ICCJ. Decizia nr. 1447/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ŞI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ

Decizia nr. 1447/2012

Dosar nr. 3111/121/2009

Şedința publică din 7 mai 2012

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 310 din 6 august 2010 Tribunalul Galați a dispus condamnarea inculpatului E.M. la :

- 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.;

- 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen pe o durată de 4 (patru) ani, pentru săvârşirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen, art. 34 lit. b) C. pen şi art. 35 alin. (3) C. pen s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare, sporită la 8 (opt) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen pe o durată de 4 (patru) ani.

În baza art. 71 C. pen s-a aplicat inculpatului E.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii şi arestării preventive de la 29 septembrie 2006 până la 4 mai 2009.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv comuna Frumuşița, până la rămânerea definitivă a prezentei.

S-a luat act că partea vătămată G.L.G. nu a formulat pretenții civile.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpatul E.M. a echivalentului în lei (la data executării) a sumei totale de 98.700 euro, dobândită prin săvârşirea infracțiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori.

Conform art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la acelaşi inculpat a echivalentului în lei (la data executării) a sumei de 1.350 euro dobândită prin săvârşirea infracțiunii de proxenetism.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispus prin ordonanța nr. 314/D/P/2005 din 03 octombrie 2006 a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați şi aplicat conform procesului-verbal din 03 octombrie 2006 asupra imobilului compus din casă de locuit situată în satul Tămăoani, comuna Frumuşița, jud. Galați, proprietatea inculpatului E.M.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 314/D/P/2005 din 22 noiembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Galați a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul E.M. pentru săvârşirea infracțiunilor de:

- trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen şi art. 37 lit. b) C. pen;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că în perioada 2004-2005, acționând în baza aceleiaşi rezoluții infracționale prin acțiuni repetate, a racolat în România şi/sau cazat în Spania pe victimele majore B.G., L.G., L. (A.) J., T.S., M.A.M. şi G.G.L., acționând prin inducea în eroare şi inclusiv prin constrângerea fizică ori morală a acestora, în scopul exploatării sexuale a victimelor prin practicarea prostituției.

S-a mai reținut că inculpatul a cazat-o în Spania pe victima minoră V.V. în scopul exploatării sexuale a acesteia, prin practicarea prostituției în țara respectivă, acționând prin inducerea în eroare şi inclusiv prin constrângerea fizică ori morală a victimei şi că a înlesnit, prin asigurarea cazării şi a transportului, practicarea prostituției în Spania de către martora C.L.E., activitate de pe urma căreia a obținut foloase materiale.

Inițial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 4629/121/2006, instanță care, prin sentința penală nr. 337 din 22 iunie 2007, a respins ca nefondată cererea formulată de inculpat (prin avocații aleşi) de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. într-o singură infracțiune, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi l-a condamnat pe inculpatul E.M. la pedepsele de: 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.; 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 6 ani pentru săvârşirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, care a fost sporită la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

Conform art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului E.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii şi arestării preventive de la 29 septembrie 2006 la zi.

S-a luat act că victima G.G.L. nu a formulat pretenții civile.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a echivalentului în lei (la data executării) a sumei de 1.350 euro dobândită prin săvârşirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpat a echivalentului în lei (la data executării) a sumei totale de 98.700 Euro, dobândită prin săvârşirea infracțiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori.

A fost menținută măsura sechestrului asigurator dispus prin ordonanța nr. 314/D/P/2005 din 03 octombrie 2006 a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați şi aplicat conform procesului verbal din 03 octombrie 2006 asupra imobilului compus din casă de locuit situată în sat Tămăoani, comuna Frumuşița, jud. Galați, proprietatea inculpatului E.M.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul E.M., care a criticat-o pe motive de nelegalitate, arătând în esență că prima instanță nu avea nici un element pe baza căruia să tragă concluzia că în sarcina sa poate fi reținută infracțiunea de trafic de persoane în vreuna din variantele prevăzute de cele două articole.

S-a precizat că din declarațiile persoanelor audiate ca victime rezultă că acestea intenționau să practice prostituția în străinătate şi neavând posibilități materiale au apelat la inculpat. S-a mai arătat că V.V. e singura care a spus la urmărirea penală că ar fi mers la muncă în străinătate şi abia când a ajuns acolo a constatat că trebuie să practice prostituția. S-a mai precizat că declarațiile victimelor nu se coroborează cu celelalte probe.

Ca atare, s-a solicitat aplicarea art. 334 C. proc. pen. şi schimbarea încadrării juridice din cele trei infracțiuni reținute în rechizitoriu (art. 12, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (1) C. pen.) într-o singură infracțiune de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi, pe baza acestei încadrări, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât faptele sale de a ajuta la transportarea unora dintre victime, ajutorul său cu privire la cazare şi împrumutul cu o anumită sumă de bani, fără a cunoaşte că persoanele respective practică prostituția în străinătate nu sunt prevăzute de legea penală.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 85 din 27 decembrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul E.M. împotriva sentinței penale nr 337 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Galați;

Conform art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a apelantului-inculpat.

Potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii şi arestării preventive de la 29 septembrie 2006 la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut, în esență, că în raport cu probele administrate, criticile formulate de inculpat cu privire la greşita condamnare pentru infracțiunile de trafic de persoane şi respectiv la greşita încadrare juridică a faptelor, sunt nefondate.

Totodată a apreciat că pedepsele au fost just individualizate, ținându-se cont de prevederile art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al faptelor, de numărul de persoane traficate, de perioada de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracțională, de foloasele obținute de inculpat, precum şi de persoana acestuia, de conduita procesuală şi de faptul că este recidivist.

Împotriva deciziei penale nr. 85/2007 a Curții de Apel Galați, inculpatul a declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 4 teza a II-a, 17 şi 19 C. proc. pen.

În motivarea recursului s-a susținut că hotărârea instanței de apel este lovită de nulitate absolută întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, judecata desfăşurându-se în şedință publică în loc să se desfăşoare în şedință nepublică.

S-a mai arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, întrucât cazarea nu este prevăzută ca modalitate de comitere a acestei infracțiuni, textul de lege referindu-se la găzduire, iar cele două noțiuni nu sunt echivalente.

Aşa fiind, fapta inculpatului poate fi cel mult încadrată în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. proc. pen.

S-a susținut că nu se pune problema incidenței art. 329 alin. (3) C. pen. întrucât nu s-a demonstrat că inculpatul a ştiut că în luna mai 2004, când victima V.V. a ajuns în Spania, nu împlinise vârsta de 18 ani.

Din aceleaşi considerente s-a susținut că, dacă nu se acceptă schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 329 alin. (1) C. pen., se impune schimbarea încadrării juridice în art. 12 alin. (1) din legea nr. 678/2001.

În subsidiar s-a arătat că, neexistând o inducere în eroare a victimei V.V. asupra scopului deplasării în Spania, se impune schimbarea încadrării juridice din art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

O altă critică vizează neaplicarea art. 13 C. pen. cu privire la infracțiunea de trafic de minori, care a fost comisă în perioada mai – septembrie 2004, anterior modificării Legii nr. 678/2001 prin O.U.G. nr. 79/2005. Potrivit legii în vigoare la data comiterii faptei, aceasta se încadra în dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 fiind sancționată cu închisoarea de la 5 la 15 ani. Urmare modificărilor aduse în 2005, fapta constituie infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) şi este sancționată cu închisoarea de la 7 la 18 ani.

S-a mai susținut că hotărârile pronunțate nu cuprind motivele pe care se întemeiază luarea măsurii confiscării speciale.

Ca motiv suplimentar s-a invocat şi cazul prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., susținându-se că inculpatul le-a împrumutat pe cele 6 victime cu bani şi le-a îndrumat să se cazeze în Spania fără să urmărească şi să obțină în schimb vreun folos material, astfel încât se impune achitarea acestuia, nefiind întrunite nici măcar elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism.

Prin decizia penală nr. 2072 din 9 iunie 2008, Înalta Curte de Casație şi Justiție a admis recursul declarat de inculpatul E.M. împotriva deciziei penale nr. 85/2007 a Curții de Apel Galați - secția de minori şi familie; a casat hotărârea atacată şi sentința penală a Tribunalului Galați şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, Tribunalul Galați.

A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului E.M. şi s-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu desemnați pentru apărarea intimatelor părți vătămate şi intimatelor victime, în sumă de câte 80 lei, să fie plătite din fondul Ministerului Justiției.

În considerente, instanța de control judiciar a arătat, în esență, că recursul declarat este fondat, dar din alte motive decât cele invocate, în sensul că în speță au fost încălcate dispozițiile imperative privind publicitatea şedinței de judecată, fapt ce atrage nulitatea absolută, având în vedere că prezenta cauză priveşte şi alte infracțiuni decât cele menționate de art. 24 alin. (1) din legea nr. 678/2001 (potrivit căruia în cauzele privind infracțiunile prevăzute de art. 13 şi art. 18, şedințele de judecată nu sunt publice), astfel încât judecata nu se poate desfăşura decât în şedință publică şi doar dacă ar fi fost întrunite condițiile prevăzute expres şi limitativ de art. 290 alin. (2) C. proc. pen., instanța putea declara şedința secretă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 6417/121/2008, iar prin sentința penală nr. 56 din 02 februarie 2009, Tribunalul Galați a dispus condamnarea inculpatului E.M. la pedepsele de: 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.; 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 ani pentru săvârşirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 1 an pentru săvârşirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, care a fost sporită la 8 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului E.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a luat act că victima G.G.L. nu a formulat pretenții civile.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul E.M., care a criticat-o pe motive de nelegalitate.

Prin decizia penală nr. 14 din 04 mai 2009 Curtea de Apel Galați - secția de minori şi familie – a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința penală nr. 56/2009 a Tribunalului Galați şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanță (Tribunalul Galați).

Conform art. 383 alin. (3) C. proc. pen. au fost menținute actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din 2 septembrie 2008 inclusiv.

În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpatul E.M. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv comuna Frumuşița, jud. Galați, prevăzută de art. 145 C. proc. pen.

Conform art. 145alin. (1¹) C. proc. pen., s-a dispus ca pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, în a cărei rază teritorială locuieşte, respectiv Postul de poliție al comunei Frumuşița, județul Galați, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte este chemat;

- să nu îşi schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145 alin. (1²) lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să nu se apropie de victimele infracțiunii, de membrii familiilor acestora, de martorii din lucrări şi să nu comunice cu aceştia în mod direct sau indirect.

I s-a atras atenția inculpatului că, în cazul încălcării cu rea credință a măsurii aplicate şi a obligațiilor care-i revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului E.M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr 119/U din 29 septembrie 2006 emis de Tribunalul Galați, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a dispus ca o copie a prezentei hotărâri să fie comunicată instituțiilor prevăzute de art. 145 alin. (2¹) C. proc. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză începând cu data de 29 septembrie 2006 şi s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Instanța de apel a arătat, în esență, cu privire la fondul cauzei, că instanța de fond, în rejudecare, a încălcat două principii fundamentale ale procesului penal: contradictorialitatea şi nemijlocirea, întrucât cauza a fost soluționată în lipsa unor părți nelegal citate, victime ale infracțiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, iar în speță lipseşte cercetarea judecătorească, fiind omisă inclusiv audierea inculpatului.

Cu privire la starea de arest a inculpatului, instanța ierarhic superioară a arătat că se impune înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere, pe de o parte, că de la luarea măsurii arestării preventive a trecut o perioadă mare de timp (2 ani 7 luni şi 6 zile), împlinindu-se un termen rezonabil, în sensul practicii Curții Europene a Drepturilor Omului şi a dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului iar, pe de altă parte, că a trecut o perioadă mare de timp de la data la care se reține presupusa activitate infracțională, 2004 – 2005, sens în care se poate aprecia că rezonanța infracțiunilor în rândul opiniei publice s-a estompat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, numai cu privire la dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi comuna Frumuşița, solicitând să se dispună menținerea stării de arest a inculpatului E.M., în temeiul art. 383 alin. (2) în ref. la art. 350 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație şi Justiție, prin decizia penală nr. 1730 din 12 mai 2009 a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 14/2009 a Curții de apel Galați, arătând, în esență, că în mod corect a fost apreciată în verificarea condițiilor prevăzute de art. 383 în ref. la art. 350 C. proc. pen., încălcarea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive prin prisma art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care a condus la schimbarea temeiului legal avut în vedere inițial la luarea măsurii arestării, respectiv cea de-a două condiție a art. 148 lit. f) C. proc. pen., privind pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului, ceea ce a atras ca temei aplicabilitatea art. 139 alin. (1) C. proc. pen., în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. 3111/121/2009 şi au fost audiate următoarele persoane: victimele părți vătămate T.S., A. (L.) J., M.A.M., R. (L.) G.; martorii din lucrări F. (V.) V., P.V. şi P.T., precum şi martorii propuşi de inculpat, T.I. şi C.N.

Inculpatul E.M. s-a prevalat de dispozițiile art. 70 C. proc. pen., şi a precizat doar că îşi menține toate declarațiile pe care le-a dat în cauză (fila 63).

În privința martorei din lucrări C.L.E. s-a dat eficiență prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., având în vederea că audierea nemijlocită a acesteia nu a fost posibilă (încheierea de şedință de la termenul din 10 mai 2010), iar ceilalți doi martori propuşi de către inculpat – L.I. şi S.M.) nu au putut fi audiați, fiind plecați din țară.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză au rezultat următoarele:

Inculpatul E.M. locuieşte în sat Tămăoani, comuna Frumuşița, jud. Galați şi nu are ocupație. În aceste circumstanțe, inculpatul a luat hotărârea să obțină sume de bani prin exploatarea unor tinere pe care le racola pe teritoriul României, transportându-le apoi în Spania, unde le exploata prin obligarea la practicarea prostituției.

Inculpatul a racolat tinere din satele județului Galați, despre care avea cunoştință că au mari probleme financiare şi cărora le prezenta posibilitatea obținerii unor venituri substanțiale în Spania.

Astfel, în perioada anilor 2004-2005, inculpatul, acționând în principal prin inducere în eroare, a racolat un număr de şapte tinere, pe care le-a traficat pe teritoriul Spaniei.

În primăvara anului 2004, inculpatul E.M. s-a deplasat pentru prima dată în Spania, părăsind România la data la data de 17 martie 2004. În perioada ce a urmat, inculpatul a locuit în diverse localități din Spania, întreținându-se din sumele obținute din practicarea prostituției de către două tinere ramase neidentificate „A.” şi „R.”, cărora, la sfârşitul lunii mai 2004 li s-a adăugat o alta, martora D.V.

În aceeaşi perioadă, E.G., fratele inculpatului, întreținea o relație de concubinaj cu victima minoră V.V. (născută la 05 octombrie 1986) din comuna Matca, jud. Galați, locuind împreună cu aceasta în municipiul Galați.

Prin intermediul fratelui său, inculpatul E.M. a reuşit racolarea, prin inducerea în eroare, a victimei. Astfel, E.G. i-a povestit despre faptul că inculpatul este stabilit în Spania, unde are deschis un restaurant şi i-a propus să meargă împreună în Spania, pentru a-i găsi de muncă la bucătăria restaurantului.

Având încredere în concubinul său, cu care intenționa să se căsătorească, martora V.V. a acceptat această propunere, despre care a povestit şi martorei V.V. (mama sa) şi lui C.N. (concubinul mamei sale).

În perioada ce a urmat, E.G. s-a ocupat de obținerea paşaportului turistic al victimei, însoțindu-le în acest sens pe V.V. şi pe mama acesteia la sediul Biroului Paşapoarte Galați.

Deşi până atunci E.G. susținuse că va merge împreună cu victima în Spania, după obținerea paşaportului, acesta i-a comunicat că urmează să plece singură a doua zi, el având unele probleme cu paşaportul. Cu această ocazie, în prezența martorei V.V., E.G. i-a prezentat victimei pe numita D.V., care urma să o însoțească în Spania.

Astfel, victima V.V. a plecat împreună cu D.V. cu un microbuz din municipiul Galați până în municipiul Cluj, de unde au luat un autocar spre Spania, părăsind teritoriul României la data de 26 mai 2004.

Mai înainte ca victima să ajungă în Spania, mama acesteia, martora V.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul E.M. pentru a se interesa despre locul de muncă pe care urma să i-l găsească acesteia. Cu ocazia acestei convorbiri telefonice, inculpatul i-a relevat martorei că de fapt o va pune pe aceasta „la produs”, respectiv că victima urma să se prostitueze.

Martora a arătat că după această convorbire a luat legătura cu E.G., căruia i-a reproşat cele întâmplate, ocazie cu care acesta i-a mărturisit că de fapt ştia că V.V. urma să se prostitueze, pretextând că a făcut acest lucru pentru a obține sumele de bani necesare căsătoriei cu victima.

Între timp, victima V.V. şi martora D.V. au ajuns în Spania, fiind aşteptate în oraşul Gerona, în apropierea Barcelonei de către inculpatul E.M., care le-a condus şi cazat imediat într-un apartament din acea localitate, unde se aflau deja victima G.G.L. şi o altă tânără rămasă neidentificată „R.”.

După două zile, inculpatul a trimis-o pe victimă împreună cu cele două tinere şi cu martora D.V. la clubul „C.” din localitate, victima având în continuare convingerea că urma să lucreze acolo ca bucătăreasă. Abia când a ajuns la club, victima a aflat că de fapt urmează să se prostitueze, inculpatul spunându-i că trebuie să-şi achite mai întâi datoriile pe care le făcuse cu aducerea sa în Spania şi promițându-i că ulterior va împărți în mod egal sumele obținute din prostituție.

Neavând altă ieşire, victima a început să se prostitueze în folosul inculpatului, mergând seară de seară în clubul sus menționat unde racola clienți cu care întreținea relații sexuale contra unui tarif de 50 euro/act sexual, din care clubul percepea 15 euro. Victima obținea astfel, în medie 200 euro pe noapte, bani pe care îi preda în totalitate inculpatului în fiecare dimineață, când era obligată să se întoarcă în apartament.

Victima s-a prostituat în modul arătat mai sus până în luna septembrie 2004, obținând în această perioadă pentru inculpat aproximativ 30.000 euro, din care acesta i-a dat doar 300 euro pentru a-i trimite familiei sale în țară.

Între timp, martora V.V. a reuşit să ia legătura telefonic cu fiica sa în Spania, aflând de la acesta că fusese obligată de inculpatul E.M. să se prostitueze. În aceste condiții, martora a exercitat presiuni asupra familiei inculpatului, astfel că acesta i-a permis victimei V.V. să plece, aceasta reîntorcându-se în România în data de 19 septembrie 2004.

La câteva zile de la venirea în țară, victima a fost contactată din nou de E.G. care a convins-o să reia relația de concubinaj, mutându-se împreună în municipiul Galați şi convingând-o să plece împreună în Spania unde să-şi găsească amândoi un loc de muncă, promițându-i totodată că nu va mai fi nevoită să practice prostituția.

După alte câteva zile, E.G. i-a prezentat o tânără „ G.”, verişoara sa, spunându-i că aceasta îi va însoți în Spania, tânără ce a fost prezentată şi martorei V.V. Cu o seară înainte de plecare, E.G. a pretextat din nou că nu mai poate ieşi din țară, motivând că ar fi fost implicat într-un accident de circulație.

Ca atare, victima a plecat din România în data de 25 octombrie 2004, cu un autocar, doar împreună cu „G.”.

Când a ajuns în Spania, victima a fost cazată de „G.” într-un apartament din oraşul Granada unde se aflau deja două tinere românce a căror identitate nu s-a putut stabili. Aici a aflat de la „G.” că de fapt fusese cumpărată de aceasta de la inculpatul E.M. contra sumei de 1000 euro şi că trebuia să se prostitueze în folosul ei într-un club din localitate până la acoperirea acestei sume.

Neconvenindu-i această situație, victima a fugit din apartament cu prima ocazie şi a rămas un timp pe cont propriu în Spania, întorcându-se în data de 30 mai 2005 în România, stabilindu-se la locuința mamei sale din comuna Folteşti, jud. Galați.

La scurt timp, V.V. a fost contactată din nou de inculpatul E.M., care i-a propus să meargă din nou în Spania pentru a se prostitua, promițându-i că de această dată nu va mai avea nicio datorie şi că va împărți în mod egal cu ea sumele obținute. Mai mult, pentru a o convinge, inculpatul s-a oferit să plătească drumul în Spania şi pentru C.N., concubinul mamei sale, care intenționa să-şi găsească un loc de muncă în țara respectivă, neavând însă posibilitățile financiare pentru a-şi plăti deplasarea.

Victima a acceptat această propunere şi în data de 29 iunie 2005 a plecat din România spre Spania cu autocarul împreună cu C.N., fiind aşteptați de inculpatul E.M. în localitatea Gerona şi cazați de acesta într-un apartament în care se aflau victimele B.G. şi L.J.

În continuare, victima V.V. s-a prostituat împreună cu B.G. şi L.J. în clubul „M.” din localitatea respectivă, în aceeaşi modalitate ca şi la primele deplasări. Această activitate s-a desfăşurat timp de aproximativ 6 luni, perioadă în care victima a obținut din prostituție aproximativ 20.000 euro, bani care au fost însuşiți în totalitate de inculpat.

Pentru a nu fi nevoit să plătească victimelor partea din bani pe care o promisese, la sfârşitul anului 2005, inculpatul a plecat din oraş fără a o mai contacta ulterior pe victima V.V.

La începutul şederii sale în Spania, inculpatul a întreținut o relație de concubinaj cu martora D.V., care practica prostituția în țara respectivă; prin intermediul acesteia, inculpatul a reuşit racolarea victimei B.G., rudă cu martora, care a fost convinsă să vină în Spania, promițându-i-se ajutorul pentru găsirea unui loc de muncă ca ospătar.

Ca atare, în data de 7 iulie 2004, victima B.G. a plecat către Spania cu un autocar în care s-a îmbarcat din municipiul Galați, fiind aşteptată de inculpatul E.M. în localitatea Callea del Mar. Inculpatul a cazat-o într-un apartament din localitate, unde se mai aflau, pe lângă D.V., victima V.V. şi alte două tinere rămase neidentificate „A.” şi „R.”.

Aici, victima B.G. a aflat că de fapt urma să se prostitueze, promițându-i-se că va împărți sumele astfel obținute cu inculpatul E.M. Inițial, victima a refuzat această propunere, fiind însă nevoită să accepte, după un timp, întrucât nu cunoştea limba spaniolă şi nu şi-a găsit un loc de muncă, astfel că nu avea posibilitatea să se întrețină. Prin urmare a început să se prostitueze în clubul „2001” din localitatea sus menționată, împreună cu D.V. şi victima V.V., banii obținuți fiind dați, în fiecare dimineață inculpatului.

Victima a continuat această activitate până în cursul lunii noiembrie 2004, interval de timp în care au mai venit din România, pentru a se prostitua în folosul inculpatului şi alte tinere respectiv T.S., M.A.M. şi G.G.L.

În această perioadă, victima a obținut din practicarea prostituției suma de 5000 euro, din care inculpatul i-a restituit doar 1000 euro, sumă pe care însă i-a cerut-o înapoi în vederea achiziționării unui autoturism cu care, ulterior, inculpatul efectua transportul victimelor de la apartament la cluburi.

Între timp, victima a devenit concubina inculpatului, iar la data de 03 noiembrie 2004 s-a întors în România împreună cu acesta şi cu T.S.

Datorită relației pe care o avea cu inculpatul, victima a acceptat să se prostitueze în folosul acestuia, plecând împreună cu el în Spania în data de 11 ianuarie 2005. Cu această ocazie, inculpatul i-a transportat şi pe victima L.G., martora C.L.E. şi pe C.N., toți fiind ulterior cazați într-un imobil din localitatea Malagrat del Mar, unde după câteva zile au sosit din România, cu un autocar şi victimele T.S. şi L.G.

Victima a continuat să se prostitueze în aceeaşi modalitate în clubul „M.” timp de încă trei luni, perioadă în care a obținut din această activitate aproximativ 5000 euro, sumă însuşită în totalitate de inculpat.

La data de 09 aprilie 2005, victima B.G. a revenit în România împreună cu inculpatul E.M., întorcându-se în Spania în data de 19 iunie 2005, împreună cu victima L.J.

Şi de această dată, victima s-a prostituat în acelaşi club „M.”, alte şase luni, obținând, pentru inculpatul E.M. încă 20.000 euro.

Inculpatul E.M. o cunoaşte de mai mult timp pe victima L.G. care locuia în comuna Vlădeşti, luând astfel cunoştință despre faptul că aceasta avea mari dificultăți financiare.

Astfel, la începutul anului 2004, inculpatul i-a propus martorei să meargă în Spania unde să practice prostituția, veniturile obținute urmând a fi împărțite în mod egal. Prin intermediul victimei L.G., inculpatul i-a făcut aceeaşi propunere şi martorei L. (A.) J. – sora celei dintâi.

Întrucât cele două aveau mari greutăți financiare au acceptat propunerea inculpatului. În consecință, inculpatul a plătit taxele necesare pentru obținerea paşapoartelor celor două şi le-a însoțit pe acestea la sediul S.J.E.I.P. Galați, de unde acestea şi-au ridicat aceste documente. De asemenea, inculpatul a suportat şi cheltuielile necesare pentru transportul celor două în Spania.

În cursul lunii ianuarie 2004, inculpatul le-a luat pe cele două martore din comuna Vlădeşti, jud. Galați, unde acestea locuiau şi le-a transportat la locuința sa din comuna Frumuşița, sat Tămăoani, jud. Galați, unde le-a cazat până la plecarea spre Spania.

Ulterior, într-o zi de la mijlocul lunii martie 2004 inculpatul s-a deplasat împreună cu cele două victime în municipiul Galați, unde s-au îmbarcat într-un microbuz cu care s-au deplasat până în municipiul Bistrița Năsăud. Aici s-au îmbarcat toți într-un autocar ce efectua curse regulate pe relația România-Spania iar la data de 17 martie 2004 au ieşit din România prin PCTF Borş, ajungând ulterior în oraşul Barcelona din Spania, unde erau aşteptați de numita S.A., cu care inculpatul trăise anterior în concubinaj şi cu care se afla încă în relații de prietenie.

Cele două victime au fost cazate de inculpat într-o locuință pe care numita S.A. o deținea într-o suburbie a Barcelonei, pentru un interval de trei zile, timp în care le-au fost luate paşapoartele, sub pretextul că ar fi mai în siguranță dacă, în eventualitatea unui control, documentele nu s-ar afla în posesia lor.

Ulterior cele două victime au fost conduse de S.A. în clubul „D.” din suburbia Tordera a oraşului Barcelona, unde au fost cazate şi în care urmau să practice prostituția. S.A. le-a explicat celor două că urma să acosteze clienții în club şi să urce apoi cu aceştia în camerele situate la etaj, unde întrețineau raporturi sexuale contra sumei de 50 euro/act sexual. Din această sumă victimele achitau la casieria clubului câte 15 euro pentru fiecare client, bani ce reprezentau chiria camerei.

Cele două au practicat prostituția în clubul „D.” aproximativ o săptămână, timp în care L.G. a obținut suma de aproximativ 700 euro iar L. J. a obținut suma de aproximativ 300 euro.

În fiecare dimineață martorele predau integral sumele de bani obținute numitei S.A., care la rândul său le preda inculpatului E.M.

Întrucât li se cerea să întrețină raporturi sexuale neprotejate, cele două victime, L. J. şi L.G. s-au hotărât să fugă de la clubul „D.”, sens în care i-au cerut numitei S.A. ca inculpatul să le restituie paşapoartele, motivând că găsiseră un client care dorea să întrețină raporturi sexuale în afara clubului. După obținerea paşapoartelor, victimele au fugit din clubul „D.”, rămânând pe cont propriu în Spania. Din acel moment L. J. nu a mai avut nicio legătură cu inculpatul.

L.G. a revenit în România în data de 23 mai 2004, iar după un timp a fost căutată la locuința sa de inculpatul E.M. care i-a reproşat că a fugit din club. Acesta i-a cerut să meargă din nou cu el în Spania unde să practice prostituția, urmând ca sumele obținute în acest mod să-i fie remise în contul datoriilor pe care cele două le-ar fi făcut la inculpat cu prilejul primei călătorii în Spania.

Întrucât nu avea nicio modalitate de a stinge pretinsele datorii pe care le avea la inculpat, L.G. a acceptat să meargă din nou în Spania pentru a practica prostituția.

La data de 11 ianuarie 2005, inculpatul însoțit de L.G., C.N . , B.G. şi de martora C.L.E., au plecat din România prin P.T.F. Turnu. În Spania, inculpatul a închiriat două apartamente în acelaşi imobil în oraşul Barcelona, unde le-a cazat pe L.G., B.G. şi C.L.E. precum şi pe victima T.S. şi numita N.A., care au sosit a doua zi la Barcelona, părăsind România la data de 12 ianuarie 2005 cu un autocar.

După circa trei zile, victima L.G. a fost transportată cu autoturismul de către inculpat în acelaşi club „D.” împreună cu victima T.S., iar celelalte trei tinere în alt club „M.”. Inculpatul a obligat-o pe L.G. să se prostitueze în continuare, în aceleaşi condiții, pentru a-şi achita datoria pe care ar fi avut-o față de el. Victima L.G. s-a prostituat astfel timp de aproape trei luni, până ce inculpatul s-a întors în România (în data de 09 aprilie 2005), obținând în total aproximativ 2000 euro, sumă pe care i-a predat-o în totalitate inculpatului. După plecarea acestuia din Spania, victima a întrerupt orice legătură cu inculpatul.

Printre victimele majore induse în eroare şi exploatate de inculpat se numără şi T.S., M.A.M. şi G.G.L., primele două fiind audiate în calitate de martore.

La începutul anului 2004, inculpatul a cunoscut-o mai întâi pe victima T.S. din com. Vârlezi, jud. Galați, prin intermediul martorului P.V. (zis şi B.V.) şi, aflând despre situația materială precară a acesteia, i-a propus să o ajute să meargă în Spania să se prostitueze într-un club, urmând ca sumele de bani pe care le va câştiga astfel să le împartă în mod egal cu inculpatul, care în schimb suporta costul transportului până în țara respectivă.

În ceea ce-l priveşte pe martorul P.V., acesta se hotărâse încă de la sfârşitul anului 2003 să-şi găsească de lucru în străinătate, manifestându-şi această intenție către diverşi cunoscuți ai săi. Unul dintre aceştia i-a furnizat numărul de telefon al inculpatului E.M. care l-ar fi putut ajuta în acest sens. Cu ştiința soției sale, martora P.T., martorul l-a contactat telefonic pe inculpat. În discuțiile purtate cu acesta, inculpatul i-a promis că îi va găsi loc de muncă în Spania ca muncitor în construcții, propunându-i totodată să ia cu el şi alte cunoştințe ale sale de sex feminin, întrucât le poate facilita angajarea ca şi chelnerițe în restaurante sau hoteluri, urmând să plătească el la destinație costul biletelor de autocar ale acestora.

Martorul a transmis propunerea inculpatului victimelor T.S., M.A.M. şi G.G.L. (concubinele fraților săi, respectiv sora soției sale, toate din com. Vârlezi, jud. Galați), acestea acceptând-o.

Ca atare, la începutul lunii august 2004, martorul P.V. şi victimele T.S., M.A.M. şi G.G.L. au plecat cu un microbuz până în municipiul Cluj, de unde s-au îmbarcat cu toții într-un autocar cu destinați Spania, părăsind România la data de 11 august 2004, prin P.C.T.F. Borş.

Ajunşi în oraşul Barcelona, martorul şi cele trei victime au fost aşteptați de către inculpatul E.M., care a plătit, conform înțelegerii, biletele de autocar ale acestora din urmă. În aceeaşi zi, inculpatul i-a cazat pe martor şi pe victime într-un apartament din suburbia Calella, apartament în care se aflau deja victimele V.V. şi B.G., precum şi numita R.M.

După circa trei zile, victimele T.S., M.A.M. şi G.G.L. au fost duse de inculpat în clubul „E.” din localitatea sus menționată, unde au început să se prostitueze, obținând 50 euro pentru un act sexual din care 15 euro erau predați la recepția clubului.

Victima T.S. s-a prostituat în modul arătat mai sus, timp de aproximativ două luni, perioadă în care a obținut suma de 9000 euro, pe care i-a predat-o în totalitate inculpatului. Deşi se înțelesese cu acesta să împartă în mod egal sumele obținute, inculpatul i-a dat victimei, din banii obținuți de ea, doar 500 euro.

Întrucât îi fusese furat paşaportul, victima T.S. s-a întors în țară împreună cu inculpatul E.M. şi victima B.G., intrând în România la data de 03 noiembrie 2004.

După revenirea în țară, inculpatul E.M. a reuşit să o convingă să se întoarcă în Spania, promițându-i că de această dată va respecta înțelegerea şi vor împărți în mod egal sumele obținute din practicarea prostituției.

În acest scop, inculpatul s-a ocupat de obținerea unui nou paşaport turistic, pentru victimă, însoțind-o la sediul Biroului Paşapoarte Galați şi completând în locul victimei cererea de eliberare a paşaportului. Astfel, din expertiza grafologică efectuată în faza de urmărire penală rezultă că cererea de eliberare a paşaportului turistic din 28 noiembrie 2003, pentru inculpatul E.M. cât şi cererea similară din 26 noiembrie 2004, pentru victima T.S., au fost completate de aceeaşi persoană.

După ce i-a fost eliberat paşaportul victimei, inculpatul E.M. a plecat în Spania în data de 11 ianuarie 2005 cu autoturismul propriu, fiind urmat, a doua zi de către victima care s-a deplasat cu autocarul.

Ajunsă la Barcelona, T.S. a fost cazată de inculpat în apartamentul închiriat de inculpat, în condițiile expuse anterior, şi a continuat să se prostitueze în clubul „D.” timp de aproximativ o lună, cei 4500 euro câştigați în această perioadă fiind însuşiți în totalitate de inculpat.

Realizând că fusese indusă în eroare şi că era exploatată de inculpat care i-a refuzat cererea de a-i da o parte din banii câştigați pentru a–i trimite familiei sale în România, victima T.S. a reuşit să fugă din club cu ajutorul unui client spaniol, după care s-a întors în România, întrerupând orice legătură cu inculpatul.

În ce o priveşte pe victima M.A.M., încă din a doua zi de la sosirea sa în Spania, inculpatul i-a comunicat acesteia, la fel ca şi victimei G.G.L., adevăratul scop, respectiv practicarea prostituției. Inculpatul le-a comunicat că urmează a se prostitua în folosul său pentru a achita „datoriile”, respectiv costul transportului până în Spania şi cel al achiziționării unui autoturism cu care inculpatul transporta victimele la diverse cluburi, promițându-le totodată că după achitarea datoriei vor împărți sumele în mod egal. Totodată, le-a atras atenția să nu povestească martorului P.V. despre adevărata lor ocupație.

Neavând altă opțiune, în condițiile în care inculpatul îi reținuse paşaportul, victima M.A.M. s-a prostituat şi ea în folosul acestuia, în aceleaşi condiții, obținând suma de 3000 euro, ce i-a fost luată în totalitate de către inculpat.

La fel ca în cazul celorlalte victime, inculpatul exercita o supraveghere strictă, ducând-o la club în fiecare seară şi luând-o dimineața înapoi în apartament, unde victimele erau ținute închise până în seara următoare. De asemenea, pentru a le determina să accepte să întrețină cu clienții raporturi sexuale orale şi anale, care erau mai profitabile, inculpatul le-a bătut pe victimele T.S., M.A.M. şi G.G.L.

După două săptămâni, profitând de faptul că inculpatul îi lăsase paşaportul pentru a se putea duce cu clienții să întrețină raporturi sexuale şi în afara clubului, victima a reuşit să fugă cu ajutorul unui client spaniol, întorcându-se în România şi nemaiavând ulterior nici un fel de legături cu inculpatul.

Victima G.G.L. nu a putut fi audiată în cauză, ne mai întorcându-se în România şi nefiind cunoscută locația actuală.

Martorei C.L.E. i s-a propus să practice prostituția în Spania de către C.N., în cursul lunii ianuarie 2005.

Din cauza stării materiale precare în care se afla, martora a acceptat, astfel că a fost transportată în Spania de către inculpatul E.M. cu autoturismul acestuia; împreună cu cei doi, cu acelaşi mijloc de transport, s-au deplasat şi C.N. precum şi victimele B.G. şi L.G., ieşind din țară în data de 11 ianuarie 2005.

Martora a fost cazată împreună cu celelalte tinere într-un apartament închiriat de inculpat în oraşul Barcelona, locuind în cameră cu C.N. După câteva zile, C.L.E. a început să se prostitueze, împreună cu victima B.G., mai întâi în clubul „2001” iar după alte două – trei săptămâni în clubul „M.”, sumele obținute fiind predate în fiecare dimineață lui C.N., care îi dădea ulterior martorei o parte din bani. De asemenea, din aceşti bani martora îi plătea şi inculpatului E.M. pentru chiria apartamentului şi transportul zilnic cu autoturismul de la apartament la club.

După circa trei luni, martora nu a mai vrut să se prostitueze în folosul celor doi, astfel că a plecat din apartament.

Audiat fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor. Astfel, a precizat că a ajutat diverse persoane, contra cost, să ajungă în Spania, în sensul că le-a transportat cu maşina sau le-a împrumutat sume de bani pentru efectuarea deplasării, iar pe teritoriul Spaniei le-a ajutat să-şi găsească cazare şi/sau loc de muncă.

A arătat că pe L.G. şi L. J. le cunoştea din copilărie, că la solicitarea acestora le-a împrumutat suma de 900-1000 euro, pentru a se putea deplasa în Spania şi că au călătorit împreună cu acelaşi autocar, însă odată ajunşi în Spania s-au despărțit, fără a cunoaşte cu ce anume urma să se ocupe acestea.

Cu privire la C.L.E., inculpatul a susținut că a cunoscut-o prin intermediul lui C.N. (concubinul acesteia), că i-a transportat pe cei doi până în Spania, i-a ajutat să se cazeze şi a discutat cu nişte cetățeni spanioli pentru a-i ajuta în vederea angajării la un şantier de construcții, respectiv la o cofetărie.

Pe B.G. a cunoscut-o în Spania unde aceasta era venită la o verişoară, erau în relații de amiciție şi aceasta a călătorit, contra cost cu autoturismul lui în România şi din România în Spania.

În legătura cu T.S., inculpatul a arătat că a cunoscut-o în Spania, ajutând-o să se cazeze, la solicitarea unui cetățean român, C.

A susținut că nu le cunoaşte personal pe M.A.M. şi pe G.G.L. însă este posibil ca acestea să fie persoanele care l-au însoțit în Spania pe cumnatul numitului C.

În ce o priveşte pe V.V., inculpatul a arătat că aceasta era concubina fratelui său şi că a ajutat-o să-şi găsească loc de cazare în Spania; a precizat că i-a împrumutat acesteia bani pentru a reveni în România întrucât nu îşi găsise loc de muncă şi că nu are cunoştință dacă a practicat prostituția.

Inculpatul a susținut în mod constant că nu a racolat pe niciuna dintre tinere, că nu le-a obligat să practice prostituția şi nici nu a obținut venituri de pe urma practicării prostituției de către acestea; de asemenea a precizat că nu avea cunoştință despre faptul că V.V. era minoră.

Inculpatul a avut aceeaşi atitudine de nerecunoaştere a faptelor şi cu ocazia celorlalte audieri (în fața instanței de recurs, atunci când s-a soluționat propunerea de arestare preventivă – fila 11 dosar nr. 3026/121/2006, cât şi în faza cercetării judecătoreşti).

În rejudecare, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, precizând doar că îşi menține toate declarațiile date în cauză.

Susținerile inculpatului vor fi înlăturate, fiind infirmate de celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, martora V.V., a arătat în faza de urmărire penală că trăia în concubinaj cu fratele inculpatului E.M., E.G., care i-a propus să plece împreună în Spania, spunându-i că va lucra la restaurantul primului. E.G. s-a ocupat de obținerea paşaportului, însă cu o zi înainte de plecare i-a comunicat că nu mai poate părăsi țara, astfel că va fi însoțită de o tânără pe nume V.

Martora a precizat că în localitatea Girona au fost aşteptate de inculpatul E.M. care le-a condus la un apartament în care mai erau cazate încă două tinere, R. şi G., iar după două zile E.M. le-a explicat că vor merge într-un club, aflând abia ulterior, de la celelalte fete că trebuia să întrețină raporturi sexuale cu clienții clubului. Martora a precizat că inculpatul i-a spus că trebuie să-i plătească datoriile pe care le făcuse cu deplasarea sa în Spania, urmând ca apoi să împartă banii obținuți; întrucât se afla într-o țară străină, nu cunoştea limba, nu avea bani iar bagajele se aflau în apartamentul inculpatului, a fost nevoită să accepte să se prostitueze.

Din declarația martorei V.V., rezultă că în aceste condiții a întreținut relații sexuale cu diverşi clienți (în medie 4-5 /noapte ), obținând circa 200 euro/noapte; în această modalitate a lucrat până în luna septembrie 2004, banii obținuți – aproximativ 30.000 euro, fiind însuşiți în totalitate de inculpatul E.M.

Martora a arătat că, în urma unei discuții telefonice purtată de mama ei cu inculpatul, acesta a trimis-o în România, dându-i doar bani de drum. Ulterior, la insistențele lui E.G. a plecat din nou în Spania, cu verişoara acestuia, G., care a obligat-o să se prostitueze pentru a-şi acoperi datoriile, făcându-i cunoscut că o cumpărase de la E.M., contra sumei de 1000 euro; întrucât G. nu îi dădea bani, a fugit de la aceasta, întorcându-se în România.

După o perioadă de timp, inculpatul E.M. a luat legătura cu concubinul mamei sale – C.N., cerându-i acestuia să o convingă să meargă din nou în Spania, asigurându-l că, de această dată, va primi toți banii obținuți, cu excepția chiriei. A acceptat să meargă în Spania împreună cu C.N., fiind aşteptați în localitatea Girona de E.M. care i-a cazat într-un apartament în care se aflau şi numitele B.G. şi J. Şi de această dată, martora s-a prostituat, suma de bani obținută – aproximativ 20.000 euro fiindu-i luată în totalitate de inculpat (declarații filele 86-92 dosar urmărire penală).

Martora (victima) V.V. a mai precizat că în apartamentul în care a fost cazată de inculpat a fost şi victima B.G., despre care susține că mergea, la rândul său, în acelaşi club unde întreținea raporturi sexuale cu diferiți clienți, iar banii obținuți îi dădea tot inculpatului.

Declarația acesteia se coroborează cu cea a martorei V.V. (mama victimei), care a arătat că şi-a dat consimțământul ca fiica ei să plece în Spania împreună cu E.G., care a asigurat-o că fratele lui (E.M.) le va găsi locuri de muncă. Cu toate acestea, V.V. a plecat însoțită de o tânără pe nume V., iar în urma unei discuții telefonice pe care a purtat-o cu E.M., acesta i-a adus la cunoştință că, în realitate, o va pune pe V. la „produs”.

Martora a precizat că nu a sesizat organele de poliție întrucât îi era teamă că inculpatul E.M. îi va face rău fiicei sale. De asemenea din declarația acesteia rezultă că a reuşit să o contacteze telefonic pe V.V., care i-a confirmat că fusese forțată de E.M. să se prostitueze într-un club pentru achitarea datoriei făcută cu plecarea ei în Spania. În cursul lunii octombrie 2004, martora a fost sunată de o fată pe care nu o cunoştea şi care i-a spus că V.V. şi numita R.M. fuseseră bătute de E.M. pentru a se prostitua, astfel că l-a contactat telefonic pe acesta din urmă cerându-i să-i trimită fata acasă, în caz contrar urmând să anunțe poliția.

Din declarația aceleiaşi martore, mai rezultă că după ce fiica sa a devenit majoră, aceasta a plecat din nou în Spania, de data aceasta cu o verişoară a lui E.G., pe nume G., aflând ulterior că fiica sa fusese vândută G. de către E.M. şi că se prostitua în folosul acesteia.

Ulterior, după ce fiica sa a fugit de la G. şi s-a întors în țară, în cursul lunii mai – iunie 2005, inculpatul i-a propus concubinului ei – C.N. să meargă în Spania pentru a fura din magazine şi totodată a convins-o pe V.V. să meargă din nou, promițându-i că de data aceasta vor împărți veniturile obținute din prostituție. Concubinul ei a revenit în România întrucât nu a găsit loc de muncă şi nu dorea să fure, iar fiica ei a rămas şi s-a prostituat pentru E.M. timp de 6 luni, după care acesta le-a părăsit în mod inexplicabil.

Martora - victima B.G. a declarat că în cursul lunii iulie 2004 a luat hotărârea să plece în Spania, la verişoara ei D.V., care îi spusese că lucrează ca ospătar şi că îi va găsi de lucru în acelaşi domeniu. În Spania a fost aşteptată de V. şi de concubinul acesteia, E.M., care au condus-o într-un apartament închiriat în localitatea Callea del Mar în care se mai aflau trei fete pe nume V., A. şi R. În aceeaşi zi a aflat că V. şi V. lucrează într-un club în care se prostituează şi că acelaşi lucru urma să-l facă şi ea, spunându-i-se totodată că banii vor fi împărțiți în mod egal.

Inițial a refuzat şi a plecat în Barcelona la fratele ei, însă după 30 de zile a revenit la V. şi, întrucât nu avea bani să plece acasă, se afla într-o țară străină şi nu cunoştea limba a acceptat să practice prostituția, mai ales că i se spusese că va împărți câştigul în mod egal cu inculpatul E.M.

În aceste împrejurări, împreună cu V. şi cu V. a mers în clubul 2005 unde întreținea relații sexuale cu clienții clubului, banii fiindu-le luați, în totalitate de inculpatul E.M.

Din declarația martorei mai rezultă că în apartamentul închiriat de E.M., a venit un bărbat pe nume V. (martorul P.V.) împreună cu două fete, S. şi G. (victimele T.S. şi G.G.L.), care urmau să practice prostituția în folosul lui E.M., în contul datoriei pe care V. o avea la E.M. S. şi G. au practicat prostituția, în clubul E., predând banii obținuți, în totalitate inculpatului.

Martora a mai arătat că pentru o perioadă a revenit în România, iar în data de 08 ianuarie 2005 a plecat cu inculpatul către Spania cu autoturismul acestuia, în care se mai aflau o fată pe nume L. (martora C.L.E.) şi vărul inculpatului pe nume N. (făptuitorul C.N.).

În Spania, în localitatea Malgrat de Mar s-au cazat într-un imobil închiriat de inculpat şi unul închiriat de C.N., iar la aproximativ 4 zile au sosit, cu un autocar, G. (victima L.G.) şi S. (victima T.S.); toate au practicat prostituția în cluburi diferite, respectiv B.G. în clubul M., S. în clubul E. şi G. în clubul D.

Martora a precizat şi că banii obținuți din practicarea prostituției îi avea în comun cu inculpatul E.M., iar celelalte fete îi dădeau banii, în totalitate lui E.M.; de asemenea a arătat că inculpatul nu a muncit nicio zi cât timp a stat în Spania, întreținându-se din banii obținuți de ele din practicarea prostituției.

Din declarația martorei rezultă de asemenea că la a treia deplasare în Spania, a mers cu autoturismul inculpatului împreună cu L.J. şi cu sora acesteia G., cazându-se într-o altă localitate, iar ulterior a venit V. şi concubinul mamei sale; ea, J. şi V. s-au prostituat în diferite cluburi pentru o perioadă de încă 6 luni.

Martora a estimat că inculpatul a primit, din banii obținuți de ea din practicarea prostituției, circa 30.000 euro.

Totodată martora a recunoscut după planşe foto pe victimele L.G., L. J., T.S., G.G.L., V.V., pe martora C.L.E., pe făptuitorul C.N., pe martora D.V. şi pe inculpatul E.M. ca fiind persoanele pe care le-a cunoscut în Spania şi la care a făcut referire în declarație (procesul-verbal şi planşe foto filele 73-75 dosar urmărire penală).

Din declarația martorei L.G. rezultă că inculpatul E.M., pe care îl cunoştea din copilărie, le-a propus, ei şi surorii ei L. (actualmente A.) J., la începutul anului 2004, să meargă în străinătate pentru a câştiga bani, spunându-i, încă de la început că urma să practice prostituția, sumele de bani astfel obținute, urmând să fie împărțite în mod egal, după achitarea cheltuielilor făcute de inculpat cu transportul.

În acest sens, inculpatul s-a ocupat de formalitățile necesare obținerii paşaportului pentru L.J., suportând cheltuielile necesare pentru obținerea acestuia şi pentru transport, spunându-le că vor fi aşteptate de „A.” care le va învăța ce au de făcut.

S-au deplasat în Spania cu un autocar, cu care a mers şi E.M., fiind aşteptate de către concubina acestuia, A. care le-a cazat în apartamentul ei timp de 3 zile şi le-a luat paşapoartele, după care au fost duse şi cazate într-un club D.

La indicațiile A., a întreținut raporturi sexuale cu clienții clubului, banii fiind predați în fiecare dimineață A. care la rându-i îi preda lui E.M. Martora a precizat că a obținut, în decurs de o săptămână, suma de 700 euro din practicarea prostituției şi că, întrucât erau obligate să întrețină raporturi sexuale neprotejate, au hotărât să plece, practicând prostituția pe cont propriu o vreme şi revenind în cursul lunii iunie 2005 în România.

Din declarația martorei, mai rezultă că, la scurt timp, inculpatul a venit la locuința sa şi i-a reproşat că a fugit, cerându-i să meargă înapoi în Spania şi să practice prostituția pentru a-şi achita datoriile. Martora a acceptat, plecând din nou în Spania, cu autoturismul inculpatului E.M., cu care s-au mai deplasat şi prietenul inculpatului – N. (făptuitorul C.N.), o altă fată, L. (martora C.L.E.), prietena inculpatului – G. (B.G.). Martora a declarat că în Barcelona a fost cazată într-un apartament închiriat de E.M., în care au stat într-o cameră şi acesta împreună cu G., iar în altă cameră, N. împreună cu L. A doua zi, în Spania au sosit cu un autocar alte două fete, A. şi S.

Potrivit declarației martorei, inculpatul le-a cerut, după trei zile, să meargă la club, transportându-le cu maşina lui; ea şi S. au fost duse la clubul D., iar L., A. şi G. la clubul M.

Martora a mai declarat că s-a prostituat, în folosul lui E.M. până în luna octombrie 2005, realizând suma de 2700 euro, bani care i-au fost luați, în totalitate de inculpat.

În concordanță cu declarația acestei martore este şi declarația martorei L. J. care a relatat că, aflând că sora ei va pleca în Spania, cu E.M. pentru a practica prostituția, a luat hotărârea să plece şi ea; în acest sens, inculpatul i-a plătit taxele necesare obținerii paşaportului şi cheltuielile de transport, plecând împreună cu inculpatul către Spania; acolo au fost cazate la o prietenă a acestuia, A., aceasta explicându-le ce au de făcut. Martora a arătat că A. le forța să întrețină raporturi sexuale neprotejate, astfel că au luat hotărârea de a pleca, precum şi că banii obținuți, respectiv suma de 300 euro i-a fost luată, în totalitate de inculpatul E.M.

În cauză a fost identificată şi audiată, în calitate de martor, şi victima M.A.M., care a declarat că P.V., cumnatul ei, a cunoscut un bărbat din Frumuşița, despre care ulterior a aflat că se numeşte E.M., care i-a promis că-i poate găsi loc de muncă în Spania, spunându-i totodată că poate lua cu el câteva fete cărora le poate găsi locuri de muncă ca femei de serviciu.

Întrucât avea o situație materială precară s-a hotărât să meargă şi ea, plecând la data de 11 august 2004, împreună cu P.V., G.G.L. (sora soției primului) şi T.S. (cunoştință a concubinului martorei). În localitatea Callele au fost aşteptate de E.M. care le-a condus la un apartament în care se mai aflau şi alte fete din Galați, respectiv G. (B.G.), V. (V.V.) şi M.

Abia a doua zi inculpatul le-a spus că în realitate urmau să practice prostituția într-un club, din sumele obținute urmând a achita cheltuielile legate de deplasarea în Spania (respectiv pentru achiziționarea unui autoturism, cu care au fost transportate), iar banii rămaşi să fie împărțiți cu el. De asemenea, inculpatul le-a atras atenția să nu îi spună lui P.V. ce urmează să facă.

În aceste condiții, a practicat prostituția, în acelaşi club ca şi S. şi G., timp de două săptămâni, perioadă în care a realizat suma de 3000 euro pe care i-a dat-o inculpatului; la rândul lor, G., V. şi M. au practicat prostituția pentru E.M. După acest interval de timp, profitând de faptul că inculpatul i-a lăsat paşaportul pentru a ieşi cu clienții şi în afara clubului, i-a povestit unui spaniol ce se întâmplă şi acesta a ajutat-o să se întoarcă în România.

Martora a mai declarat că E.M. le-a cerut să nu discute cu nimeni despre ceea ce făceau şi să nu sesizeze poliția, amenințându-le că, în caz contrar, vor avea de-a face cu el; de asemenea, întrucât au refuzat să întrețină cu clienții raporturi sexuale orale şi anale, E.M. le-a bătut, cu palmele peste față, pe ea, pe S. şi pe G.

Martora a recunoscut, după planşe foto, persoanele la care a făcut referire în declarație respectiv pe B.G., T.S., G.G.L., V.V., şi pe inculpat (proces verbal şi planşe foto filele 109-120 dosar urm. pen.).

Din declarația martorei T.S., rezultă că prin intermediul numitului B.V. l-a cunoscut pe inculpatul E.M., care i-a propus să meargă în Spania pentru a practica prostituția, spunându-i că banii astfel obținuți vor fi împărțiți în mod egal. A acceptat propunerea şi a plecat în Spania împreună cu B.V. (martorul P.V.) şi G.G.L., fiind aşteptați, în oraşul Margrat, de E.M. care i-a cazat într-un apartament pe care îl avea închiriat în acel oraş şi în care se mai aflau trei fete, respectiv M., V. (martora V.V.) şi G. (martora B.G.) care se prostituau în folosul inculpatului E.M.

Martora a arătat că a practicat prostituția într-un club, împreună cu G.G.L., timp de două luni, interval în care a obținut suma de aproximativ 9000 euro, din care ea a primit doar 500 euro, deşi se înțeleseseră să să-i împartă în mod egal.

Martora a venit apoi în România întrucât îi fusese furat paşaportul, fiind apoi convinsă de inculpat să revină în Spania, pentru a practica prostituția, promițându-i că o va ajuta să-şi termine casa şi că-i va da banii promişi; de data aceasta a fost cazată într-un alt apartament, împreună cu o fată pe nume G. (martora L.G.) şi a practicat prostituția în clubul D., aproximativ o lună de zile, timp în care a câştigat 4500 euro, suma fiind însuşită în totalitate de E.M. Întrucât i-a cerut bani să trimită acasă iar inculpatul a refuzat, martora a fugit, stând o vreme la un client spaniol şi apoi plecând în România.

Declarațiile martorelor M.A.M. şi T.S. se coroborează cu declarația martorului P.V., din cursul urmăririi penale, care a arătat că datorită stării materiale precare, printr-o cunoştință l-a contactat pe inculpatul E.M. care i-a promis că-i poate găsi loc de muncă, dar să aducă şi nişte fete întrucât ar avea de lucru şi pentru ele.

Fără a bănui scopul urmărit de E.M. le-a contactat pe G.G.L. (cumnata sa), M.A.M. (concubina fratelui lui B.L.) şi T.S. (a cărei soră a trăit în concubinaj cu un alt frate al lui), acestea fiind de acord să meargă în Spania, la muncă.

În aceste condiții s-au deplasat împreună cu autocarul (biletele pentru cele trei fiind plătite de inculpat), iar în localitatea Calia au fost aşteptați de inculpat, care i-a cazat într-un apartament în care se mai aflau trei fete: V., M. şi G. Din declarația martorului rezultă că în fiecare zi, inculpatul pleca cu autoturismul, cu toate fetele, şi le aducea în imobil dimineața, în jurul orei 04:00.

Le-a întrebat pe fetele cu care venise în Spania unde muncesc, acestea afirmând că într-un club, fără a da detalii. După două săptămâni, M.A.M. a început să plângă, spunând că vrea să plece acasă, astfel încât inculpatul E.M. a trimis-o în România cu un autocar.

De asemenea a precizat că după revenirea sa în România, s-a întâlnit cu M.A.M. care i-a povestit ce se întâmpla în realitate la club, respectiv că E.M. le obliga să întrețină relații sexuale cu clienții clubului şi că le lua toți banii, iar de la soția lui a aflat că a fost contactată de G.G.L. care i-a spus că E.M. o transporta la club unde o obliga să practice prostituția.

În acelaşi sens este şi declarația martorei P.T. – dată tot în faza de urmărire penală - care a arătat că în luna noiembrie 2004 a fost contactată telefonic de sora ei, G.G., care i-a spus că este sechestrată de inculpatul E.M. care i-a luat paşaportul, o ține închisă într-un apartament şi seara o duce la un club unde o obligă să practice prostituția, prin bătăi şi amenințări. De asemenea, de la sora sa a aflat că şi cumnatele sale, M.A.M. şi T.S. sunt forțate să practice prostituția (declarație filele 149-151 dosar urm. pen).

Victima G.G.L. nu a putut fi audiată întrucât nu a putut fi localizată. Activitatea inculpatului raportat la persoana acesteia rezultă însă din declarațiile martorelor M.A.M. şi T.S., dar şi a declarațiilor martorilor P.V. şi P.T.

Se reține astfel, din coroborarea acestor probe, că victima a fost racolată de inculpatul E.M., prin intermediul martorului P.V., promițându-i-se găsirea unui loc de muncă în Spania. Odată ajunsă acolo a fost cazată într-un apartament închiriat de inculpat, i-a fost luat paşaportul, şi a fost dusă la un club, fiind constrânsă, inclusiv prin violență (a se vedea declarația martorei M.A.M. ) să practice prostituția, banii astfel obținuți fiindu-i luați, în totalitate, de către inculpatul E.M.

Din declarația martorei C.L.E. rezultă că a acceptat să practice prostituția în Spania, la propunerea numitului C.N. În acest sens, a plecat împreună cu acesta şi cu inculpatul E.M., cu autoturismul acestuia din urmă, cu care s-au mai deplasat încă două fete B.G. şi L.G. În Spania au fost cazați, într-un apartament, ea şi C.N., iar în alt apartament fetele împreună cu E.M. Martora a arătat că a practicat prostituția timp de trei luni, într-un club unde a fost dusă de E.M., iar banii astfel obținuți i-a dat lui C.N., ea primind o parte pentru cheltuielile curente. De asemenea, pe perioada în care au locuit lângă E.M., acesta i-a pus să-i dea sume de bani pentru chiria apartamentului, pentru reparația maşinii şi pentru cheltuielile de transport.

În faza cercetării judecătoreşti, în prezenta rejudecare, victima R. (L.) G. a precizat că nu îşi menține declarația dată în cursul urmăririi penale deoarece a fost amenințată cu bătaia de către un polițist de frontieră. A susținut martora că deşi a practicat prostituția în Spania, nu i-a dat inculpatului nicio sumă de bani, ci i-a cheltuit în interes personal. Totodată a arătat că inculpatul i-a împrumutat o singură dată o sumă de bani şi doar i-a indicat, în Spania, pensiunea în care să se cazeze.

Victima A. (L.) J., deşi a precizat că îşi menține în totalitate declarația dată la urmărirea penală, a arătat că nu i-a dat inculpatului nici o sumă de bani pe care a obținut-o din practicarea prostituției în Spania.

Victima M.A.M. a precizat că îşi menține toate declarațiile pe care le-a dat în cauză (la urmărirea penală, în primul ciclu procesual şi în fața instanței de apel), dar că nu îl cunoaşte pe inculpatul E.M.

Victima T.S., de asemenea a menționat că nu îşi menține declarațiile date la urmărirea penală deoarece a fost constrânsă să declare în modalitatea în care apare consemnat.

Având în vedere perioada mare de timp care a trecut de la data la care inculpatul a desfăşurat activitatea infracțională asupra victimelor infracțiunii, precum şi împrejurarea că este de notorietatea că situația conformă cu realitatea este relatată imediat după ce s-a întâmplat şi nu după o perioadă de câțiva ani (ca în speță), tribunalul va înlătura depozițiile date de persoanele sus menționate în această fază procesuală şi va ține cont de ceea ce au declarat la scurt timp după comiterea infracțiunii de către inculpat.

În cauză au fost audiați şi martorii V.V., P.V. şi P.T., care şi-au modificat radical declarațiile pe care le-au dat în cursul urmăririi penale, împrejurare față de care reprezentantul parchetului s-a sesizat cu privire la comiterea de către aceştia a infracțiunii de mărturie mincinoasă, astfel că noile depoziții ale acestora nu vor fi avute în vedere.

Pentru a putea produce efecte, revenirea martorilor asupra declarațiilor date anterior, trebuie să fie temeinic motivată şi convingător dovedită, şi totodată să se coroboreze cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză - condiții ce nu sunt îndeplinite cu privire la cei trei martori sus indicați.

Urmează a se constata că declarațiile date de victime precum şi de martorii V.V., P.V. şi P.T. în faza de urmărire penală se coroborează între ele, martorii indicând modalitatea în care au fost racolate victimele, felul în care erau supravegheate acestea, recunoscând din planşele foto atât pe inculpat cât şi celelalte persoane traficate de acesta, indicând totodată şi cluburile în care victimele erau obligate să practice prostituția, în folosul inculpatului, precum şi oraşele în care au fost duse.

Declarațiile acestora se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cauză: verificări ale intrărilor şi ieşirilor în/din țară atât cu privire la inculpat cât şi cu privire la martore, procesele-verbale de recunoaştere după planşe foto, raportul de expertiză criminalistică, adresa şi formular transfer bani, procesul verbal de percheziție.

La solicitarea inculpatului au fost audiați martorii T.I. şi C.N. din depozițiile cărora se reține că aceştia susțin împrejurarea că inculpatul transporta, contra cost, diferite persoane în/din Spania, cu autoturismul propriu, deşi nu avea licență de transport. Aceeaşi martori au susținut că inculpatul lucra la o firmă de construcții, în Spania, fără forme legale; aceste împrejurări, nu se coroborează cu alte probe (înscrisuri), şi chiar de ar fi reale, nu exclud situația ce rezultă din toate celelalte probe administrate în cauză şi anume că inculpatul le exploata pe victimele anterior menționate, prin obligarea la practicarea prostituției.

Ca atare, instanța va da eficiență tuturor probatoriilor administrate în faza de urmărire penală, dar şi în faza de cercetare judecătorească, cu precizările anterior expuse.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, prin apărătorii aleşi, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev de art. 12 din aceeaşi lege şi eventual art. 329 alin. (1) C. pen., întrucât inculpatul nu a cunoscut exact vârsta tinerei V.V. şi prin urmare nu se poate spune că ar fi exploatat sexual o minoră; s-a arătat că în speță nu sunt dovezi în baza cărora să se rețină infracțiunea prev de art 13 alin. (1) şi (2) din legea nr. 678/2001, ci doar art. 13 alin. (1) din legea nr. 678/2001;

Tot ca o cerere de schimbare a încadrării juridice este şi solicitarea de a se aplica art. 13 din C. pen. pentru infracțiunea prev de art. 13 din legea sus menționată.

De asemenea s-a apreciat că nu se poate reține decât forma simplă a art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, întrucât niciuna din variantele formei agravate nu sunt realizate sau demonstrate în cauză.

S-a mai solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În raport cu aceasta infracțiune s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât acesta nu a făcut altceva decât să le transporte pe martore şi să le găsească cazare, fapte ce nu sunt prevăzute de legea penală.

Niciuna din solicitările sus arătate nu au putut fi primite pentru considerentele arătate în continuare:

Din analiza comparativă a infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen. cu infracțiunile de trafic de persoane şi trafic de minori prev. de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, s-au remarcat următoarele deosebiri :

- diferit de infracțiunea de trafic de persoane, în cazul infracțiunii de proxenetism recrutarea şi traficul de persoane nu se fac în scopul obligării la practicarea prostituției, persoana traficată sau recrutată practicând de bună voie prostituția, iar în ce priveşte proxenetismul în forma constrângerii la practicarea prostituției, aceasta nu presupune implicit şi recrutarea şi traficarea persoanelor în acest scop, fiind reglementat în acest scop ca o variantă alternativă în conținutul constitutiv al infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen.

- dacă în cazul proxenetismului, constrângerea este prevăzută ca modalitate alternativă de săvârşire a infracțiunii în forma agravată, în cazul infracțiunilor de trafic de persoane, constrângerea constituie unul din mijloacele de realizare a elementului material al laturii obiective a acestor din urmă infracțiuni, în toate modalitățile lor alternative de săvârşire (recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unor persoane).

- infracțiunea de proxenetism restrânge exploatarea persoanei doar la forma specifică de exploatare sexuală, în timp ce infracțiunile de trafic de persoane se concentrează şi asupra condițiilor de muncă forțată, aservire, ținere în stare de sclavie şi asupra altor procedee asemănătoare de lipsire de libertate.

Conform art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Din perspectiva acestei dispoziții legale, a rezultat voința legiuitorului de a sancționa infracțiunile de trafic de persoane independent de consimțământul victimei, fiind lipsită de orice relevanță exprimarea acestuia în contextul activității infracționale a traficanților.

În cazul infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) care incriminează traficul de persoane majore, este subînțeleasă lipsa consimțământului victimei la vreuna din acțiunile desfăşurate de traficant, atât timp cât existența infracțiunii este condiționată de utilizarea unor procedee de natură a înfrânge libertatea de a hotărî şi acționa a unei persoane față de care se exercită acestea, mijloacele de constrângere fiind susceptibile de a vicia un eventual consimțământ care, obținut în aceste circumstanțe este afectat de violență, dol sau eroare esențială.

Traficul de minori este incriminat în art. 13 din Legea nr. 678/2001 ca infracțiune, chiar dacă acțiunile de recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primire a unui minor, în scopul exploatării acestuia nu se realizează prin mijloace de constrângere, prezumându-se astfel de către legiuitor că, în aceste situații, victima traficului nu are capacitate de a exprima un consimțământ valabil.

Aşadar, în cazul în care persoana recrutată nu ştie că, după ce va fi dusă în străinătate, nu va obține un loc de muncă, aşa cum a fost încredințată prin înşelăciune de către inculpat, ci va trebui să practice prostituția împărțind banii câştigați cu aceştia, fapta constituie infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, iar nu de proxenetism.

Fapta săvârşită față de o minoră, căreia i s-a promis prin înşelăciune un loc de muncă în străinătate constituie infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001.

În sensul celor precizate mai sus s-a mai pronunțat şi Înalta Curte de Casație şi Justiție (decizia nr. 4968 din 07 septembrie 2005 Secția Penală, decizia nr 2939 din 11 mai 2005, Secția Penală, decizia 5529 din 15 noiembrie 2004 Secția Penală, decizia nr. 2250 din 11 mai 2004, decizia nr. 5847 din 9 noiembrie 2004).

Prin decizia penală nr. 2250 din 11 mai 2004 a Î.C.C.J. s-a stabilit că recrutarea unei minore în scopul exploatării acesteia, prin obligarea la practicarea prostituției se încadrează în prev. art. 13 din Legea nr. 678/2001, şi nu în prev. art. 329 alin. (2) C. pen. Ori de câte ori sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane sau de trafic de minori, dându-se eficiență principiului potrivit căruia specialul primează generalului, fapta se încadrează în prev. art. 12 ori ale art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi nu în prevederile art. 329 C. pen.

Concluzionând, s-a reținut că elementul esențial care deosebeşte infracțiunea de proxenetism de cele de trafic de persoane, constă în caracterul neviciat al consimțământului în cazul proxenetismului, şi respectiv viciat (care nu îndeplineşte condițiile unui consimțământ valabil exprimat al persoanei recrutate), în cazul infracțiunilor de trafic de persoane.

Din probatoriile administrate în cauză, a rezultat că victimele infracțiunii au fost racolate de către inculpat, personal sau prin intermediul fratelui său (victima V.V.) ori prin intermediul martorului P.V. (victimele M.A.M., G.G.L.), transportate în Spania de către acesta (B.G. şi L.G.) şi cazate în apartamente închiriate de către inculpat, în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, inculpatul acționând prin inducere în eroare fie privitor la scopul deplasării (victimelor V.V., B.G., M.A.M., G.G.L. li s-a promis găsirea unui loc de muncă în Spania), fie privitor la împărțirea sumelor de bani obținute din practicarea prostituției (consimțământul fiind şi în aceasta situație viciat); rezultă de asemenea din probele administrate în cauză că, odată ajunse în Spania, victimele erau obligate la practicarea prostituției, luându-li-se paşapoartele, banii obținuți în întregime, fiind supravegheate şi uneori chiar supuse la violențe fizice de către inculpat (ca în cazul victimelor M.A.M., T.S. şi G.G.L.).

Cât priveşte susținerea inculpatului în sensul că nu a cunoscut starea de minoritate a martorei G.G.L., aceasta nu a putut fi primită, având în vedere natura relației dintre martoră şi fratele inculpatului – E.G. (cei doi erau concubini).

S-a reținut că activitățile desfăşurate de inculpat se circumscriu elementului material al infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, respectiv trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.

Față de considerentele arătate, nu au putut fi primite cererile de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism, prev de art. 329 alin. (1) C. pen. şi nici cererile de achitare solicitate în cauză.

De asemenea, s-a constatat că în speță nu sunt incidente nici dispozițiile art. 13 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

În drept, faptele inculpatului E.M., care a racolat, transportat şi/sau cazat în perioada 2004-2005, un număr de şapte tinere între care şi o minoră (V.V.), în Spania, acționând prin inducere în eroare şi constrângere (inclusiv fizică) în vederea exploatării sexuale, s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de minori, prev. de art. 13 alin (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.

Fapta aceluiaşi inculpat de a înlesni, prin asigurarea cazării şi a transportului în Spania, şi a trage foloase de pe urma practicării prostituției de către martora C.L.E., s-a reținut că întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, de numărul mare de persoane traficate (între care se află şi o minoră ) şi perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracțională, valoarea mare a foloaselor materiale obținute urmare a săvârşirii infracțiunilor, precum şi de împrejurarea că inculpatul a acționat atât în România cât şi în Spania.

Totodată, s-a ținut seama de persoana inculpatului, de conduita acestuia anterioară săvârşirii faptelor, precum şi de atitudinea procesuală a acestuia.

Din fişa de cazier a inculpatului (fila 140 dosar fond) a rezultat că acesta nu se află la prima abatere de la legea penală, fiind condamnat pentru săvârşirea a două infracțiuni contra patrimoniului. Ultima dată, prin sentința penală nr. 2197 din 30 septembrie 1996 a Judecătoriei Galați rămasă definitivă la 04 iunie 1997 i-a fost aplicată o pedeapsă totală de 3 ani şi 5 luni închisoare. A început executarea acestei pedepse la 20 iunie 1996 fiind liberat condiționat la 03 decembrie 1997, cu un rest rămas neexecutat de 715 zile închisoare. Infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârşite după împlinirea duratei pedepsei mai sus menționate dar mai înainte de împlinirea termenului de reabilitare, astfel că s-au aplicat dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. privitoare la starea de recidivă postexecutorie.

Ținând cont de elementele de individualizare mai sus indicate, instanța şi-a format convingerea că scopul preventiv şi coercitiv al pedepsei şi reeducarea inculpatului se poate realiza prin aplicarea unor pedepse, după cum urmează: 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II–a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.; 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II–a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani pentru săvârşirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., respectiv 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II–a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an pentru săvârşirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Întrucât inculpatul a comis faptele deduse judecății înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză s-au aplicat dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., referitoare la concursul de infracțiuni, dispunându-se ca inculpatul E.M. să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere gravitatea infracțiunilor, cuantumul pedepsei rezultante şi împrejurarea că inculpatul este recidivist, s-a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. ar putea fi atins doar prin executare efectivă în regim de detenție.

Ținând cont de natura şi gravitatea infracțiunilor săvârşite, conform dispozițiilor art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II–a şi lit. b) C. pen.

Inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv, fiind reținut la data de 29 septembrie 2006 şi arestat preventiv prin încheierea din 29 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 3026/121/2006 (mandat de arestare prev. nr. 119/U din 29 septembrie 2006).

Măsura arestării preventive a fost prelungită în cursul urmăririi penale şi menținută în cursul cercetării judecătoreşti conform art. 300¹ şi art. 300² C. proc. pen., iar prin decizia penală nr. 14 din 04 mai 2009 a Curții de Apel Galați, a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea (comuna Frumuşița).

Ca atare, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, durata reținerii şi arestării preventive de la 29 septembrie 2006 la 4 mai 2009.

Totodată s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea până la rămânerea definitivă a prezentei.

Sub aspectul laturii civile s-a luat act că partea vătămată G.G.L. nu a formulat pretenții civile.

Din declarațiile victimelor T.S., L. (R.) G., L. (A.) J., B.G., V.V., M.A.M. a rezultat că acestea au realizat, în total, de pe urma practicării prostituției, în folosul inculpatului E.M., suma totală de 98.700 euro, bani ce au fost însuşiți în totalitate de inculpat, iar din declarația martorei C.L.E. a rezultat că, din sumele obținute din practicarea prostituției, i-a dat inculpatului pentru chiria apartamentului şi pentru cheltuielile cu transportul, suma totală de 1350 euro.

În consecință, conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpatul E.M. a echivalentului în lei (la data executării) a sumei totale de 98.700 euro, dobândită prin săvârşirea infracțiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori.

De asemenea, conform art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la acelaşi inculpat a echivalentului în lei (la data executării) a sumei de 1.350 euro dobândită prin săvârşirea infracțiunii de proxenetism.

Având în vedere că s-a dispus confiscarea veniturilor obținute de inculpat din exploatarea sexuală a victimelor şi pentru a se garanta executarea acestei dispoziții, conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.. raportat la art. 163 C. proc. pen.. a fost menținută măsura sechestrului asigurator dispus prin ordonanța nr. 314/D/P/2005 din 3 octombrie 2006 a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați şi aplicat conform procesului-verbal din 3 octombrie 2006 asupra imobilului compus din casă de locuit situată în sat Tămăoani, comuna Frumuşița, jud. Galați, proprietatea inculpatului E.M.

Împotriva sentinței penale nr. 130 din 6 august 2010 a Tribunalului Galați, a formulat apel inculpatul E.M., criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate.

A solicitat inculpatul prin apărătorii săi aleşi :

- achitarea, în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen.;

- schimbarea încadrării juridice, în dispozițiile art. 329 C. pen. şi achitarea, în baza prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., în ceea ce o priveşte pe victima V.V. (primul act material) arătând că nu ştia la data săvârşirii faptei, că aceasta este minoră;

- achitarea în ceea ce priveşte infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 în baza prevederilor art. 10 lit. b) C. proc. pen.;

- schimbarea încadrării juridice în ceea ce priveşte infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001 în art. 13 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- reindividualizarea pedepsei aplicate şi reținerea de circumstanțe atenuante judiciare care să aibă ca efect coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că a recunoscut traficarea victimei V.V., o singură dată, timpul scurs de la data săvârşirii faptei, perioada petrecută în detenție;

- să se analizeze cuantumul sumelor dispuse cu titlu de confiscare specială, apreciind că aceste sume sunt exagerat de mari;

- să se dispună ridicarea sechestrului asigurător având în vedere că acesta nu este legal aplicat, deoarece imobilul nu este proprietatea sa.

Prin decizia penală nr. 243/A din 20 octombrie 2011 Curtea de Apel Galați – Secția Penală şi pentru Cauze cu Minori s-a admis apelul inculpatului E.M.

S-a desființat, în parte, sentința penală nr. 310 din 6 august 2010 a Tribunalului Galați şi în rejudecare:

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător dispus prin ordonanța nr. 314/D/P/2005 din 3 octombrie 2006 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galați şi aplicat conform procesului-verbal din 3 octombrie 2006 asupra imobilului compus din casă de locuit situată în satul Tămăoani, comuna Frumuşița, județul Galați.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Suma de 2100 lei reprezentând onorariu apărători desemnați din oficiu pentru victimele traficului de persoane (1800 lei av. C.C. + 300 lei av. A.M.) a fost avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, motivele invocate fiind cuprinse în partea introductivă a deciziei.

Prealabil examinării pe fond a recursului Înalta Curte constată următoarele:

- la termenul din 24 aprilie 2012 inculpatul după ce s-a consultat cu apărătorii săi aleşi a învederat instanței că doreşte aplicarea O.U.G. nr. 121/2011, sens în care s-a luat declarație, aceasta fiind ataşată la dosar după citire şi semnare în sensul că a recunoscut în totalitate şi necondiționat toate faptele.

Examinând pe fond recursul declarat de inculpat, Înalta Curte reține următoarele :

La dosar au fost depuse motive scrise de recurs, acestea fiind expuse de apărătorul ales în cursul dezbaterilor, astfel cum s-a menționat în partea introductivă.

Motivele de recurs au fost încadrate juridic în cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 20, 17 şi 14 C. proc. pen.

a) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 şi 20 C. proc. pen.;

Critica apărării care vizează schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (adăugarea unui act material nou faptei reținute în rechizitoriu) este neîntemeiată.

Cererea formulată de apărător în scris şi dezvoltată oral ar aduce atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac.

Pe de altă parte, referitor la intervenirea unei legi mai favorabile de asemenea critica este neîntemeiată în condițiile în care chiar dacă prevederile art. 13 din Legea nr. 678/2001 au fost modificate prin O.G. nr. 79/2005 pedeapsa aplicată inculpatului se situează între limitele legale.

Totuşi recursul inculpatului va fi admis pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanța de recurs constată că, s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor.

Pe de altă parte se constată că, inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaştere a faptelor, iar în rejudecare s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Ulterior, la 22 decembrie 2011 a intrat însă în vigoare O.U.G. nr. 121/2011 care la art. XI prevede, cu privire la art. V că „în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri de accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă”.

Raportat la speță, la termenul din 24 aprilie 2012, primul termen cu procedură completă, inculpatul şi-a manifestat acordul de voință de judecarea cauzei în procedura simplificată prin aplicarea dispozițiilor art. 320¹ C. proc. pen., ca urmare a O.U.G. nr. 121/2011.

Ca atare, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia atacată şi sentința penală nr. 310 din 6 august 2010 a Tribunalului Galați şi va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de inculpatul E.M. de aplicare a disp. art. XI raportat la art. V din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Admite recursul declarat de inculpatul E.M. împotriva deciziei penale nr. 243/A din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați – Secția Penală şi pentru Cauze cu Minori.

Casează decizia penală sus-menționată şi sentința penală nr. 310 din 6 august 2010 a Tribunalului Galați numai cu privire la individualizarea pedepselor principale, după cum urmează:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, precum şi sporul de 6 luni închisoare.

Reduce pedepsele stabilite ca efect al aplicării disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. după cum urmează:

- de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa pentru săvârşirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2011 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.,

- de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa pentru săvârşirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.

- de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa pentru săvârşirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Menține pedepsele complementare aplicate inculpatului.

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite şi aplică pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul E.M. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare stabilit de instanța de fond, urmând ca, în final, acesta să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului din care:

- onorariul apărătorului desemnat din oficiu, suma de 50 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

- onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate, în sumă de câte 20 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în şedință publică, azi 7 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3616/2012. Acțiune civilă. Plată în solidar		ICCJ. Decizia nr. 1195/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1447/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1447/2012. Penal