Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 875/2012

Dosar nr. 9774/86/2011

Şedinţa publică din 22 martie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 101 din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul G.D.S. împotriva sentinţei penale nr. 166 din 2 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava.

A fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una mai puţin coercitivă ca nefondată, a fost menţinută starea de arest şi dedusă prevenţia de la 2 noiembrie 2011 la zi.

A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 166 din 02 noiembrie 2011, Tribunalul Suceava, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice, formulate de către apărătorul inculpatului, din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., de „tentativă la omor calificat”, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, în infracţiunea de „vătămare corporală” prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.D.S., la 5 (cinci) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară .

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 26 iulie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.D.S.

A luat act că partea vătămată C.F. nu se constituie parte civilă împotriva inculpatului G.D.S.

În temeiul art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată, parte civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Sf. Ioan cel Nou Suceava şi a fost obligat inculpatul G.D.S. la plata către aceasta a sumei de 251,91 lei, cu titlu de despăgubiri materiale (contravaloare cheltuieli de spitalizare şi asistenţă medicală a victimei C.F.).

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.554,93 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.154,93 lei în fondul Ministerului Public şi suma de 400 lei în fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpatul G.D.S., la data de 25 iulie 2011, într-un loc public situat pe raza comunei Ipoteşti, a exercitat asupra victimei C.F. acte de violenţă cu un cuţit, cu intenţia indirectă de a-i suprima viaţa, cauzându-i leziuni constând în plagă tăiată înţepată hemitorace stâng anterior penetrantă în cavitatea pleurală, fără lezarea plămânului sau a vaselor subcostale, ce au putut necesita pentru vindecare un număr de 13 – 14 zile de îngrijiri medicale, cu incapacitate de muncă corespunzătoare.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea, desfiinţarea sentinţei atacate şi în rejudecare schimbarea încadrării juridice, considerând că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat, deoarece el nu a avut intenţia de a ucide, nu a premeditat acest lucru, iar viaţa victimei nu a fost pusă în pericol. A mai susţinut că din modul în care s-au petrecut lucrurile reiese faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat. A mai arătat că între el şi partea vătămată a existat un conflict mai vechi datorat faptului că pe vremea în care partea vătămată lucra la stâna tatălui inculpatului, acesta a furat un animal pe care l-a tăiat şi l-a abandonat într-un lan de porumb. Tot partea vătămată a fost cel care a adresat ameninţări la adresa sa şi a familiei sale. De la data furtului şi până în seara în care a avut loc altercaţia respectivă din partea inculpatului nu a existat niciun fel de ameninţări. Cu ocazia audierii sale în faţa instanţei, a arătat în detaliu cum s-au petrecut lucrurile, faptul că niciun moment nu a avut intenţia de a-l ucide, lucru confirmat atât de către partea vătămată cât şi de către martorii audiaţi în cauză. A mai arătat că briceagul folosit era utilizat zilnic la activitatea la stână. A apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada că s-a înarmat cu acel briceag pentru a o ucide pe partea vătămată. Esenţial pentru încadrarea juridică a faptei este forma şi modalitatea de comitere a infracţiunii, în cazul de faţă intenţia fiind doar de lovire.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi redozarea pedepsei dându-se o eficienţă sporită circumstanţelor prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen. Totodată, a solicitat a se ţine cont şi de situaţia sa familială, faptul că care are un copil de 3 ani, iar soţia sa nu lucrează.

A mai solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.

Examinând cauza atât prin prisma motivelor invocate cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a constatat că apelul este neîntemeiat.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, a rezultat următoarea situaţie de fapt:

Pe raza comunei Ipoteşti familia G. deţine o stână. În primăvara anului 2011, cel mai probabil în luna mai, la această stână a fost angajat (fără înscrisuri doveditoare) numitul C.F. Din datele de anchetă a reieşit că pentru munca prestată la stână membrii familiei G. se obligau să-i asigure acestuia trei mese pe zi, un pachet de ţigări, precum şi o sumă de bani, al cărei cuantum exact nu s-a putut stabili din anchetă. La începutul lunii iunie 2011, nemulţumită că nu i s-au dat toţi banii promişi, victima C.F. a părăsit stâna; ulterior plecării sale la stână a fost angajat, în aceleaşi condiţii, fratele victimei, martorul C.Şt.

Cel mai probabil, în jurul datei de 04 iunie 2011, victima C.F. s-a deplasat la stâna familiei G., a luat o oaie pe care ulterior a vândut-o unei alte persoane. Din declaraţia victimei a reieşit că a informat cu privire la acest lucru pe martorul G.T., comunicându-i totodată acestuia că dacă nu-şi va primi banii, le va mai lua un miel. Cu privire la acest incident, la data de 10 iunie 2011 martorul G.T. a sesizat pe lucrătorii Postului de poliţie Ipoteşti, solicitând în mod expres acestora să ia măsuri pentru ca nici o altă o persoană să nu cumpere oi de la stâna sa fără acceptul său expres; din conţinutul declaraţiilor date în faţa lucrătorilor de poliţie s-a mai reţinut şi faptul că martorul G.T. a declarat că nu formulează plângere penală împotriva numitului C.F.

Ulterior acestui incident victima nu s-a mai întâlnit nici cu martorul G.T., dar nici cu fiul acestuia, inculpatul G.D.S.

Totodată, din datele de anchetă s-a mai desprins şi faptul că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, persoana vătămată a afirmat faţă de persoane neidentificate că nici organele de poliţie şi nici cei din familia G. nu au ce să-i facă chiar dacă s-ar duce la stână şi le-ar omorî mai multe animale, în condiţiile în care familia G. nu a plătit-o pentru munca pe care a depus-o la stână. Astfel de afirmaţii au ajuns atât la cunoştinţa martorului G.T., cât şi la cunoştinţa inculpatului, dar aceste persoane, cunoscând persoana victimei, nu s-au alarmat în nici un mod şi nici nu au considerat necesar să informeze organele judiciare cu privire la aşa-zisele ameninţări ale victimei.

La data de 25 iulie 2011, începând cu orele amiezii, inculpatul C.F. a consumat o cantitate nedeterminată de băuturi alcoolice, pe raza comunei Ipoteşti, împreună cu martorul G.I. În cursul după amiezii cei doi s-au deplasat în municipiul Suceava unde au continuat să consume băuturi alcoolice. Cu aproximaţie, în jurul orelor 21:30, inculpatul a revenit cu martorul G.I., cu un taxi, în comuna Ipoteşti, oprindu-se în dreptul magazinului aparţinând SC E. SRL.

În timp ce martorul G.I. a achitat costul deplasării cu taxiul, inculpatul a intrat în curtea interioară a magazinului cu intenţia de a cumpăra o nouă cantitate de băuturi alcoolice. În curtea respectivă inculpatul a observat-o pe partea vătămată C.F., s-a reţinut că victima se afla acolo pentru a se întâlni cu martorul M.B., persoană căreia trebuia să-i restituie un obiect vestimentar.

Starea avansată de ebrietate în care se afla atunci inculpatul, precum şi „reamintirea” incidentului cu oaia furată, l-au determinat pe acesta să adopte spontan hotărârea infracţională de a agresa victima.

În acest sens, profitând de faptul că victima se afla aşezată pe scările de acces în magazin, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu palmele peste faţă, după care a scos de la curea un cuţit tip briceag şi a afirmat faţă de victimă că intenţionează să-l taie. Întrucât în zona respectivă putea fi observat şi de alte persoane, inculpatul l-a apucat de haine pe C.F. şi în acest mod l-a dus forţat spre zona terasei magazinului. În locul respectiv inculpatul a continuat să bruscheze victima după care a agitat în faţa acesteia cuţitul, continuând să afirme că o va tăia, în acele împrejurări victima a avut convingerea că inculpatul i-a tăiat tricoul, motiv pentru care s-a uitat la acel obiect vestimentar. Profitând de lipsa de atenţie a victimei, inculpatul i-a aplicat atunci o lovitură directă cu cuţitul vizând zona toracelui. Probabil datorită stării de ebrietate în care se afla agresorul atunci, dar şi datorită mişcării bruşte a victimei, lovitură nu a atins zona vizată, provocând însă victimei o leziune în zona hemitoracelui stâng.

Sesizând că a fost înjunghiată, victima a început să strige, reţinându-se şi faptul că martora C.R.L. a strigat la rândul său către inculpat să-l lase în pace pe C.F. În aceste condiţii inculpatul a părăsit în fugă locul comiterii agresiunii, ascunzându-se apoi la casa unei rude apropiate. Pe parcursul acestei deplasări inculpatul a aruncat instrumentul vulnerant într-un loc neidentificat.

La scurt timp după incident, victima a fost transportată cu o ambulanţă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Sf. Ioan cel Nou Suceava, unde a primit asistenţa medicală necesară. Conform concluziilor cuprinse în raportul medico-legal nr. 263/A/2011 întocmit de S.M.L. Suceava, victima a prezentat o plagă tăiată-înţepată hemitorace stâng anterior, penetrantă în cavitatea pleurală. Instrumentul vulnerant a fost aplicat de jos în sus şi de la stânga la dreapta victimei, cu un traiect relativ tangenţial pe coasta a VI-a, deschizând cavitatea pleurală într-un punct imediat superior coastei. Această leziune a necesitat un număr de 13-14 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării. În opinia medicului legist, viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei, curtea a reţinut că, elementul material al infracţiunii de omor implică activitatea de ucidere, de suprimare a vieţii unei persoane fizice, activitate care, prin modalitatea în care a fost săvârşită, este aptă de a provoca moartea. Din punct de vedere al laturii subiective, omorul se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, după cum autorul, prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat.

Raportând dispoziţiile legale referitoare la infracţiunea prevăzută de art. 174 Și 175 alin. [(19 lit. i)] C. pen., care dau conţinut infracţiunii de tentativă la omor calificat, la întregul ansamblu probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, coroborat cu probatoriul astfel cum a fost readministrat, respectiv administrat la prima instanţă, rezultă că, într-adevăr, inculpatul G.D.S. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, astfel cum a fost reţinută în cuprinsul rechizitoriului, fapta, din punct de vedere a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii, probându-se cu următoarele:

- declaraţia părţii vătămate C.F., din faza de urmărire penală, în care relatează ambele incidente din data de 25 iulie 2011, intervenite cu inculpatul G.S., primul ce a avut loc încă din momentul când stătea pe treptele de la intrarea din magazin, când inculpatul a lovit-o cu palmele pe partea vătămată, a scos cuţitul, a ameninţat-o că o taie, îndreptându-l spre aceasta care a prins lama cuţitului cum mâna dreaptă ceea ce a provocat tăierea, zgârierea acesteia în palmă, aspect de fapt dovedit şi de planşele foto ataşate la dosar ce surprind detalii metrice asupra a două plăgi tăiate, superficiale, identificate în zona digito – palmară şi pe interiorul falangei mijlocii a degetului arătător de la mâna dreaptă, cel de-al doilea incident având loc imediat, în spatele magazinului, unde s-a produs şi înjunghierea în zona abdomenului, aspect de fapt dovedit şi de planşele foto ataşate la dosar ce surprind detaliu metric asupra unei plăgi tăiate înţepate hemitorace stâng anterior penetrantă în cavitatea pleurală;

- declaraţia inculpatului G.D.S., din faza de urmărire penală, prin care confirmă ambele secvenţe ale incidentului din data de25 iulie 2011, lovirea victimei cu palmele urmată de scoaterea cuţitului tip briceag finalizată cu înjunghierea părţii vătămate la nivelul abdomenului;

- existenţa incidentului sub aspectul laturii obiective este confirmat de toate celelalte probe de la dosar, constând în certificatului medico legal nr. 263/ A din 26 iulie 2011 – 01 august 2011 eliberat de S.M.L. Suceava, din care rezultă că leziunea suferită de partea vătămată C.F., constând în plagă tăiată înţepată hemitorace stâng anterior penetrantă în cavitatea pleurală, fără lezarea plămânului sau a vaselor subcostale, a putut necesita 13 – 14 zile de îngrijiri medicale, cu incapacitate de muncă corespunzătoare, fără a fi pusă viaţa victimei în pericol, leziune ce a putut fi produsă prin tăierea cu un obiect vulnerant, cuţit tip briceag, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, C.Şt., I.I., C.R.L., G.I., M.B.M., G.T., S.E., martori direcţi sau indirecţi la faptă.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, interpretarea laturii subiective cu care s-a acţionat în săvârşirea faptei, latură subiectivă ce a fost reţinută tot pe baza probelor administrate în cauză, s-a apreciat că aceasta prezintă greutate pentru reţinerea în sarcina inculpatului G.S. a infracţiunii, simplă intenţie de vătămare sau intenţie de ucidere.

Inculpatul prin fapta sa, dacă nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, cel puţin a acceptat eventualitatea producerii unui astfel de rezultat, în ambele situaţii însă fiind dată condiţia laturii subiective pentru atragerea încadrării juridice a faptei în tentativă de omor calificat. La stabilirea laturii subiective a autorului unei infracţiuni de violenţă, trebuie avute în vedere instrumentul folosit în exercitarea actelor de violenţă, zona corpului vizată, numărul de lovituri aplicate etc.

Ori, inculpatul a utilizat la agresiune un cuţit (instrument apt să provoace decesul unei persoane), provocându-i victimei leziuni într-o zonă vitală. Intenţia, fără succes, a inculpatului (directă sau indirectă) de a-i suprima viaţa părţii vătămate rezultă şi din modul cum s-a desfăşurat incidentul. Astfel, inculpatul s-a apropiat de victima aşezată pe scări, i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele peste faţă, după care a scos cuţitul afirmând că o va „tăia”. În acelaşi loc a intenţionat să înjunghie victima, însă aceasta a reuşit să prindă lama cuţitului şi în acele împrejurări i-au fost produse tăieturi în palmă. Apoi, inculpatul a ridicat victima de pe scări şi, în mod forţat, a „condus-o” într-o zonă întunecoasă, în laterala magazinului, pentru a împiedica eventuala intervenţie a altor persoane. Tot inculpatul, în locul respectiv a agitat de mai multe ori cuţitul prin faţa victimei, împrejurare în care i-a tăiat tricoul în zona abdomenului, după care, profitând de lipsa de atenţie a victimei, care se uita atunci la tricoul său, autorul i-a aplicat atunci o lovitură directă, vizând o zonă vitală a corpului victimei.

S-a arătat că toate aceste elemente de fapt ilustrează suficient de convingător aprecierea că inculpatul a urmărit să suprime viaţa părţii vătămate, afirmaţiile acestuia, în sensul că a vrut doar să o sperie, că nici măcar nu a urmărit vătămarea sa, leziunea fiindu-i produsă din greşeală, sunt simple încercări nereuşite de înlăturare a răspunderii penale pentru o faptă deosebit de gravă.

Independent de concluziile obiective ale medicului legist (care a apreciat că leziunea nu a pus în primejdie viaţa victimei), curtea a constatat, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, că infracţiunea sus menţionată subzistă atâta timp cât rezultatul urmărit de autor nu s-a produs din cauze independente de voinţa sa, respectiv, de prezenţa de spirit a victimei care a reuşit să fugă din faţa inculpatului, a ajuns la o persoană de la care a solicitat ajutor de urgenţă, iar echipajul medical a reuşit să transporte victima într-un timp foarte scurt la spital, loc unde victima a primit asistenţă de specialitate.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată, curtea a apreciat că aceasta a fost în mod corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, tribunalul aplicând succesiv dispoziţiile art. 175 C. pen., limite de pedeapsă de la 15 la 25 ani închisoare, şi apoi ale art. 21 C. pen., rezultând prin micşorarea cu jumătate limite de pedeapsă de la 7 ani şi 6 luni – 12 ani şi 6 luni închisoare. Au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, împrejurările şi modalitatea în care a fost săvârşită, descrisă detaliat mai sus şi urmarea produsă.

Referitor la persoana inculpatului, s-a arătat că tribunalul a constatat, în mod corect, că acesta nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar existentă la dosar, reţinând în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de la art. 74 alin. (1) lit. a), prin raportare la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei la 5 ani închisoare, stabilirea pedepsei în cuantumul arătat fiind apreciată ca necesară şi suficientă pentru atingerea scopului de prevenţie specială, de coerciţie şi de reeducare a inculpatului, astfel cum acestea sunt definite de art. 52 alin. (1) C. pen.

Fapta a fost săvârşită pe fondul consumului de alcool cât şi a neînţelegerilor anterioare dintre inculpat şi victimă vizând faptele şi ameninţările din partea victimei în sensul de furt şi tăiere a oilor drept contra echivalent la munca prestată de victimă la stâna tatălui inculpatului, ce au determinat şi la data comiterii faptei ivirea unui conflict între aceştia, conflict provocat tot de către inculpat, astfel încât aceste elemente de fapt nu se pot circumscrie într-o „scuză” din partea inculpatului în săvârşirea faptei, într-o eventuală „stare de provocare” sub influenţa căreia să se fi aflat inculpatul, dat fiind faptul că nu este dată în cauză acea puternică stare de tulburare sau emoţie, cum este definită de legiuitor în art. 73 lit. b) C. pen., determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, tulburare sau emoţie sub stăpânirea căreia inculpatul să fi săvârşit fapta.

De asemenea, având în vederea cuantumul pedepsei principale aplicate, raportat la prevederea expresă în textul de lege ce sancţionează fapta de omor, a pedepsei complementare constând în „interzicerea unor drepturi”, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-a apreciat că în mod legal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 2 ani.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, faţă de gravitatea faptei săvârşite, în mod just instanţa de fond a apreciat că numai prin executarea sa în regim de detenţie pedeapsa îşi va atinge finalitatea instituită de lege, suspendarea executării acesteia nefiind posibilă nici din punct de vedere legal (faţă de cuantumul de 5 ani închisoare) şi nici oportună faţă de gravitatea faptei în sine.

Cât priveşte starea de arest preventiv în care se află inculpatul şi în prezent, curtea a constatat că această măsură se impune a fi menţinută, având în vedere faptul că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, respectiv, cele de la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., subzistă şi în prezent, respectiv, existenţa probelor şi indiciilor temeinice că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi că există probe că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care este dat şi de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, care a declanşat o reacţie de indignare, de dezaprobare şi de insecuritate publică.

Instanţa de apel a arătat că, pentru a admite cererea inculpatului de a-i fi înlocuita măsura arestării preventive cu una mai puţin coercitivă, ar însemna să se dea dovadă de o lipsă a unei reacţii ferme din partea organelor judiciare, ce ar putea constitui o încurajarea a altor persoane să comită fapte de acelaşi gen.

Faţă de cale arătate mai sus, şi cum nici alte motive pentru desfiinţarea sentinţei tribunalului nu au fost reţinute, curtea de apel în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat, şi totodată, a respins şi cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una mai puţin coercitivă, măsura arestării preventive fiind menţinută, în baza art. 383 alin. (2), art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală şi solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Ca urmare a schimbării încadrării juridice a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. h) C. proc. pen., luându-se act că partea vătămată nu a formulat pretenţii civile sau penale.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 86¹ C. pen.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi a celor care, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu de instanţă, constată că recursul formulat este nefondat.

În mod corect au încadrat cele două instanţe fapta inculpatului de a încerca mai întâi să lovească victima cu un cuţit şi apoi de a o înjunghia în zona abdomenului în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat.

Nu poate fi primită solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât lovitura a fost aplicată cu un corp contondent apt să producă moartea, într-o zonă vitală, cu intensitate, toate aceste elemente obiective, conturând intenţia inculpatului de a produce moartea victimei.

Numărul de zile de îngrijiri medicale nu este relevant în cazul infracţiunii de tentativă la omor, această încadrare juridică putând fi reţinută şi în situaţia în care nu au fost acordate zile de îngrijiri medicale, dacă din analiza elementelor obiective rezultă că fapta inculpatului a fost produsă cu intenţia de a ucide.

În cauză se poate reţine ca formă de vinovăţie chiar intenţia directă întrucât inculpatul a aplicat o primă lovitură victimei, dar acesta a prins cuţitul cu mâna, fiind rănit în palmă, iar după o perioadă de timp i-a aplicat o lovitură în zona abdominală.

Aspectul invocat de inculpat că lovitura nu a fost aplicată cu intensitate nu poate fi reţinut, deoarece plaga a fost tăiată înţepată penetrantă în cavitatea pleurală.

Nici solicitarea inculpatului de reindividualizare a pedepsei nu poate fi primită, deoarece sancţiunea aplicată este blândă în raport cu gravitatea faptei, iar o reducere a cuantumului ar avea drept efect înfrângerea scopurilor trasate pentru pedeapsă în art. 52 C. pen., prevenţia specială şi prevenţia generală.

De aceea, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va respinge, ca nefundat, recursul formulat, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.D.S. împotriva deciziei penale nr. 101 din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 26 iulie 2011 la 22 martie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4171/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 902/2012. Penal. Traficul de influenţă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: