ICCJ. Decizia nr. 968/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 968/2012
Dosar nr. 249/296/2012
Şedinţa publică din 26 iunie 2012
Asupra cauzei penale de faţă:
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 36 din 14 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Mare, secţia penală, în Dosarul nr. 249/296/2012, în temeiul dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen., coroborat cu art. 407 C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul revizuient H.F.C. în favoarea Curţii de Apel Oradea.
S-a reţinut, în esenţă, că recurentul-revizuient a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prin sentinţa penală nr. 1078/2009, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în Dosarul nr. 3343/296/2009 (definitivă prin decizia penală nr. 31/R/2010 a Curţii de Apel Oradea).
Cererea de revizuire formulată împotriva acestei sentinţe a fost respinsă, în principiu, prin sentinţa penală nr. 126 din 06 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, apreciindu-se că motivele invocate privesc, în esenţă, pretinsa condamnare a revizuientului în absenţa oferirii acestuia a posibilităţii de a se apăra - nu se circumscriu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, revizuientul a declarat apel, recalificat ca recurs.
Cu privire la excepţia necompetenţei materiale a instanţei de recurs invocată de reprezentantul parchetului s-a reţinut, în esenţă, că aceasta este întemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., modificat prin art. 18 pct. 46 din Legea nr. 202/2010, art. 27 pct. 3 C. proc. pen., modificat prin art. 18 pct. 5 din Legea nr. 202/2010 şi art. 407 C. proc. pen.
S-a apreciat că hotărârea pronunţată asupra cererii de revizuire dată dintr-un moment ulterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, hotărârea, obiect al revizuirii, priveşte o infracţiune a cărei urmare şi judecată este guvernată de principiul oficialităţii, fiind, deci, incident principiul aplicării imediate a normelor procesual penale.
Prin decizia penală nr. 57/A din 24 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 42 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de revizuientul H.F.C. împotriva sentinţei penale nr. 126 din 06 februarie 2012, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Potrivit art. 43 C. proc. pen., s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
S-a reţinut, în esenţă, că hotărârea de condamnare, supusă revizuirii, a fost pronunţată la data de 26 octombrie 2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, fiind, deci, incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, precum şi dispoziţiile art. 407 C. proc. pen., instanţa iniţial învestită cu judecarea apelului declarat de revizuient nefiind competentă să soluţioneze calea de atac a apelului, decizia astfel pronunţată putând fi supusă recursului.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Satu Mare şi Curtea de Apel Oradea, cu privire la soluţionarea căii de atac (intitulată „apel”) declarată de revizuientul condamnat H.F.C. împotriva sentinţei penale nr. 126 din 06 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
După cum rezultă din interpretarea dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 202/2010, coroborată cu dispoziţiile art. 27 pct. 3 C. proc. pen. (modificat prin art. 18 pct. 5 din Legea nr. 202/2010) şi art. 281 pct. 3 C. proc. pen. (modificat prin art. 18 pct. 9 din Legea nr. 202/2010), normele procesual penale aplicabile în speţă, respectiv în calificarea căii de atac declarată împotriva hotărârii pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire promovată de revizuientul condamnat H.F.C. şi determinarea instanţei competentă să judece calea de atac sunt cele în vigoare la data promovării căii de atac, respectiv normele modificate prin Legea nr. 202/2010.
Se are în vedere în acest sens că în prezent, cauza în care revizuientul a avut calitatea de inculpat a fost soluţionată printr-o hotărâre definitivă, dându-se, deci, o delegare raportului de drept substanţial dedus judecăţii. Cauza este actualmente în etapa soluţionării unei căi extraordinare de atac declarată de către condamnat, fiind, deci, incidentă regula imediatei aplicări a normelor procesual penale, instanţa fiind investită cu soluţionarea căii extraordinare de atac, după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 202/2010, fiind deci incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din anterior menţionatul act normativ.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 281 pct. 3 C. proc. pen., raportat la art. 407 C. proc. pen., hotărârea asupra fondului raportului juridic de drept substanţial fiind în prezent supusă recursului, a cărui soluţionare (faţă de infracţiunea reţinută în sarcina revizuientului condamnat) este de competenţa Curţii de apel, iar nu a Tribunalului, nefiind incidente dispoziţiile art. 27 pct. 3 C. proc. pen. modificat prin art. 18 pct. 5 din Legea nr. 202/2010.
Rezultă, aşadar, că instanţa competentă a soluţiona recursul declarat de revizuientul condamnat H.F.C. împotriva sentinţei penale nr. 126 din 06 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Satu Mare este Curtea de Apel Oradea şi, constatându-se întrerupt cursul justiţiei, instanţei anterior indicată i se va trimite cauza spre soluţionare.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu, desemnat pentru recurentul-revizuient, suportându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Constată întrerupt cursul justiţiei.
Trimite cauza în vederea soluţionării recursului declarat de revizuentul H.F.C. împotriva sentinţei penale nr. 126 din 06 februarie 2012 a Judecătoriei Satu Mare, la Curtea de Apel Oradea.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului H.F.C., în cuantum de 50 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 967/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1218/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
---|