ICCJ. Decizia nr. 1003/2012. Penal. Cerere de reabilitare (art.494 şi următoarele C.p.p., art.134 şi următoarele C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiere nr. 1003/2012
Dosar nr. 1124/46/2011
Şedinţa publică din 3 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 169/F din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a constatat intervenită reabilitarea de drept a petentului Stănescu Gheorghe în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a), b) şi c) C. proc. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 54/F din 2006 a Curţii de Apel Piteşti definitivă prin decizia penală nr. 5751/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Conform sentinţei penale nr. 169/F , asistenţa juridică obligatorie a fost asigurată de apărător desemnat din oficiu, avocat A.M.. Deşii se reţin concluziile apărătorului cu privire la admiterea cererii de reabilitare, în dispozitivul hotărâri instanţa de fond a omis să acorde onorariul potrivit Protocolului încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs avocata A.M. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi acordarea onorariului pentru apărarea din oficiu.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor 196 C. proc. pen. când instanţa, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de martori, experţi, interpreţi, apărători, potrivit dispoziţiilor art. 189 sau 190 , prin încheiere se va pronunţa asupra chestiunii adiacente judecăţii de fond.
în consecinţă, omisiunea vădită presupune absenţa unor menţiuni care privesc soluţionarea unor aspecte legate de rezolvarea cauzei penale.
Legea instituie, prin raportare la dispoziţiile art. 195 C. proc. pen., ca instanţa care a pronunţat hotărârea din cuprinsul căruia lipsesc anumite menţiuni să soluţioneze cererea de înlăturare a omisiunii vădite, aceasta neputând fi soluţionată de instanţa de recurs, întrucât cele invocate prin motivele de recurs nu privesc chestiuni de dezlegare a pricinii care să conducă la reformarea hotărârii.
Recurenta a solicitat acordarea onorariului pentru apărarea din oficiu asigurată petentului Stănescu Gheorghe, existând şi dovezi la dosar în acest sens, astfel că petiţia acesteia îmbrăcă forma unei cereri de înlăturare a unei omisiuni vădite.
Cum sentinţa recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca instanţă de fond, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 196 cu referire la art. 195 alin. ultim din Codul de procedură penală, va califica recursul drept cerere de înlăturare a omisiunii vădite din cuprinsul sentinţei penale nr. 169/F şi o va trimite spre soluţionare instanţei de fond.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Scoate de pe rol cauza privind pe A.M. şi o trimite Curţii de Apel Piteşti în vederea soluţionării cererii de înlăturare a omisiunii vădite.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1211/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 915/2012. Penal → |
|---|
