ICCJ. Decizia nr. 902/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). înşelăciunea (art. 215 C.p.), exercitarea fără drept a unei profesii (art. 281 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 902/2012
Dosar nr. 5243/102/2011
Şedinţa publică din 23 martie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 143 din 31 octombrie 2011, Tribunalul Mureş, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (6 acte materiale vizând părţile vătămate H.S., N.A. şi N.I., N.E. şi N.I., P.I., N.S. şi N.T., T.F. şi F.L., descrise la punctele I-IV,VII-VIII din rechizitoriu) .
II.) În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 213 alin. (1) C. pen., raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere (vizând partea vătămată H.S., descrisă la punctul I din rechizitoriu).
III.) În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă (vizând pe martorul F.L.I., descrisă la punctul VI din rechizitoriu).
IV.) În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă (vizând părţile vătămate N.A. şi N.I., descrisă la punctul V din rechizitoriu).
V.) În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii( cea de avocat) în formă continuată (3 acte materiale vizând părţile vătămate N.A. şi N.I., T.F. şi F.L.I. descrise la punctele V, VI, VII, IX din rechizitoriu).
A dispus contopirea pedepselor aplicabile inculpatei, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la prevederile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite, cea de 3 ani închisoare.
A dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 7 iulie 2011 la zi, conform art. 88 alin. (1) C. pen.
A menţinut inculpata în stare de arest preventiv, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., respectiv:
· a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice,
· a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor.
II. În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) C. proc. pen., a admis integral acţiunile civile precizate de părţile vătămate, părţi civile N.I., N.E., P.I., T.F., N.T., N.S. şi F.L. şi în consecinţă a obligat inculpata să plătească următoarele sume cu titlu de daune materiale acestora, după cum urmează: - părţii civile N.I. suma de 2390 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 700 lei reprezintă banii daţi împrumut inculpatei,iar restul,de 1690 lei, contravaloarea reactualizată a 10 grame de aur, conform precizării de acţiune civilă.
- părţii civile N.E. suma de 50 lei cu titlu de despăgubiri civile, bani daţi împrumut inculpatei.
- părţii civile P.I. suma de 700 lei cu titlu de despăgubiri civile, bani daţi împrumut inculpatei.
- părţilor civile T.F. şi F.L. suma de 1200 lei cu titlu de despăgubiri civile, bani daţi inculpatei pentru false servicii de avocatură.
- părţilor civile N.T. şi N.S., suma de 407 lei cu titlu de despăgubiri civile.
III. În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (5) C. proc. pen., a admis în parte acţiunile civile precizate de părţile vătămate, părţi civile H.S., N.A., N.I. şi în consecinţă a obligat inculpata să plătească următoarele sume cu titlu de daune materiale acestora, după cum urmează: părţii civile H.S. suma de 2480 lei cu titlu de despăgubiri civile, părţii civile N.A. suma de 700 lei cu titlu de despăgubiri civile, daune materiale, şi suma de 3300 lei cu titlu de daune morale, iar părţii civile N.I. suma de 300 lei cu titlu de despăgubiri civile, bani daţi împrumut inculpatei, respingând restul pretenţiilor ca neîntemeiate.
A dispus confiscarea de la inculpată a sumelor de 1500 lei şi 100 de Euro remişi de martorul F.L.I. şi a sumei de 400 lei remişi de părţile vătămate N.I. şi A., conform art. 257 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că referitor la primul act material de înşelăciune în dauna părţii vătămate H.S. şi la infracţiunea de abuz de încredere tot în dauna acestei părţi vătămate, parte civilă reţine instanţa de fond că la începutul lunii octombrie 2010, conform susţinerilor părţii vătămate şi parţial ale inculpatei, coroborate cu declaraţiile martorei N.A.M., fiica părţii vătămate, inculpata şi concubinul său V.R., împreună cu fiul minor al acestora, s-au mutat cu chirie la locuinţa părţii vătămate situată în localitatea Teleac, la nr. 13x, pe baza unei convenţii verbale. Chiria a fost fixată la suma de 150 lei, la care se adaugă plata utilităţilor (gaz şi curent). Pentru a trezi încrederea în bonitatea sa părţii vătămate, inculpata s-a prezentat drept avocată şi intenţionând de la început să o inducă în eroare pe partea vătămată cu privire la plata la termen a chiriei şi a utilităţilor, i-a propus acesteia ca în contul chiriei datorate, să efectueze din resurse proprii lucrări de renovare a locuinţei: reparaţii exterioare prin montare de polistiren, zugrăvit interior, montare de geamuri şi uşi termopan. Din toate aceste promisiuni, inculpata s-a ocupat doar de zugrăvirea superficială a interiorului locuinţei. Pe lângă faptul că celelalte lucrări nu le-a efectuat, nu a achitat nici contravaloarea chiriei sau a utilităţilor, motiv pentru care partea vătămată a formulat pretenţii civile în cuantum de 2.980 lei, conform înscrisurilor anexate. Pentru a induce în continuare în eroare pe partea vătămată, inculpata i-a promis acesteia că a cumpărat acel polistiren, însă nu i l-a putut prezenta şi că ar deţine un miliard de lei vechi într-un cont, dar că acesta ar fi blocat de tatăl său, care ar fi prim-procuror la Cluj, afirmaţie mincinoasă, menită să trezească din nou încrederea părţii vătămate în buna ei credinţă. Aceleaşi relatări le-a reiterat inculpata şi faţă de fiica părţii vătămate, martora N.A.M. Mai mult, inculpata a prezentat părţii vătămate o legitimaţie de avocat falsă din care rezulta că ar fi avocată şi ar aparţine de Baroul Bistriţa-Năsăud.
Totodată, văzând că partea vătămată şi fiica acesteia o presează pentru plata datoriilor, inculpata a părăsit locuinţa în cursul lunii mai 2011, fără a încunoştinţa partea vătămată despre acest lucru şi odată cu plecarea lor, din locuinţa părţii vătămate au dispărut o serie de bunuri aparţinând acesteia şi anume: 4 perne, 2 mochete, o vază, un aragaz, o pătură de lână, o geacă bărbătească de culoare gri, dintre care au fost restituite doar două mochete, conform susţinerilor părţii vătămate şi ale inculpatei, respectiv conform dovezii (depusă în faza de cercetare penală. Bunurile însuşite pe nedrept de inculpată din locuinţa părţii vătămate au fost transportate de partea vătămată N.A. care a identificat aragazul şi cele două mochete. Pentru a induce în continuare în eroare pe partea vătămată, inculpata i-a spus acesteia la telefon, în prezenţa părţii vătămate N.A. că are nevoie de aragaz o săptămână, cât timp stă tatăl ei la ea şi apoi îl va restitui, fapt care însă nu s-a întâmplat prin urmare, acest bun se află în continuare nu în posesia inculpatei, ci a unui terţ căruia inculpata l-ar fi vândut. În prezenţa aceleiaşi părţi vătămate, inculpata i-a spus la telefon proprietarei, H.S., că îi va remite banii datoraţi odată cu deblocarea acelui cont pe care l-ar avea la bancă, inducând-o în continuare în eroare pe aceasta. De asemenea, inculpata a continuat să mintă în legătură cu motivul pentru care s-ar fi mutat şi anume, că tatăl său, prim-procuror la Parchetul de la Cluj, ar dori să o viziteze şi doar provizoriu se mută la Reghin pentru că nu doreşte ca tatăl său să afle că ea locuieşte la ţară. Din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate de inculpată cu partea vătămată N.I. şi cu partea vătămată N.A. rezultă că aceasta a continuat să o inducă în eroare pe partea vătămată H.S. că i-a trimis bani prin poştă pentru a acoperi datoriile, recunoscând implicit că datorează sume de bani părţii vătămate H.S. De remarcat că aceasta, în fapt nu a trimis nici un ban şi nici nu putea să o facă, deoarece la data de 13 iunie 2011 era sărbătoare legală, băncile şi poşta fiind închise. Mai mult, inculpata a minţit şi cu privire la locul în care se afla, spunând că s-ar afla în Cluj Napoca, când în realitate se afla în mun. Reghin.
Referitor la actul material de înşelăciune descris la pct. II din rechizitoriu, comis în dauna părţilor vătămate, părţi civile N.I. şi N.A., considerăm că şi în această situaţie fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă cu intenţie directă de inculpată.
Astfel, în cursul lunii februarie 2011, în timp ce aceasta stătea în chirie în loc. Teleac cu concubinul său, a cunoscut părţile vătămate care locuiau în acelaşi sat, în apropierea casei în care stătea inculpata. Folosindu-se din nou de falsa profesie de avocat şi de funcţia de prim-procuror la Cluj deţinută în mod nereal de tatăl său, inculpata a trezit încrederea acestora şi totodată prietenia părţilor vătămate, iniţiată de acestea din urmă. Deoarece inculpata nu avea în realitate nici un mijloc de subzistenţă, în scopul de a obţine, ca şi în cazul părţii vătămate H.S., sume de bani necuvenite şi injuste, a început să pretindă cu titlu de „împrumut” diverse sume de bani părţilor vătămate, cu aceeaşi justificare ca şi în cazul primei părţi vătămate, că are o sumă mare într-un cont la Banca Transilvania (sute de milioane), însă acest cont i-ar fi fost blocat de tatăl său. Prin urmare, părţile vătămate, fără a se întreba de ce tatăl inculpatei i-ar fi blocat contul sau de ce inculpata, deşi avocată, nu are bani, i-au dat în mai multe tranşe împrumut suma de 700 lei. Încrederea lor în buna-credinţă a inculpatei le-a fost susţinută şi de legitimaţia falsă de avocat şi de roba pe care inculpata le-ar fi arătat-o. Aceste aspecte reies din declaraţiile părţilor vătămate, părţi civile N.I. şi soţul acesteia, N.A., din declaraţiile parţiale de recunoaştere ale inculpatei din faza de urmărire penală, care a recunoscut că a primit aceşti bani de la părţile vătămate şi că nu i-a restituit. Mai mult, pentru a obţine şi alte foloase materiale de la părţile vătămate, profitând de prietenia sincer exprimată de aceştia din urmă, i-a promis părţii vătămate N.A., care la acel moment avea venituri modeste, că-l va angaja în cadrul firmei concubinului său V.R., din Bistriţa cu un salariu lunar de 2.000 lei plus 150 de euro diurnă, dacă va efectua curse externe. Având încredere în promisiunea făcută de inculpată şi concubinul său, partea vătămată N.A. i-a transportat pe aceştia, pe cheltuială proprie, circa o lună de zile la diverse locaţii din ţară, unde inculpata pretindea că are procese, fiind nevoit de multe ori să se împrumute de la tatăl său, partea vătămată N.I. cu bani necesari pentru achiziţionarea carburantului şi pentru deplasări, aşa cum arată chiar partea vătămată N.I.
Mai mult, tot pe linia aceleiaşi promisiuni mincinoase, inculpata a obţinut în două rânduri banii rezultaţi din amanetarea bijuteriilor de aur personale ale părţii vătămate, aproximativ suma de 690 lei, în total 10 gr. de aur, iar pentru ca partea vătămată N.I. să nu aibă la mână vreo dovadă că ar fi amanetat aceste bijuterii, sau vreo posibilitate de a le recupera, a luat contractele de amanet şi probabil le-a distrus, nefiind găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare. Părţile vătămate i-au dat şi aceşti bani, având încredere în susţinerile inculpatei, că are mai multe sute de milioane în bancă, dar contul său este blocat, mai mult, pentru a le convinge că are mulţi bani, s-a deplasat cu părţile vătămate la Banca Transilvania în Tg. Mureş, apoi în Reghin şi le-a arătat mai multe înscrisuri, neidentificate, care ar fi justificat susţinerile sale, că are bani în bancă. Toate aceste aspecte reies din declaraţiile părţilor vătămate implicate, din declaraţiile martorei N.A.M., din declaraţiile concubinului inculpatei, V.R., din declaraţia părţii vătămate P.I. şi nu în ultimul rând, din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu partea vătămată N.I. şi cu partea vătămată N.A. la data de 13 iunie 2011, a inculpatei cu martora V.S.M., mama concubinului său şi cu partea vătămată N.I. din data de 11 iunie 2011, de aceeaşi inculpată cu partea vătămată P.I.
Pentru a-i menţine şi mai mult în eroare pe soţii N., inculpata le-a spus telefonic cu ocazia convorbirii din data de 13 iunie 2011 că le-a trimis prin poştă suma de 6.400 lei care ar fi trebuit să acopere atât cheltuielile către ei, cât şi către partea vătămată H.S., fapt neadevărat, aceasta minţind şi cu privire la locaţia în care se afla.
Referitor la al treilea act material de înşelăciune (descris la pct. III) comis în dauna părţilor vătămate, părţi civile N.I. şi N.E., apreciem că şi acesta este dovedit, fapta existând în materialitatea sa fiind comisă de inculpată cu intenţie directă. Astfel, în luna aprilie 2011, părinţii părţii vătămate, parte civilă N.A. au luat cunoştinţă de relaţia de amiciţie existentă între inculpată, fiul şi nora lor şi de profesia cu care se recomanda inculpata, aceea de avocată. Şi faţă de aceste părţi vătămate, inculpata s-a plâns că nu are bani şi părţii vătămate N.I. chiar i-a relevat faptul că ar avea sute de milioane într-un cont la Banca Transilvania, în Tg. Mureş. Mai mult, s-a deplasat cu maşina părţii vătămate N.A. la banca respectivă, de faţă fiind şi partea vătămată N.I., a intrat în incinta băncii, apoi a relatat că are contul blocat de tatăl său şi nu poate ridica suma de 500 milioane lei vechi. Totodată, le-a făcut cunoscut acestora faptul mincinos că ar deţine 800 milioane lei vechi pe care îi va depune în curând în alt cont, la o altă bancă. La întoarcere, partea vătămată N.I. a remis inculpatei suma de 300 lei, aceasta motivând că momentan nu are bani, dar îi va restitui când acel cont îi va fi deblocat. Motivat de faptul că inculpata avea profesia de avocată şi convins de buna sa credinţă, mai ales că aceasta i-a promis fiului părţii vătămate că-i va face rost de o locuinţă A.N.L., deplasarea făcându-se în acest scop la Tg. Mureş, i-a remis aceşti bani. Mai mult, a aflat că şi soţia sa i-a remis 50 lei aceleiaşi inculpate, la o dată anterioară, convinsă de asemenea de buna ei credinţă. Aceste aspecte rezultă din declaraţiile părţilor vătămate, părţi civile N.I., N.A. din declaraţia inculpatei de recunoaştere.
Referitor la al patrulea act material de înşelăciune descris la pct. IV din rechizitoriu, comis în dauna părţii vătămate, parte civilă P.I., fratele părţii vătămate N.I. şi acesta există în materialitatea sa, constituie infracţiune şi e comis cu intenţie directă de inculpată.
Astfel, în primăvara anului 2011, partea vătămată P.I. a cunoscut-o pe inculpată care s-a recomandat că este avocată şi că tatăl său ar fi procuror la Cluj. Profitând de încrederea acesteia, prin prisma profesiei enunţate, în luna martie 2011, la finele lunii, a obţinut suma de 700 lei împrumut pe care partea vătămată i-a remis-o prin cumnatul său, partea vătămată N.A. în două tranşe de 500 lei şi respectiv 200 lei. Banii urmau să-i fie restituiţi în câteva zile, fapt care nu s-a mai întâmplat, mai mult, inculpata a invocat diverse pretexte şi nu a mai răspuns în final la apelurile repetate telefonice ale părţii vătămate. Aceste aspecte reies din declaraţia părţii vătămate P.I., care a afirmat că a dat aceşti bani convins că inculpata e avocată şi că va fi de bună credinţă şi prin prisma relaţiilor avute cu sora şi cumnatul său, din declaraţia părţii vătămate N.I., din declaraţia de recunoaştere a inculpatei din faza de judecată şi nu în ultimul rând din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate la datele de 11 iunie 2011 şi 12 iunie 2011 de inculpată cu partea vătămată, parte civilă P.I., în care recunoaşte datoria faţă de acesta.
Referitor la al cincilea act material de înşelăciune descris la pct. VII din rechizitoriu, care-i vizează pe părţile vătămate, părţi civile T.F. şi F.L., considerăm că şi această faptă există în materialitatea ei, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpată cu intenţie directă.
Astfel, tot pe linia obţinerii de foloase materiale injuste, în condiţiile în care inculpata nu avea nici un mijloc de subzistenţă şi o familie de întreţinut, aceasta, în cursul lunii decembrie 2010 l-a cunoscut pe partea vătămată T.F. Acesta avea, în aceea perioadă, un dosar civil având ca obiect majorare pensie de întreţinere pe rolul Judecătoriei Reghin. Erijându-se în avocată, aceasta i-a promis părţii vătămate că se va interesa de mersul dosarului şi pentru a-l induce în eroare, i-a spus acestuia şi concubinei acestuia, partea vătămată F.L. că are nevoie de suma de 1.200 lei pentru a le rezolva dosarul. A făcut şi o afirmaţie neadevărată pentru a le trezi acestora o stare de temere şi anume că e vorba de un dosar penal, nu civil, însă prin prisma relaţiilor avute la poliţie şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, fiind prietenă foarte bună cu prim-procurorul D.D., totul se va soluţiona favorabil.
Astfel, părţile civile i-au plătit în mai multe rate, suma solicitată, fără vreo chitanţă, inculpata susţinând fie că nu are chitanţierul la ea, fiind la Cluj unde a avut proces, fie că l-a pierdut pentru a nu putea fi verificate sumele date de părţile civile.
Partea civilă T.F. i-a mai cerut sprijinul şi în legătură cu un autoturism marca Ford pentru care ar fi plătit taxa de primă înmatriculare, însă din nou i s-au pretins de inculpată sumele de 100 euro şi 1.000 lei care ar fi trebuit remise unui avocat din Tg. Mureş, o cunoştinţă de-a inculpatei. Deoarece aceştia au cerut să li se prezinte acel avocat, inculpata nu a primit sumele solicitate, părţile civile refuzând să le remită. Aceste considerente de fapt rezultă din declaraţiile părţilor vătămate, părţi civile, din procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la adresa unde locuia inculpata, ocazie cu care s-au găsit înscrisuri care priveau părţile civile şi din declaraţia parţială de recunoaştere din faza de urmărire penală a inculpatei, respectiv de recunoaştere integrală din faza de judecată şi din declaraţia martorului F.Z. Susţinerea inculpatei, că de fapt numitul S.F. ar fi luat bani de la părţile civile e infirmată de tot probatoriul administrat în cauză, inclusiv de această persoană audiată în faza de urmărire penală, înscrisurile găsite în posesia inculpatei demonstrând fără dubiu că aceasta se erija în avocată, tocmai pentru a obţine sume de bani ilicite mai uşor de la părţile vătămate şi chiar efectua demersuri în acest sens. Nu se ştie cum reuşea să obţină date despre dosare şi chiar copii după acte din dosare.
Cu privire la al şaselea act material de înşelăciune, vizând pe părţile vătămate, părţi civile N.S. şi N.T. (descris la pct. VIII din rechizitoriu), apreciem că şi aceasta există, constituie infracţiune şi inculpata a acţionat cu intenţie directă. Astfel, aceasta, în urma unui anunţ la ziar, a contactat telefonic părţile vătămate la data de 20 mai 2011, s-a recomandat din nou ca fiind avocată pentru a trezi încrederea acestora în buna ei credinţă şi şi-a exprimat intenţia de a închiria apartamentul proprietatea acestora din urmă, situat în Reghin, cartierul Făgăraş. S-a încheiat un contract în acest sens, stabilindu-se o chirie lunară de 400 lei plus o garanţie de 800 lei, trimestrial. Contractul s-a încheiat între partea vătămată N.T. şi concubinul inculpatei, V.R. La chiria fixată se adăugau cheltuielile de întreţinere.
Şi acestor părţi vătămate, inculpata le-a prezentat o legitimaţie falsă de avocat, le-a spus că funcţionează la Baroul Bistriţa şi e angajată ca avocat din oficiu câştigând suma de 2.700 lei/lună. De asemenea, a folosit aceleaşi modalităţi de inducere în eroare ca şi în cazul tuturor părţilor vătămate înşelate, spunând că tatăl său este prim-procuror la Cluj.
Încă de la început, inculpata nu a intenţionat să achite nici o sumă de bani părţilor vătămate,, mai mult i-a indus în continuare în eroare, pentru a fi păsuită cu plata chiriei, spunându-le că va primi de la bancă suma de 800 milioane lei vechi pentru renovarea unei case pe care a cumpărat-o şi din acei bani le va achita toate datoriile, aspect neadevărat. Cu toate acestea, partea vătămată nu a fost de acord şi în acest caz inculpata le-a spus că se va muta urmând să le predea cheile a doua zi, fapta care nu s-a întâmplat, cu toate demersurile efectuate de părţile vătămate. Mai mult, inculpata şi concubinul ei au promis că le vor achita suma de 550 lei, însă ulterior nu s-a mai răspuns cu aceştia, schimbându-şi şi cartelele telefonice, părţile vătămate fiind nevoite să apeleze la mama concubinului inculpatei pentru a da de aceasta.
Dacă de la început părţile vătămate ar fi ştiut că inculpata nu este avocată şi că nu are mijloace de subzistenţă, nu i-ar fi închiriat locuinţa. Aceste considerente reies atât din declaraţiile părţilor vătămate-părţi civile N.T. şi N.S., cât şi din declaraţia de recunoaştere a inculpatei din faza de judecată, din declaraţia de recunoaştere parţială a inculpatei din faza de urmărire penală şi din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate la data de 10 iunie 2011 şi 12 iunie 2011 de inculpată cu partea vătămată, parte civilă N.S., faţă de care recunoaşte datoria avută, precum şi dintre concubinul inculpatei, V.R. şi aceeaşi parte vătămată.
Cu privire la fapta de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., descrisă la pct. VI din rechizitoriu şi comisă faţă de martorul F.L.I. şi aceasta există, constituie infracţiune şi vinovăţia inculpatei se prezintă sub forma intenţiei directe. Astfel, în perioada decembrie 2010 - martie 2011, declinându-şi aceeaşi identitate falsă de avocată, inculpata i-a cerut martorului F.L.I. sumele de 1.500 lei şi 100 de euro, pentru a interveni la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, D.D., în vederea soluţionării favorabile a dosarului la legea circulaţiei, având nr. 2642/P/2010 pe care îl avea. Acest dosar a fost soluţionat în favoarea inculpatului, acesta fiind scos de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., soluţia nefiind dispusă de prim-procurorul indicat. Această stare de fapt rezultă din procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la adresa unde locuia inculpata, din 07 iulie 2011, ocazie cu care s-au găsit înscrisuri cu referire la martorul F.L.I., din declaraţia martorului F.Z., care i-a făcut cunoştinţă inculpatei atât cu martorul F.L.I., cât şi cu partea vătămată T.F. acesta cunoscând-o întâmplător pe inculpată care s-a recomandat a fi avocată la Spitalul Municipal Reghin, la Secţia Pediatrie, unde a fost internată şi soţia sa, împreună cu inculpata, din declaraţia martorului D.D., din înscrisurile privind pe martorul F.L.I., din declaraţiile acestuia şi din declaraţiile de recunoaştere parţială ale inculpatei din faza de urmărire penală şi de recunoaştere integrală din faza de judecată.
Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă vizând părţile vătămate N.A. şi N.I., descrisă la pct. V din rechizitoriu, considerăm că şi această faptă există şi e săvârşită de inculpată cu intenţie directă.
Astfel, din declaraţia de recunoaştere integrală a inculpatei din faza de judecată, din declaraţia de recunoaştere parţială a inculpatei din faza de urmărire penală, din declaraţiile părţilor vătămate N.A. şi N.I., din declaraţia părţii vătămate N.I., din procesul-verbal de percheziţie domiciliară din 07 iulie 2011 şi din planşa foto efectuată, din declaraţiile părţii vătămate P.I., a martorei N.A.M., rezultă că la începutul lunii iunie 2011, inculpata le-a promis părţilor vătămate N. că le va obţine un apartament de tip A.N.L. în mun. Reghin, deşi aceştia depăşeau vârsta maximă admisă (35 de ani) pentru a fi posibil acest lucru, în mod legal. Astfel, declinându-şi aceeaşi calitate falsă de avocată, le-a solicitat părţilor vătămate o serie de înscrisuri (acte e stare civilă, cupoane de pensie) găsite cu ocazia percheziţiei, deşi nu avea intenţia, nici posibilitatea de a-i ajuta în vreun fel, scopul evident fiind acelaşi, de a obţine sume de bani ilicit. Mai mult, s-a deplasat la data de 06 iunie 2011 la Tg. Mureş cu partea vătămată N.A., tatăl acestuia, partea vătămată N.I. la Primăria mun. Tg. Mureş pentru a obţine relaţii despre actele necesare, motivând că ar cunoaşte pe cineva din cadrul Primăriei, P.V., deşi în realitate această persoană nu există. Inculpata s-a folosit chiar de un formular de antecontract de vânzare-cumpărare pe care l-a completat partea vătămată N.A. şi a obţinut o listă cu documentele necesare pentru dobândirea unui apartament A.N.L., motivând că a discutat cu soţia acelui domn fictiv P. de la Primărie. Într-adevăr, a purtat discuţii cu o doamnă, însă părţile vătămate nu au cunoştinţă despre ce a discutat aceasta, iar documentele necesare, lista care i-ar fi fost remisă de acea doamnă, în prezenţa părţilor vătămate, putea fi obţinută de orice persoană, nu doar de cineva cu cunoştinţe juridice. Această deplasare de altfel a fost pusă la cale de inculpată, tocmai pentru a induce în eroare părţile vătămate cum că doar ea are abilitatea legală şi cunoştinţele necesare pentru a le face rost de acel apartament pe căi ilegale. Mai mult, le-a pretins acestora suma de 2.400 lei pentru a fi remisă persoanelor are puteau să le aprobe solicitările, eludând normele legale, însă deoarece părţile vătămate nu au avut atâţia bani, i-au remis doar suma de 400 lei. Ulterior, aceasta le-a mai pretins o sumă de 1.550 lei pentru un apartament care ar fi fost închiriat pe numele lor de tip A.N.L., pe o perioadă de 4 ani de zile, pentru a-i induce în eroare prezentându-le antecontractul menţionat şi găsit la percheziţia domiciliară, însă părţile vătămate nu au achitat aceşti bani, neavând de unde.
Cu privire la infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii în formă continuată (trei acte materiale descrise la pct. V, VI, VII şi IX din rechizitoriu, privind părţile vătămate N.A. şi I., T.F. şi F.L.I.) şi aceasta este dovedită şi rezultă cu prisosinţă din întreg ansamblul probator reţinut şi în cazul celorlalte infracţiuni descrise anterior, respectiv din declaraţiile inculpatei date pe tot parcursul procesului penal, din declaraţia concubinului acesteia, V.R., din starea de fapt descrisă raportat la fiecare parte vătămată în parte, din declaraţiile martorilor D.D., S.L., V.Şt.I., V.S.M., din declaraţiile părţilor vătămate implicate, din declaraţiile martorilor F.Z., F.L.I., din analiza înscrisurilor găsite la domiciliul inculpatei cu ocazia percheziţiei domiciliare. Nu în ultimul rând, din verificările efectuate pe Internet, a rezultat că inculpata nu figurează pe lista avocaţilor din cadrul Baroului Mureş sau Cluj şi acest lucru nici nu ar fi posibil, cât timp aceasta are doar studii gimnaziale.
Totodată, constatăm cu stupefacţie că inculpata şi-a declinat aceeaşi calitate falsă de avocat şi faţă de părinţii concubinului său, martorii V.Şt.I. şi V.S.M., iar din înscrisurile găsite la percheziţie, rezultă că aceasta chiar se identifica cu falsa profesie pe care o exercita, efectuând demersuri juridice, însemnări de aceeaşi natură pe înscrisurile obţinute şi chiar a încercat să inducă în eroare un avocat, pe numitul S.L. care însă a aflat că nu are această calitate.
Reţine instanţa fondului că vinovăţia inculpatei a fost pe deplin dovedită în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fapt pentru care a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cât şi dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei instanţa fondului a admis integral acţiunile civile formulate în cauză şi a dispus obligarea inculpatei la plata sumelor de bani solicitate de părţile civile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpata S.A.T. care a solicitat reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia în sensul suspendării executării pedepsei invocând că are în întreţinere un copil minor.
Prin decizia penală nr. 83/ A din 2 decembrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca nefondat , apelul declarat de către inculpata S.A.T. împotriva sentinţei penale nr. 143 din 31 octombrie 2011 a Tribunalului Mureş.
A menţinut starea de arest a inculpatei şi a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acesteia, perioada arestului scursă de la data pronunţării hotărârii criticate, 31 octombrie 2011 la zi.
A respins, ca nefondate, cererile formulate de:
- liberare provizorie sub control judiciar;
- înlocuire a măsurii preventive a arestului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara;
- înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, încadrarea juridică dată faptei este corespunzătoare situaţiei de fapt reţinută iar pedeapsa aplicată inculpatei a fost bine dozată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpata S.A.T. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând în acest sens a se da o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea executării pedepsei în conformitate cu dispoziţiile art. 81 C. pen., sau art. 861 C. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., cât şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursul declarat de inculpata S.A.T. nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Reţine Înalta Curte că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt în baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, faptele au fost corect încadrate juridic şi anume, fapta inculpatei S.A.T. de a induce în eroare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale părţile vătămate H.S., N.A. şi N.I., N.E. şi N.I., P.I., N.S. şi N.T., T.F. şi F.L. prezentându-se drept avocată în modalitatea descrisă la punctele I-IV, VII-VIII din rechizitoriu şi obţinând profituri materiale injuste, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale).
Fapta inculpatei S.A.T. de a solicita şi de a primi de la F.L.I. sumele de 1.500 lei şi 100 euro, promiţând în schimbul acestor bani că va interveni la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal nr. 2642/P/2010, faptă descrisă la punctul VI din rechizitoriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatei S.A.T. de a solicita şi primi de la părţile vătămate N.A. şi N.I. suma de 400 lei în schimbul căreia le-a promis că va efectua demersuri pentru ca aceştia să primească un apartament A.N.L. în Tg. Mureş sau la Reghin, faptă descrisă la punctul V din rechizitoriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatei S.A.T. de a se prezenta în mod repetat în faţa numiţilor N.A. şi N.I., T.F. şi F.L.I., ca fiind avocată, de a efectua activităţi de consiliere juridică şi de a solicita în baza acestor activităţi achitarea unor sume de bani, faptă descrisă la punctele V, VI, VII, IX din rechizitoriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzute de art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatei S.A.T., care la finele lunii mai 2011, la plecarea din locuinţa închiriată de partea vătămată-parte civilă H.S., din localitatea Teleac, nr. 136, şi-a însuşit pe nedrept, fără ştirea părţii vătămate o serie de bunuri şi anume: 4 perne, o pătură de lână, o geacă bărbătească de culoare gri şi 2 mochete, din acestea restituind doar mochetele, în cursul urmăririi penale şi a refuzat să restituie aragazul luat pentru o perioadă limitată de timp cu acordul părţii vătămate, constituie infracţiunea de abuz de încredere, prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen. (pct. I din rechizitoriu).
Referitor la criticile formulate de inculpată cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate reţine Înalta Curte că nu sunt întemeiate.
În procesul de individualizare a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. şi anume gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei concretizate prin modul în care inculpata a profitat de buna credinţă şi naivitatea părţilor vătămate care au crezut că aceasta ar fi avocat sau că ar avea anumite relaţii în diferite sectoare de activitate şi ar putea să rezolve problemele cu care se confruntau părţile vătămate cărora le-a solicitat diverse sume de bani.
De asemenea, s-a avut în vedere şi perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpata care a reuşit ca într-un interval scurt de timp să comită mai multe fapte penale, împrejurare ce denotă perseverenţa infracţională ce impune un regim sancţionator apt să contribuie la reeducarea inculpatei.
Este adevărat că inculpata nu are antecedente penale, însă această împrejurare a fost avută în vedere de instanţa de fond care a orientat pedeapsa spre limita minimă prevăzută de lege, cât şi în raport de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Poziţia manifestată de inculpată de recunoaştere a faptelor, nu poate avea consecinţe asupra cuantumului pedepsei cât timp, apreciază Înalta Curte, că poziţia manifestată de inculpată este una pur formală şi numai în scopul de a beneficia de prevederile dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cât timp, reţine instanţa de fond că aceasta ar fi încercat să nuanţeze relaţiile pe care le-a avut cu părţile civile, şi anume că ar fi primit bani de la acestea doar cu titlu de împrumut şi nu în scopul de a le rezolva problemele juridice pe care le aveau.
Chiar şi în aceste condiţii instanţa fondului a purces la soluţionarea cauzei în procedura simplificată, reglementată de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., apreciind că în ansamblu inculpata a recunoscut faptele, scopul fiind exclusiv al reducerii limitelor de pedeapsă, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că nu există alte împrejurări care să facă posibilă, în continuare, stabilirea unui regim sancţionator mai blând.
Şi modalitatea de executare a pedepsei a fost bine individualizată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de prim control judiciar, apreciind că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins doar prin privare de libertate.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatei corespunde scopului pedepsei astfel cum este definit de dispoziţiile art. 52 C. pen., numai în acest mod putând fi asigurată reeducarea inculpatei în sensul formării unei atitudini corecte în raport de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefundat, recursul declarat de inculpata S.A.T.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va computa prevenţia de la 7 iulie 2011 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.A.T. împotriva deciziei penale nr. 83/ A din 2 decembrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 iulie 2011 la 23 martie 2012.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 875/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 908/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
