ICCJ. Decizia nr. 407/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 407/2012
Dosar nr. 10288/1/2011
Şedinţa publică din 19 martie 2012
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29 decembrie 2011, petiţionarii S.V.L. şi S.S. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2089/241/2011 al Judecătoriei Huşi, apreciind că la instanţa susmenţionată nu vor avea parte de o judecată dreaptă şi imparţială, întrucât obiectivitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor.
În argumentare, petiţionarii au arătat că modul arbitrar şi părtinitor de instrumentare a dosarului penal format urmare plângerii penale formulate împotriva numitului V.I., modalitatea discriminatorie de interpretare a actelor premergătoare de către procurorul de caz şi soluţia nelegală de netrimitere în judecată dispusă faţă de făptuitor, precum şi relaţiile în plan socio-politic ale făptuitorului - influenţează în mod negativ climatul în care se desfăşoară procesul penal, condiţiile unei judecăţi imparţiale reclamând cu necesitate strămutarea cauzei la o instanţă egală în grad.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Tribunalul Vaslui.
Din informarea transmisă de Tribunalul Vaslui rezultă că dosarul a cărui strămutare se solicită are ca obiect plângerea formulată de petiţionarii S.V.L. şi S.S. împotriva rezoluţiei nr. 1215/P/2010 din 03 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Huşi prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul V.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.
În cuprinsul aceleiaşi informări a fost prezentat stadiul procesual al dosarului şi etapele parcurse de acesta, în final lăsându-se la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa asupra cererii de strămutare.
Cererea de strămutare urmează a fi respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, niciuna dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petiţionari necircumscriindu-se situaţiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.
În acest sens, se constată că susţinerile petiţionarilor referitoare la modul arbitrar şi părtinitor de instrumentare a dosarului penal format urmare plângerii penale formulate împotriva numitului V.I., modalitatea discriminatorie de interpretare a actelor premergătoare de către procurorul de caz şi soluţia nelegală de netrimitere în judecată dispusă faţă de făptuitor, precum şi la relaţiile în plan socio-politic ale făptuitorului - lipsite, de altfel, de orice suport probator, nu pot constitui indicii ale imparţialităţii instanţei care soluţionează plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului, o analiză a unei astfel de manifestări vizând exclusiv conduita instanţei în cazul concret dedus judecăţii, iar nu conduita organelor de urmărire penală.
Or, în cauza de faţă, petiţionarii invocă imparţialitatea instanţei de judecată folosindu-se de argumente ce ţin de activitatea parchetului, singurul element invocat de petiţionari şi care ar putea avea consecinţe negative asupra obiectivitătii instanţei - sistemul relaţional socio-politic deosebit al intimatului V.I., fiind nedovedit.
În acest sens, se reţine că în cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. şi de datele anterior expuse, apreciază că temerile petiţionarilor nu sunt justificate, membrii instanţei fiind magistraţi de profesie, prezumaţi a fi lipsiţi de orice prejudecată sau de parţialitate.
Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiţionarii S.V.L. şi S.S. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2089/241/2011 al Judecătoriei Huşi.
Obligă petiţionarul S.V.L. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă petiţionara S.S. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 405/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 409/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
