ICCJ. Decizia nr. 879/2012. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 879/2012

Dosar nr. 13673/118/2010

Şedinţa publică din 22 martie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 116/P din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.C. şi M.D.M. împotriva sentinţei penale nr. 235 din 7 iunie 2011 a Tribunalului Constanţa.

A fost menţinută măsura obligării inculpaţilor de a nu părăsi ţare, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Inculpaţii au fost obligaţi conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 235 din 7 iunie 2011 a Tribunalului Constanţa în dosarul penal nr. 13673/118/2010 s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpaţii C.C. şi M.I.M. din infracţiunea reţinută prin actul de inculpare în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174 C. pen.-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativa la omor calificat.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penala nr. 921 din 19 mai 2009 a Judecătoriei Medgidia, pe care a alăturat-o pedepsei aplicate prin prezenta, în final, executa pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen.

Pedeapsa a fost executată în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului C.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 12 octombrie 2010 la 19 octombrie 2010.

A fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpat prin încheierea din data de 15 martie 2011, până la soluţionarea definitivă a cauzei, dacă în căile de atac nu se va dispune revocarea/înlocuirea acesteia.

În baza art. 20 rap. la art. 174 C. pen.-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.I.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1296 din 22 iunie 2010 a Judecătoriei Medgidia, definitivă la data de 13 iulie 2010 şi s-a constatat că infracţiunea reţinută prin această sentinţă este concurentă cu infracţiunea reţinută prin prezenta.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. În final va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen.

Pedeapsa va fi executată în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.I.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 12 octombrie 2010 la 19 octombrie 2010.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpat prin încheierea din data de 15 martie 2011, până la soluţionarea definitivă a cauzei, dacă în căile de atac nu se va dispune revocarea/înlocuirea acesteia.

S-a luat act că partea vătămată G.G.Z. a renunţat la pretenţiile civile, la termenul din data de 17 mai 2011.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ. au fost obligaţi inculpaţii C.C. şi M.I.M., la plata în solidar a sumei de 3.210 lei, către partea civilă S.O.T.R.M. Eforie Sud, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate G.G.Z.

S-a luat act că Spitalul Municipal Medgidia nu a formulat pretenţii civile în cauză.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa a sumei de 300 lei pentru doamna avocat D.M. şi 300 lei pentru doamna avocat P.E., onorariu apărător din oficiu din faza de urmărire penala.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpaţilor C.C. şi M.I.M., la plata a cate 2.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 21 noiembrie 2009, în jurul orei 20.30, inculpaţii C.C. şi M.I.M., însoţiţi şi de alţi tineri, s-au deplasat cu maşina aparţinând celui din urma inculpat, pe raza satului Pietreni, cu intenţia de a ajunge la discoteca.

În acelaşi interval de timp, partea vătămată G.G.Z. a plecat cu caruta, însoţit fiind de T.F.C. şi S.C.N. spre locuinţa lui S.M. din localitatea Pietreni, pentru a cumpăra un cal. Întrucât nu ştia exact unde locuieşte, a oprit la o casa unde a strigat şi a ieşit o persoana care s-a oferit să-i îndrume, însoţiţi fiind şi de un lucrător al Politiei Comunitare ce se afla cu autoturismul din dotarea politiei în aceeaşi zona.

Când a ajuns în apropierea locuinţei lui S.M., partea vătămată G.G.Z., a sesizat ca a oprit o maşina pe partea dreapta, din care au coborât aproximativ 8-9 persoane, printre acestea recunoscându-i pe inculpaţii C.C. şi M.I.M.

A auzit nişte înjurături, iar unul din grup i s-a adresat „ De cand te asteptam noi!” şi atunci a coborât din caruta pentru a sta de vorba cu acei tineri, insa M.I.M. s-a postat în fata acestuia şi a folosit un spray lacrimogen, apoi inculpatul C.C., motivat de o stare conflictuala mai veche, l-a lovit cu o toporişca în zona capului, de unde a început să-i curgă mult sânge, nu înainte de a încerca sa pareze lovitura cu braţul stâng, care a fost fracturat.

Partea vătămată a mai fost lovita cu pietre şi cu alte corpuri contondente, aşa cum reiese şi din actul de constatare medico-legala din 22 decembrie 2009 emis de Serviciul de Medicina Legala Constanta care atesta ca partea vătămată G.G.Z. a suferit fractura antebraţ stâng 1/3 proximala cubitus, fractura 1/3 distala pumn dr.TCF acut închis, traumatism cranio-facial acut deschis prin agresiune, plăgi tăiate frintale de cca. 7 cm suprasprancenos dr. de cca. 7 cm.

Văzând amploarea incidentului şi numărul participanţilor, lucrătorul de politie din cadrul Politiei Comunitare, C.S. a plecat din zona.

După incident, inculpaţii şi ceilalţi ocupanţi au plecat cu autoturismul spre discoteca, iar în autoturism cei doi au avut o discuţie din care se desprindea ideea ca partea vătămată nu a păţit mare lucru.

Partea vătămată G.G.Z. a fost găsit inconştienta de S.M., care locuia în apropiere şi care auzind zgomote şi ţipete a ieşit să vadă ce s-a întâmplat, apoi găsind telefonul părţii vătămate, la cererea acesteia, i-a anunţat soţia, apoi a fost transportata la spital.

În faza de urmărire penala partea vătămată a formulat plângere penală, în care arata ca M.I.M. avea spray paralizant în mana, cu care l-a şi stropit iar C.C. l-a lovit cu o toporişcă, ce o avea în mana apoi cu pietroaie, după care a căzut inconştient, iar în declaraţia susţinută la data de 7 octombrie 2010, aceasta a arătat ca în seara de 21 noiembrie 2009, în jurul orei 20.30, se afla în stare de ebrietate, insa a hotărât sa plece în satul Pietreni la numitul S.M., cu intenţia de a cumpăra un cal şi i-a luat cu el şi pe T.F. şi S.C. În timp ce era îndrumat de T.I. şi de un lucrător al Politiei Comunitare, spre locuinţa persoanei la care dorea sa ajungă, a sesizat un autoturism, având geamul din spate acoperit cu folie închisă la culoare, apoi a văzut mai mulţi băieţi, din care a recunoscut pe C.C. şi pe M.I.M. şi care ii spuneau ameninţător„ De cand te asteptam noi!”.

Când s-au apropiat, a încercat să-i liniştească, însa M.I.M. a folosit un spray lacrimogen asupra lui, iar C.C. l-a lovit cu o toporişca, deşi a pus mana stângă în fata pentru a se apăra. În acest timp a auzit pe cineva strigând:” Bagati-va la el, omorati-l!”. Imediat au început sa-l lovească cu pietre în cap, T.C. a fugit de la fata locului, iar S.C. s-a ascuns sub căruţă. Si-a revenit pe moment doar în locuinţa lui S.M. care îl striga.

În faţa instanţei, partea vătămată şi-a nuanţat declaraţia, în sensul ca, nu mai ştie daca M.I.M. a folosit un spray lacrimogen, insa si-l aminteşte ca era îmbrăcat cu un bluzon alb şi stătea în fata sa, nu mai ştie exact de cine a fost lovit insa îşi aminteşte ca inc. C.C. l-a lovit cu o toporişcă pe care a văzut-o la lumina neonului ce lumina zona. Cei doi martori ce îl însoţeau au fugit, iar cele mai grave leziuni au fost cele de la braţul stâng şi din zona capului. A mai arătat ca în faza de urmărire penală, pe baza spuselor martorului T.F.C. a declarat ca M.I.M. a dat cu spray, nu a văzut un spray asupra cuiva, insa nici nu avea cum sa vadă pentru că toţi l-au înconjurat.

Faţă de noua declaraţie, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu pentru infracţiunea de denunţare calomnioasa, în raport de incriminările ce i-au fost aduse inculpatului M.I.M., insa cu ocazia audierii la politie, în mod surprinzător şi nejustificat, dat fiind şi caracterul public al şedinţei de judecată, care oricând poate fi verificata, partea vătămată arata ca nu-si mai însuşeşte unele afirmaţii făcute la data de 7 decembrie 2010, iar tot ceea ce a declarat cu privire la folosirea unui spray de către inculpatul M.I.M. este real, acele aspecte au fost percepute personal. în plus, partea vătămată a mai arătat, ca de fapt, înainte de a susţine declaraţia în fata instanţei şi inculpatul C.C. i-a propus ca în schimbul unei sumei de bani sa declare ca, nu a fost lovit de el cu toporişca ci cu un bat, insa nu a acceptat acest lucru.

Aceste propuneri făcute de inculpaţi părţii vătămate explica nuanţarea declaraţiei acesteia, cu privire la inculpatul care avea o contribuţie mai redusa urma sa-i confirme neparticiparea, iar pentru celalalt sa-i uşureze situaţia, în sensul ca nu a lovit cu toporul ci cu un bat găsit acolo.

Martorul S.N.C. a declarat în faza de urmărire penală că, a plecat cu căruţa cu partea vătămată pentru a cumpăra un cal şi cu ei se mai afla şi T.F., iar când s-au apropiat de locuinţa persoanei căutate din satul Pietreni, au văzut o maşină oprită din care au coborât 7-8 persoane, iar unul din băieţi i s-ar fi adresat părţii vătămate ca îl aştepta de mult timp. Unul din băieţi a folosit spray lacrimogen iar altul l-a lovit cu o toporişcă în cap, iar partea vătămată a pus mana pentru a para lovitura, dar cu toate acestea a fost lovit în frunte şi ceilalţi îl loveau cu pietre pe care le aruncau de la 3-4 metri. De frica a fugit şi s-a ascuns intr-o gluga de coceni din apropiere.

În fata instanţei, acelaşi martor a arătat ca îşi menţine declaraţia data în faza de urmărire penală, l-a recunoscut pe inculpatul prezent şi care la acel moment a lovit cu toporişca în cap, ca fiind C.C. şi a declarat ca nu l-ar putea recunoaşte pe inculpatul M.I.M. Cu toate acestea a declarat, raportat la activitatea infracţională reţinută în sarcina celui din urma inculpat ca, nu a văzut nici un spray lacrimogen, insa a văzut un fum ce nu ştie de unde provenea la lumina unui stâlp de iluminat din apropiere.

Martorul T.F.C. a declarat în faza de urmărire penală că, a însoţit partea vătămată până în satul Pietreni sa-si cumpere un cal şi pe drum a sesizat o maşină oprită din care au coborât mai mulţi băieţi, cu care partea vătămată a încercat sa discute, insa unul din ei, mai exact C.C. l-a lovit cu o toporişcă în cap, deşi acesta a pus mana să se ferească şi astfel l-a nimerit în frunte, iar ceilalţi aruncau cu pietre. El a fugit de frica şi s-a ascuns la fostul IAS Deleni.

În faza cercetării judecătoreşti, martorul a declarat ca isi menţine declaraţiile date anterior insa a făcut unele precizări care nu concorda cu cele declarate în faza de urmărire penala, respectiv ca pe inculpatul M.I.M., deşi l-a văzut la fata locului acesta nu făcea nimic, doar stătea şi se uita, pe când ceilalţi băieţi prezenţi loveau cu pietre.

Martorul D.T., ii însoţea pe cei doi inculpaţi spre discoteca, iar la un moment dat maşina s-a oprit iar inculpaţii s-au deplasat către G.Z., care se afla în fata casei lui S.M. şi întrucât si-a dat seama ca urma sa-l bata a preferat sa fuga. Nu a văzut vreo toporişcă asupra vreunuia din ei. A doua zi, în tot satul se vorbea ca partea vătămată a fost bătută în acea seara şi era convins ca cei doi l-au bătut. În fata instanţei si-a menţinut declaraţia, insa reţinerea sa a fost evidenta, raportat la atitudinea şi participaţia inculpaţilor.

În faza de urmărire penala, după mai multe reveniri, martorul C.F.M. a aratat ca, în timp ce mergeau cu autoturismul condus de M.I.M., dintr-o data au oprit şi a coborât din maşină împreună cu L.M. şi C.C., iar după câteva minute au revenit. Pe drum, inculpaţii discutau despre agresarea lui S., insa el nu a văzut nimic pentru ca a stat în maşină. Ulterior martorul a dat declaraţie la termenul din data de 1 februarie 2011, când a susţinut o versiune a inculpatului C.C., cum ca partea vătămată, era singura la căruţa, şi i-a alergat cu un cuţit pe inculpatul C.C. Nu a văzut ca cei doi sa aibă vreo toporişca sau vreun spray lacrimogen, iar la procuror nu a zis nimic despre cuţit şi despre alergarea părţii vătămate, pentru ca a fost luat mai tare şi s-a pierdut.

Nu a auzit ameninţări sau strigat, nu a văzut daca partea vătămată a fost lovita de cineva.

Aceasta ultima declaraţie trebuie înlăturată, ca fiind vădit nesinceră, iar versiunea prezentata de martor este una şi aceeaşi cu cea prezentata de inculpaţi, în fata instanţei, care a fost gândită pe parcurs, pentru ca apărarea acestora sa fie mai credibila. Deşi partea vătămată era înarmată cu un cuţit, iar inculpaţii nu aveau nimic în mâini, întâmplarea face ca partea vătămată sa prezinte leziuni foarte grave, iar martorul sa nu sesizeze nici cel mai mic zgomot la locul incidentului, deci nesinceritatea martorului este evidenta.

Martorul L.M. a declarat ca, a plecat cu inculpaţii şi cu alţi băieţi la discoteca cu maşina şi pe drum în dreptul locuinţei lui S.M. a sesizat o căruţă şi au oprit, iar din maşină au coborât cu toţii. A văzut ca cei doi inculpaţi au fugit intr-o anumita direcţie spre un bărbat, apoi a auzit, strigate, bufnituri, înjurături, iar din cauza acestui zgomot a ieşit soţia lui S.M. Martorii C.F. şi D.T. nu au fost implicaţi în scandal. Zgomotele pe care le-a perceput erau de bătaie, de scandal şi au durat cca. 5 min. În autoturism inculpaţii au purtat o discuţie, în care spuneau ca nu a păţit nimic cel agresat, despre care a aflat ulterior ca se numeşte G.Z. zis S. După incident a plecat la Târgovişte. Audiat, în fata instanţei, martorul a arătat ca isi menţine declaraţia anterioara, insa acesta a susţinut ca, nu a văzut decât agitaţie şi câini lătrând, fără ca ceva sa-i dea de înţeles ca cineva ar fi bătut. A văzut o căruţă insa nu era nimeni prezent la acea căruţă, nu a văzut toporişca sau spray lacrimogen, iar după o luna a aflat ca a luat bătaie G.S. de la C. şi M.

Aceasta declaraţie este vădit părtinitoare pentru inculpaţi, pentru a nu fi implicaţi cu nimic cei care au participat efectiv la agresiune. Este greu de luat în calcul aceasta ipoteza prezentata întrucât, deşi un alt martor a ieşit din casa alarmat de zgomotele şi ţipetele ce se auzeau, acest martor aflat la o distanta mai mica, nu a auzit nimic, nici un gest sau alta activitate nu i-a distras atenţia astfel încât el sa perceapă ca cineva era bătut iar corecţia nu a fost una uşoară şi soldată cu fracturi grave. Din moment ce se susţine ca şi ceilalţi participanţi ce-i însoţeau pe inculpaţi au aruncat cu pietre, prin aceasta declaraţie acest martor, asemenea celorlalţi martori isi iau o marja de siguranţa pentru a nu fi implicaţi în nici un fel în conflict.

Martorul S.M. vine sa lămurească cum stăteau lucrurile cu adevărat la locul incidentului, şi anume, ca în jurul orei 22.00 el a fost trezit din somn de gălăgia se auzea în spatele casei lui şi de aceea a ieşit afara, unde a mai găsit după mai multe căutări doar pe partea vătămată care era lovita şi avea răni deschise, nu vorbea şi numai după ce a fost dusa în casa şi spălată de sânge şi-a revenit, cerând să-i fie anunţată soţia.

Lucrătorul de politie V.O.V., propus a fi audiat de instanţa din oficiu, a arătat ca nu ar fi avut cum sa influenţeze în vreun fel plângerea părţii vătămate G.G.Z., deoarece aceasta a fost depusa personal de parte la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia şi numai apoi a fost înaintata Postului de Politie Deleni şi au fost demarate cercetările, fiind audiat în calitate de parte vătămată, în raport de acuzaţiile menţionate în plângere. A fost pus în situaţia sa audieze din nou martorii din cauza, intr-un dosar nou format, fata de împrejurarea ca inculpatul C.C. i-a relatat ca situaţia se mai schimba, martorii si-au mai schimbat declaraţiile, fiind surprins de acest lucru, din moment ce ştia ca aceştia au declarat foarte clar cum s-a întâmplat.

Instanţa a luat în considerare la stabilirea vinovăţiei, declaraţiile susţinute de martori şi partea vătămată în cursul urmăririi penale, care sunt credibile şi care se şi coroborează cu cele susţinute de inculpaţi în faza de urmărire penala şi cu actul medico-legal.

Astfel, inculpatul C.C. a declarat la procuror ca, partea vătămată în primăvara anului 2009 a intrat în casa peste părinţi şi sora de 11 ani, pentru ca il căuta pe fratele său, să il bată. Era în maşina cu inculpatul M.I.M., împreună cu L.M., C.F. şi D.T., iar la un moment dat l-a observat pe G.G.Z., şi întrucât şi inculpatul M.I.M. avusese probleme cu el, au hotărât sa-i aplice o corecţie. Nu avea nicio toporişcă în mana şi nici celalalt inculpat nu avea spray lacrimogen. L-au bătut amândoi în fata casei lui S.M., după care au plecat la discoteca.

Inculpatul M.I.M. a declarat ca nu recunoaşte acuzaţiile ce i se aduc şi considera ca a fost acuzat pe nedrept. Mai mult, a arătat ca, în seara respectiva se afla în Mun. Constanta unde stătea cu chirie. Doar din convorbirile telefonice avute cu părinţii a aflat ca partea vătămată a fost bătută.

Instanţa a apreciat ca declaraţia inculpatului M.I.M. este vădit nesincera în condiţiile în care toţi ceilalţi martori, partea vătămată şi inculpatul C.C. il plasează în câmpul infracţional .

Nesinceritatea inculpatului se poate observa, chiar şi numai analizând declaraţia susţinută de inculpat în fata instanţei, cu ocazia discutării cererii de arestare preventiva, când acesta nu a mai susţinut ca nu se afla la locul faptei, ci ca se afla în localitatea Pietreni împreuna cu inculpatul C.C., L.M., D.T. şi C.F. şi în acest timp a sesizat o persoana cu numele S., care era în stare de ebrietate şi a venit la maşină cu un cuţit. C.C. s-a speriat iar şi a fugit iar S. a fugit după el, dorind sa arunce cu un bat după C. Nu l-a lovit nici un moment pe partea vătămată şi nu a folosit vreun spray lacrimogen. Nu are vreo explicaţie la numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părţii vătămate. Nu avea nimeni toporişcă. O ştia pe partea vătămată doar din vedere şi nu ştie daca inculpatul C. a avut conflicte cu partea vătămată.

Inculpatul C.C., dovedindu-se inconsecvent, a declarat la aceeaşi data ca, nu-si mai menţine declaraţiile date la procuror, întrucât le-a susţinut de frica, fara insa sa i se facă sau întâmple ceva anume, insa la acea data a văzut pe S. ca urca cu caruta şi la un moment dat a venit cu un cuţit în mana şi l-a alergat, de aceea a fugit. M.M. a rămas la maşină, iar el a fost ajuns de partea vătămată şi a fost lovit cu băţul peste picioare. Nu l-a lovit pe S. nici un moment şi nu a fost folosit vreun spray. Nu este real ce a declarat la procuror ca l-a lovit pe S.

Instanţa a constatat ca declaraţia inculpatului C.C. din faza de urmărire penală, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauza, iar celelalte reveniri nu au un suport probator, mai ales ca versiunea ulterioara prezentata de inculpat este greu de închipuit, în raport de menţiunile înscrise în actul medico-legal ce o vizează pe partea vătămată şi lipsa oricărui act medical doveditor care sa-i susţină versiunea atacului părţii vătămate asupra sa.

Aşadar, instanţa a reţinut vinovăţia inculpaţilor pe baza probelor la care s-a făcut referire mai sus, cu gradul de participaţie distinct pentru fiecare inculpat în parte.

Chiar daca inculpatul M.I.M. a avut o contribuţie mai mica la comiterea faptei şi nu s-a reţinut decât ca acesta a folosit un spray lacrimogen pentru a-i distrage atenţia şi a pune partea vătămată în situaţia de a nu mai putea reacţiona corespunzător la loviturile primite, instanţa a reţinut ca este autor al aceleiaşi infracţiuni, deoarece inculpaţii au acţionat în acelaşi timp, hotărârea au luat-o împreună, iar inculpatul chiar daca nu a mai lovit în alt mod partea vătămată a acceptat ca, aceasta va fi lovita cu un corp apt de a-i putea produce şi moartea şi nu a încercat sa stopeze în vreun fel aceasta acţiune ilicita.

Instanţa nu a primit cererea de schimbare a încadrării juridice solicitata de inculpaţi prin apărător din infracţiunea de tentativa la omor în infracţiunea de vătămare corporala grava, având în vedere natura instrumentului folosit (corp despicător posibil toporişcă), intensitatea şi efectele loviturilor, în cazul de faza partea vătămată a suferit un traumatism în zona capului, insa consecinţele loviturii au fost diminuate prin pararea loviturii cu braţul stâng, care de altfel a şi fost fracturat, ceea ce dovedeşte şi intensitatea acesteia, zona corpului vizata-capul, ca şi urmările produse, leziuni ce au necesitat 80 de zile de îngrijiri medicale.

În termen legal împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii C.C. şi M.I.M.

Apelantul inculpat M.I.M. a criticat sentinţa în sensul greşitei condamnări, în principal, iar în subsidiar, în sensul greşitei individualizări a pedepsei.

Apelantul inculpat C.C. a susţinut în apelul formulat că, în mod greşit prima instanţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, apreciind că l-a lovit pe partea vătămată dar nu cu obiectul contondent reţinut în declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală.

Verificând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate.

Astfel, din probele administrate în cauză s-a constatat că, inculpaţii, împreună, acţionând conjugat, au agresat cu mijloace iritant lacrimogene şi contondente pe partea vătămată G.G.Z., producându-i leziuni traumatice ce i-au pus viaţa în pericol, acceptând că actele de agresiune cu substanţe şi corpuri vulnerante ar putea produce decesul victimei.

Reţinerea încadrării juridice dată în actul de sesizare a instanţei şi confirmată de instanţa de fond, aceea de tentativă la omor calificat săvârşită cu participaţie multiplă de subiecţi activi – coautorat, rezultă din caracterul conjugat al acţiunilor săvârşite de către fiecare în parte, inculpatul M.I.M. pulverizând părţii vătămate o substanţă iritant lacrimogenă în ochi în scopul încetinirii reflexelor şi a punerii acestuia într-o situaţie vulnerabilă faţă de acţiunile imediat executate de către celălalt inculpat, constând în lovirea părţii vătămate cu o toporişcă în cap, ambii acceptând din punct de vedere al instanţei de apel că, mecanismul de agresiune executat împreună ar putea produce moartea victimei.

Aceste elemente, rezultă în mod evident din probele administrate în cauză, constând atât în actele medico-legale cat mai ales în declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor, faptele probante fiind pe larg expuse de către prima instanţă evaluate judicios de către aceasta şi însuşite de către instanţa de apel.

Ca atare, aceste critici nu au fost reţinute, iar în ce priveşte cele vizând greşita individualizare a pedepselor, Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut cauze de atenuare în favoarea inculpaţilor care au antecedente penale, fiind condamnaţi la pedepse a căror executare a fost suspendată condiţionat.

În aceste condiţii, pedepsele aplicate inculpaţilor au fost suficient de reduse, astfel încât să nu se mai impună sub acest aspect o reformare, în parte, a sentinţei apelate.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpaţii M.I.M. şi C.C. criticând soluţia ca netemeinică şi solicitând reducerea pedepsei. A fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazului de casare invocat, cât şi a celor care, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de către instanţă constată următoarele:

Recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 116/P din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie. Decizia penală nr. 116/P a Curţii de Apel Constanţa a fost pronunţată la 29 septembrie 2011, iar inculpatul a fost prezent la dezbateri. Ca atare, termenul în care putea fi declarat recursul, de 10 zile a expirat la 10 octombrie 2011, iar inculpatul a depus cererea de recurs la 11 octombrie 2011, aşadar calea de atac a fost tardiv introdusă.

Curtea în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca tardiv recursul şi îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

Recursul formulat de inculpatul M.I.M. este nefondat, deoarece pedeapsa aplicată este adecvată gravităţii faptei şi circumstanţelor personale ale inculpatului, care are antecedente penale.

O reducere a pedepsei sau schimbarea modalităţii de executare aşa cum solicită inculpatul ar reprezenta o înfrângere nu doar a scopurilor urmărite prin intermediul prevenţiei generale, dar şi a efectelor ce pot decurge din prevenţia specială.

De aceea, Curtea va respinge în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul acestui inculpat şi îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul inculpat C.C. împotriva deciziei penale nr. 116/P din 29 septembrie 2011a Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.I.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurentul inculpat C.C. la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat M.I.M. la plata sumei de 275 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 788/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 968/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: