ICCJ. Decizia nr. 142/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
SENTINŢA NR. 147/2013
DOSAR NR. 7611/1/2012
Şedinţa publică din 05 februarie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29 noiembrie 2012, petentul D.M. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 7905/105/2008*/a1 al Curţii de Apel Ploieşti, apreciind că la instanţa sus-menţionată nu va avea parte de o judecată dreaptă şi imparţială întrucât obiectivitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor, arătând că instanţa de fond a reţinut că nu sunt probe asupra reputaţiei îndoielnice a denunţătorului B.P., dar în sertarul acestuia au fost găsiţi bani din suma destinată flagrantului, bani ce provin din fondurile D.N.A., motiv pentru care consideră că procesul său penal nu va fi unul corect, mai ales în condiţiile în care judecătorii Curţii de Apel Ploieşti au format obiectul plângerilor sale şi ale creditoarei P.C.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Ministerul Justiţiei - Direcţia Elaborare Acte Normative - Serviciul Judiciar, Documentare, Protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Din informarea transmisă de Ministerul Justiţiei - Direcţia Elaborare Acte Normative - Serviciul Judiciar, Documentare, Protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale rezultă că dosarul a cărui strămutare se solicită are ca obiect apelul declarat de petentul D.M. împotriva Sentinţei penale nr. 142 din 19 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Referitor la motivele invocate de petent s-a arătat că nu reprezintă temeiuri de strămutare a judecării cauzei în sensul dispoziţiilor art. 55 C. proc. pen., atâta vreme cât nu s-a dovedit că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii publice, ori când una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul IV, inclusiv, printre judecători sau procurori, asistenţi judiciari sau grefierii instanţei.
În atare situaţie, s-a considerat că la instanţele din judeţul Prahova sunt îndeplinite toate condiţiile pentru ca această cauză să se soluţioneze cu respectarea dispoziţiilor incidente în materie şi a principiilor privind dreptul la apărare şi judecarea cauzei într-un termen rezonabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cererea de strămutare este nefondată.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, niciuna dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent necircumscriindu-se situaţiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. şi de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, membrii instanţei fiind magistraţi de profesie, prezumaţi a fi lipsiţi de orice prejudecată sau de parţialitate.
Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul D.M. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 7905/105/2008*/a1 al Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 05 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 712/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 794/2012. Penal → |
|---|
