ICCJ. Decizia nr. 405/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 405/2012
Dosar nr. 8505/1/2011
Şedinţa publică din 19 martie 2012
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24 octombrie 2011, petentul S.P.P.D. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 4670/101/2011 al Tribunalului Mehedinţi, arătând că datorită mediatizării cauzei pe plan local, precum şi a presiunii constante şi puternice exercitate asupra părţilor din proces, nu va putea beneficia de un proces echitabil.
Petiţionarul a mai arătat că, deşi completul de judecată pare să nu fie impresionat de actele şi lucrările dosarului, este puţin probabil ca acesta să poată rezista avalanşei de influenţe negative din media, care sunt lipsite de suport probator, existând riscul vehiculării ideii că justiţia nu a fost promptă în condiţiile în care în mass-media s-a vehiculat ideea că inculpaţii vor fi cercetaţi chiar şi pentru tentativă de omor.
În dovedirea cererii de strămutare petiţionarii au depus un amplu set de înscrisuri, precum şi memorii scrise.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Craiova.
Din informarea transmisă de Curtea de Apel Craiova rezultă că în dosarul a cărui strămutare se solicită (disjuns din Dosarul nr. 3676/101/2011 al Tribunalului Mehedinţi) sunt cercetaţi inculpaţii M.G., E.I., S.P.P.D., Ş.E., toţi în stare de arest preventiv, şi B.R., în stare de liberate, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1), art. 250, art. 189 ş.a.
Referitor la cererea de strămutare s-a reţinut că verificările efectuate au confirmat faptul că dosarul a cărei strămutare se solicită a suscitat un interes deosebit al mass-mediei locale, încă de la prima propunere de arestare preventivă formulată faţă de inculpatul Ş.E., cauza fiind intens mediatizată, prin prezentarea succintă a stării de fapt ce a fost reţinută prin actele de urmărire penală şi chiar prin prezentarea publică a unor interviuri luate purtătorului de cuvânt al Tribunalului Mehedinţi referitoare la desfăşurarea cercetării judecătoreşti.
De asemenea, s-a reţinut că, la termenele de judecată ale cauzei s-a constatat un interes deosebit şi din partea publicului, prezenţa fiind mai numeroasă decât la alte cauze, astfel încât şi lucrătorii de poliţie au fost mai numeroşi, avându-se în vedere necesitatea asigurării ordinii şi a securităţii desfăşurării şedinţelor de judecată.
Totodată, s-a arătat că în cadrul Tribunalului Mehedinţi este angajat un grefier cu numele „C.", însă din relaţiile furnizate - care nu au putut fi verificate - acesta a arătat că nu este rudă cu partea vătămată C.I.
Cu toate acestea, Curtea de Apel Craiova a concluzionat că în cauză nu există motive legale şi temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare, aprecierile personale ale petiţionarului nefiind susţinute de probe şi necircumscriindu - se cazurilor prev. de art. 55 C. proc. pen.
Cererea de strămutare este nefondată.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, niciuna dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent nu se circumscriu situaţiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.
În acest sens, se constată că suspiciunile petentului în sensul că imparţialitatea şi obiectivitatea magistraţilor ar putea fi afectate datorită influenţei şi climatului în care se desfăşoară procesul penal şi mediatizării cauzei nu sunt susţinute de probe, acestea neputând constitui motiv de suspiciune cu privire la posibila părtinire a instanţei.
Corespunzător, se constată că măsurile privind însoţirea părţilor vătămate şi a martorilor la sediul instanţei şi în sala de judecată de către lucrători din cadrul I.P.J. Mehedinţi care au participat la ancheta penală a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi - au un caracter pur administrativ, justificate de necesitatea asigurării normalei desfăşurări a procesului penal, în raport de numărul foarte mare al persoanelor care au participat la judecarea cauzei, astfel de elemente neputându-se circumscrie unor eventuale indicii ale lipsei de imparţialitate a instanţei.
Deopotrivă, nici legătura de rudenie (nedovedită) dintre o parte vătămată şi unul dintre grefierii secţiei penale a Tribunalului Mehedinţi şi nici articolele din presa locală, precum şi aserţiunile purtătorului de cuvânt al instanţei pe tema dosarului cauzei nu se circumscriu vreuneia dintre situaţiile prevăzute de art. 55 C. proc. pen. care să justifice admiterea cererii de strămutare, nefiind dovedită aşa zisa imparţialitate a instanţei şi nici legătura de cauzalitate dintre aceasta şi elementele anterior menţionate.
În acest sens se reţine că, în cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. şi de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, membrii instanţei fiind magistraţi de profesie, prezumaţi a fi lipsiţi de orice prejudecată sau de parţialitate.
Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiţionarul S.P.P.D. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 4670/101/2011 al Tribunalului Mehedinţi.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1318/2012. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 407/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
