ICCJ. Decizia nr. 577/2012. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiere nr. 577/2012
Dosar nr. 1293/2/2012
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea de şedinţă din 17 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 1293/2/2012 în temeiul art. 155 şi următoarele C. proc. pen. s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Secţia de combatere a corupţiei şi a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaţilor B.M. şi G.B.N. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 februarie 2012 până la 25 martie 2012 inclusiv.
A respins ca neîntemeiate cererile formulate de inculpaţi de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că prin referatul nr. 220/P/2011 din 16 februarie 2012, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 16 februarie 2012, sub nr. 1293/2/2012, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpaţilor B.M. şi G.B.N. , pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25 februarie 2012, până la data de 25 martie 2012, inclusiv.
În motivarea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive s-a arătat că în raport cu probatoriul aflat la dosar, în cauză subzistă temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii B.M. şi G.B.N., prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât aceştia au săvârşit,,o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”, având în vedere împrejurarea că faptele săvârşite sunt de natură să prejudicieze buna reputaţie a instituţiilor publice, precum şi sentimentul de încredere în buna credinţă a celor desemnaţi să aplice legea, în calitate de reprezentanţi ai Ministerului Public, respectiv ai unei autorităţi publice de la nivel local.
În acelaşi sens s-a precizat că o reacţie blândă faţă de acest gen de inculpaţi ar crea un sentiment de insecuritate publică şi ar face ineficiente măsurile legislative care au menirea să înfrângă recrudescenţa fenomenului de corupţie şi totodată, ar genera neîncredere în capacitatea justiţiei de a reacţiona la astfel de fenomene şi, prin aceasta, în mod evident, s-ar pune în pericol ordinea publică aflată într-o relaţie cauzală cu actul de înfăptuire a justiţiei, mai ales luând în considerare funcţiile publice ocupate de cei doi inculpaţi, funcţii de care s-au folosit şi care prin atributele lor le-au asigurat reuşita activităţii infracţionale (C.E.D.O. - cauza Lettellier contra Franţei).
Totodată, a fost invocat şi faptul că urmărirea penală încă nu a fost finalizată, în cauză urmând a se mai efectua următoarele activităţi judiciare: finalizarea activităţii de întocmire a proceselor-verbale de redare integrală a conţinutului convorbirilor telefonice reţinute ca mijloace de probă; extinderea urmăririi penale faţă de alte persoane implicate în activitatea infracţională a inculpatului B.M. şi a învinuitului D.G.M., în condiţiile în care există indicii că reconstituirea dreptului de proprietate pentru numitul H.G. s-a făcut cu complicitatea funcţionarilor din cadrul Primăriei Sectorului 1 Bucureşti, printre aceştia fiind şi inculpatul G.B.N.; audierea celor 16 membri ai Comisiei Municipiului Bucureşti de aplicare a legii fondului funciar care au participat la adoptarea Hotărârilor nr. 939 din 24 octombrie 2008 şi nr. 941 din 05 februarie 2009; reaudierea numitului Ţ.I., prefect la momentul emiterii hotărârilor antemenţionate; audierea numiţilor C.A.I. (primar al Sectorului 1) şi G.V.R. (director al Direcţiei Fond Funciar, Cadastru, Registru Agricol din cadrul Primăriei Sector 1), persoane care alături de inculpatul G.B.N. au semnat permanent corespondenţa cu A.D.S., O.C.P.I.; audierea reprezentantului A.D.S. în Comisia Municipiului Bucureşti de aplicare a legii fondului funciar, numita M.R.; audierea numitei G.E., notar ce a autentificat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între B.M. şi D.G.M.; identificarea tuturor conturilor bancare deschise pe numele numiţilor G.I. şi P.D. pentru a se demonstra faptul că primul menţionat nu putea deţine suma de 200.000 euro; efectuarea unei adrese către Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 pentru comunicarea veniturilor nete, pe categorii de venituri, realizate în perioada 2000 - prezent de numitul G.I.; audierea numitei M.G., primul mandatar al numitului H.G.; efectuarea unei expertize grafoscopice asupra înscrisului intitulat „testament”, predat de martora P.D.; prezentarea materialului de urmărire penală, considerându-se din această perspectivă că prelungirea arestării preventive a inculpaţilor, este necesară în interesul urmăririi penale.
Analizând actele de urmărire penală efectuate în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 155 C. proc. pen., potrivit cărora arestarea inculpaţilor dispusă de instanţă poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaţilor, Curtea a constatat că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.M. şi G.B.N. formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, este întemeiată având în vedere următoarele considerente:
Prin rezoluţia nr. 220/P/2011 din 16 ianuarie 2012 ora 08:00 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuiţii:
1. B.M. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută, în scopul obținerii de foloase necuvenite, în formă continuată, de favorizarea infractorului, în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, instigare la infracțiunea de folosire a influenței sau a autorității de către o persoană cu funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite şi de şantaj, în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, fapte prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. a) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000, art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d)1 și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;
2. G.B.N. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută, în scopul obținerii de foloase necuvenite, în formă continuată, conflict de interese şi șantaj, în legătură directă cu o infracțiune de corupție, fapte prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2531 alin. (1) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d)1 și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;
Sub acuzaţia săvârşirii aceloraşi infracţiuni anterior menţionate, punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii B.M. şi G.B.N. s-a realizat prin ordonanţele nr. 220/P/2012 din data de 19 ianuarie 2012, ora 17:10 (inculpatul G.B.N.) şi nr. 220/P/2012 din data de 19 ianuarie 2012, ora 17:30 (inculpatul B.M.).
Măsura arestării preventive faţă de inculpaţii B.M. şi G.B.N., a fost dispusă pe temeiul dispoziţiilor art. 143 şi 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea nr. 246 din 26 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 489/2/2012, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data încarcerării, cei doi inculpaţi fiind prezumaţi a fi comis următoarelor fapte:
Inculpatul B.M.
1.În perioada iulie 2011 - ianuarie 2012, prin încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la incompatibilităţi, a efectuat operaţiuni financiare, ca fapte de comerţ, administrând în fapt SC E. SRL Bucureşti, în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul, a unor foloase materiale necuvenite - faptă ce constituie infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
2. În aceeaşi perioadă de timp l-a determinat pe învinuitul T.H.P.Ș., vicepreşedinte al Biroului Politic Judeţean al Partidului Naţional Liberal - Filiala Ilfov, ca prin influenţa şi autoritatea acestuia, să identifice la un preţ convenabil un spaţiu de închiriat pentru punctul de lucru al SC E. SRL Bucureşti, în comuna Vidra, judeţul Ilfov şi să-i faciliteze încheierea unor contracte comerciale cu autorităţile locale în fruntea cărora se aflau membri P.N.L. - faptă ce constituie infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000;
3. În luna decembrie 2011, a exercitat acţiuni de constrângere asupra reprezentanţilor SC C.R.S. SA, N.M. şi V.M.S., în scopul continuării livrării de deşeuri reciclabile către SC E. SRL BUCUREŞTI, deşi această din urmă societate nu îndeplinea condiţiile legale pentru astfel de livrări - faptă ce constituie infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d)1 și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul G.B.N.
1. În perioada iulie 2011 - ianuarie 2012, prin încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la incompatibilităţi, a efectuat operaţiuni financiare, ca fapte de comerţ, în legătură cu activitatea SC E. SRL BUCUREŞTI, societate pe care o deţinea în fapt împreună cu inculpatul B.M., în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul, a unor foloase materiale necuvenite - faptă ce constituie infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
2.În calitate de secretar general al Primăriei Sector 1 Bucureşti a deţinut controlul asupra modalităţii de executare a contractului de colectare a deşeurilor încheiat de Primăria Sector 1 cu SC C.R.S. SA, societate din partea căreia a beneficiat de foloase constând în livrări de deşeuri reciclabile către SC E. SRL Bucureşti - faptă ce constituie infracţiunea prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen.;
3. În luna decembrie 2011, a exercitat acţiuni de constrângere, prin intermediul inculpatului B.M., asupra reprezentanţilor SC C.R.S. SA, N.M. şi V.M.S., în scopul continuării livrării de deşeuri reciclabile către SC E. SRL Bucureşti, deşi această din urmă societate nu îndeplinea condiţiile legale pentru astfel de livrări - faptă ce constituie infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d)1 și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza acestei încheieri, pe numele inculpaţilor au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 1/U din 26 ianuarie 2012 (inculpatul B.M.) şi 2/U din 26 ianuarie 2012 (inculpatul G.B.N.) care astfel cum rezultă din adresa nr. 469801 emisă de Serviciul Independent de Reţinere şi Arestare Preventivă la data de 15 februarie 2012, au fost puse în executare prin încarcerarea inculpaţilor la data de 27 ianuarie 2012.
Ulterior luării măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii B.M. şi G.B.N., în cauză au fost efectuate următoarele acte de urmărire penală: procese - verbale de desigilare şi restituire bunuri şi înscrisuri către inc. B.M. - 31 ianuarie 2012; adresă întocmită de Parchetul de pe lângă judecătoria Sectorului 4 de înaintare a procesului - verbal din 20 ianuarie 2012 de redare a unei convorbiri telefonice; adresă din 31 ianuarie 2012 trimisă de Primăria Comunei Ciolpani prin care se înaintează un proces - verbal de predare - primire a utilajelor preluate de Primăria Sectorului 1 - A.D.P. Bucureşti; adresă din 01 februarie 2012 transmisă de D.N.A. către Baroul Bucureşti prin care se solicită informaţii privind calitatea de avocat a inc. G.B.N. şi răspunsul aferent din 03 februarie 2012; adrese din 31 ianuarie 2012 şi 02 februarie 2012 emise de D.N.A. către Inspectoratul General al Jandarmeriei Române prin care se solicită date privind pe învinuitul R.C.C. şi răspunsurile aferente; adresă din 30 ianuarie 2012 emisă de D.N.A. către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti prin care se solicită dosarul de înfiinţare şi funcţionare al SC E. SRL cu răspunsul aferent din 13 februarie 2012; adrese din 09 februarie 2012 emise de D.N.A. către Parchetul de pe lângă Judecătoriile Sector 1 şi Sector 4, pentru identificarea cauzelor penale privind pe D.T.V., C.M., H.G., P.P., SC T. SA, împreună cu răspunsurile aferente; adresă din 30 ianuarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria Sector 1 prin care se solicită fişa postului inc. G.B.N., împreună cu răspunsul aferent; adresă din 08 februarie 2011 emisă de D.N.A. către Partidul Naţional Liberal prin care se solicită date referitoare la calitatea de membri a numiţilor G.B.N., T.H.P.Ş., T.G., C.B. şi T.M.; adresă din 07 februarie 2012 emisă de D.N.A. către SC R.E. SA prin care se solicită contractul de prestări servicii încheiat la data de 29 septembrie 2011 cu SC E. SRL, precum şi toate documentele financiar-contabile aferente acestui contract, împreună cu răspunsul corespunzător; adresă din 07 februarie 2012 emisă de D.N.A. către SC R. SA prin care se solicită contractul de prestări servicii încheiat la data de 22 noiembrie 2011 cu SC E. SRL, precum şi toate documentele financiar-contabile aferente acestui contract, împreună cu răspunsul corespunzător; adresă din 01 februarie 2012 emisă de D.N.A. către B.C.R. prin care se solicită date privind conturile deschise pe numele inculpaţilor B.M. şi G.B.N., împreună cu răspunsurile aferente; adresă din 30 ianuarie 2012 emisă de D.N.A. către B.C.R. prin care se solicită date privind conturile deschise pe numele SC E. SRL, împreună cu răspunsurile aferente; audierea martorilor A.S.L., A.A.G., B.M.I., B.R., C.N., C.C., C.G., D.G.M., E.M., F.A.D., F.G.I.L., G.R.V., G.D.P., G.C.R., G.C.L., H.G., I.N.V., L.E.P., M.A.M., M.A., N.C.A., N.M., N.F., N.M.G., O.M., O.A.G., P.V.F., P.D. (2 declaraţii), P.P., P.C.V.P., P.E.D., R.G., R.C.C., S.C.P., S.R., S.C.M., S.S.S., Ş.V., T.I., T.G., T.M., Ţ.I., Z.C., V.M.S.
Prin ordonanţa nr. 220/P/2011 din 13 februarie 2012, ora 13:00, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale faţă de inculpatul B.M. - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă, faptă prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi fals intelectual în condiţiile participaţiei improprii şi în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi respectiv faţă de învinuitul D.G.M. - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de cumpărare de influenţă, faptă prev. şi ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi fals intelectual în condiţiile participaţiei improprii şi în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Referitor la această nouă acuzaţie, în sarcina inculpatului B.M. s-a reţinut că în cursul anului 2008, pe când îşi desfăşura activitatea în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, a promis prietenului său, învinuitul D.G.M., avocat în cadrul Baroului Bucureşti care fusese mandatat de către cetăţeanul american H.G. să efectueze toate demersurile legale, în vederea recuperării şi valorificării terenului în suprafaţă de 8.518 mp, situat în strada Odăi, pe care acesta îl dobândise prin cumpărare în anul 1957, că prin influenţa pe care o are asupra numitului G.B.N. - secretar al subcomisiei locale de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Primăriei Sector 1 Bucureşti, poate obţine cu celeritate reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, ceea ce de altfel s-a şi obţinut ca efect al intervenţiei sale, prin hotărârile nr. 939 din 24 octombrie 2008 şi nr. 941/05 februarie 2009 emise de Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (comisie care decide în baza propunerilor făcute de Subcomisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Primăriei Sectorului 1, subcomisie din care face parte şi inculpatul G.B.), conform acestor hotărâri reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aparţinând numitului H.G. realizându-se prin compensare pe un alt amplasament situat în incinta Institutului de Cercetare şi Producţie pentru Pomicultură Băneasa (această dispoziţie fiind ulterior invalidată de către judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă 8942/2011 care a reţinut că,,terenurile agricole aflate în folosinţa unităţilor de cercetare şi învăţământ cu profil agricol, pot fi retrocedate doar persoanelor îndreptăţite la restituirea pe vechiul amplasament”). S-a mai reţinut totodată că pentru a-şi asigura folosul influenţei traficate, inculpatul B.M. a procedat la încheierea cu mandatarul D.G.M. a unui contract fictiv de vânzare-cumpărare de bunuri viitoare, autentificat sub nr. 88 din 12 iunie 2008 de BNP G.E., potrivit căruia mandatarul îi vindea inculpatului pentru suma de 206.250 euro, pretins achitată chiar la momentul perfectării tranzacţiei, suprafaţa de 2.750 mp din terenul pe care urma să-l recupereze prin retrocedare, fie pe vechiul amplasament, fie pe un alt amplasament, iar pentru a putea justifica suma de 206.250 euro menţionată în contractul de vânzare-cumpărare de bunuri viitoare, inculpatul B.M. a procedat la întocmirea unui înscris sub semnătură privată, intitulat contract de împrumut şi datat 12 iunie 2008, prin care numitul G.I. (decedat la data de 09 octombrie 2010) îi împrumuta suma de 200.000 euro, înscris în legătură cu care prin raportul de constatare tehnico-ştiințifică nr. 442.311 din 13 februarie 2012 s-a stabilit că semnăturile aplicate la rubrica «împrumutător» pe toate cele trei exemplare ale contractului supuse examinării nu au fost executate de către numitul G.I.
Pentru probarea acestei noi învinuiri au fost realizate următoarele acte de urmărire penală: declaraţia inculpatului B.M. din 14 februarie 2012 privind extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale; declaraţia învinuitului D.G.M. din 14 februarie 2012 privind extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale; adresă din 09 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria Municipiului Oradea prin care s-au solicitat datele de stare civilă ale numitului H.G., împreună cu răspunsul aferent; adresă din 14 februarie 2012 a F.B.I. din cadrul Ambasadei Statelor Unite ale Americii din România prin care s-au comunicat datele privind domiciliul numitului H.G. (G.); adresă din 08 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Direcţia Generală de Evidenţă a Persoanelor Sector 1 prin care s-au solicitat acte semnate şi depuse de G.I., în vederea efectuării unei constatări grafoscopice, împreună cu răspunsul aferent; adresă din 08 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Direcţia Generală de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date prin care s-au solicitat datele de stare civilă ale numitei G.G.C., împreună cu răspunsul aferent; raportul de constatare tehnico - ştiinţifică grafoscopică nr. 442311 din 13 februarie 2012; proces - verbal din 08 februarie 2012 de ridicare a unor înscrisuri de la numita P.E.D.; proces - verbal din 10 februarie 2012 de ridicare a unor înscrisuri de la învinuitul D.G.M.; adresă din 09 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 prin care s-au solicitat date referitoare la plângerile formulate de/împotriva lui H.G. (G.); adresă din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Autoritatea Naţională pentru Străini prin care s-au solicitat toate actele depuse de H.G. (G.) în vederea redobândirii cetăţeniei române; adresă din 13 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria Sectorului 1 Bucureşti prin care s-au solicitat numele membrilor subcomisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, pentru perioada 2005 - 2011, împreună cu fişele posturilor aferente; adresă din 13 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti - C.S.D.P.P.T.B prin care s-a solicitat dosarul constituit în baza notificărilor nr. 24951/1998 şi nr. 38910/2005 formulate de H.G. (G.); adresă din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Poliţia sector 1 - Serviciul de Investigare a Fraudelor prin care s-au solicitat informaţii privind modul de soluţionare a sesizării nr. 1092390 din 04 aprilie 2007; adresă din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria Sectorului 1 Bucureşti prin care s-au solicitat toate notificările depuse de C.D., pentru reconstituirea dreptului de proprietate; adresă din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria Sectorului 1 Bucureşti prin care s-au solicitat fişele posturilor inc. G.B.N. în perioada 2007 - 2011; adresa din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria Sectorului 1 Bucureşti prin care s-au solicitat toate notificările depuse de H.G.(G.) pentru reconstituirea dreptului de proprietate; adresă din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria Sectorului 1 Bucureşti prin care s-au solicitat toate notificările depuse pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din Bucureşti, Şoseaua Bucureşti-Ploieşti, F.N.; adresă din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. Biroul de Legătură cu Instituţii Similare din Alte State, prin care s-au solicitat date despre H.G. (G.).
Raportându-se la exigenţele dispoziţiilor art. 155 C. proc. pen., Curtea a constatat că în actualul moment procesual temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpaţilor nu au încetat şi nici nu au suferit vreo modificare, ci acestea se menţin şi impun în continuare privarea lor de libertate pentru definitivarea în bune condiţii a urmăririi penale, iar în plus în cazul inculpatului B.M., în sarcina căruia, prin extinderea cercetărilor, au fost stabilite activităţi infracţionale suplimentare, se poate vorbi chiar şi de apariţia unor împrejurări noi, care justifică şi mai pregnant necesitatea menţinerii acestuia în stare privativă de libertate.
Astfel, în ceea ce priveşte satisfacerea cerinţelor impuse prin dispoziţiile art. 143 C. proc. pen., Curtea a constatat că probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală relevă în continuare suficiente motive verosimile de a crede că inculpaţii au săvârşit, într-adevăr, infracţiunile care au fundamentat în mod legal privarea lor provizorie de libertate, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează, fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea lor conştientă şi deliberată la comiterea infracţiunilor respective.
Sub acest aspect, se cuvine a fi precizat faptul că bănuiala legitimă asupra participării inculpaţilor la activităţile infracţionale ce fac obiectul anchetei penale desfăşurate împotriva lor este fundamentată pe analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: procesele verbale de sesizare din oficiu ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a celor purtate în mediul ambiental, interceptate şi înregistrate conform autorizaţiilor din 26 mai 2011 (încheierea nr. 72 din 26 mai 2011), nr. 85 din 24 iunie 2011 (încheierea nr. 86 din 24 iunie 2011), nr. 91 din 06 iulie 2011 (încheierea nr. 93 din 06 iulie 2011), nr. 95 din 21 iulie 2011 (încheierea nr. 97 din 21 iulie 2011), nr. 111 din 24 august 2011 (încheierea nr. 114 din 24 august 2011), nr. 122 din 21 septembrie 2011 (încheierea nr. 125 din 21 septembrie 2011), nr. 132 din 20 octombrie 2011 (încheierea nr. 136 din 20 octombrie 2011), nr. 135 din 27 octombrie 2011 (încheierea nr. 139 din 27 octombrie 2011), nr. 148 din 21 noiembrie 2011 (încheierea nr. 153 din 21 noiembrie 2011), nr. 156 din 28 noiembrie 2011 (încheierea nr. 161 din 28 noiembrie 2011), nr. 169 din 16 decembrie 2011 (încheierea nr. 174 din 16 decembrie 2011) emise de Curtea de Apel Bucureşti; procese-verbale de supraveghere operativă realizate de Direcţia Naţională Anticorupţie; procese-verbale întocmite de investigatorul cu identitate reală S.I., autorizat de procurorul de caz din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie; planşe - fotografice; declaraţiile martorilor N.M., V.M.S., P.V.F., R.G., H.G., N.F., N.M.G., A.S.L., S.C.P., T.M., A.A.G., B.M.I., B.R., C.N., C.C., C.G., E.M., F.A.D., F.G.I.L., G.R.V., G.D.P., G.C.R., G.C.L., I.N.V., L.E.P., M.A.M., M.A., N.C.A., O.M., O.A.G., P.D., P.P., P.C.V.(P.), P.E.D., R.C.C., S.R., S.C.M., S.S.S., Ş.V., T.I., T.G., Ţ.I., Z.C.; declaraţiile învinuiţilor D.G.M. şi T.H.P.Ş.; procesul - verbal din 19 ianuarie 2012 de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa martorei A.S.L.; procesul - verbal din 19 ianuarie 2012 de efectuare a percheziţiei domiciliare la imobilul unde locuieşte efectiv inculpatul B.M. şi a percheziţiei autoturismului folosit de acesta, împreună cu planşa foto anexă; procesul - verbal din 19 ianuarie 2012 de efectuare a percheziţiei domiciliare la sediul SC E. SRL din sat Vidra (comuna Vidra), Calea Bucureşti, judeţul Ilfov; procesul - verbal din 19 ianuarie 2012 de efectuare a percheziţiei în spaţiul destinat desfăşurării activităţii profesionale a inculpatului B.M., împreună cu planşa foto anexă; contractul de vânzare-cumpărare de bunuri viitoare autentificat sub nr. 88 din 12 iunie 2008 de B.N.P. - G.E. încheiat între învinuitul D.G.M., în calitate de mandatar al cetăţeanului american H.G. (G.) şi inculpatul B.M.; contactul de împrumut datat 12 iunie 2008, încheiat între inculpatul B.M., în calitate de împrumutat şi numitul G.I., în calitate de împrumutător; raportul de constatare tehnico - ştiinţifică grafoscopică din 13 februarie 2012; procesul - verbal din 08 februarie 2012 de ridicare a unor înscrisuri de la numita P.E.D.; procesul - verbal din 10 februarie 2012 de ridicare a unor înscrisuri de la învinuitul D.G.M.
De altfel, din examinarea poziţiei procesuale actuale a celor doi inculpaţi se deduce faptul că în momentul de faţă aceştia nu contestă împrejurarea că deţineau o societate comercială care era înregistrată pe numele unor persoane interpuse, însă susţin că activităţile desfăşurate în legătură cu administrarea de facto a acestei societăţi nu îmbracă forma ilicitului penal.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, apărarea inculpatului B.M. a susţinut că activitatea concretă imputată inculpatului în legătură cu această infracţiune nu se circumscrie conţinutului constitutiv stabilit prin respectiva normă de încriminare care se referă strict la operaţiuni financiare desfăşurate de instituţiile financiare limitativ enumerate în art. 8 lit. b) din Legea privind spălarea banilor nr. 656/2002 sau în legătură cu instrumentele financiare reglementate de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, or în cazul de faţă, din însăşi acuzaţia procurorului rezultă că inculpatului nu i se reproşează efectuarea unor astfel de operaţiuni financiare în numele SC E. SRL, ci doar desfăşurarea de „activităţi comerciale”.
Sub acest aspect, fără a-şi propune a analiza dacă faptele imputate inculpatului în legătură cu administrarea de fapt a societăţii comerciale pe care o deţinea în asociere cu inculpatul G., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 (aspect ce constituie atributul instanţei de fond care, în măsura în care va fi sesizată, va trebui să statueze asupra îndeplinirii cerinţelor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii penale a persoanei trimise în judecată, privitoare la existenţa unei fapte care constituie infracţiune şi la săvârşirea acesteia de către acuzat cu forma de vinovăţie cerută de lege), Curtea s-a mărginit doar la a preciza că, pipăind fondul cauzei, în scopul identificării acelor „date” care să obiectiveze motivele verosimile de a crede că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, se alătură acelei orientări jurisprudenţiale în accepţiunea căreia sfera operaţiunilor financiare la care se referă teza I a art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 nu se restrânge doar la cele desfăşurate de instituţiile financiare limitativ enumerate în art. 8 lit. b) din Legea privind spălarea banilor nr. 656/2002 sau în legătură cu instrumentele financiare reglementate de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, ci include deopotrivă şi actele şi faptele de comerţ reglementate de art. 3 şi 4 C. com. (a se vedea în acest sens sentinţa penală nr. 90 din 29 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), or în speţă, ambii inculpaţi sunt prezumaţi în mod rezonabil a fi desfăşurat astfel de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, legate de deschiderea, creditarea şi debitarea conturilor bancare ale societăţii, plata filelor CEC, a ordinelor de plată şi a biletelor la ordin, plata salariilor angajaţilor, achiziţionarea utilajelor folosite în cadrul societăţii şi plata preţului acestora, plata chiriei unde societatea comercială îşi desfăşura activitatea, negocierea şi încheierea contractelor având ca obiect livrarea de deşeuri reciclabile.
Tot cu privire la infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, apărarea inculpatului B.M. a invocat şi faptul că o astfel de faptă trebuie să aibă ca scop obţinerea de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, astfel încât în lipsa acestei condiţii nu ne putem afla în prezenţa infracţiunii în discuţie.
Referitor la această chestiune, Curtea a arătat că natura de foloase necuvenite a beneficiilor realizate de către cei doi inculpaţi de pe urma actelor de comerţ desfăşurate în numele SC E. SRL, este determinată de însăşi efectuarea acestor acte cu încălcarea incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru exercitarea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării îndeplinite, în cazul de faţă, în raport cu funcţia deţinută de fiecare inculpat, astfel de incompatibilităţi fiind instituite prin dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 (Statutul judecătorilor şi procurorilor) şi, respectiv prin art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 (privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei).
De asemenea, în cadrul ultimului cuvânt, inculpatul G.B.N. a susţinut în faţa Curţii că nu s-a aflat în nicio situaţie de incompatibilitate sau de conflict de interese, ci singurul motiv pentru care a apelat la o altă persoană pentru a deschide pe numele său şi a se ocupa de această societate, a fost acela că în mod obiectiv nu dispunea de timpul necesar pentru a efectua personal aceste activităţi.
Privitor la acest aspect, Curtea a constatat că susţinerile inculpatului G. sunt flagrant contrazise de înseşi textele normative care reglementează incompatibilităţile rezervate funcţionarilor publici, stabilind că aceştia nu pot desfăşura activităţi în domeniul privat care să aibă legătură, direct sau indirect, cu atribuţiile exercitate ca funcţionari publici, potrivit fişei postului (art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei).
De altfel, modalitatea concretă în care inculpaţii au conceput şi au pus în aplicare planul de acţiune menit să le aducă foloase materiale de pe urma operaţiunilor financiare desfăşurate ca acte de comerţ prin intermediul SC E. SRL, folosindu-se de persoane interpuse, trădează faptul că aceştia au folosit acest mod de operare tocmai ca efect al conştientizării situaţiilor de incompatibilitate în care se aflau datorită funcţiilor publice deţinute.
În legătură cu infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d)1 și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, contestând existenţa acesteia, apărarea inculpatului B.M. a arătat că declaraţiile martorilor V.M.S. şi N.M. nu relevă împrejurarea că asupra acestora s-ar fi exercitat acte de constrângere şi, în plus cele două persoane pretins şantajate au calitatea de martori şi nu de părţi vătămate, or infracţiunea de şantaj presupune în mod obligatoriu existenţa unei părţi vătămate, ceea ce în cauză nu s-a stabilit până în prezent.
Curtea a considerat că nici această apărare a inculpatului B.M. nu este relevantă din perspectiva exigenţelor art. 143 C. proc. pen., întrucât pe de o parte existenţa acestei infracţiuni nu este condiţionată de poziţia subiectivă a celui şantajat, iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 82 C. pen. îngăduie ca partea vătămată să fie ascultată ca martor dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată.
În sfârşit, tot cu privire la îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 143 C. proc. pen., răspunzând acelor critici ale apărătorilor inculpaţilor care invocă insuficienţa sau ambiguitatea elementelor probatorii existente în cauză, inapte de a face verosimile acuzaţiile ce li se aduc inculpaţilor, Curtea a învederat faptul că, în actualul stadiu procesual, nu s-a verificat existenţa unor probe certe de vinovăţie, ci doar a unor date sau informaţii pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea comiterii infracţiunilor de către persoanele cercetate, or în cazul de faţă, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, asemenea motive plauzibile de bănuială, în sensul art. 5 lit. c) din C.E.D.O. şi art. 143 C. proc. pen., sunt oferite cu prisosinţă de ansamblul probelor strânse în cauză de către organele de urmărire penală.
În acest sens, şi în jurisprudenţa curţii europene de contencios al drepturilor omului, s-a statuat în mod constant că rolul măsurii arestării preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor şi, totodată, că datele şi informaţiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază această măsură nu trebuie să prezinte acelaşi nivel de certitudine cu cele care permit trimiterea în judecată şi, cu atât mai puţin, condamnarea unei persoane (a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele Brogan şi Murray contra Marii Britanii).
De asemenea, Curtea a constatat că se menţine în actualitate şi pericolul concret (în accepţiunea art. 148 lit. f) C. proc. pen.) pe care l-ar determina, şi în prezent, pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a fiecăruia dintre cei doi inculpaţi.
În evaluarea acestei cerinţe legale, Curtea a avut în vedere faptul că inculpaţii sunt acuzaţi de comiterea unor infracţiuni de corupţie, care în concret prezintă o gravitate sporită, raportat la împrejurările în care se bănuieşte în mod legitim că acestea au fost comise (prin folosirea permanentă a prerogativelor funcţiei publice deţinute de fiecare inculpat, respectiv aceea de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în cazul inculpatului Betelie şi de secretar general al Primăriei sectorului 1 Bucureşti, funcţii care prin influenţa şi autoritatea pe care le-o confereau în cadrul comunităţii, le-au permis negocierea şi încheierea în condiţii avantajoase a unor contracte comerciale menite să asigure profitabilitatea firmei pe care o deţineau), la modalitatea de concepere şi punere in aplicare a rezoluţiei infracţionale şi la modul de operare folosit (care relevă pe de o parte, preocuparea sistematică a inculpaţilor de a crea şi menţine aparenţa de legalitate pentru activităţile desfăşurate prin intermediul SC E. SRL, folosind în acest scop persoane apropiate interpuse care nu se aflau sub incidenţa vreunor incompatibilităţi legale, iar pe de altă parte persistenţa şi insistenţa inculpaţilor în realizarea activităţilor comerciale menite să le asigure suplimentarea veniturilor, în acest scop aceştia neavând nicio ezitare în a recurge inclusiv la mijloace de constrângere împotriva partenerilor de afaceri care sub presiunea măsurilor coercitive ce ar fi putut veni din partea inculpaţilor - cum ar fi de pildă periclitarea normalei derulări a contractelor pe care aceştia le aveau încheiate pentru prestarea de servicii de salubritate cu Primăria sectorului 1 Bucureşti unde inculpatul Grigorescu deţinea funcţia de secretar general - se vedeau nevoiţi a accepta încheierea cu firma inculpaţilor a unor contracte comerciale având ca obiect livrarea de deşeuri reciclabile, uneori chiar în condiţii dezavantajoase pentru ei din punct de vedere financiar, asumându-şi totodată şi riscul de a fi pasibili de anumite sancţiuni penale sau administrative, în condiţiile în care activităţile de livrare de deşeuri către firma inculpaţilor se desfăşurau cu încălcarea unor norme legale), precum şi la perioada relativ îndelungată de timp şi dezinvoltura cu care inculpaţii, deşi în virtutea funcţiilor publice deţinute aveau înalta responsabilitate de a veghea la respectarea legii, s-au implicat în activităţi din sfera ilicitului penal, asumându-şi consecinţele unui comportament reprobabil şi chiar determinându-i şi pe alţii la încălcarea legii, aspecte care sunt de natură a afecta grav credibilitatea şi prestigiul instituţiilor publice în cadrul cărora inculpaţii şi-au desfăşurat în mod oficial activitatea şi de imaginea şi autoritatea cărora s-au folosit în mod abuziv pentru satisfacerea unor interese personale, precum şi sentimentul de încredere pe care acestea trebuie să îl creeze în rândul membrilor societăţii civile.
Sub acelaşi aspect, Curtea a considerat că nu poate fi ignorată nici percepţia aproape generalizată în rândul opiniei publice asupra escaladării fenomenului corupţiei în rândul funcţionarilor statului, împrejurare în care fapte de genul celor reţinute în sarcina inculpaţilor au un puternic impact negativ în societate şi decredibilizează însăşi ideea de funcţionare corectă, în condiţiile legii, a instituţiilor publice, astfel că şi din această perspectivă, conduita antisocială a inculpaţilor reclamă o reacţie fermă din partea organelor judiciare, reacţie ce presupune luarea măsurilor necesare - în speţă, prelungirea arestării preventive a inculpaţilor - pentru protejarea ordinii publice şi restabilirea unui echilibru social firesc.
Referitor la apărarea ordinii publice, însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a arătat, în jurisprudenţa sa constantă, că anumite infracţiuni, prin gravitatea lor deosebită şi reacţia publicului, pot crea o stare de nelinişte capabilă să justifice detenţia preventivă, ori în cauza de faţă, faptele reţinute în sarcina inculpatului, prin natura şi gravitatea lor deosebită, se înscriu într-un asemenea registru (a se vedea cauza Vestellier contra Franţei, hotărârea din 26 iunie 1991).
Mai mult decât atât, în cazul inculpatului B.M. pentru care prin ordonanţa procurorului din data de 13 februarie 2012 au fost extinse cercetările şi s-a dispus începerea urmăririi penale şi pentru alte două presupuse infracţiuni de corupţie, Curtea a apreciat că noua semnificaţie antisocială pe care o capătă în acest context conduita infracţională a acestuia, sporeşte în mod proporţional şi periculozitatea socială a însăşi persoanei acestui inculpat pentru ordinea publică, ale cărei reguli normale de convieţuire a înţeles să le încalce în mod brutal.
În ceea ce priveşte referinţele personale ale inculpaţilor, care de altfel în aplicarea dispoziţiilor art. 136 alin. (8) C. proc. pen., au fost deja avute în vedere la momentul dispunerii faţă de fiecare inculpat a măsurii preventive privative de libertate, Curtea a considerat că acestea nu sunt în măsură să înlăture sau să estompeze, în contra împrejurărilor obiective anterior menţionate, caracterul periculos pentru societate al însăşi persoanei inculpaţilor, astfel că, nici nu pot fi reţinute ca justificând lăsarea lor în libertate.
Astfel, referitor la lipsa antecedentelor penale, este de remarcat că o asemenea circumstanţă personală devine redundantă, în condiţiile în care, aceasta reprezintă o condiţie sine qua non pentru ocuparea funcţiei de magistrat sau funcţionar public în cadrul unei autorităţi a administraţiei publice locale.
De asemenea, Curtea a apreciat că nici preocuparea pe care inculpatul G.B.N. a dovedit-o pentru situaţia membrilor familiei sale nu pledează în favoarea punerii sale în stare de libertate, deoarece ar fi fost de dorit ca acest argument să-l fi determinat ante factum a manifesta un comportament social pe deplin responsabil.
Referitor la împrejurarea că alţi învinuiţi anchetaţi în aceeaşi cauză sunt cercetaţi în stare de libertate, Curtea a constatat că o atare împrejurare nu este de natură a determina în mod obligatoriu aplicarea aceluiaşi tratament juridic şi pentru inculpaţii pentru care în cauza de faţă s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive, întrucât această măsură are un caracter strict personal, subzistenţa temeiurilor acesteia apreciindu-se, în concret, în persoana fiecărui inculpat, în raport cu circumstanţele reale ale faptelor comise, dar şi cu datele ce caracterizează în concret persoana acestuia, aşa cum prevăd disp. art. 136 alin. final C. proc. pen., or datele particulare ce îi caracterizează în concret pe aceşti inculpaţi, dând şi dimensiunea reală a periculozităţii lor sociale, conform celor anterior precizate, justifică pe mai departe menţinerea lor în stare de arest preventiv.
În sfârşit, raportându-se la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art. 136 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a apreciat că prelungirea acestei măsuri preventive este necesară şi pentru a se asigura buna desfăşurare a urmăririi penale, care presupune îndeplinirea tuturor activităţilor procesuale şi procedurale menţionate în referatul Parchetului, în scopul lămuririi corecte şi complete a tuturor împrejurărilor cauzei, preîntâmpinându-se astfel orice risc de îngreunare a anchetei şi a aflării adevărului judiciar, mai ales că poziţia procesuală de până acum a inculpaţilor reflectă o atitudine reticentă din partea acestora faţă de stabilirea adevărului judiciar.
În acest sens, şi în jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, în mod constant s-a precizat că printre motivele fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracţiune se numără şi riscul că acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiţiei (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968).
Faţă de aceste considerente, constatând că măsura arestării preventive a inculpaţilor se înfăţişează ca fiind, în momentul de faţă, singura măsură care poate asigura un just echilibru între protejarea interesului public şi respectarea drepturilor individuale ale acuzatului, nefiind oportună luarea unei alte măsuri preventive, restrictive de libertate, cum au solicitat apărătorii inculpaţilor, Curtea, în temeiul art. 155 şi următoarele C. proc. pen. a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei şi a dispus prelungirea pe o perioadă de 30 de zile a arestării preventive a inculpaţilor B.M. şi G.B.N.
Totodată au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de cei doi inculpaţi, prin intermediul apărătorilor aleşi, cu privire la luarea faţă de aceştia a unei alte măsuri preventive, restrictive de libertate.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpaţii B.M. şi G.B.N. care au criticat hotărârea ca netemeinică şi au solicitat punerea în libertate.
Curtea, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3856 C. proc. pen. constată că aceasta este temeinică şi legală.
Conform dispoziţiilor art. 155 C. proc. pen. „arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate”.
În cauză au fost administrate până la acest moment procesual probe din care rezultă indicii temeinice ce justifică aprecierea rezonabilă din partea unui observator independent că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive.
De asemenea, cerinţa existenţei pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpaţilor, cerinţă impusă de temeiul arestării preventive - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - este îndeplinită şi la momentul formulării cererii de prelungire a măsurii preventive.
Aşa cum a arătat şi prima instanţă, inculpaţii sunt acuzaţi de săvârşirea unor fapte de corupţie a căror gravitate concretă este apreciată şi prin prisma calităţilor pe care inculpaţii le-au avut - aceea de prim-procuror în cazul inculpatului Betelie şi aceea de secretar general al Primăriei Sector 1 în cazul inculpatului Grigorescu, calităţi de care s-au folosit în săvârşirea faptelor ce le sunt imputate.
Natura şi gravitatea faptelor pretins săvârşite sunt de natură să aducă atingere prestigiului instituţiilor în cadrul cărora inculpaţii şi-au desfăşurat activitatea şi încrederii pe care cetăţenii ar trebui să o aibă în acestea şi de aceea persistenţa pericolului pentru ordinea publică este justificată.
Mai mult, în cazul inculpatului Betelie cercetările au fost extinse şi cu privire la alte infracţiuni, pentru unele din ele dispunându-se şi începerea urmăririi penale, ceea ce înseamnă că pericolul pe care acesta îl prezintă pentru ordinea publică nu s-a estompat ci s-a accentuat.
Prelungirea măsurii arestării preventive este necesară şi pentru a asigura o bună desfăşurare a procesului penal, a preîntâmpina influenţarea unor martori şi distrugerea unor documente cu atât mai mult cu cât au fost extinse cercetările şi la alte fapte penale.
La acest moment temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se menţin, există temeiuri noi care justifică prelungirea în cazul inculpatului Betelie, întrucât au fost extinse cercetările şi cu privire la alte fapte penale. Deşi infracţiunile pentru care s-au extins cercetările nu sunt dintre cele care ar putea determina luarea măsurii arestării preventive, privite în contextul infracţional contribuie la conturarea pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul care este acuzat de lezarea mai multor valori protejate de legea penală.
Înalta Curte constată de asemenea că la acest moment există un just echilibru între respectarea drepturilor inculpaţilor şi protejarea interesului public, şi având în vedere că este prima prelungire după luarea măsurii preventive nu se poate vorbi despre o durată nerezonabilă a măsurii.
De aceea, Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.M. şi G.B.N. împotriva încheierii din 17 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 1293/2/2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 776/2012. Penal. Propunere de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 3428/2012. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
