ICCJ. Decizia nr. 712/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
SENTINŢA NR. 149/2013
DOSAR NR. 7820/1/2012
Şedinţa publică din 5 februarie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 07 decembrie 2012, petentul A.S. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 10480/288/2012 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, apreciind că la instanţa sus-menţionată nu va avea parte de o judecată dreaptă şi imparţială, întrucât obiectivitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor, arătând că are un verişor primar ce exercită funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu şi că la momentul soluţionării propunerii de arestare preventivă nu i s-a permis să ia contact cu familia, fiind obligat să accepte un apărător din oficiu.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Tribunalul Vâlcea.
Din informarea transmisă de Tribunalul Vâlcea rezultă că dosarul a cărui strămutare se solicită are ca obiect recursul declarat de petentul A.S. împotriva Sentinţei penale nr. 712 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
S-a arătat că nu s-a putut verifica susţinerea petentului în sensul că are un verişor primar la Parchetul Horezu, întrucât nu a fost indicat niciun nume.
Cât priveşte încălcarea dreptului la apărare, în cuprinsul declaraţiilor date în cursul urmăririi penale rezultă că petentul a fost de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Aceeaşi poziţie a exprimat-o inculpatul şi în faţa instanţei în şedinţa publică din 10 octombrie 2012.
Adăugând la acestea împrejurarea că judecata a avut loc pe baza recunoaşterii vinovăţiei, potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi că cererea de strămutare a fost formulată după soluţionarea cauzei în primă instanţă, precum şi că la acest moment a fost soluţionat şi recursul împotriva hotărârii, s-a lăsat la aprecierea Înaltei Curţi cu privire la temeinicia cererii de strămutare.
Cererea de strămutare este nefondată.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, niciuna dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent necircumscriindu-se situaţiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. şi de datele expuse, apreciază că temerile petentei nu sunt justificate, membrii instanţei fiind magistraţi de profesie, prezumaţi a fi lipsiţi de orice prejudecată sau de parţialitate.
Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A.S. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 10480/288/2012 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Obligă petentul la plata sumei 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 793/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 142/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
