ICCJ. Decizia nr. 794/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 794/2012
Dosar nr. 7084/1/2011
Şedinţa publică din 17 mai 2012
Prin Ordonanţa din 11 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., art. 38, 42 şi 45 C. proc. pen., s-a dispus, printre altele, reînceperea urmăririi penale faţă de numiţii O.V. şi N.D., pentru fapta prev. de art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, A.A., M.I. şi C.l., pentru fapta prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a se pronunţa astfel procurorul a reţinut că la data de 15 aprilie 2011, numitul C.I. din Municipiul Craiova, judeţul Dolj, a formulat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere penală împotriva numiţilor P.D. prorector la Universitatea din Craiova, V.l. - rectorul Universităţii din Craiova, S.A. - şef Serviciu Resurse Umane din cadrul Universităţii din Craiova, B.E. - decan al Facultăţii de Automatică din Craiova, G.M. - şef de catedră la Facultatea de Automatică din Craiova, V.R. - profesor la Facultatea de Automatică din Craiova, l.M. - profesor la Facultatea de Automatică Craiova şi fost rector al Universităţii din Craiova, B.M. - profesor la Facultatea de Electrotehnică din Craiova, O.V. - prodecan al Facultăţii de Mecanică din Craiova, N.D. - decan al Facultăţii de Mecanică Craiova, S.V. - fost student al Facultăţii de Mecanică, promoţia 2010, M.I. - director în cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, C.l. - funcţionar în cadrul aceluiaşi minister şi A.A. - fost Ministru al Educaţiei, pentru următoarele motive: împotrivirea la punerea în executare a două hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, îngrădirea dreptului la muncă prin împiedicarea exercitării drepturilor legale în scopul de a fi înlăturat din mediul universitar; interzicerea folosirii de către denunţător a limbii române în activitatea de predare; ameninţarea cu moartea; măriri nelegale de salarii în anul 2002 pentru persoanele selectate după criterii politice şi de clientelism; promovări de posturi inexistente sau fără îndeplinirea condiţiile legale; fabricarea de dosare şi falsuri în acte oficiale pentru obţinerea de fonduri bugetare; acţiuni de mituire a unor membrii ai comisiei ministeriale pentru acreditarea secţiei de calculatoare - engleză; ameninţarea unor studenţi pentru a-i instiga împotriva sa; blocarea unor sesizări formulate de către denunţător, în cursul anului privind pretinse abuzuri comise de numiţii P.D. şi V.I., sesizări care erau adresate Senatului Universităţii.
Denunţul adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a fost trimis spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, care l-a înaintat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, cu adresa din 13 mai 2011.
Cu prilejul audierii, C.I. - cadru didactic în cadrul Facultăţii de Automatică Craiova până în luna decembrie 2010 şi-a precizat obiectul denunţul - în esenţă - vizează următoarele aspecte:
În cursul lunii decembrie 2010, membrii comisiei de cercetare disciplinară, respectiv P.D., S.A., L.M., B.N. de sindicat al Universităţii din Craiova şi O.E. - prorector al Universităţii din Craiova, ar fi întocmit în fals raportul privind rezultatul cercetării disciplinare a denunţătorului, în sensul că ar fi ascuns motivul real pentru care acesta ar fi refuzat postul cu predare în limba engleză, raport ce a stat la baza contractului de muncă încheiat de denunţător cu Universitatea din Craiova.
În perioada 2009-2010, numiţii O.V., N.D. şi D.N. au făcut presiuni asupra sa pentru a da note de trecere unor studenţi recomandaţi de aceştia, presiuni exercitate direct ori prin persoane interpuse (situaţia decanului D.N. despre care se susţine că a făcut intervenţii prin intermediul secretarei M.G.).
Denunţătorul a declarat că la momentul efectuării intervenţiilor, nu i s-a propus să primească bani, bunuri ori alte foloase spre a acorda note de trecere, dar a susţinut că, refuzând să dea curs solicitărilor, a fost ameninţat de profesorul O.V. că „nu-i vor mai călca picioarele prin facultate"; şi avertizat de secretara M.G. că decanul D.N. va urmări dacă dăduse note de trecere celor recomandaţi de el şi se va răzbuna dacă nu va face ce i se cere.
Denunţătorul a susţinut că unul dintre studenţii recomandaţi de O.V. respectiv S.V., l-a ameninţat şi direct, plângerea făcută împotriva acestuia formând obiectul dosarului înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, sub nr. 9103/P/2010.
În perioada 2005-2010, rectorul Universităţii din Craiova, V.I. i-ar fi blocat toate sesizările prin care solicita respectarea unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, întocmirea notei didactice pentru persoana sa conform specializării ori prin care sesiza faptul că şeful de catedră, M.G. primea bani de la studenţi spre a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu sau că se refuza comunicarea către persoana sa a unei copii de pe statul de funcţiuni cu poziţia la care era încadrat.
B.E. ar fi declarat mincinos în faţa comisiei de disciplină că, în perioada 01 octombrie 2010 - 08 decembrie 2010, ar fi constatat că denunţătorul lipseşte în mod repetat de la cursuri.
În perioada 2001-2002, R.V. şi I.M. ar fi dispus în mod abuziv, ca numitul C.I. să nu mai fie titular pe postul pe care îl obţinuse prin concurs, motivându-şi decizia pe împrejurarea că era necesară prezenţa sa la Colegiul Tehnic de Calcul din Râmnicu Vâlcea.
În cursul anului 2003, Ministrul A.A. ar fi „ordonat' decanului P.D. să-l înlăture pe denunţător din învăţământul universitar pentru că ar fi dezvăluit presei o serie de abuzuri ale persoanelor din conducerea Universităţii din Craiova şi Facultăţii de Automatică din Craiova. Aceasta întrucât ulterior apariţiei în cotidianul R.L. din 25 august 2003 a art. „Corupţia instituţionalizată din Universitatea din Craiova are un singur remediu: cătuşele PNA";, a fost sancţionat disciplinar pentru atingerea adusă imaginii Universităţii din Craiova de către conducerea acesteia.
În cursul anului 2009, numitul M.G., şef de catedră la Facultatea de Automatică, i-ar fi cerut suma de 3.000 euro pentru a fi admis la concursul organizat pentru ocuparea unui post cu predare în limba engleză, deşi denunţătorul nu deţinea un atestat de cunoaştere a acestei limbi spre a putea ocupa postul, fără să fi pronunţat numele vreunei persoane în posesia căreia urmau a ajunge banii. Denunţătorul a declarat că a remis doar 1.000 euro din suma pretinsă, ceea ce a atras nemulţumirea şefului de catedră, care ar fi efectuat mai multe demersuri pentru ca denunţătorul să fie titularizat pe post.
A mai susţinut că M.G. ar fi cerut, în cursul anului 2009 membrilor catedrei pe care o conducea şi contribuirea cu bani ori efort personal la a crea condiţii plăcute membrilor comisiei de acreditare a secţiei cu predare în engleză.
În cursul anului 2004, L.M. ar fi trecut note în catalog unor studenţi apropiaţi lui la o disciplină predată de către denunţător, iar pentru a descoperi fapta pretins a fi fost săvârşită, ar fi dispărut din arhiva facultăţii în care s-au trecut în fals note.
Astfel cum au fost descrise faptele de corupţie sesizate în sarcina numiţilor O.V. şi D.N., prodecan şi respectiv, decan la Facultatea de Mecanică din Craiova - ce atrag competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - de a interveni pe lângă denunţător în scopul acordării de note de trecere unor studenţi, dacă nu au fost însoţite de acte de promisiune, oferire sau dare de bani ori alte avantaje, s-a reţinut că nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă.
Cum nu există nici o dovadă că fostul Ministru al Educaţiei A.A., ar fi „ordonat"; conducerii Universităţii din Craiova să-l înlăture pe denunţător din postul deţinut, în cauză s-a dispus neînceperea urmăriri penală faţă de acesta şi de ceilalţi funcţionari ai Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
În ceea ce priveşte fapta profesorului M.G., de a fi pretins de la denunţător suma de 3.000 euro pentru a interveni în scopul admiterii acestuia la concursul organizat pentru ocuparea unui post cu predare în limba engleză, astfel cum a fost descrisă de către C.I., faptă susceptibilă de încadrare în disp. art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, s-a reţinut că atrage competenţa de soluţionare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, în favoarea căruia a fost declinată competenţa şi cu privire la toate celelalte fapte sesizate în virtutea unei mai bune înfăptuiri a justiţiei.
Împotriva Ordonanţei din 11 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova a formulat plângere petiţionarul C.I., plângere care a fost respinsă prin Ordonanţa din 09 august 2011 a procurorului şef adjunct al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Împotriva acestei din urmă ordonanţe a formulat plângere petiţionarul C.I.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângerea petiţionarului C.I. a fost înregistrată sub nr. 7084/1/2011.
În plângerea formulată, petentul C.I. a criticat rezoluţia atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, criticile formulate fiind expuse în cererea formulată în scris.
În motivarea plângerii formulată în scris şi depusă la dosarul cauzei petentul a invocat, în esenţă că nu au fost audiate persoanele la care se referă plângerea formulată de el, că nu au fost verificate faptele sesizate, referitoare la acordarea, în mod nelegal, a unor drepturi salariale unor funcţionari din cadrul Universităţii Craiova şi că nu au fost efectuate cercetări complete privitoare la împrejurările în care au avut loc promovări ilegale ale unor persoane din aceeaşi instituţie de învăţământ superior, că au fost falsificate unele înscrisuri şi a fost săvârşită infracţiunea de luare de mită de către mai multe persoane, grupul organizat în stil mafiot din Universitatea Craiova grup coordonat de prorectorul P.D. l-a ameninţat cu moartea atât pe petent cât şi pe familia acestuia, mai mulţi funcţionari din Ministerul Educaţiei, intimaţi în prezenta cauză, au dat ordin rectorului I.V. să se dispense de el. Practic petentul a invocat aceleaşi argumente formulate şi în faţa procurorului şef.
1. Cu privire la excepţia tardivităţii formulării plângerii excepţie invocate de procuror, Înalta Curte constată că nu este întemeiată şi o va respinge.
Datele de comunicare la care a făcut referire procurorul în cadrul concluziilor orale în faţa instanţei se referă la ordonanţa iniţial emisă din 11 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, care a fost atacată ulterior de petent şi soluţionată de procurorul şef adjunct al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin Ordonanţa din 09 august 2011.
Or, instanţa a fost sesizată prin Ordonanţa procurorului şef adjunct al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin Ordonanţa din 09 august 2011 chiar dacă soluţionarea cauzei vizează pe fond Ordonanţa din 11 iulie 2011, iar termenul de 20 de zile de sesizare al instanţei are în vedere comunicarea ordonanţei procurorului şef.
Constată că Ordonanţa şefului adjunct al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost emisă la data de 09 august 2011, dată la care a fost şi comunicată petentului (Dosar nr. 533/II-2/2011). „Comunicarea"; însă ataşată la dosarul cauzei constă în formularul tipizat emis de Parchet către petent, însă nu există la dosarul cauzei dovada certă de comunicare respectiv, de primire de către petent, a ordonanţei mai sus arătate, cu confirmare de primire sau prin intermediul vreunui oficiu poştal că acesta într-adevăr a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia din urmă ordonanţe.
Petentul a formulat plângere în faţa instanţei la data de 02 septembrie 2011, conform datei poştei aplicată pe plicul în care a transmis plângerea instanţei.
Or, atâta vreme cât la dosarul cauzei nu există comunicarea propriu-zisă, certă, a copiei ordonanţei procurorului şef către petent conform normelor procedurale, acest dubiu nu poate decât să-i profite petentului astfel că Înalta Curte constată plângerea formulată în termenul prevăzut de art. 2782 pct. (3) C. proc. pen.
2. Cu privire la fondul cauzei, examinând cauza sub toate aspectele conform art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca, orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. Accesul liber la justiţie este reglementat de legiuitor, iar cel nemulţumit de soluţia dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aşa cum, de altfel, a procedat şi petiţionarul, prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de faţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 200 C. proc. pen. „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată";.
Organul de urmărire penală sesizat potrivit unuia din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală în succesiunea determinată de lege, acte care au menirea de a clarifica aspectele care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunii şi pot conduce la constatarea unuia din cazurile reglementate de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În cauză, în urma actelor premergătoare efectuate, Înalta Curte constată, că procurorul a reţinut corect situaţia de fapt potrivit căreia, intimaţii O.V., D.N., nu au săvârşit fapta prev. de art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 iar intimaţii A.A., M.I. şi C.I. nu au săvârşit fapta prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Totodată, se mai constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaţilor O.V., D.N., A.A., M.I. şi C.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi respectiv art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare administrate în cauză nu a rezultat faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă faţă de intimaţii O.V. şi D.N. şi nu există fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în ceea ce-i priveşte pe intimaţii A.A., M.I. şi C.l.
Întrucât, în speţă, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că în timpul desfăşurării activităţilor în cadrul Universităţii din Craiova sau în legătură cu desfăşurarea activităţii profesorale din cadrul instituţiei de învăţământ, aceştia ar fi săvârşit cu intenţie vreo faptă de natură a antrena răspunderea lor penală şi, cu atât mai puţin, săvârşirea unor fapte prin care să aducă atingere intereselor legale ale vreunei persoane, s-a apreciat, în mod justificat, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţoională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, prin pronunţarea ordonanţei atacate cu prezenta plângere, că susţinerile petiţionarului nu au niciun suport probator.
De altfel, Înalta Curte constată că petiţionarul nu a produs dovezi în sprijinul celor relevate şi nu a făcut referire la aspecte concrete, ce ţin de elementele constitutive ale acestor infracţiuni, fiind simple afirmaţii lipsite de orice fundament real.
Faptul că petentul a fost nemulţumit de modul cum profesorii din cadrul Universtăţii Craiova sau funcţionarii din cadrul Ministerului Economiei îşi desfăşoară activitatea de învăţământ, nu poate să conducă la concluzia că intimaţii au săvârşit fapte penale care să atragă răspunderea penală, disciplinară a intimaţilor atâta timp cât au fost avute în vedere actele administrate de părţi în vederea dispunerii de către Parchet a unei soluţii legale şi temeinice. De asemenea faptele nu există în materialitatea lor cât timp nu se poate reţine că au fost săvârşite cu intenţie şi că prin aceasta s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale persoanei.
Împrejurarea că intimaţii O.V., D.N., A.A., M.I. şi C.I., în cadrul Universităţii din Craiova nu îşi desfăşoară activitatea universitară conform aprecierii petentului sau funcţionarii din Ministerul Educaţiei nu ar fi desfăşurat activităţi pe măsura cerinţelor petentului nu poate determina începerea urmăririi penale faţă de intimaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru acest aspect existând căi de atac prevăzute expres de legiuitor.
În consecinţă, respingând plângerea şi dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei a dispus o rezoluţie temeinică şi legală.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) Teza ultimă C. proc. pen., va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva Ordonanţei din 11 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentinţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva Ordonanţei din 11 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova.
Menţine ca legală şi temeinică ordonanţa atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 638/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 911/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
