condamnarea inculpatulu L.F. la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 33 şi 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză şi s-a dispus ca inculpatul L.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., în condiţiile art. 57 C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de partea civilă SC R.I.G. SRL şi de inculpaţii C.N.O. şi D.V.B., I.T.B. şi T.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Au fost obligţi inculpaţii C.N.O. şi D.V.B., I.T.B. şi T.G. la plata sumei de câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, iar partea civilă la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Examinând apelurile în cauză, instanţa de ptim control judiciar a apreciat că sunt întemeiate doar cele formulate de Parchetul de pe lângă. Tribunalul Vâlcea şi inculpatul L.F..

Cu privire la inculpatul T.G., s-a reţinut că instanţa de fond a omis să revoce liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 1.099 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3250/2004 a Judecătoriei Craiova, deşi infracţiunile din prezenta cauză au fost săvârşite până la împlinirea termenului de liberare condiţionată iar revocarea era obligatorie.

Se impunea, astfel, atât revocarea liberării condiţionate, cât şi contopirea restului rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 61 C. pen. şi nu conform art. 39 alin. (2) C. pen., cum greşit a dispus instanţade fond.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul L.F., instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a făcut o greşită încadrare a faptei, ce constă în omisiunea de a înregistra în contabilitatea firmei SC A. SRL, al cărui administrator era, a actelor contabile referitoare la înstrăinarea unui autotractor, încadrând greşit fapta atât în infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cât şi în infracţiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, deşi o atare „omisiune" constituie doar elementul material al laturii obiective al infracţiunii complexe de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

S-a apreciat că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi infracţiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, în infrcaţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Cu referire la starea de fapt, instanţa de apel a apreciat că materialul probator administrat în cauză a confirmat săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, cu excepţia faptelor imputate inculpatului L.F. care, care au primit o încadrare juridică nelegală.

Privitor la apelul formulat de parchet, instanţa de apel a apreciat că singura critică întemeiată pe vcare acesta a formulat-o este cea referitoare la omisiunea instanţei de fond de a revoca liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 1.099 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani, aplicată inculpatului T.G. prin sentinţa penală nr. 3250/2004 a Judecătoriei Craiova.

S-a reţinut că, din fişa de cazier judiciar a inculpatului T.G. rezultă că acesta a fost condamnat la 10 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 3250 din 12 august 2004, pronunţată de Judecătoria Craiova, pedeapsă din execuatareea căreia s-a liberat condiţionat, deşi mai rămăsese un rest de 1.099 zile.

Inculpatul T.G., chiar în perioada liberării condiţionate, a comis infracţiunile din prezenta cauză, unele cu consecinţe deosebit de grave, în sensul dispoziţiilr at.61 alin. (2) C. pen., ceea ce impunea primei instanţe obligaţia revocării liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat.

Instanţa de apel a aprecita că celelalte motive de apel invocate de parchet sunt neîntemeiate.

Sub acest aspect a constatat că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.T.B., în mod legal i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului electoral de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., atât timp cât faptele sale, constând în inducerea în eroare unui număr de patru părţi vătămate şi cauzarea unui prejudiciu total de 100.093 lei, îl face nedemn să-şi mai exercite acest drept constituţional, nefiind încălcate în acest sens dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului - Protocolul Adiţional nr. 1. Aceasta, deoarece instanţa de judecată poate, în raport de gravitatea şi de consecinţele faptei să limiteze, în condiţiile legii, exercitarea dreptului respectiv. Tot astfel, se constată că interdicţia respectă şi principiul proporţionalitătii care apreciat individual, conduce la concluzia că se impunea interzicerea exercitării dreptului electoral.

De asemenea, s-a mai constatat că este neîntemeiată susţinerea parchetului referitoare la greşita reţinere a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor.

În acest sens s-a reţinut că prima instanţă a aplicat inculpaţilor D.V.B., C.N., L.F. şi I.T.B. circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., constând în „comportarea sinceră în cursul procesului".

Instanţa de apel a apreciat că aşa cum rezultă din actele dosarului, aceşti inculpaţi au avut pe tot parcursul procesului penal o atitudine sinceră, înlesnind instrumentarea cauzei şi clarificarea raporturilor juridice de drept penal născute la momentul săvârşirii faptelor. Fără comportarea sinceră a acestor inculpaţi, activitatea organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată ar fi fost mult îngreunată, astfel că se impunea reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.

De asemenea, s-a mai reţinut că, prima instanţă a aplicat corect în favoarea inculpatului I.T.B. şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., justificată pe buna conduită pe care acesta a avut-o înainte de săvârşirea infracţiunii, în sensul acestui text de lege. Se constată, prin urmare, că inculpatul Ispas T.B. este la prima încălcare a legii penale, iar anterior şi-a câştigat în mod onest mijloacele de existenţă, faptele săvârşite constituind un accident nedorit de acesta.

Cum reţinerea circumstanţelor atenuante a influenţat individualizarea judiciară a pedepselor, cu consecinţa reducerii acestora sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, instanţa de apel a apreciat că este neîntemeiată şi critica formulată de parchet, în sensul că se impunea aplicarea unor pedepse mai severe.

În acest sens, s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, potrivit cărora la stabilirea şi aplicarea acesteia se ţine seama de gradul concret de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Elementele de circumstanţiere care-şi găsesc corespondent în probele administrate în cauză au îndreptăţit prima instanţă să aplice pedepse just proporţionate şi individualizate, atât ca durată cât şi ca modalitate de executare.

În legătură cu apelurile formulate de inculpaţii T.G., D.V.B., C.N.O. şi I.T.B. care au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor, susţinând că acestea sunt prea severe, inculpatul I.T.B. solicitând şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanţa de apel a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.

Sub acest aspect, instanţa de prim control judiciar a constatat că prima instanţă a aplicat corect criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Cum pedepsele aplicate au fost just individualizate şi proporţionate, atât ca durată cât şi ca modalitate de executare, susţinerile inculpaţilor nu sunt întemeiate, deoarece, altfel, ar însemna ca prin diminuarea pedepselor, acestea să nu-şi mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Cu privire la apelul formulat de inculpatul L.F., s-a apreciat că acesta este întemeiat referitor la greşita încadrare juridică pe care prima instanţă a dat-o faptei ce a constat în omisiunea de a înregistra în contabilitatea firmei SC A. SRL (al cărei administrator era) actele contabile privitoare la înstrăinarea unui autotractor, în mod greşit, prima instanţă a încadrat juridic această faptă, atât în infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, privind evaziunea fiscală cât şi în art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991.

Or, elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, constând în „fapta de omisiune in tot sau în parte, ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care au avut la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive" este acelaşi cu elementul material al infracţiunii complexe de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, ce constă în „omisiunea în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a unor operaţiuni comerciale efectuate sau a veniturilor nerealizate". Prin urmare, nu sunt incidente dispoziţiile art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, întrucât elementul material al acestei din urmă infracţiuni este cuprins în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.

Instanţa de apel a apreciat că nelegalitatea sentinţei va fi astfel înlăturată, prin schimbarea încadrării juridice, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. din cele două infracţiuni într-una singură, respectiv cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Toodată, instanţa de prim control judiciar a apreciat vă sunt neîntemeiate susţinerile inculpatului L.F., referitoare la greşita sa condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, precum şi greşita încadrare juridică dată faptei în complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen.

Cu privire la prima critică, inculpatul a susţinut că nu s-a făcut dovada că a refuzat prezentarea pentru control a documentelor organelor financiare, acţiune ce ar fi avut drept consecinţă împiedicarea verificării financiare.

În legătură cu încadrarea juridică dată faptei, instanţa de apel a apreciat că sunt neîntemeiate susţinerile aceluiaşi inculpat în sensul că activitatea sa s-a rezumat la înlesnirea valorificării bunurilor dobândite prin înşelăciune de către ceilalţi inculpaţi, astfel că fapta sa nu poate fi încadrată în complicitate la infrcaţiunea de înşelăciune, ci în infrcaţiunea de tăinuire.

Referitor la critica formulată de inculpatul L.F. cu privire la greşita reţinere a infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, instanţa de apel a constatat că în mod justificat prima instanţă a reţinut în sarcina lui săvârşirea acestei infracţiuni, întrucât din procesele-verbale încheiate de organele financiare de control la datele la care se prezentau pentru efectuarea verificărilor rezultă că, într-adevăr, acesta refuza de fiecare dată să le prezinte acestora, documentele contabile ale firmei, deşi avea această obligaţie în calitatea sa de administrator al societăţii comerciale.

Privitor la susţinerea greşitei încadrări juridice a faptei în infracţiunea de complicitate la înşelăciune, instanţa de prim control judiciar a apreciat că din actele dosarului, rezultă că inculpatul L.F. cunoştea activitatea infracţională desfăşurată de ceilalţi inculpaţi, în sensul că prin emiterea unor C.E.C.-uri false, aceştia obţineau cantităţi mari de produse, pe care apoi le valorificau şi prin intermediul său.

În acest context, inculpatul L.F. promitea celorlalţi că va găsi cumpărător pentru bunurile ce urmau a fi dobândite în mod fraudulos, aşa cum s-a întâmplat în cazul celor 4 părţi vătămate, iar prejudiciul total este de 290.184,73 lei.

Instanţa de apel a apreciat că este nefondată şi susţinerea aceluiaşi inculpat referitoare la greşita stabilire a cuantumului prejudiciului cauzat părţii civile A.N.A.F. Bucureşti.

În acest sens s-a constatat că suma de 22.106 lei la care inculpatul L.F. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL, reprezintă impozit pe profit şi T.V.A., pentru activităţile frauduloase desfăşurate, valoarea prejudiciului fiind stabilită prin procesele-verbale întocmite de organele fiscale, necontestate de către inculpat la momentul respectiv.

Cu privire la apelul formulat de partea civilă SC R.I.G. SRL, prin care solicită să-i fie restituită cantitatea de 320 saci de îngrăşăminte chimice, instanţa de apel a constat că este nefondat, deoarece suma de 66.518 lei, stabilită de către prima instanţă, drept despăgubiri civile, reprezintă prejudiciul efectiv încercat de aceasta.

În acest sens s-a reţinut că din probele dosarului rezultă că în perioada 27 ianuarie - 1 februarie 2006, apelanta SC R.I.G. SRL a livrat inculpatului D.V.B. cantitatea de 2.080 saci cu azotat de amoniu, în valoare totală de 66.518 lei, pentru care acesta i-a emis file cec fără acoperire, întreaga cantitate fiind vândută martorului C.C. din municipiul Drăgăşani, care se ocupa cu comercializarea unor astfel de produse.

Instanţa de apel a constatat că în mod corect instanţa de fond a obligat la plata contravalorii acestora, întrucât cantitatea de îngrăşăminte nu se mai regăseşte.

Împotriva Deciziei penale nr. 11/ A din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs inculpaţii L.F., C.N.O., D.V.B., T.D.G. şi I.T.B. şi partea civilă SC R.I.G. SRL.

În recursurile lor, inculpaţii C.N.O. şi D.V.B., au solicitat admiterea acestora, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi rejudecând, să se procedeze la reindividualizarea pedepselor aplicate, prin reţinerea în favoarea lor a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu 1/3 a pedepselor aplicate, acordarea unei eficiente mai mari circumstanţelor atenuante care le-a fost aplicate, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, în temeiul art. 861C. pen.

În recursul său, inculpatul T.D.G. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia prin aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ale art. 3201C. proc. pen. şi acordarea de circumstanţe atenuante. A învederat că a formulat un denunţ care s-a finalizat cu punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de o persoană care a săvârşit infracţiuni.

A avut o atitudine procesuală sinceră de recunoaştere şi regret a faptelor. Ca modalitate de executare a pedepsei a solicitat aplicarea art. 861 C. pen. şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În recursul său, inculpatul L.F. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, schimbarea încadrării juridice dată faptei din complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu 1/3 a pedepsei pentru această faptă. De asemenea, a mai solicitat reindividualizarea pedepselor pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina sa, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

În recursul său, inculpatul I.T.B., prin apărător, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere circumstanţele sale personale care îi sunt favorabile, nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost părăsit de soţie şi are în întreţinere doi copii minori, aspect ce rezultă din certificatele de naştere ataşate la dosarul cauzei.

În recursul său, partea civilă SC R.I.G. SRL a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, sub aspectul laturii civile, întrucât cu prilejul rejudecării cauzei în fond, Tribunalul nu s-a pronunţat cu privire la restituirea mărfii ce a făcut obiectul infracţiunii de înşelăciune, lăsată în custodia organului de poliţie la firma SC D. SRL Drăgăşani. Consideră că instanţa trebuia să dispună restituirea către civilă SC R.I.G. SRL a celor 320 de saci de îngrăşăminte chimice, conform înscrisurilor depuse la dosar, repararea în natură a prejudiciului, în mod parţial fiind posibilă şi obligatorie.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpaţii L.F., C.N.O., D.V.B., T.D.G. şi I.T.B. sunt fondate, iar recursul declarat de partea civilă SC R.I.G. SRL este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin declaraţiile date în faţa instanţei de recurs, la termenul de judecată din 13 martie 2012, inculpaţii L.F., C.N.O., D.V.B., T.D.G. au solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi să se realizeze aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Având în vedere poziţiile procesuale ale inculpaţilor exprimate de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. coroborate cu art. 11 din O.U.G. nr. 121/2011, cererile de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. formulate cu ocazia judecării recursurilor declarate de inculpaţi sunt admisibile.

Se reţine sub acest aspect că potrivit art. 11 din O.U.G. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.

Totodată, se are în vedere, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a hotărât că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul vechii legi şi care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Aşa fiind, se constată că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 11 din O.U.G. 121-2011, instanţa de recurs urmând a lua act de poziţiile procesuale ale inculpaţilor L.F., C.N.O., D.V.B., T.G. exprimate în declaraţiile date la termenul de judecată din data de 13 martie 2012 şi a proceda potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Având în vedere probele administrate şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu, precum şi criteriile reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. instanţa apreciază că, faţă de natura şi gravitatea faptelor comise, a circumstanţelor reale de săvârşire a acestora, valoarea socială lezată -patrimoniul părţilor vătămate care au fost păgubite, valoarea mare a prejudiciului, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor L.F., C.N.O. şi D.V.B., aplicarea unor pedepse cu închisoarea ale căror limite să fie reduse cu 1/3 ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. sunt apte să conducă la realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpaţilor, la formarea unei atitudini pozitive a acestora faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale.

Cu privire la cererea inculpatului T.G. prin care a solicitat reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 se constată că este întemeiată.

Astfel, din conţinutul adresei din 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj (fila 110 dosarul instanţei de recurs) rezultă că inculpatul T.G. a formulat un denunţ, în baza căruia s-a format Dosarul nr. 802/P/2010, privind pe inculpatul B.I., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi fals intelectual, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 189 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, faţă de acesta dispunându-se punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Cum recurentul inculpat T.G. a formulat un denunţ care a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă în Tribunalul Dolj, sub nr. 802/P/2010, cu privire la comiterea infracţiunilor de infracţiunilor de luare de mită şi fals intelectual, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 189 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 de către inculpatul B.I., dispunându-se punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate, se constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile privind o cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Totodată, Înalta Curte constată că în cauză nu se regăsesc împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen. care să justifice legal reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului T.G. şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Recunoaşterea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special se învederează a satisface, în concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel: - „conduita bună", în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. presupun absenţa antecedentelor penale, inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale; „stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracţiunilor, nu se regăseşte în prezenta cauză; „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor", în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoaşterea săvârşirii infracţiunii, pe fondul existenţei, la dispoziţia organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârşirea faptelor.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, datele personale ale inculpatului T.G. şi anume, atitudinea procesuală sinceră de recunoaştere şi regret a faptelor, starea sa de sănătate precară dovedită cu actele medicale ataşate la dosarul cauzei sunt lipsite de relevanţă juridică prin compararea cu natura şi gravitatea faptei şi faţă de împrejurarea că aşa cum rezultă din fişa sa de cazier judiciar, acesta a mai fost condamnat prin sentinţa penală nr. 3250 din 12 august 2004, pronunţată de Judecătoria Craiova, la pedeapsa de 10 ani închisoare, pedeapsă din executarea căreia s-a liberat condiţionat, râmandu-i să execute un rest de 1.099 zile.

Cum inculpatul T.G. a comis infracţiunea dedusă judecăţii, în condiţii de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în perioada cât era liberat condiţionat, dovedind astfel perseverenţă infracţională, se constată că perioada cât a fost încarcerat nu i-a fost suficientă pentru a reflecta asupra conduitei pe care trebuie să o adopte în societate şi de a conştientiza gravitatea faptei comise şi evitarea reiterării comportamentului infracţional.

Aşa fiind, aplicarea unei pedepse mai reduse prin reţinerea în favoarea acestui inculpat şi de circumstanţe atenuante, nu este în măsură să-şi atingă scopul preventiv şi educativ, acesta având nevoie să conştientizeze prin reeducare, într-o perioadă de timp suficientă, gravitatea deosebită a faptelor sale.

Atitudinea sinceră a inculpatului, de recunoaştere şi regretare a faptelor, sunt împrejurări care vor fi valorificate de către instanţă în procesul reţinerii şi aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., consecinţa juridică fiind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Cu privire la solicitarea inculpatului L.F. de schimbare a încadrării juridice dată faptei din complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., se constată că aceasta nu poate fi primită.

Potrivit dispoziţiilor art. 221 C. pen., infracţiunea de tăinuire constă în primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material.

Deosebirea dintre infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen. care constă „primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material" şi cea de complicitate prevăzută de art. 26 teza a II-a C. pen. conform căruia „este, de asemenea complice, persoana care promite înainte sau în timpul săvârşirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta ." este dată de momentul la care persoana care participă la săvârşirea faptelor cunoaşte caracterul ilicit al bunurilor ce urmează a fi primite spre tăinuire sau valorificare.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul L.F. a constat în aceea că a promis celorlalţi inculpaţi că va valorifica bunurile dobândite în mod fraudulos de la cele patru părţi vătămate, iar această împrejurare constituie un act de complicitate morală la săvârşirea de către aceştia a infracţiunilor respective, atât timp cât erau încredinţaţi că aveau asigurată „desfacerea bunurilor ce urmau a fi dobândite în mod ilicit".

Aşa fiind, se constată că instanţa de fond a dat o corectă încadrare juridică faptei săvârşită de inculpatul L.F. în complicitate la infracţiunea înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., neexistând temeiuri pentru schimbarea acesteia, în sensul solicitat.

Totodată, se constată că solicitarea inculpaţilor L.F., C.N.O., D.V.B. şi T.G. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 861 C. pen., nu poate fi primită.

Potrivit dispoziţiilor art. 861 C. pen., instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este un drept al persoanei condamnate, iar simpla îndeplinire a condiţiilor referitoare la cuantumul sancţiunii, nu conduce la aplicarea în mod obligatoriu a dispoziţiilor art. 861C. pen.

De asemenea, la stabilirea modalităţii de executare a unei pedepse instanţa este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalităţile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.

Totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o măsură bazată pe încrederea în posibilităţile de îndreptare a infractorului fără executarea efectivă a pedepsei, aplicate şi supunerea lui la încercare în acest scop, prin această măsură evitându-se dezavantajele privaţiunii de libertate, respectiv scoaterea condamnatului din mediul familia şi social obişnuit.

Având în vedere natura şi gravitatea faptelor săvârşite de inculpaţi, modalitatea şi împrejurările comiterii lor, numărul mare de părţi vătămate păgubite, valoarea mare a prejudiciului, prin activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi fiind lezate relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror naştere şi dezvoltare este condiţionată de buna - credinţă şi încredere, ce trebuie să existe în raporturile juridice care au loc între subiecţii acestor raporturi, dar şi împrejurarea că inculpatul T.G. a săvârşit fapta din prezent cauză, în stare de recidivă postcondamnatorie, se apreciază că în situaţia acestora, funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai prin executarea sancţiunilor aplicate, în regim privativ de liberate.

În ceea ce priveşte cererea inculpatului I.T.B. schimbarea a modalităţii de executare a pedepsei, prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. care reglementează instituţia juridică a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se constată că este întemeiată.

Având în vedere că inculpatul I.T.B. se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, se apreciază că acesta poate fi reeducat fără să execute pedeapsa închisorii, urmând să fie supus unui regim sever de supraveghere pe o durată de 5 ani, ceea ce asigură şi efectul preventiv al aplicării pedepsei.

Din moment ce sunt îndeplinite condiţiile art. 86l C. pen., nu există nici o justificare pentru executarea efectivă a pedepsei închisorii, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.

Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins si fără privare de libertate a inculpatului, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind suficientă pentru a se realiza reeducarea sa şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni, sens în care, în baza art. 861 C. pen., va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi 76 lit. c) C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 863 C. pen. încredinţează supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi pune în vedere acestuia ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea la datele fixate de acesta;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În ceea ce priveşte recursul declarat de partea civilă SC R.I.G. SRL, se constată că acesta este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ., "orice fapta a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara".

Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ patru condiţii şi anume: existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijentă sau imprudentă cu care a acţionat.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente.

Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.

Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile: a) în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare; b) prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care repararea în natură nu este cu putinţă.

Conform reglementărilor în vigoare, regula o reprezintă repararea în natură, prin repunerea în situaţia anterioară, însă ori de câte ori acest lucru nu este posibil ori, se va plăti o despăgubire stabilită fie prin acordul părţilor, fie prin hotărârea instanţei de judecată.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că la sfârşitul lunii ianuarie 2006, inculpatul D.V.B. a indus-o în eroare pe partea vătămată SC R.I.G. SRL Teleorman, prezentându-se ca fiind M.C., administrator la SC T. SRL Râmnicu Vâlcea.

Inculpatul a luat legătura cu administratorul acestei firme, numitul R.I., despre care avea cunoştinţă că se ocupă cu comercializarea de îngrăşăminte chimice (azotat de amoniu) solicitând achiziţionarea unei cantităţi mai mari de asemenea produs.

Inculpatul a prezentat certificatul de înmatriculare al societăţii şi a garantat că plata mărfurilor se va face cu file cec.

În acest mod, în perioada 27 ianuarie - 1 februarie 2006, partea vătămată a livrat inculpatului 2.080 de saci cu azotat de amoniu, în valoare totală de 66.000 lei.

Inculpatul a înmânat conducătorilor auto care i-au transportat marfa, trei file cec după ce discutase în prealabil cu administratorul societăţii.

Pentru a-i câştiga încrederea, după primul transport de marfa, inculpatul a plătit în numerar cel de al doilea T.I.R. cu îngrăşăminte, determinându-l pe R.I. să-i livreze în continuare marfa pe care, ca şi în celelalte cazuri, nu a mai achitat-o.

Inculpatul a vândut toată cantitatea de azotat de amoniu sub preţul de achiziţie, martorului C.C. din Drăgăşani care se ocupa cu comercializarea unor astfel de produse, întocmind mai multe facturi fiscale fictive în numele SC P. SRL Iaşi.

Prejudiciul cauzat părţii vătămate nu a fost recuperat, aceasta constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 66.000 lei.

Se constată că în mod corect instanţa de fond, dispunând admiterea acţiunii civile formulată de partea civilă SC R.I.G. SRL cu sediul în comuna Putineiu, judeţul Teleorman, a obligat inculpatul Deaconu Vasile Bobi să plătească părţii civile suma de 66.518 lei despăgubiri civile plus dobânda legală aferentă, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel, întrucât cei 2.080 de saci cu azotat de amoniu nu s-au mai regăsit.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite admiterea recursurile declarate de inculpaţii L.F., C.N.O., D.V.B., T.D.G. şi I.T.B.

Se vor casa în parte Decizia penală nr. 11/ A din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, şi sentinţa penală nr. 94 din 22 iunie 2010 a Tribunalului Vâlcea, secţia penală, şi rejudecând:

1. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. va condamna pe inculpatul D.V.B., domiciliat în comuna Sălătrucel, judeţul Vâlcea, fără forme legale în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, administrator la SC G.C.G. SRL, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a), b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., ca condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. va dispune ca inculpatul D.V.B. să execute pedeapsa cea mai grea de cinci ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b), şi c) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

2. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., va condamnă pe inculpatul C.N.O., domiciliat în comuna Galicea, sat Valea Râului, judeţul Vâlcea, administrator al SC C. SRL, cu antecedente penale, la pedeapsa de doi ani şi 3 luni şi 19 zile închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. va condamna pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 48 din Legea nr. 26/1990, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201C. proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., va dispune ca inculpatul C.N.O., să execute pedeapsa cea mai grea de doi ani trei luni şi 19 zile închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 27 aprilie 2006 - 14 august 2008, inclusiv.

Se va constata pedeapsa executată.

3. În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) din C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., va condamnă pe inculpatul L.F., domiciliat în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, fără forme legale în comuna Milcoiu, sat Tepşenari, judeţul Vâlcea, administrator la SC A. SRL, cu antecedente penale, la pedeapsa principală de doi ani două luni şi 29 zile închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 290 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201C. proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201C. proc. pen. va condamna acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., va dispune ca inculpatul L.F. să execute pedeapsa cea mai grea de doi ani două luni şi 29 zile închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

Va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 18 mai 2006 - 15 august 2008, inclusiv.

Se va constată pedeapsa executată.

4. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 3201 C. proc. pen., va condamna pe inculpatul T.G., la trei ani şi 4 luni închisoare şi 3ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

Va revoca liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 1.099 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3250/2004 a Judecătoriei Craiova şi contopeşte restul de 1.099 zile, rămas neexecutat cu pedeapsa de trei ani şi patru luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de trei ani şi patru luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

5.în baza art. 861 C. pen. se va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului I.T.B. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi 76 lit. c) C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, nb) şi c) C. pen.

În baza art. 863C. pen. se va încredinţa supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi se va pune în vedere acestuia ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea la datele fixate de acesta;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei recurate.

În temeiul art. 385 15pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondat recursul declarat de SC R.I.G. SRL împotriva Deciziei penale nr. 11/ A din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta SC R.I.G. SRL va fi obligată la 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor C.N.O., L.F., D.V.B., T.D.G. şi I.T.B. în cuantum de câte 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii L.F., C.N.O., D.V.B., T.D.G. şi I.T.B.

Casează în parte Decizia penală nr. 11/ A din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, şi sentinţa penală nr. 94 din 22 iunie 2010 a Tribunalului Vâlcea, secţia penală, şi rejudecând:

1. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul D.V.B., domiciliat în comuna Sălătrucel, judeţul Vâlcea, fără forme legale în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, administrator la SC G.C.G. SRL, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul D.V.B. să execute pedeapsa cea mai grea de cinci ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b), şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) şi c) C. pen.

2. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul C.N.O., domiciliat în comuna Galicea, sat Valea Râului, judeţul Vâlcea, administrator al SC C. SRL, cu antecedente penale, la pedeapsa de doi ani şi 3 luni şi 19 zile închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 48 din Legea nr. 26/1990, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul C.N.O., să execute pedeapsa cea mai grea de doi ani trei luni şi 19 zile închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 27 aprilie 2006 - 14 august 2008, inclusiv.

Constată pedeapsa executată.

3. În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) din C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul L.F., domiciliat în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, fără forme legale în comuna Milcoiu, sat Tepşenari, judeţul Vâlcea, căsătorit, un copil minor, studii medii, administrator la SC A. SRL, cu antecedente penale, la pedeapsa principală de doi ani două luni şi 29 zile închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 290 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201C. proc. pen. condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul L.F. să execute pedeapsa cea mai grea de doi ani două luni şi 29 zile închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 18 mai 2006 - 15 august 2008, inclusiv.

Constată pedeapsa executată.

4. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul T.G., la trei ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

Revocă liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 1099 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3250/2004 a Judecătoriei Craiova şi contopeşte restul de 1.099 zile, rămas neexecutat cu pedeapsa de trei ani şi patru luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de trei ani şi patru luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

5. În baza art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului I. T.B. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi 76 lit. c) C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 863C. pen. încredinţează supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi pune în vedere acestuia ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea la datele fixate de acesta;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei recurate.

II. Respinge ca nefondat recursul declarat de SC R.I.G. SRL împotriva Deciziei penale nr. 11/A din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală .

Obligă pe recurenta SC R.I.G. SRL la 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor C.N.O., L.F., D.V.B., T.D.G. şi I.T.B. în cuantum de câte 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 710/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1062/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 813/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs