ICCJ. Decizia nr. 100/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 100/2013

Dosar nr. 8962/110/2010

Şedinţa publică din 15 ianuarie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 286/D din 13 decembrie 2011 a Tribunalului Bacău s-a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C de procedură penală a fost achitat pe inculpatul D.A.I., pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu a fost comisă de către inculpat.

În baza art. 346 C. proc. pen. a fost respinsă cererea Statului Român prin ANAF de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate de DGFP Bacău prin Adresa R2836 din 19 ianuarie 2011.

S-a constatat că SC "A." SRL Bacău a fost radiată.

S-a dispus plata din fondul special al M.J.L.C. a sumei de 200 RON reprezentând onorariu avocat N.M., desemnat din oficiu.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău nr. 75/P din 9 decembrie 2010 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.A.I., a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în perioada mai 2007 - aprilie 2008, asociat şi administrator unic al SC "A." SRL Bacău, acţionând în calitate de reprezentant legal al acestei firme:

- nu a evidenţiat în contabilitate un număr de 730 facturi fiscale aferente livrărilor de combustibili către un număr de 19 societăţi;

- a schimbat destinaţia unor produse energetice scutite de la plata accizelor şi care au fost folosite în realitate drept combustibili pentru motoare şi încălzire; acte materiale săvârşite în realizarea scopului urmărit şi atins, de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale către bugetul de stat, respectiv plata taxelor şi impozitelor în cuantum total de 39.573.925,50 RON reprezentând:

20.970.473,09 RON - accize ;

10.099.019,19 RON - T.V.A.;

8.504.437,21 RON - impozit pe profit.

Prejudiciul produs bugetului de stat este nerecuperat.

Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Bacău, în numele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca reprezentant al Statului Român şi în baza Mandatului 179792 din 20 decembrie 2010 s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului D.A.I. la plata sumei de 68.121.917 RON, cu majorările, penalităţile şi dobânzile aferente debitului, până la achitarea în totalitate a prejudiciului, în conformitate cu prevederile art. 119 C. proc. fisc.

Din cuprinsul Adresei 704935 din 24 noiembrie 2010 a Gărzii Financiare - Secţia Judeţeană Bacău din subordinea A.N.A.F. a rezultat că suma de 68.121.917 RON se compune din:

- T.V.A. - 5.316.230 RON;

- impozit pe profit 4.476.786 RON;

- accize 43.775.896 RON;

- majorări de întârziere 14.553.005 RON.

Partea civilă a precizat că majorările de întârziere se datorează pentru neplata la termenele scadente a obligaţiei principale, în baza principiului de drept conform căruia accesoriul urmează principalul, aplicabil la soluţionarea laturii civile, alăturată laturii penale. în opinia părţii civile aceste din urmă obligaţii curg direct din lege, cu titlu de sancţiuni pentru neplata la scadenţă a obligaţiilor principale. Partea civilă a solicitat, în temeiul art. 16 C. proc. pen. introducerea în cauză a SC "A." SRL Bacău, în calitate de parte responsabilă civilmente, pentru a răspunde civil de consecinţele faptelor săvârşite de către inculpatul D.A.I., pentru ca în final acesta să fie obligat în solidar cu societatea comercială de mai sus la acoperirea prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Instanţa de fond a apreciat că nu a putut să dea curs cererii părţii civile pentru că SC "A." SRL Bacău a fost radiată, încă din cursul urmăririi penale, ca urmare a închiderii falimentului.

Instanţa de fond a mai reţinut că, istoricul firmei de mai sus, prin intermediul căreia s-a produs un prejudiciu, atât de mare a fost arătat în cele ce urmează:

Sub nr. J/04/564/08 mai 1995 a fost înmatriculată SC "A.C." SRL Bacău, având ca asociat unic şi administrator pe R.M.

În 2001, printr-un Act adiţional (nr. 807 din 6 martie 2001), R.M. a ieşit din societate, intrând B.A.R. - devenită ulterior B. Cu acel prilej a fost schimbată denumirea societăţii în SC "A." SRL Bacău, cu sediul în Bacău, str. P. 8/Â/13, administrată şi reprezentată de B.A.R. (fostă B.).

Oficiul Registrului Comerţului Bacău din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie Bacău a eliberat un nou Certificat de înmatriculare al firmei, sub noua denumire SC "A." SRL Bacău şi noul sediu.

La data de 26 noiembrie 2001, activitatea principală a firmei de mai sus o constituia comerţul cu amănuntul prin standuri şi pieţe.

Printr-un alt Act adiţional, atestat sub nr. 382 din 25 ianuarie 2007 de către un consilier juridic, cu formula atest data, identitatea părţilor şi conţinutul, nicidecum prin autentificare, de către un notar public, B.A.R. s-a retras din societatea SC "A." SRL Bacău, B.A.R., cesionând părţile sociale deţinute în valoare de 1.000 RON, reprezentând 100% din capitalul social, numitului D.A.I., cooptat în societate prin acelaşi document, care devine asociat unic şi administrator al SC "A." SRL Bacău, care şi-a schimbat obiectul de activitate în comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi, cât şi al produselor derivate.

Actul adiţional a fost redactat de un SRL respectiv de SC "S.G." SRL Bacău, reprezentată prin S.I.S.G., care s-a folosit de o declaraţie notarială a inculpatului D.A.I., autentificată sub nr. 276 din 25 ianuarie 2001 la Biroul Notarului Public G.F., prin care a afirmat că îndeplinea condiţiile legale prevăzute de legislaţia în vigoare pentru deţinerea şi exercitarea calităţii de asociat/administrator unic, conform Legii nr. 31/1990 republicată, la SC "A." SRL Bacău.

Într-adevăr, inculpatul D.A.I., născut la 18 noiembrie 1971 în Ploieşti, judeţul Prahova, domiciliat în satul Păuleşti, judeţul Prahova nu era cunoscut cu antecedente penale şi nu avea fapte înscrise în cazierul fiscal.

Prin aceeaşi firmă SC "S.G." SRL Bacău, reprezentată prin aceiaşi S.I.S.G. s-a redactat un nou act constitutiv al societăţii comerciale SC "A." SRL Bacău, care a fost semnat de către inculpatul D.A.I. şi atestat, în ceea ce priveşte data, identitatea părţilor şi conţinutul, sub nr. 381 din 25 ianuarie 2007 de acelaşi consilier juridic, M.F.V.

Prin actul de mai sus, inculpatul D.A.I. a împuternicit-o pe S.I.S.G. să-l reprezinte la D.G.F.P. Bacău, la Oficiul Registrului Comerţului Bacău, în faţa Judecătorului delegat, în vederea înregistrării şi înmatriculării SC "A." SRL Bacău.

La instituţiile sus-menţionate aceasta din urmă a fost împuternicită să facă cereri, să depună aţele necesare, să facă declaraţii, să achite taxe, să obţină avizele necesare funcţionării societăţii, ridicând toate actele, semnând în numele şi pentru inculpat, orice şi oriunde va fi necesar.

La data de 25 ianuarie 20097, inculpatul D.A.I. a dat un specimen de semnătură, legalizat prin Încheierea B.N.P. G.F. nr. 579.

La data de 26 ianuarie 2007, inculpatul a încheiat contractul de comodat pentru spaţiu.

La data de 29 ianuarie 2007, prin Încheierea nr. 590 pronunţată de Tribunalul Bacău a fost admisă cererea petentei de înscriere a menţiunilor.

La data de 1 februarie 2007 Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău a eliberat un nou certificat de înregistrare pentru SC "A." SRL Bacău, consemnându-se că activitatea principală a firmei constă în comerţul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate.

Analizând succesiunea documentelor după înregistrarea lor s-a constatat că s-a modificat actul constitutiv al societăţii (înregistrat sub nr. 381), anterior intrării inculpatului în societate (înregistrat sub nr. 382). Cele două acte fiind emise în aceeaşi zi nu se pune problema unei ilegalităţi, respectiv a unei nulităţi, însă s-a observat o anumită grabă, chiar neglijenţă.

Instanţa de fond a mai reţinut că, nu s-a putut stabili de de nu s-a apelat la serviciile unui notar public pentru redactarea tuturor actelor, ajungându-se la concluzia că s-a evitat cu bună-ştiinţă notarul public, de teamă a nu pune întrebări incomode, în condiţiile în care SC „A." SRL Bacău făcea parte din categoria firmelor care prezentau interes pentru „interlopii cu gulere albe", numai bună de folosit ca instrument pentru păgubirea altor firme, cât şi pentru prejudicierea statului, pentru apreciindu-se că în momentul de faţă marile fraude se fac prin intermediul persoanelor juridice, nicidecum în numele unor persoane fizice.

De asemenea, s-a mai reţinut că, SC "A." SRL Bacău a fost practic vândută, posibil ca urmare a unui anunţ la mica publicitate. Cumpărătorul putea să înfiinţeze o nouă societate comercială, însă în vederea realizării scopurilor ilegale, pe care le-a urmărit avea nevoie de o firmă veche, cu credibilitate în domeniul afacerilor, bucurându-se de bonitate firmele înfiinţate de mult, fără istoric fiscal negativ.

Nu întâmplător a fost cumpărată o societate comercială din Bacău, pentru că exista interesul abaterii atenţiei autorităţilor statului, dirijarea anchetei pe o pistă falsă, în condiţiile în care pe linie fiscală se făcuse verificări serioase în urma cărora se constatase existenţa unei reţele organizate având drept scop obţinerea de venituri ilegale prin schimbarea destinaţiei produselor energetice, neaccizate şi introducerea acestora în circuitul carburanţilor prin intermediul unei reţele ilegale de producţie, transport şi comercializare.

Un alt motiv pentru care a fost cumpărată o societate comercială din Bacău a fost şi acela, de a complica şi mai mult lucrurile pentru a face imposibilă tragerea la răspundere a celor cu adevărat vinovaţi; existenţa unei veritabile caracatiţe penale, care acţiona pe raza mai multor judeţe impunea un circuit al documentelor printr-o firmă bidon, care avea rostul de a atrage toate datoriile către stat. Fireşte, administratul unei astfel de firme nu putea avea decât rolul de ţap ispăşitor. De regulă astfel de victime sunt recrutate din rândul boschetarilor (cetăţeni fără adăpost) care n-au antecedente penale, din rândul bolnavilor incurabili, bolnavilor psihic ş.a.

Instanţa de fond a mai reţinut că, inculpatul nu făcea parte din aceste categorii de persoane, nu era cunoscut cu antecedente penale, era absolvent al unei şcoli profesionale, credul ca majoritatea oamenilor simpli, fără absolut nici o experienţă în domeniul afacerilor, aflat la data preluării societăţii în căutarea unei slujbe, cu un aspect fizic plăcut. Cei care s-au folosit de el au avut grijă ca să nu vorbească prea mult pentru a nu se observa că era în fapt o marionetă în mâinile altora.

Societatea A. SRL Bacău a deschis conturi de virament la două bănci din Bacău (T şi R) majoritatea viramentelor făcându-se prin Sucursala din Bacău a BT.

Odată cu preluarea societăţii au fost luate în primire şi imprimatele cu regim special, ştampile ş.a.m.d.

SC "A." SRL Bacău nu a ţinut evidenta contabilă a afacerilor desfăşurate, astfel că activitatea comercială desfăşurată în intervalul mai 2007 - aprilie 2008 s-a făcut prin reconstituire, ca urmare a controlului încrucişat efectuat la firme, de la care societatea de mai sus a achiziţionat produse energetice ori la care a livrat combustibili.

Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că Rechizitoriul nr. 75/P/09 din decembrie 2010 a fost întemeiat pe raportul de constatare tehnico-ştiinţific (R.T.S.) întocmit de un specialist din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul teritorial Bacău şi care se află în dosarul de urmărire penală.

Din probele dosarului a rezultat că SC "A." SRL Bacău s-a aprovizionat cu mărfuri şi a vândut mărfuri.

în ceea ce priveşte aprovizionările, s-a constata că în perioada mai 2007 - martie 2008, SC "A." SRL Bacău a achiziţionat prin intermediul SC "T.O.C." SRL Ploieşti, de la următoarele societăţi comerciale :

1) SC "M.P.I." SRL Găneasa, judeţul Olt: 4.274.441 1 XOL; 264.960 1 PAULINEK; 350.646 1 MARTYK.

2) SC "P." SRL Chişineu Criş, judeţul Arad: 685.440 kg combustibil tip SI, pentru focare industriale.

3) SC "L.R." SRL Ploieşti : 132.000 kg ulei SN 150; 30.000 kg ulei OB 300.

4) SC "R.C." SRL Bărcăneşti, judeţul Prahova: 751.358 kg grastex; 188.940 selvoxil; 86.492 kg desovit.

Prin intermediul SC "BBS T." SRL Ploieşti, judeţul Prahova, SC "A." SRL Bacău a achiziţionat de la următoarele societăţi comerciale:

1) SC "B.T.C." SRL Comarnic, judeţul Prahova: 36.240 kg ulei regenoid 100 H;

2) SC "P." SRL Giurgiu: 66.160 kg ulei OB 300; 105.640 kg ulei industrial 120 A.

Prima instanţă a mai reţinut că, prin intermediul SC "U.M." SRL Deva, judeţul Hunedoara a achiziţionat de la SC "M.P.I." SRL Găneasa, următoarele produse: 29.885 1 XOL; 60.107 1 Paulinek; 21.600 1 Martyk.

Prin intermediul SC "D.I." SRL Ploieşti, judeţul Prahova, a achiziţionat de la SC "M.P.I." SRL Găneasa judeţul Olt: 59.,715 1 XOL.

Din desfăşurătorul tip cearşaf a rezultat facturile emise de SC "P.I.C" SRL Ploieşti pentru SC "A." SRL Bacău, care au fost în număr de 243, procedându-se practic la o refacturare.

După cum s-a observat, SC "A." SRL Bacău a primit mărfuri de la aceeaşi SC "M.P.I." SRL de la mai mulţi furnizori : SC "P.I.C" SRL Ploieşti; SC "U.M." SRL Deva; SC "D.I." SRL Ploieşti.

La calculul accizelor datorate statului de către SC "A." SRL Bacău au fost avute în vedere doar aprovizionările cu produse petroliere de la: SC "P." SRL Chişineu Criş - 685.440 kg combustibil S1; SC "L.R." SRL Ploieşti - 162.060 kg uleiuri minerale; SC "BBS T." SRL Ploieşti - 208.040 kg uleiuri minerale.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 18 decembrie 2009 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău, a rezultat în mod explicit de ce s-a procedat astfel, în sensul că pentru celelalte aprovizionări efectuate de SC "A." SRL Bacău nu s-au calculat accize, deoarece prin două R.I.F. (Raport de Inspecţie Fiscală) nr. 16464/24255 din 7 iulie 2008 întocmit în comun de către reprezentanţii Direcţiei regionale de accize şi Operaţiuni Vamale Craiova - Serviciul Antifraudă Fiscală şi Vamală şi cei ai D.G.F.P. Olt, Slatina, A.F.P. pentru contribuabili Mijlocii - Serviciul - de Inspecţie Fiscală pentru SC "M.P.I." SRL Găneasa, judeţul Olt şi nr. 2776 din 31 martie 2008 întocmit de către reprezentanţii A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală, pentru SC "R.C." SRL Bărcăneşti judeţul Prahova, s-au stabilit accizele datorate statului de cele două societăţi, eliberându-se şi titlurile executorii pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului de stat.

Accize datorează statului societatea.

Prin R.T.S. (raportul de constatare tehnico-ştiinţific) s-au stabilit obligaţiile de plată a accizelor, în sarcina A. SRL Bacău, atât în calitate de cumpărătoare/beneficiară, cât şi în calitate de vânzătoare/furnizoare de mărfuri.

Referitor la aceasta din urmă calitate a firmei de mai sus au fost avute în vedere livrările de păcurină.

Tot din cuprinsul R.T.S.-ului rezultă că SC A. SRL Bacău a datorat accize în ceea ce priveşte vânzarea de păcurină neconformă datorită unor greşeli de facturare.

Din anexa 9 la R.T.S. a rezultat că în perioada 23 ianuarie - 16 aprilie 2008, SC "A." SRL Bacău a livrat 17.905,83 t de păcurină neconformă, către SC "W.I.I." SRL Constanţa, cu 484 facturi fiscale.

Un alt centralizator al facturilor emise către societatea comercială din Constanţa se află în dosar urmărire penală, facturile în xerocopie aflându-se în acelaşi volum. În cuprinsul fiecărei facturi a fost indicată acciza, inclusă în preţul mărfii care trebuia achitat de către cumpărător. Livrările s-au făcut cu mijloace auto de transport, fără a se indica numărul acestora, plata preţului făcându-se cu O.P. de fiecare dată inculpatul D.A.I. ar fi însoţit mărfurile, în calitate de delegat. Or, el în drept era administratorul, asociatul unic al firmei, patronul acesteia.

În ceea ce priveşte greşeala, în R.T.S. se arata că în cuprinsul celor 484 de facturi, privind livrarea a 17.905, 83 t păcurină neconformă emise de SC "A." SRL Bacău a fost evidenţiat un preţ unitar pe tonă de 795 RON, cu o acciză de 33,57 RON/tonă, rezultând o valoare de 14.836.233,56 RON, din care acciza era în valoare de 601.098,71 RON.

Conform Anexei nr. l din titlu VII al Legii nr. 571/2003 (codul fiscal), cu modificările şi completările ulterioare, nivelul accizei pentru păcură în anul 2008 a fost de 13,7 euro/t, la un curs stabilit conform art. 218 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că valoarea în RON a accizelor .. datorate bugetului de stat .. se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro la cursul de schimb valutar comunicat de BNR pentru prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent. Acest curs se utilizează pe toată durata anului următor, respectiv 1 euro = 3,3565 RON pentru anul 2008.

Ca atare valoarea corectă a accizei, care ar fi trebuit să fie trecută de către SC "A." SRL Bacău, în cuprinsul celor 484 facturi către SC "W.I.I." SRL Constanţa, în situaţia în care aceasta ar fi livrat păcurină neconformă, ar fi fost de 45,98 RON/t, nicidecum de 33,57 RON/t.

Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, prin Adresa 6231 din 15 august 2008 a făcut cunoscut că SC "W.I.I." SRL Constanţa nu funcţionează la sediul declarat, ceea ce înseamnă că are comportamentul unei societăţi fantome.

SC "A." SRL Bacău nu a depus la organele fiscale teritoriale raportările periodice prevăzute de lege, nu deţine autorizaţie de utilizator final sau de antrepozit fiscal de producţie şi nu s-a declarat plătitor de accize, în conformitate cu prevederile art. 175 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, în care se prevede că: „Produsele energetice, altele decât cele de la alin. (3) sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motiv. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent".

În cuprinsul R.T.S. s-a reţinut că SC "A." SRL Bacău datorează accize, având în vedere că societatea nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite la punctul 5 alin (2) din normele metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea nivelului accizei avându-se în vedere pct. 5 alin (4) din aceleaşi norme, care menţionează că „Pentru produsele aflate într-una din situaţiile prevăzute la alin (4), (5) şi (6) ale art. 175 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care operatorul economic nu îndeplineşte obligaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), în cazul combustibilului pentru motor şi al aditivilor se datorează o acciză egală cu acciza prevăzută pentru benzina cu plumb, iar în cazul combustibilului pentru încălzire acciza datorată este cea prevăzută pentru motorină".

Nivelul accizelor pentru anii 2007 şi 2008 pentru benzina fără plumb a fost de 547 euro/t, respectiv 421,19 euro/t, respectiv 274,625 euro/1.000 t, conform Anexei 1 la Titlu VII - al Legii nr. 571/2003 (codul fiscal), cu modificările şi completările ulterioare.

Cursul valutar avut în vedere a fost de: 1 euro = 3,5334 RON pentru anul 2007; 1 euro = 3,3565 RON pentru anul 2008.

În anexa 10 la R.T.S. este prezentat modul de calcul al accizelor, a impozitului pe profit şi a TVA-ului aferent, livrărilor efectuate de către SC "A." SRL Bacău către SC "W.I.I." SRL Constanţa.

Societăţile comerciale cărora SC "A." SRL Bacău le-a livrat produse energetice au fost prezentate în Anexele 8.0 - 8.18 şi Anexa 9 din R.T.S.

Astfel livrările totale efectuate de SC "A." SRL Bacău, care au fost probate cu acte, au fost în sumă totală de 50.466.988,68 RON.

TVA-ul colectat, aferent acestor livrări şi care trebuie plătit de SC "A." SRL Bacău către bugetul consolidat al statului este de 10.099.019,19 RON, după cum rezultă din Anexa 11 a R.T.S. şi care se compune din 352.235,15 RON + 158.056,20 RON + 3.172.820,52 RON + 6.415.907,33 RON.

Din reconstituirea afacerilor SC "A." SRL Bacău a rezultat că ar fi livrat către diverşi clienţi următoarele cantităţi de produse energetice: motorină euro 4 - 6.479.087 t; motorină euro 5 - 64.550 t; benzină fără pb - 145.500 t; benzină eco - 39.500 t; benzină super - 32.200 t; păcurină neconformă - 17.905,83 t.

Asupra bazei de impozitare de 50.466.988,68 RON aferentă operaţiunilor impozabile invocate s-a aplicat cota legală prevăzută de art. 17 alin (1) din Legea nr. 571/2003 (codul fiscal), rezultând un impozit pe profit de 8.504.437,21 RON, compus din 296.619,07 RON + 133.099,96 RON + 5.402.869,33 RON + 2.671.848,86 RON, stabilit în conformitate cu prevederile art. 13 lit. a), art. 14 lit. a), art. 16 alin (1) şi (2), art. 17 alin (1), art. 19 alin (1) din Legea nr. 571/2003 (codul fiscal), cu modificările şi completările ulterioare şi pct. 8 lit. a) pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare aprobate prin H.G. nr. 44/2004 (anexa 11 din R.T.S.).

Instanţa de fond a mai reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare: „în cazul unui ulei mineral pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă şi care prin schimbarea destinaţiei iniţiale este oferit spre vânzare sau utilizat drept combustibil ori carburant, acciza devine exigibilă la data la care uleiul mineral este oferit spre vânzare, obligaţia plăţii accizei revenind vânzătorului sau la data la care este utilizat drept combustibil sau carburant, obligaţia plăţii accizei revenind utilizatorului".

În anexele 1.21.2, 1.3, 2 şi 10 din R.T.S. este prezentată modalitatea de calcul ale accizelor datorate de SC "A." SRL Bacău, bugetului de stat, valoarea acestora fiind de 20.970.473,09 RON, compusă din 744.962,59 RON + 397.242,70 RON + 385.469,32 RON + 19.532.798,48 RON, după cum rezultă din Anexa 11 din R.T.S.

La întocmirea rechizitoriului au fost avute în vedere concluziile R.T.S. din 18 decembrie 2009, potrivit cărora SC "A." SRL Bacău prin neevidenţierea şi nedeclararea veniturilor declarate s-a sustras de la plată faţă de bugetul de stat a sumei de 39.573.925,50 RON, compusă din 20.970.473,09 RON accize, 20.099.019,19 RON - T.V.A. şi 8.504.437,21 RON - impozit pe profit, aferente perioadei mai 2007 - aprilie 2008.

RTS-ul nu a ţinut seama de concluziile procesului verbal din 15 august 2008, întocmit cu prilejul inspecţiei fiscale efectuate de D.G.F.P. - A.F.P. al municipiului Bacău, înregistrat sub nr. 151.907, potrivit căruia prejudiciul produs bugetului de stat era de 11.660.673 RON compus din: 5.316.230 RON - TVA 1.013.875 RON - majorări de întârziere TVA; 4.476.786 RON - impozit pe profit; 853.782 RON - majorări de întârziere impozit pe profit.

Prin urmare, Inspecţia Fiscală din cadrul D.G.F.P. Bacău nu a făcut nici o referire la accize.

Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că, accizele datorate statului de SC "A." SRL Bacău au fost stabilite de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bacău, din subordinea Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, pe baza documentelor puse la dispoziţie de către Garda Financiară - secţia judeţeană Bacău, prin Procesul-verbal 8108 din 20 noiembrie 2008.

La stabilirea cuantumului accizelor datorate statului au fost avute în vedere următoarele afaceri:

- livrările de produse energetice către SC "W.I.I." SRL Constanţa şi SC "E.G." SRL Alba Iulia.

- achiziţiile de produse energetice de la SC "P.I.C" SRL Ploieşti şi SC "U.M." SRL Deva.

Pentru perioada 15 mai 2007 - 16 aprilie 2008 au fost calculate accize în valoare de 43.775.896 RON la care s-au adăugat 12.685.348 RON majorări de întârziere, obţinându-se în total 56.461.244 RON, sumă datorată statului.

Instanţa de fond a mai avut în vedere că potrivit art. 17 alin (1) din Normele de aplicare a codului fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2003, cu modificările şi completările ulterioare, acciza se plăteşte în termen de 5 zile de la data de care a devenit exigibilă.

Potrivit art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală pentru neachitarea la scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată se datorează majorări de întârziere.

Conform art. 120 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 (C. proc. fisc.), majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

În Procesul-verbal nr. 8108 din 20 noiembrie 2008 al Direcţiei judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale Bacău s-a consemnat faptul că SC "A." SRL Bacău nu avea autorizaţie de utilizator final sau de antrepozit fiscal de producţie şi nu s-a declarat ca fiind plătitor de accize.

S-a mai reţinut că, prejudiciul s-a creat prin livrarea de produse accizabile, fără evidenţierea, declararea şi achitarea accizelor corespunzătoare acestora de către SC "A." SRL Bacău.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, - Activitatea de Inspecţie Fiscală Bacău cu Adresa nr. 57528 din 15 august 2008 a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău pentru a se efectua cercetări în legătură cu prejudiciul în valoare de 11.660.673 RON, produs de SC "A." SRL Bacău şi administratorul său D.A.I., prin evaziune fiscală şi încălcarea legii contabilităţii.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Secţia judeţeană Bacău, prin Adresa 502323/BC din 21 august 2008 a sesizat la rândul său Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău pentru a se efectua cercetări penale în ceea ce priveşte prejudiciul de 11.660.673 RON + accizele care nu erau însă stabilite, împotriva SC "A." SRL Bacău şi administratorului său D.A.I.

În motivarea acestei plângeri penale s-a arătat că urmare a unor controale încrucişate iniţiate de organele fiscale din cadrul D.G.F.P. Prahova şi Alba, cât şi de secţiile judeţene ale Gărzii Financiare Prahova, Hunedoara, Alba şi Constanţa, s-a constatat că în perioada mai 2007 - aprilie 2008, SC "A." SRL Bacău a derulat tranzacţii comerciale cu produse energetice cu SC "P.O.C." SRL Ploieşti, SC „E.G." SRL Alba Iulia şi „U.M." SRL Deva, judeţul Hunedoara, SC "N.O." Sebeş judeţul Alba şi SC "W.I.I." SRL Constanţa, după cum urmează:

1. În perioada ianuarie - aprilie 2008, SC A. SRL Bacău a livrat către SC W.I.I. SRL Constanţa, cantitatea totală de 17.830,27 t păcură neconformă în valoare totală de 17.655.577,53 RON, din care 16.868.365,16 RON contravaloarea mărfii şi 2.693.301,56 RON taxa pe valoarea adăugată şi 14.175.063,6 RON contravaloarea mărfii;

2. În luna noiembrie 2007, SC A. SRL a livrat, către SC E.G. SRL Alba Iulia, cantitatea de 37.900 litri motorină Euro 4, în valoare totală de 116.360,58 RON, din care TVA în suma de 18.578,58 RON şi 97.782 RON contravaloarea mărfii.

3. În perioada mai 2007 - ianuarie 2008, SC A. SRL Bacău a livrat societăţii comerciale N.O. SRL Sebeş judeţul Alba, cantitatea de 1.258.977 litri menţionată ca «motorină euro 4», în valoare totală de 3.699.672 RON, din care TVA 590.174 RON şi 3.108.958 RON valoarea mărfii;

4. În perioada noiembrie - decembrie 2007, SC A. SRL Bacău s-a aprovizionat de la SC U.M. SRL Deva judeţul Hunedoara cu cantitatea totala de 111.692 litri produse energetice diferite (paulinek xol 10, martik) în valoare totala de 256.916,76 RON, din care TVA în suma de 41.020,33 RON şi valoarea mărfii 215.896,43 RON.

5. În perioada mai 2007 - ianuarie 2008, SC A. SRL s-a aprovizionat de la SC P.O.C. SRL Ploieşti cu cantităţile totale de 4.840.132 litri şi respectiv 1.802.550 kg produse energetice diverse (xol 10, combustibil tip SI, paulinek grastex etc.) în valoare de 15.638.924,44 RON, din care TVA în sumă de 2.496.968,1 RON şi 13.141.956,34 RON valoarea mărfii.

În cuprinsul plângerii penale s-a arătat că SC "A." SRL Bacău a achiziţionat produse petroliere în regim de scutire de la plata accizelor, de la utilizatori finali, produsele respective fiind însă valorificate sub formă de carburanţi auto prin staţiile de distribuţie a carburanţilor de pe raza judeţelor Constanţa, Bacău, Neamţ cât şi în alte zone din ţară.

În opinia specialiştilor fiscali ai judeţului Bacău, pentru comiterea şi înregistrarea tuturor facturilor fiscale în perioada supusă inspecţiei (1 ianuarie 2003 - 30 iunie 2008) răspunde administratorul societăţii SC "A." SRL Bacău, respectiv inculpatul D.A.I.

Comisariatul General al Gărzii Financiare prin Dispoziţia 500668 din 7 februarie 2008 a solicitat verificarea realităţii tranzacţiilor comerciale derulate între SC "P.I.C" SRL Ploieşti şi SC "A." SRL Bacău în intervalul mai 2007 - ianuarie 2008. Urmare a descinderii la sediul social declarat al SC "A." SRL Bacău s-a constatat că din 2006 când apartamentul din Bacău str. P. judeţul Bacău a fost vândut lui E.Gh., societatea de mai sus nu a funcţionat nici un moment la respectiva adresă.

Într-adevăr soţii E. (nicidecum E.) au cumpărat apartamentul din Bacău str. P. în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1864 din 23 august 2006 de către BNP G.F.

Sus-numiţii l-au închiriat în baza contractului de comodat soţilor B.M. şi C.C., care îşi aveau domiciliul la adresa de mai sus, ceea ce înseamnă că aceştia erau în acelaşi timp, atât proprietari cât şi comodatari.

Deşi soţii B.M. şi C.C. erau la data de 25 august 2006 comodatari, după cum se poate observa din cuprinsul Contractului de comodat la data de 26 ianuarie 2007 au închiriat apartamentul respectiv, în baza Contractului de comodat nr. 8, de data aceasta în calitate de comodanţi.

În cuprinsul primului Contract de comodat nr. 29 din 25 august 2006 nu se face nici o precizare privind suprafaţa spaţiului închiriat, însă prin cel de al doilea contract de comodat se face precizarea că imobilul are suprafaţa de 15 mp, împrumutul de folosinţă fiind făcut pentru activitate de birou.

Datorită faptului SC "A." SRL Bacău nu a funcţionat niciodată la adresa indicată ca sediu social declarat, ANAF - GFR - secţia judeţeană Bacău prin Adresa nr. 500776 din 24 martie 2008 a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, ce prevede că sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale şi vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, constituie infracţiunea de evaziune fiscală.

Anterior, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Garda Financiară - secţia judeţeană Bacău, prin Adresa 502189/BC din 7 august 2008 sesizase Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău cu o plângere penală împotriva SC "A." SRL Bacău şi a administratorului său, inculpatul D.A.I. în vederea constatări existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 care pedepseşte omisiunea în tot sau în parte a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, precum şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzut de art. 43 din Legea nr. 82/1991, pentru un prejudiciu de 44.631.236,12 RON compusă din 37.505.240,44 RON reprezentând accize şi 7.125.995,68 RON reprezentând TVA, aferent aprovizionărilor şi livrărilor de produse energetice din perioada mai 2007 - aprilie 2008.

La stabilirea prejudiciului de mai sus au fost avute în vedere rezultatele verificărilor efectuate de: Garda Financiară - secţia Prahova - nr. 506131/PH din 10 martie 2008; Garda Financiară - secţia Constanţa - nr. 501685/CT din 2 iunie 2008; Garda Financiară - secţia Hunedoara - nr. 500975/HD din 22 aprilie 2008; Garda Financiară - secţia Alba - nr. 501693/AB din 30 aprilie 2008.

Prima instanţă a apreciat că, din prejudiciul de mai sus lipseşte impozitul pe profit.

Prin Ordonanţa nr. 6926/P din 3 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, s-a declinat în favoarea DNA - Serviciul teritorial Bacău cauza penală privind rezultatul inspecţiei fiscale Bacău în ceea e priveşte prejudiciul de 11.660.673 RON.

Prin Rezoluţia din 16 septembrie 2008 au fost conexate Dosarele 2304/P/2008 şi 6398/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.

Prin Ordonanţa din 24 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 2304/P/2008 s-a declinat competenţa de soluţionare a dosarului cu numărul de mai sus în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Structura centrală, însă fără succes, deoarece Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, prin Adresa nr. 2012/11/3 din 8 decembrie 2008 a trimis Dosarul nr. 2304/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău la Serviciul Teritorial Bacău.

Serviciul Teritorial Bacău din cadrul Direcţiei Naţională Anticorupţie prin rezoluţia din 11 mai 2009 a început urmărirea penală împotriva lui D.A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1), lit. b) şi f precum şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 C. pen.

Prin rechizitoriu, sus-numitul a fost scos de sub urmărire penală în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, întrucât nu erau întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective.

Aşa după cum rezultă din cele arătate la începutul considerentelor prezentei hotărâri, în sarcina inculpatului D.A.I. s-a reţinut doar infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

Prima instanţă a reţinut că, infracţiunea de evaziune fiscală supusă judecăţii constă în omisiunea, în tot sau în parte a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Dacă prin fapta descrisă mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzută de lege (2 ani) şi limita maximă a acesteia (8 ani) se majorează cu 3 ani.

Infracţiunea de evaziune fiscală supusă judecăţii este o infracţiune complexă ca include în conţinutul ei constitutiv falsul intelectual incriminat prin Legea contabilităţii, în sensul că infracţiunea absorbantă (evaziune fiscală sub forma omisiunii înregistrării în documentele contabile oficiale a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate), nu se poate comite fără săvârşirea infracţiunii absorbite (falsul intelectual, sub forma omisiunii înregistrărilor în contabilitate).

În structura obiectului juridic se distinge atât un obiect juridic principal (relaţiile sociale privitoare la stabilirea corectă şi exactă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor şi îndeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor sau a altor persoane), cât şi un obiect juridic secundar (relaţiile sociale referitoare la disciplina financiar - contabilă a agenţilor economici).

Infracţiunea absorbită are un caracter determinabil în sensul că sunt incluse în latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, doar omisiunile de înregistrare a datelor şi informaţiile contabile.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că, subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică ce are atribuţii care privesc evidenţierea în documentele contabile oficiale a operaţiunilor comerciale şi a veniturilor realizate:

- şeful compartimentului contabil sau o altă persoană din structura acestui compartiment;

- contabilul angajat pe bază de contract de prestări servicii;

- contribuabilul care organizează şi conduce personal contabilitatea în partidă simplă;

- administratorul firmei.

Inculpatul D.A.I. a fost trimis în judecată având în vedere acesta din urmă calitate.

Într-adevăr, administratorul unei firme poate fi trimis în judecată pentru evaziune fiscală însă pentru a fi condamnat trebuie să se dovedească împrejurarea că a administrat în fapt societatea respectivă, prin intermediul căruia s-a produs o pagubă bugetului de stat.

Or, inculpatul D.A.I. a fost doar în drept administratorul SC "A." SRL Bacău.

Sus-numitul s-a declarat în mod constant NEVINOVAT, precizând că:

- nu a intrat nici măcar o singură dată în sediul firmei SC "A." SRL Bacău, al cărui administrator a devenit prin ameninţare cu moartea;

- a semnat documentele de preluare a firmei SC "A." SRL Bacău pentru că aşa ceva i s-a cerut să procedeze, pentru a fi încadrat în muncă la o firmă, ca muncitor;

- nu a semnat nici o factură;

- nu a însoţit nici măcar o dată transportul unor mărfuri, la destinaţie;

- a semnat pentru ridicarea unor bani din bancă însă banii au fost preluaţi de şoferul maşinii cu care a venit la Bacău ori la Piatra-Neamţ;

- nu a făcut nici o activitate de achiziţie - livrare de produse petroliere sau alte produse;

- nu a păstrat asupra sa ştampila societăţii, în afara cazului în care o punea pentru a o folosi în bancă, după care o restituia imediat şoferului care-l însoţea;

- a fost folosit şi pentru obţinerea unor credite bancare, fără a-şi fi însuşit banii, în dosarul aflat pe rolul instanţelor din judeţul Prahova privind banii ridicaţi de la bancă au fost identificaţi autorii fraudei bancare.

Inculpatul nu a fost de acord cu plata despăgubirilor civile, reprezentând obligaţii fiscale către stat, solicitând ca să fie identificaţi cei vinovaţi, pentru a fi traşi la răspundere, care păreau a fi ţigani (romi), basarabeni (cetăţeni ai republicii Moldova), cu cefele groase, cu bărbie dublă, cu comportament de mafioţi şi care se deplasau cu maşini scumpe, mărci străine.

De asemenea, s-a apreciat că este dovedit cu certitudine că la sediul social din Bacău, pe str. Prieteniei nu a funcţionat SC "A." SRL Bacău. Firma nu şi-a angajat un contabil şi nu a avut salariaţi.

S-a mai reţinut că, legea contabilităţi instituie o serie de obligaţii, în sarcina persoanelor cu atribuţii sau responsabilităţi în materie contabilă:

- obligaţia consemnării fiecărei operaţiuni economico-financiare într-un document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitate;

- obligaţii care ţin de evidenţierea şi prelucrarea contabilă a datelor conţinute de documentele justificative (ţinerea şi completarea corespunzătoare a registrelor de contabilitate, modul de evidenţiere a veniturilor şi cheltuielilor, înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ);

- obligaţii referitoare la sinteza şi raportarea contabilă;

Inspecţia fiscală din cadrul D.G.F.P. Bacău a confirmat împrejurarea că SC "A." SRL Bacău nu a transmis bilanţurile, balanţele la fisc.

Probele dosarului au confirmat împrejurarea că SC "A." SRL Bacău nu a ţinut absolut nici o evidenţă contabilă.

Ar fi răspunzător administratorul firmei, adică inculpatul D.A.I., doar dacă societatea respectivă a funcţionat în realitate.

Or, SC "A." SRL Bacău a avut comportamentul unei societăţi fantomă.

În cuprinsul rechizitoriului, menţionându-se în rezumat declaraţiile câtorva şoferi, s-au confirmat susţinerile inculpatului potrivit cărora nu a însoţit mărfurile în calitate de delegat.

În dosarul de urmărire penală se află în xerocopie facturile în baza cărora SC "A." SRL Bacău ar fi vândut motorină SC „N.O." SRL Sebeş. Cantităţile de motorină menţionate în facturile respective nu puteau fi livrate altfel, decât cu autocisterne.

Procedându-se la centralizarea mijloacelor de transport (auto) indicate, s-a constatat că multe nu existau iar câteva erau autoturisme (D ş.a.), care nu puteau transporta astfel de cantităţi de motorină.

SC "A." SRL Bacău a livrat pe 15 şi respectiv 17 noiembrie 2007 cantitatea de 37.900 t motorină (19.750 + 18.150), cu auto XX şi ZZ.

Urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că cele 2 (două) mijloace de transport n-au existat.

Chiar dacă cele două auto ar fi existat, inculpatul D.A.I. nu le-ar fi putut însoţi în calitate de delegat pentru că în acelaşi timp nu putea să fie în mai multe locuri:

- pe 15 noiembrie 2007, sus-numitul figurează ca delegat atât în ceea ce priveşte transportul celor 19.750 t către SC "E.G." SRL Alba Iulia cât şi în calitate de delegat pentru 59.895 t motorină către SC "N.O." SRL Sebeş.

La fel s-a întâmplat şi pe 17 noiembrie 2007 când nu putea să însoţească în acelaşi timp cantitatea de 25.396 t motorină la SC "N.O." SRL Sebeş şi 18.150 t motorină la SC "E.G." SRL Alba.

Mărfurile fiind livrate în aceeaşi zi, normal ar fi fost ca facturile să fi fost succesive, ori SC "A." SRL Bacău a emis în aceeaşi zi de 15 noiembrie 2007 facturile 0122, 1124, 00126.

Producător al motorinei livrate, s-a precizat că ar fi fost SNP „P." din cadrul OMV.

Or, SC "A." SRL Bacău nu s-a aprovizionat cu motorină de la nici una din rafinăriile P., ceea ce ar însemna că dacă s-a livrat un produs petrolier, sub nici o formă nu a fost motorină şi livrarea nu s-a făcut din Bacău.

Din Procesul-verbal a rezultat că SC "N.O." SRL din localitatea Sebeş judeţul Alba are ca obiect principal de activitate comerţul cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate, ceea ce a condus la concluzia, că ceea ce a primit în numele SC "A." SRL Bacău a fost descărcat în rezervoarele benzinăriei ca motorină, deşi în realitate a fost altceva, cu siguranţă un produs inferior.

Atâta vreme cât în baza de date a MAI nu figurau următoarele autovehicule: .............., facturile emise către SC "N." SRL în număr de 45, respectiv ......, ...... din cele 2 facturi emise către SC "E.G." SRL, instanţa a avut serioase îndoieli cu privire la realitatea şi mai ales legalitatea acestor afaceri.

Martorii, proprietarii de autoturisme au confirmat împrejurarea că nu au transportat motorină (mii de litri) pentru SC "A." SRL Bacău, acest lucru fiind de altfel şi imposibil.

Mai mult decât atât, o parte din mijloacele de transport care figurau în cuprinsul facturilor emise de SC "A." SRL Bacău pe adresa celor două societăţi beneficiare (E. şi N.) figurau şi în cazul altor beneficiari ai acesteia.

Prima instanţă a mai reţinut că, din declaraţiile şoferilor care scriptic figurau că au transportat produse petroliere de la SC "P.O.C." SRL Ploieşti pentru SC "A." SRL Bacău a rezultat următoarele:

M.Gh. conducător auto din anul 2004 la SC "D.I.I." SRL Ploieşti nu cunoaşte SC "C.C." SRL Bacău, nu a transportat niciodată produse petroliere pentru această societate şi nu a transportat astfel de produse în zona Bacău.

Referitor la factura fiscală PAL 676 din 22 decembrie 2007 emisă de SC "P.O.C." SRL în favoarea SC "A." SRL Bacău pentru 37.768 RON „P." în valoare de 92.135,04 RON, acesta a declarat faptul că într-adevăr pe această factură sunt menţionate numele şi prenumele său, seria şi numărul actului de identitate, respectiv numărul de înmatriculare al autotractorului respectiv al cisternei, însă semnătura de la rubrica „date privind expediţia" nu-i aparţine şi nu a fost executată de către el.

Acesta nu-şi amintea să fi efectuat vreodată transport de produse petroliere de la SC "P.I.C" SRL, ori pentru această societate şi nu cunoaşte nici o persoane pe numele D.A.I.

În mod asemănător, V.M. conducător auto la SC "D.I.I." SRL Ploieşti, referitor la factura fiscală PAL nr. 672 emisă de SC "C.O.C." SRL în favoarea SC "A." SRL Bacău pentru cantitatea de 32.044 kg „G." în valoare de 81.984,57 RON a declarat că la rubrica „date privind expediţia" sunt (este) menţionat (e) numele şi prenumele său, seria şi numărul actului său de identitate, .... .

Cu privire la numărul de înmatriculare ale autotractorului şi cisternei (PH.34.DON, PH.32.DON) aparţin societăţii, dar personal nu a deservit niciodată aceste vehicule.

Semnătura de la această rubrică nu-i aparţine şi nu a fost executată de către el.

Nu-l cunoaşte pe D.A.I.

Referitor la această din urmă factură (672 din 22 decembrie 2007) s-a constatat că marfa nu a urmat drumul actelor însoţitoare.

Factura de mai sus a fost întocmită de un anume R.M., ca de altfel toate facturile emise de SC "P.O.C." SRL Ploieşti pentru SC "A." SRL Bacău.

Sus-numitul a întocmit şi facturile SC "P.O.C." SRL Ploieşti judeţul Prahova nr. 96 din 22 mai 2007, nr. 118 din 9 iunie 2007, nr. 127 din 11 iunie 2007, nr. 213 din 14 iunie 2007, nr. 143 din 6 iulie 2007, nr. 172 din 17 iulie 2007, nr. 549 din 9 noiembrie 2007, nr. 632 din 20 noiembrie 2007, nr. 638 din 22 noiembrie 2007, nr. 694 din 11 ianuarie 2008, nr. 706 din 17 ianuarie 2008, având ca destinatar al mărfurilor SC "A." SRL Bacău, însă şoferul N.B. audiat ca martor a precizat că „în perioada 2007 - 2008 nu am transportat produse petroliere la Bacău", deci şi în aceste cazuri mărfurile au urmat un circuit diferit de circuitul facturilor.

Facturile de mai sus fiind emise de SC "P.O.C." SRL Bacău pentru produsul „xol", de către aceeaşi persoană R.M. ar fi trebuit să aibă numere în ordine crescătoare.

Or, la data de 14 iunie 2007 s-a emis factura cu nr. 213 iar la data de 6 iulie 2007 s-a eliberat factura cu nr. 143, ceea ce face ca instanţa să constate că documentele respective nu prezintă garanţii de obiectivitate. Martorul N.B. a arătat că este posibil să fi transportat produse petroliere pentru SC "A." SRL Bacău, destinaţia finală fiind „tot în zona Sibiului", unde se proceda la transvazarea mărfii dintr-o cisternă în alta, cu ajutorul motopompelor, exact ca atunci când descarcă marfa în depozite; când se folosea o singură motopompă, golirea unei autocisterne se făcea în jur de 30 - 40 minute, această perioadă înjumătăţindu-se când de foloseau două motopompe. Martorul N.B. a mai arătat că atunci când încărca produse petroliere de la SC "M.P." SRL pe timpul transportului avea asupra sa avizele de expediţie, nicidecum facturi, ceea ce a condus la concluzia că facturile erau întocmite ulterior, în scopul de a induce în eroare oamenii legii, de a canaliza cercetările pe o pistă falsă.

Tot în ceea ce priveşte garanţiile de obiectivitate ale facturilor întocmite de R.M. pentru SC "P.O.C." SRL Ploieşti, instanţa a constatat că la data de 6 iulie 2007 s-a emis atât factura 143, şofer fiind N.B. cât şi factura 246 din 6 iulie 2007, şofer fiind V.P., ambele facturi fiind eliberate în favoarea SC "A." SRL Bacău.

SC "P.O.C." SRL Ploieşti prin R.M. a emis următoarele facturi pentru cumpărătorul SC "A." SRL Bacău: 246 din 6 iulie 2007, 617 din 14 noiembrie 2007, 631 din 20 noiembrie 2007, 640 din 22 noiembrie 2007, 644 din 23 noiembrie 2007, 653 din 30 noiembrie 2007, 561 din 1 decembrie 2007, 569 din 7 decembrie 2007, 574 din 11 decembrie 2007, 658 din 19 decembrie 2007, 675 din 22 decembrie 2007, 597 din 5 ianuarie 2008, 689 din 10 ianuarie 2008, şofer fiind V.P.

Instanţa de fond a mai reţinut că, şi în cazul facturilor de mai sus, facturile nu sunt în ordine crescătoare, ceea ce trădează o evidenţă dublă, interzisă de lege.

Conducătorul auto V.P. fiind audiat ca martor a arătat că nu a reţinut să fi efectuat vreodată transporturi de produse petroliere pentru SC "A." SRL Bacău, de la al cărui nume nici nu auzit.

Şi acest şofer a declarat că a încărcat produse petroliere din depozitele SC "R.C." SRL Ploieşti, primind ca documente însoţitoare avizele de însoţire a mărfurilor şi certificatele de calitate, nicidecum facturi. SC "R.C." SRL Ploieşti era administrată de doi fraţi, căror le-a cunoscut doar prenumele de P. şi D., acestea fiind singurele persoane cu care ţinea legătura în timpul transportului prin telefonul mobil. De fiecare dată, după încărcarea mijlocului de transport, nu se proceda la sigilarea cisternei, unul din cei doi fraţi spunându-i că trebuie să se deplaseze în zona Sibiului, unde urma să fie contactat de către un reprezentant al societăţii beneficiare. Ajuns în zona Sibiului, martorul era contactat telefonic de reprezentantul societăţii beneficiare, care de fiecare dată era o altă persoană. Mărfurile au fost descărcate în rezervoare de suprafaţă, aflate la 50 - 100 m de staţia de distribuţie a produselor petroliere, ori în alte autocisterne, cu ajutorul unor motopompe ale beneficiarului, descărcarea, respectiv transvazarea (transferul) durând aproximativ 40 - 60 minute.

Şoferul V.P. a arătat că de fiecare dată a completat foaia de parcurs, care a fost predată la firma care-l angajase SC "T.T." SRL Timişoara, cu punct de lucru la SC "C.S." SRL Ploieşti. De fiecare dată a efectuat transportul singur. Cisternele în care se transvazau produsele petroliere avea numere de leasing dar şi de Sibiu.

În ceea ce priveşte facturile menţionate mai sus,apare într-adevăr numele şi prenumele său, seria şi numărul actului de identitate,precum şi numerele de înmatriculare ale autotractorului şi al autocisternei, care corespund cu cele reale, însă semnătura nu-i aparţine.

Şoferul nu şi-a amintit să fi efectuat transportul pentru SC "P.I.C." SRL Ploieşti, ci pentru alţi furnizori, printre care şi SC "M.P." SRL din satul Dranovăţ, comuna Găneasa judeţul Olt. Nu cunoaşte numele reprezentanţilor acestei din urmă firme. Facturile nu au însoţit marfa ceea ce înseamnă că au fost întocmite ulterior.

Prin urmare, acest şofer a transportat mărfuri produse de SC "R." SRL cât şi mărfuri produse de SC "M.P." SRL Găneasa. Nu l-a cunoscut şi nici nu a auzit de administratorul SC "A." SRL Bacău.

O declaraţie similară a dat şi martorul M.C.V. în ceea ce priveşte facturile, seria PAL, nr. 629 din 19 noiembrie 2007, 566 din 6 decembrie 2007 şi 583 din 13 decembrie 2007.

Şi facturile de mai sus au fost emise de R.M.

Şoferul M.C.V. şi-a amintit că nu a încărcat autocisternele de la furnizorul indicat în cuprinsul facturilor, adică de la SC "P.I.C." SRL Ploieşti. Datele sale de identitate de pe cele 3 (trei) facturi sunt corecte, însă semnătura nu-i aparţine, precizând că nu a efectuat transporturi pentru SC "A." SRL Bacău. De fiecare dată în calitate de şofer, a completat foile de parcurs, care s-au arhivat la sediul firmei de transport SC "R.I." SRL Bucureşti, autocisternele rămânând într-un garaj din Ploieşti, pe str. P.

S-a apreciat ca fiind interesantă declaraţia martorului B.D.D., şofer la SC "B.I." SRL Ploieşti, administrată de A.C.

Prin declaraţia sa dată în cursul urmăririi penale a rezultat că în perioada 2007 - 2008 a transportat produse petroliere pentru diverşi beneficiari din ţară.

Autocisternele erau încărcate din rafinării dar şi depozitele „M.P." SRL din Găneasa Olt ş.a. Atunci când încărca marfa din rafinării primea în original următoarele documente însoţitoare: factura, certificatul de calitate, D.A.I.-ul, fişa de siguranţă, pe care le preda la destinaţie beneficiarului, însă atunci când încărca marfa din depozitele private ale SC "M.P." SRL Găneasa Olt, primea ca documente doar: avizul de expediţie, certificatul de calitate, fişa de siguranţă, pe care le preda la destinaţie. De la rafinării a ridicat benzină, motorină ş.a. iar din depozitele SC "M.P." SRL Găneasa a primit spre transport: xol 10, martyk, paulinek. Martorul nu şi-a amintit să fi încărcat mărfuri de la SC "R.C." SRL Ploieşti.

Şoferul B.D.D. şi-a amintit că a efectuat mai multe transporturi de produse petroliere, pe care le-a încărcat de la SC "M.P." SRL Găneasa judeţul Olt, pe care le-a dus în judeţul Sibiu. De fiecare dată produsele petroliere au fost descărcate în alte cisterne, transvazarea (transferul din una în alta) făcându-se în diferite parcări din zona Sibiului. Legătura cu reprezentantul SC "A." SRL Bacău o ţinea telefonic de fiecare dată, de fiecare dată acesta sunându-l de pe un telefon mobil cu număr ascuns. Martorul a precizat că a fost sunat de mai mulţi bărbaţi, fiecare recomandându-se a fi reprezentant al SC "A." SRL Bacău, fără a sta de vorbă, faţă în faţă cu vreo persoană care să se reprezinte administratorul firmei de mai sus. Transvazarea produselor petroliere dintr-o cisternă în alta se făcea cu ajutorul motopompelor, timpul necesar pentru descărcarea unei cisterne era de aproximativ 20 - 30 minute. Cisternele în care se descărcau produsele petroliere aveau număr de înmatriculare de Bucureşti, Bihor şi Covasna. Înainte de transvazarea produselor petroliere, se prezenta în faţa martorului un bărbat care se prezenta că este de la SC "A." SRL Bacău, cerându-i documentele care au însoţit marfa. Martorul nu a putut să descrie cum arăta persoana care îi solicita documentele, pentru că de fiecare dată era alta, care după accent părea a fi din zona Ardealului.

Numele martorului B.D.D. figura pe următoarele facturi fiscale întocmite de acelaşi R.M. în numele furnizorului SC "P.I.C." SRL Ploieşti pentru SC "A." SRL Bacău: 80 din 15 mai 2007, 85 din 17 mai 2007, 211 din 14 iunie 2007, 219 din 16 iunie 2007, 220 din 18 iunie 2007, 222 din 19 iunie 2007, 229 din 21 iunie 2007, 234 din 25 iunie 2007, 243 din 28 iunie 2007, 136 din 30 iunie 2007, 316 din 21 august 2007, 635 din 21 noiembrie 2007, 648 din 24 noiembrie 2007, 556 din 29 noiembrie 2007, 575 din 12 decembrie 2007, 594 din 4 ianuarie 2008, 687 din 9 ianuarie 2008, 691 din 10 ianuarie 2008, 709 din 17 ianuarie 2008.

Ca şi în celelalte cazuri, facturile n-au fost înregistrate cronologic.

La rubrica privind expediţia din cuprinsul facturilor, erau înscrise datele de identificare ale şoferului, care corespund realităţii, însă semnătura nu aparţine martorului B.D.D.

Şoferul nu l-a cunoscut pe inculpatul D.A.I.

O declaraţie similară a dat în cursul urmăririi penale şi martorul P.L.F., care a precizat că de fiecare dată când a încărcat mărfuri de la Găneasa a primit doar avizul de însoţire, certificatul de calitate şi fişa de siguranţă. Pe avizele de însoţire a mărfii, adică pe avizele de expediţie, la rubrica furnizor era trecut SC "M.P." SRL iar la rubrica cumpărător era trecut SC "P.I.C." SRL Ploieşti. Niciodată nu i s-a dat factură fiscală. Martorul a arătat că toate produsele ridicate de la Găneasa le-a transportat în zona Sibiului, unde le-a transvazat în alte cisterne, în diferite parcări. În momentul transvazării mărfii preda şi documente persoanei care i-a ieşit în întâmpinare, după ce-l contacta telefonic şi care îl dirija unde trebuie să se prezinte cu marfa.

Transvazarea produselor petroliere se făcea cu ajutorul motopompelor şi dura aproximativ o oră, în funcţie de capacitatea cisternei. De fiecare dată era întâmpinat de către o altă persoană.

În cursul urmăririi penale, martorul P.L.F. a văzut pentru prima oară facturile fiscale seria PAL, toate emise de SC "P.O.C." SRL Ploieşti pentru SC "A." SRL Bacău: 125 din 10 iunie 2007, 126 din 11 iunie 2007, 217 din 15 iunie 2007, 221 din 18 iunie 2007, 228 din 20 iunie 2007, 237 din 26 iunie 2007, 238 din 27 iunie 2007, 137 din 30 iunie 2007, 171 din 14 iulie 2007, 147 din 7 iunie 2007, 162 din 10 iulie 2007, 178 din 18 iunie 2007, 548 din 9 noiembrie 2007, 645 din 23 noiembrie 2007, 649 din 27 noiembrie 2007, 581 din 12 decembrie 2008, 186 din 20 iulie 2007, 622 din 16 noiembrie 2007, 559 din 30 noiembrie 2007, 586 din 15 decembrie 2007, 693 din 11 ianuarie 2008.

Datele sale personale înscrise în cuprinsul fiecărei facturi corespund realităţii, însă semnăturile nu-i aparţin. Nu la cunoscut niciodată pe inculpatul D.A.I.

O declaraţie similară a dat şi conducătorul auto O.C.B. ale cărui date de identificare au fost trecute pe următoarele facturi: 94 din 22 mai 2007, 124 din 9 iunie 2007, 128 din 11 iunie 2007, 212 din 14 iunie 2007, 225 din 19 iunie 2007, 231 din 22 iunie 2007, 231 din 26 iunie 2007, 241 din 27 iunie 2007, 177 din 18 iulie 2007, 189 din 20 iulie 2007, 356 din 21 august 2007, 557 din 29 noiembrie 2007, 595 din 4 ianuarie 2008.

Pe fiecare factură exista o semnătură indescifrabilă, care sub nici o formă nu semăna cu specimenul de semnătură al inculpatului D.A.I., singura concluzie care se poate trage din această situaţie este că inculpatul a fost semnat în fals, nefiind exclus ca acest lucru să-l fi făcut, R.M., cel care a întocmit facturile respective.

La reţinerea vinovăţiei inculpatului prin rechizitoriu s-a avut în vedere, în principal declaraţia martorului R.M., pentru că din declaraţiile şoferilor nu a rezultat în ce anume a constat vinovăţia lui D.A.I., pe care de altfel nici nu l-au cunoscut.

Martorul R.M., a precizat în cursul urmăririi penale că în relaţia comercială cu SC "A." SRL Bacău, aceasta a fost reprezentată de către inculpatul D.A.I., cu care s-a şi întâlnit în câteva rânduri pentru înmânarea documentelor contabile aferente livrărilor, care de cele mai multe ori erau transmise şi prin intermediul conducătorilor auto de pe mijloacele de transport a produselor energetice.

Dar cine este R.M.?

Destinatarul a 30% din capitalul SC "P.O.C." SRL Ploieşti.

Diferenţa de 70% din capitalul social o deţine administratorul societăţii M.C.

Dar cine este firma SC "P.O.C." SRL Ploieşti?

O firmă de apartament, cu sediul în Ploieşti, b-dul R. judeţul Prahova, înmatriculată la Oficiul Registrului. Comerţului Prahova sub nr. J....../2006.

Martorul R.M. a arătat că produsele livrate către SC "A" SRL Bacău au fost achiziţionate de către SC "P.O.C." SRL Ploieşti, de la mai multe societăţi, prin care au fost SC "R.C." SRL Bărcăneşti - Prahova, SC "M.P.I." SRL Găneasa judeţul Olt, SC "P." SRL Arad, SC „L.R." SRL Ploieşti, în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate.

Martorul a arătat că produsele achiziţionate de la societăţile enumerate mai sus au fost vândute de SC "P.O.C." SRL Ploieşti la diferite societăţi, printre care şi SC "A." SRL Bacău, fără a interveni asupra acestora, respectiv fără a le schimba domeniul de utilizare, pe facturile de livrare, făcându-se menţiunea „interzis schimbarea domeniului de utilizare al produsului".

Într-adevăr pe fiecare factură a fost aplicată de R.M. o ştampilă dreptunghiulară în care scris cu majuscule INTERZIS SCHIMBAREA DE UTILIZARE AL PRODUSULUI.

Instanţa de fond a constată că SC "P.I.C" SRL Ploieşti era doar un client scriptic cu rolul de a deturna verificările către o pistă falsă, astfel încât să nu fie trasă la răspundere penală, respectiv fiscală, în calitate de persoană juridică, punându-se la adăpost de răspunderea penală şi reprezentanţii firmei de mai sus, printre care şi R.M. Firma P. prin reprezentanţii său, unul fiind martorul R.M. a acţionat astfel încât să cadă năpasta pe cineva nevinovat, respectiv pe inculpatul D.A.I., în ceea ce priveşte plata taxelor cuvenite statului, respectiv pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.

Potrivit art. 240 din Legea nr. 571/2003 (codul fiscal) şi pct. 7 (1) din H.G. nr. 44/2004, modificată „utilizatorii finali care achiziţionează uleiuri minerale neaccizabile în baza autorizaţiei de utilizator final şi care ulterior schimbă destinaţia iniţială a produselor, devin plătitori de accize calculate la nivelul accizelor aferente benzinei cu plumb.

Conform art. 4 şi 5 ale art. 175 din Legea nr. 571/2003 (codul fiscal), produsele energetice, altele decât cele de la alin. (3) sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent.

Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin (1) orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al combustibilului pentru motor este accizat, la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.

În conformitate cu pct. 6 al art. 192 din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003), în cazul unui produs energetic,pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, acciza devine exigibilă la data la care produsul energetic este oferit spre vânzare, ori la care este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.

Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 296¹ lit. b) C. fisc., constituie infracţiune, producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă.

În baza unor avize de expediţie ale producătorului către SC "P.O.C." SRL, mărfurile (XOL, MARYK ş.a.) din facturile analizate mai sus au ajuns în Ardeal, în zona Sibiului, unde au şi fost descărcate, ajungând în final în rezervoarele de carburanţi (motorină). Facturile au fost întocmite ulterior de către SC "P.O.C." SRL pentru SC "A." SRL Bacău de către martorul R.M., fără ca mărfurile să fi fost transportate mai departe; în zona Sibiului mărfurile au ajuns şi acolo au intrat în consum. Întocmirea ulterioară a facturilor cu menţiunea privind interzicerea folosirii produsului în alte scopuri, deşi infracţiunea era deja consumată s-a făcut doar pentru inducerea în eroare a autorizaţiilor judiciare şi fiscale.

Oricum semnături de primire din partea inculpatului D.A.I. nu există, astfel că acesta nu poate fi tras la răspundere penală şi nici obligat la plata de obligaţii fiscale către stat.

Din desfăşurătorul tip cearşaf a rezultat că aceiaşi şoferi au transportat mărfurile de la producător, la destinatarul din avizele de expediţie s-au altfel descris, nu rezultă că produsul ar fi fost transportat de şoferul X în baza avizului de expediţie şi de şoferul Y în baza facturii, ci transportul a fost făcut de acelaşi şofer. Din declaraţiile şoferilor a rezultat că după descărcarea mărfii s-au întors cu autocisternele goale la garaj. Transportul mărfurilor în baza facturilor a fost fictiv.

R.M. fiind o persoană interesată să dea vina pe D.A.I. pentru a scăpa de răspundere, instanţa nu a ţinut seama de declaraţiile sale.

SC "T.O.C." SRL Ploieşti aşa cum a livrat mărfuri SC "A." SRL Bacău reprezentată de inculpatul D.A.I. a livrat anterior şi altor societăţi (SC "C.C.O." SRL Bucureşti, SC "A.T.I.E." SRL Bucureşti, SC "D.C." SRL Bucureşti, SC "N.C.S." SRL Bucureşti), toate înmatriculate în 2006, în intervalul iunie 2006 - februarie 2007.

Pentru afacerile necurate făcute prin intermediul firmelor de mai sus, Comisariatul Regional Prahova al Gărzii Financiare a făcut o sesizare penală împotriva numiţilor M.C. şi R.I.M. şi a SC "P.I.C." SRL Ploieşti pentru comiterea infracţiunii prevăzute de codul fiscal cât şi de codul penal, constând în asocierea şi constituirea de grupuri de firme în vederea desfăşurării de activităţi economice care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscală prin tranzacţii ilicite cu produse petroliere, aducând prejudicii bugetului de stat, prin schimbarea destinaţiei iniţiale a produselor petroliere tranzacţionate şi crearea unor „suveici", constituite din societăţi tip fantomă pentru ascunderea caracterului ilicit al tranzacţiilor efectuate şi însuşirea c/val. accizelor şi TVA-ului, datorate bugetului de stat.

Declanşarea verificărilor fiscale în judeţul Prahova a fost cauza pentru care, la începutul anului 2007 s-au făcut demersurile necesare pentru a fi găsit inculpatul D.A.I., pentru preluarea SC "A." SRL Bacău, scopul urmărit fiind acela de a continuat afacerile necurate, care ţin de economia subterană păgubitoare pentru bugetul consolidat al statului.

S-a apreciat că nu este exclus ca să fi avut interes în această privinţă atât SC "P.I.C." SRL Ploieşti prin cei doi asociaţi/administratori, cât şi firmele de la care SC "P.O.C." SRL Ploieşti s-a aprovizionat cu mărfuri, în special de la SC "M.P.I." Găneasa Olt şi SC "R.C." SRL Bărcăneşti judeţul Prahova.

Metodele folosite erau aceleaşi.

SC "P.I.C" SRL Ploieşti nu a fost utilizatorul şi nici beneficiarul final al produselor primite de la SC "R.C." SRL ci numai un intermediar, care nu deţinea spaţii de depozitare, livrând mărfurile direct către beneficiari, fără a mai fi descărcate din mijloacele de transport. Propriu-zis, pe la SC "P.O.C." SRL au circulat numai documentele, mărfurile fiind livrate direct de la producător (SC "R.C." SRL) către beneficiarii firmei „fantomă".

În timpul controlului fiscal, şoferilor li s-au luat note explicative în care au arătat următoarele:

V.V.D., a arătat că: deşi pe foile de parcurs apare destinaţia Piatra-Neamţ, produsele petroliere au fost transportate în diverse parcări auto din judeţul Bacău şi Neamţ, unde era aşteptat de alte mijloace de transport, transbordarea mărfurilor făcându-se în acele parcări, unde era aşteptat cu aparatura necesară descărcării mărfii; a efectuat transportul cu auto XX.

S.C., în calitate de conducător auto pe mijlocul de transport XXX aparţinând SC "C." SRL, a arătat că referitor la transporturile din 17 decembrie 2007 şi 18 ianuarie 2008 modalitatea era aceeaşi ca şi la primul transport (cel din 8 noiembrie 2007 pe ruta Bărcăneşti - Constanţa când a descărcat marfa la 4 - 5 km spre Mangalia), cu precizarea că de data aceasta cisternele în care urma să se descarce marfa se găseau într-un C.A.P. dezafectat, situat la aproximativ 10 km de Bacău. Nu a ştiut unde urma să fie transportată marfa mai departe.

V.M., şoferul SC "D.I.I." SRL pe auto XXXX a arătat că produsele petroliere au fost transportate la circa 20 km de oraşul Bacău, în sensul de mers Adjud - Bacău, într-o parcare pe partea dreaptă a sensului de mers, într-o altă cisternă care avea instalată pompa pe maşină. Transportul mărfii făcându-se noaptea, şoferul nu a reţinut numărul de înmatriculare al cisternei în care s-a făcut transbordarea.

Acest şofer a transportat mărfuri pentru SC "P.O.C." SRL şi în zona Sibiului care au fost încărcate din SC "M.P.I." SRL Băneasa - Olt, ceea ce conduce la concluzia că cei care l-au trimis în cursă făceau parte din acelaşi grup infracţional organizat.

Declaraţii similare au dat în total 12 şoferi, salariaţi la 3 (trei) societăţi de transport din judeţul Prahova (C.V., M.A., S.C., B.D., N.C., D.I., D.S., S.B., P.N., P.G.S., V.M. şi V.V.D.) toţi arătând acelaşi lucru şi anume că produsele au fost transportate direct din Bărcăneşti, în diverse parcări şi locuri dezafectat de pe raza judeţului Constanţa, Bacău şi Neamţ, pentru a fi încărcate în alte mijloace de transport şi astfel a li se pierde urma transporturile s-au efectuat în special noaptea.

În cuprinsul desfăşurătorului tip cearşaf au rezultat şi livrările făcute de SC "R.C." SRL către SC "A." SRL Bacău de grastex, desort şi selvoxil. De fiecare dată, marfa nu a fost transportată la o anumită adresă, fiind transvazată prin parcări şi locuri virane, în alte mijloace de transport pentru a i se pierde urma, motiv pentru care s-a ajuns la concluzia că aceste mărfuri au fost valorificate sub formă de carburanţi auto prin diferite staţii de distribuţia carburanţilor de pe raza judeţului Constanţa, Bacău, Neamţ.

SC "R.C." SRL Bărcăneşti, judeţul Prahova era administrată de G.A.

Ca urmare a controalelor încrucişate făcute de fisc, SC "R.C." SRL Bărcăneşti, judeţul Prahova şi-a suspendat activitatea la 24 ianuarie 2008, sub pretextul că a intrat în revizie.

Ca urmare a controlului materializat, în procesul-verbal încheiat de AIF (Activitatea de Inspecţie Fiscală Prahova din 31 martie 2008). A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova a formulat o sesizare penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, împotriva numitului G.A., în calitate de administrator şi asociat unic la SC "R.C." SRL din satul Tătărani, comuna Bărcăneşti judeţul Prahova.

Instanţa de fond a mai reţinut că procurorul a dat o soluţie de netrimitere în judecată, recurată de către petenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, Activitatea de Inspecţie Fiscală.

Prin Sentinţa penală nr. 542 din 19 martie 2009 a Judecătoriei Ploieşti, judeţul Prahova, soluţia de netrimitere în judecată a fost desfiinţată, iar cauza a fost trimisă procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. g) din Legea nr. 571/2003 de către intimatul G.A.S. şi SC "R.C." SRL cu sediul în satul Tătărăşti, comuna Bârsăneşti, judeţul Prahova.

S-a trimis dosarul la procuror şi în vederea începerii urmăririi penale, faţă de ambii intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., privind falsul în înscrisuri sub semnătură privată.

Dacă plângerea petentei s-a finalizat cu o trimitere în judecată, s-a apreciat că este puţin probabil.

Anchetarea cazului fiind încredinţată Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul teritorial Bacău ca efect a Adresei nr. 2012/II-3 din 8 decembrie 2008 semnată de procurorul şef de secţie D.F.Ţ., la data de 2 iunie 2009, inspectorii din cadrul A.I.F. (Activitatea de Inspecţie Fiscală) Prahova au trimis o NOTĂ care conţine actualizarea informaţiilor privind stadiul şi rezultatul verificărilor şi cercetărilor ulterioare efectuate pe seama activităţii SC "R.C." SRL Bărcăneşti, din dorinţa de a se înţelege ceea ce s-a întâmplat, pentru că mecanismul era destul de complicat.

S-a apreciat că numai specialiştii pasionaţi de profesia lor, care au pus suflet pentru a descoperi cum s-a produs o fraudă fiscală imensă şi au suferit pentru că n-au reuşit să se facă înţeleşi, existând pericolul ca cei vinovaţi şi care sunt mulţi să rămână nepedepsiţi, iar banii să nu ajungă la buget puteau întocmi un asemenea referat, pentru că un funcţionar care n-ar fi suferit un eşec profesional ar fi trimis actele solicitate organului care i le-a cerut, fără a da lămuriri suplimentare. Mai mult decât atât, inspectorii A.I.F. au continuat investigaţiile şi după ce au întocmit raportul de inspecţie fiscală şi Procesul-verbal din 31 martie 2008.

Astfel au arătat că deşi nu se poate efectua verificarea documentelor la societăţile tip fantomă se poate reconstitui întreg circuitul produselor până la destinatarul final, pe baza extraselor bancare.

Instanţa de fond a mai reţinut că, potrivit art. 220 C. fisc., decontările între operatorii economici, furnizori de produse accizabile şi operatorii economici cumpărători ai acestor produse se fac integral prin unităţi bancare, fiind imposibil ca prin extrasele bancare ale societăţilor fantomă să nu se fi menţionat beneficiarii finali, care au achitat prin bancă contravaloarea produselor, astfel încât în acest mod să poată fi reconstituit întreg circuitul şi totodată să se stabilească destinaţia finală a produselor. Invocând motivul confidenţialităţii şi păstrării secretului bancar, instituţiile în cauză au refuzat să pună la dispoziţia organelor fiscale copii după extrasele bancare. Potrivit art. 115 din O.U.G. nr. 99/2006, instituţiile de credit sunt obligate să furnizeze informaţii de natura secretului bancar, după începerea urmăririi penale împotriva unui client, la solicitarea scrisă a procurorului.

Pentru reconstituirea circuitului produselor petroliere s-a solicitat sprijinul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Tehnologiei Informaţiei şi din centralizarea declaraţiilor informative privind livrările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional (formular 394 întocmite conform Ordinului M.F.P. nr. 702/2007) au rezultat beneficiarii produselor achiziţionate de la societăţile de tip fantomă, în perioada octombrie 2007 - ianuarie 2008.

Din centralizarea declaraţiilor informative privind livrările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional (formular 394 întocmit conform Ordinului M.F.P. nr. 702/2007), a rezultat faptul că în perioada semestrul II 2007 - semestrul I 2008 SC C.G. SRL, SC A. SRL, SC D.P. 2007 SRL, SC P. SRL şi SC P.I. SRL au efectuat toate livrările de produse către 41 agenţi economici care au deschise staţii de distribuţie cu amănuntul a carburanţilor auto sau care intermediază achiziţiile de carburanţi, respectiv, SC G.T. SRL Câmpeni (PV nr. 24 din 11 februarie 2009), SC E.Ş. SRL Sebeş (PV nr. 35/2009), SC N.O. SRL Sebeş (PV 43/2009), SC E. SRL Alba (PV nr. 77/2009), SC R. SRL Oradea (PV nr. 43628/2009), SC V.A.G. SRL Râmnicu Sărat (PV nr. 14125/2009), SC M. SRL Târnoviţa (PV nr. 1398/2009), SC A.O. SRL Sibiu (PV nr. 4569/2009), SC O. E15 SRL Sibiu (PV nr. 5068/2009), SC A. SRL Sălişte - Sibiu (PV nr. 4321/2009), SC P.O. SRL Sibiu (PV nr. 4331/2009), SC C. SRL Sibiu (PV nr. 4292/2009), SC P. SRL Sibiu (PV nr. 4045/2009), SC O.C. SRL Sibiu, SC M.D. SRL Vălenii de Munte (PV nr. 421/2009), SC K. & H. SRL Pecica (PV nr. 819/2009), SC CDS O. SRL Sibiu (PV nr. 107249/2009), SC M.K. SRL, SC B.E. SRL, SC A.S.C. SRL, SC T.T. SRL (PV 2450/2009), SC S.B.C. SRL (PV nr. 4577/2009), SC E.G. SRL (PV nr. 402302/2009), SC S.I. SRL (PV nr. 1871/2009), SC G. SRL (PV nr. 1899/2009), SC C.P. SRL (Fact nr. 124 şi 713), SC P. SRL (PV 402303/2009), SC L&C O.C. SRL (PV 869/2003), SC A.O.G. SRL (PV 841/2009), SC V.P. SRL (PV 41377/2009), SC B.I.E. SRL (Adresa nr. 1112/2009), SC M.Y. SRL (PV nr. 900380/2009), SC G.E. SRL (Adresa nr. 2359/2009), SC G.I. SRL (PV nr. 2939/2009), SC A.T.I. SRL, SC Z.C. SRL (Adresa nr. 2377/2009), SC S.F. SRL (PV nr. 1395/2009), SC B.O. SRL Sibiu (PV nr. 3537/2009), SC B.T. SRL Comarnic, SC C.I.C. SRL, SC C. SRL Arad (PV nr. 14051/2009).

Potrivit declaraţiilor informative 394, în perioada octombrie 2007 - ianuarie 2008 a rezultat că produsele deţinute de SC „R.C." SRL au fost în realitate uleiuri minerale din categoria carburanţilor care sub paravanul societăţilor tip fantomă au ajuns în staţii de distribuţie, fiind valorificate sub formă de carburanţi auto. Astfel, cele 5 (cinci) societăţi fantomă (1. SC „P.I." SRL Constanţa, 2. SC „D.P." SRL Constanţa, 3. SC „P." SRL Constanţa, 4. SC „A." SRL Bacău, 5. SC „C.G." SRL Piatra-Neamţ) au achiziţionat produse petroliere de la SC „R." SRL care în realitate au fost uleiuri minerale, efectuând livrări către societate comerciale care desfăşoară activitate de comerţ a carburanţilor auto, produsele respective nefiind utilizate în domeniul lacurilor, vopselelor, în construcţii.

Societăţile fantomă, la care s-a întrerupt circuitul produselor petroliere, au comercializat aproape în toate cazurile numai carburanţi auto, în principal motorină euro 4. De la această regulă, nici SC „A." SRL Bacău nu a făcut excepţie: a se vedea facturile emise, pentru motorină euro 4 către SC „N.O." SRL Sebeş, judeţul Alba.

Pe facturile indicate mai sus era aplicată ştampila rotundă mică a SC „A." SRL Bacău şi o semnătură indescifrabilă, care sub nici o formă nu corespunde specimenului de semnătură al inculpatului. Mai mult decât atât, pe majoritatea facturilor sunt semnături de predare şi de primire. Deşi scriptic D.A.I. a fost delegat, adică a însoţit marfa, semnătura de predare nu este a sa şi mai mult decât atât semnăturile de predare/primire sunt identice, acestea fiind o dovadă că actele respective sunt ticluite în fals.

De fiecare dată, furnizorul a precizat că are motorina de la SNP „P." SA din cadrul O.M.V. însă SC „A." SRL Bacău nu a fost clientul nici unei rafinării O.M.V. din cadrul P. SA.

SC „A." SRL Bacău prin administratorul său ar fi livrat şi păcurină neconformă SC „W.I.I." SRL Constanţa, potrivit centralizatorului, analizând facturile se constată că au fost frumos caligrafiate, respectiv scrise la calculator şi doar atât. Nu s-a specificat nici măcar pe o singură factură de unde provenea marfa. Scrisul de mână de pe facturi nu este al inculpatului D.A.I.

Prima instanţă a apreciat că, este puţin probabil ca el să fi completat la calculator facturile dactilografiate. Nici semnătura de lângă ştampila rotundă a SC „A." SRL Bacău nu corespunde specimenului cunoscut.

Inculpatul figura de fiecare dată ca delegat însă acest lucru nu era posibil pentru că trebuia să se şi întoarcă şi să plece din nou în cursă şi apoi îşi găsise serviciu şi s-a aflat în altă parte.

De asemenea, s-a mai apreciat că nici SC „W.I.I." SRL Constanţa nu este o firmă serioasă ci tot o societate fantomă, care nici nu mai funcţionează la sediul declarat.

De la SC „R.C." SRL s-au livrat următoarele produse: grastex, desovit şi selvoxil. Nerespectându-se reţetele de fabricaţie acestea au fost în realitate uleiuri minerale din categoria carburanţilor auto ce s-au valorificat către agenţi economici ce deţin staţii de distribuţie auto. În perioada octombrie 2007 - ianuarie 2008, SC „R.C." SRL a comercializat prin intermediul SC „P.O.C." SRL către cele 5 (cinci) societăţi fantomă, cantitatea de 2.045,4 t produse însă societăţile fantomă au vândut distribuitorilor de carburanţi (41 de societăţi), cantităţi mult mai mari de produse; numai în judeţul Constanţa s-au vândut cantităţi mai mari decât întreaga cantitate produsă şi vândută de SC „R.C." SRL.

Din verificările încrucişate efectuate la SC „P." SRL Ploieşti a rezultat că în afară de SC „R.C." SRL societăţile fantomă s-au aprovizionat de la SC „M.P.I." SRL Găneasa, judeţul Olt, cu mari cantităţi de xol 10, martyk şi peculinek, pentru a li se schimba destinaţia şi a fi valorificate sub formă de carburanţi auto.

SC „M.P.I." SRL Găneasa a livrat celor 5 (cinci) societăţi fantomă, printre care şi SC A. SRL Bacău începând din luna mai 2006, tranzacţiile comerciale fiind de ordinul zecilor de mii de tone, prin intermediul P.

SC A. SRL Bacău A fost preluată la începutul anului 2007, administratorul D.A.I. fiind din judeţul Prahova.

În luna aprilie 2007 a fost înfiinţată SC „C.G." SRL Piatra-Neamţ care l-a avut ca administrator şi asociat pe S.M.L., tot din judeţul Prahova.

În luna mai 2007 s-a înfiinţat SC „D.P. 2007" SRL Constanţa având ca administrator şi asociat pe C.L.M.

Tot prin intermediul declaraţiei 394 a rezultat că în afară de SC „P.O.C." Ploieşti, importante livrări de produse către societăţile fantomă s-au efectuat şi de către SC „U.M." SRL Hunedoara. Harta relaţională se află la dosar urmărire penală.

Inspectorii A.I.F. Prahova care au întocmit acea notă - referat semnal de alarmă au propus înştiinţarea ANAF - Direcţia Antifraudă în vederea extinderii verificărilor şi la ceilalţi agenţi economici care au efectuat tranzacţii ilegale cu produse petroliere.

Comisariatul General al Gării Financiare prin Adresa 500402 din 13 martie 2008 a trimis o informare la ANAF - Direcţia Antifraudă, la care a anexat actele de control încheiate, ca urmare a verificărilor efectuate în legătură cu realitatea şi legalitatea activităţii desfăşurate de SC "M.P.I." SRL Găneasa judeţul Olt cu propunerea de a se continuat cercetările, în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală şi a infracţiunii prevăzute de art. 296¹ lit. b) din codul fiscal, însă dosarul a ajuns la Bacău, deşi centrul de greutate al fraudei fiscale de proporţii se afla în judeţul Prahova şi Olt, care a pornit de la eliberarea Autorizaţiilor de utilizator final, cu scopul declarat de obţinere a unor propuse finite neaccizate, din categoria diluanţilor/degresanţilor, denumiţi XOL, PAULINEK, MARTYK, UNISOLV.

Piaţa românească nu putea absorbi cantităţi atât de mari de diluanţi, astfel că produsele respective au fost introduse direct sau în amestec în circuitul carburanţilor auto.

Conform „rapoartelor de încercare„ emise de furnizor, aceste produse au punct de inflamabilitate sub 85 ° C, densitate asemănătoare motorinei (xol 10) sau benzinei (martyk), produse ce pot fi uşor substituite carburanţilor auto sau folosite pentru mărirea volumului acestora, în amestecuri.

În aceeaşi situaţie sunt produsele livrate de SC "R." SRL Bărcăneşti - Prahova: grastex - substanţă de protecţie contra ruginii şi contra deteriorării lemnului; desort - preparat pentru curăţarea, degresare şi şlefuire; selvoxil - solvent pentru vopseluri şi lacuri.

Pentru produsele de mai sus nu s-au respectat reţetele de fabricaţie comunicate la OSIM.

La obţinerea acestor produse s-au înlocuit atât componentele iniţiale, cât şi proporţia în care acestea se regăsesc în cantitatea de produs final.

Pentru realizarea produselor, amestecul s-a efectuat în funcţie de componentele aflate în stoc, fără respectarea reţetelor. în cazul produsului „grastex" având ca destinaţie protecţia contra ruginii şi a deteriorării lemnului, sub aceeaşi denumire s-a obţinut un alt produs destinat turnării dalelor de beton.

Inculpatul D.A.I. a pledat în mod constant NEVINOVAT, arătând că este victima unor „mafioţi". Nu a putut să ajute autorităţile judiciare la identificarea acestora. S-a considerat că este posibil ca să se fi acţionat astfel încât să nu-i poată identifica. Nici mama sa, martora D.I. nu a putut ajuta instanţa în ceea ce priveşte anturajul nepotrivit al fiului său, identitatea celor care l-au implicat pe fiul său în aceste afaceri necurate, care l-au adus în pragul sinuciderii.

Cu certitudine, s-a reţinut că iniţiativa nu a aparţinut inculpatului care nu dorea altceva decât o slujbă, potrivit calificării sale. Anturajul aflând că D.A.I. are nevoie de un loc de muncă, i s-a promis un serviciu, cu condiţia să semneze nişte acte. În aceste condiţii a ajuns la Bacău, unde a semnat nişte hârtii, fără a înţelege prea multe pentru că nici nu i s-a spus. A priceput că a devenit administratorul unei firme însă doar în drept, nu şi în fapt. După ce a semnat documentele la Bacău, cei cu care a venit nu l-au dus nici măcar până acasă, lăsându-l să meargă pe jos o distanţă destul de mare.

S-a apreciat ca fiind cert faptul că D.A.I. a fost victima unui şantaj, din cauza unor împrumuturi bancare în care a fost implicat în împrejurări dubioase.

Instanţa de fond a mai avut în vedere că, într-adevăr, inculpatul nu trebuia să accepte să preia o societate comercială în aceste condiţii, însă dobândirea calităţii de administrator/asociat al unei societăţi comerciale nu este generator de prejudicii în condiţiile în care nu a efectuat acte de administrare. Astfel spus, între preluarea/înfiinţarea unei firme şi paguba nu există raport de cauzalitate, pentru că respectiva persoană juridică poate rămâne şi inactivă fiscal şi ulterior radiată din evidenţele Oficiului Comerţului.

Or, în speţă, s-a constatat că s-a produs o pagubă imensă, un „TUN", nicidecum o „ŢEAPĂ", în baza unei inginerii financiare pe seama utilizării produselor petroliere ridicate din rafinării în baza unor autorizaţii de utilizator final.

A fost speculată de către băieţii deştepţi şi permisivitatea legii.

S-a apreciat că în categoria de mai sus nu intră şi inculpatul D.A.I. care este o victimă, un naiv, un om simplu.

Astfel de inginerii financiare explicau de ce nu mai sunt bani la bugetul consolidat al statului.

Verificările încrucişate efectuate au confirmat caracterul organizat al fraudei, pe întinsul întregii ţări.

Paguba intensă a fost produsă de un grup infracţional de crimă organizată în domeniul afacerilor.

S-a apreciat că aceasta a fost realitatea, fiind dovedită prin modul cum au fost transportate produsele, ce fel de acte de expediţie s-au întocmit, cum arătau facturile, cum s-au descărcat mărfurile şi cum s-au ridicat banii din bancă, prin ATM-uri, în special cu ce rapiditate.

S-a reţinut că este adevărat că a ridicat şi inculpatul de câteva ori bani din bancă, semnând pentru aceasta, însă banii au fost imediat predaţi celui care l-a însoţit.

Cârdul bancar emis pe numele inculpatului nu a intrat în posesia sa. Totodată, s-a apreciat că dosarul a ajuns la Bacău printr-o greşeală, pentru că o asemenea fraudă nu poate fi recuperată de la o firmă fantomă, respectiv de la administratorul de drept al acesteia care nu a efectuat acte de administrare, nici pentru el şi nici pentru altcineva.

Gravitatea faptelor supuse judecăţii, cuantumul imens al pagubei, au depăşit competenţa unui serviciu teritorial judeţean al D.N.A., cum ş inspectorii AIF Prahova au precizat prin acea NOTĂ/referat că fenomenul de substituire şi schimbare a calităţii şi destinaţiei produselor petroliere scutite de la plata accizelor, în carburanţi auto este de o amploare mult mai mare, care excede competenţei legale de efectuare a verificărilor de către D.G.F.P. judeţean.

În speţă, s-a apreciat că rechizitoriul trebuia să fie întocmit de Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura centrală, iar prejudiciul final să fi fost stabilit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Antifraudă fiscală, care de altfel a şi fost sesizată de către Comisariatul general al Gărzii Financiare.

S-a apreciat că restituirea dosarului la Parchet nu este cu putinţă, instanţa nu putea proceda altfel decât la achitarea inculpatului D.A.I., pentru considerentul că nu el a comis fapta, procesul fiind pornit greşit împotriva sa.

Evaziunea fiscală de proporţii care a făcut obiectul prezentului dosar, constând în obţinerea din rafinării de produse petroliere neaccizabile, cu caracteristici asemănătoare combustibililor auto, în baza nor autorizaţii de utilizator final emise de organele fiscale, cu motivarea că acele uleiuri, vor fi folosite în scop industrial în timp ce în realitate, după o „procesare" fictivă, aceste produse au fost trecute scriptic prin societăţi comerciale fictive, produsele ajungând în cele din urmă în benzinării unde au fost comercializate drept carburanţi auto a fost posibil prin utilizarea unor societăţi fantomă, adică fictive, care au fost mai multe, însă a fost trimis în judecată doar D.A.I., nicidecum toţi administratorii firmelor fictive.

În speţă s-a considerat că nu administratorii societăţilor fictive trebuiau trimişi în judecată ci administratorii firmelor care au pus la cale această inginerie financiară.

S-a apreciat că nici extinderea procesului penal nu este posibilă pentru că nu sunt cunoscuţi adevăraţii vinovaţi, existând doar bănuieli asupra câtorva.

Instanţa de fond a mai avut în vedere că, autorii necunoscuţi (A.N.) care l-au implicat pe D.A.I., în această mega fraudă fiscală l-au avertizat că va fi chemat la Bacău şi să aibă grijă ce va spune, ceea ce înseamnă că interlopii cu gulere albe au întins o capcană astfel ca cercetările că se desfăşoare cât mai departe la ei, ca dosarul că ajungă pe o linie moartă, împotriva unui nevinovat până se vor prescrie faptele, aceasta dovedeşte abilitate şi în acelaşi timp periculozitate; inculpatul nu a exagerat atunci când a afirmat că a avut de a face cu nişte mafioţi, care l-au şi ameninţat cu săbii, topoare, ş.a.

Totodată, instanţa de fond apreciind că din materialul probator administrat în cauză, rezultă că inculpatul D.A.I. nu a comis fapta, urmând ca acesta să fie achitat, ca efect al achitării inculpatului au fost respinse pretenţiile civile ale Agenţiei Naţionale de Administrate Fiscală formulate împotriva sus-numitului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în cadrul termenului legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bacău şi partea civilă Statul Român Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău.

În apelul său, parchetul a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, determinate de greşita achitare a inculpatului D.A.I., pentru faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată.

În motivarea apelului, parchetul a arătat că în sarcina inculpatul s-a reţinut infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, fapte constând în aceea că, în perioada mai 2007 - aprilie 2008, în calitate de asociat şi administrator unic al SC A. SRL Bacău, acţionând ca reprezentant legal al acestei societăţi, nu a evidenţiat în contabilitate un număr de 730 facturi fiscale aferente livrărilor de combustibil către 19 societăţi comerciale şi a schimbat destinaţia unor produse energetice scutite de la plata accizelor şi care au fost folosite în realizate ca şi combustibil pentru motoare şi încălzire, toate acestea pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale către bugetul de stat, respectiv, plata taxelor şi impozitelor, în cuantum total de 39.573.925,50 RON.

S-a apreciat că trebuie desfiinţată soluţia instanţei de fond, având în vedere că aceasta este rezultatul unor aprecieri eronate, atât a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, cât şi a probatoriului administrat.

În mod greşit instanţa de fond a apreciat că: în sarcina inculpatului nu poate fi reţinută infracţiunea de evaziune fiscală întrucât a fost doar administratorul în drept al SC A. SRL Bacău şi nu a efectuat acte de administrare în fapt a societăţii; gravitarea faptelor deduse judecăţii impuneau efectuarea de cercetări şi întocmirea rechizitoriului de către D.N.A. - Structura Centrală şi nu de către un Serviciu Teritorial, întrucât cuantumul imens al pagubei depăşeşte competenţa unui serviciu teritorial judeţean al D.N.A.

S-a apreciat că din probatoriul administrat rezultă că inculpatul D.A.I. a efectuat acte de administrare a societăţii, toate operaţiunile financiare derulate prin conturile bancare ale societăţii fiind efectuate personal de către acesta. Inculpatul era singura persoană împuternicită să semneze ordine de plată, având specimen de semnătură în bănci şi în această calitate, a semnat ordine de plată către mai multe societăţi comerciale. Aceste plăţi efectuate de către inculpat sunt corespunzătoare unor relaţii comerciale derulate de către SC A. SRL Bacău, astfel încât, apreciază că nu se poate susţine că inculpatul nu a avut cunoştinţă de activitatea societăţii, chiar şi în condiţiile în care nu ar fi semnat personal facturile fiscale.

În motivarea apelului, procurorul a mai arătat că tot inculpatul a fost cel care a depus şi a retras sume de bani în şi din conturile societăţii, aceste aspecte fiind reţinute şi de instanţa de fond.

Se apreciază că apărarea inculpatului este în contradicţie cu declaraţiile martorilor care au fost prezenţi şi l-au cunoscut cu ocazia preluării societăţii, martori care au fost audiaţi şi în instanţă, cât şi cu propria declaraţie dată în faza de urmărire penală, din care rezultă conştientizarea calităţii de administrator al unei societăţi comerciale precum şi a participării la comiterea unor fapte ilegale.

De asemenea, procurorul consideră că, din coroborarea probatoriului administrat în cauză rezultă că inculpatul a fost atât administratorul de drept, cât şi de fapt al SC A. SRL Bacău şi în această calitate, prin încălcarea obligaţiilor ce-i reveneau a desfăşurat operaţiuni comerciale, respectiv aprovizionări şi livrări de produse energetice prin care a schimbat destinaţia unor produse energetice scutite de la plata accizelor şi care au fost folosite în realitate ca şi combustibil către motoare şi combustibil de încălzire şi nu a înregistrat în contabilitatea societăţii facturi fiscale aferente. Inculpatul are calitatea de autor al infracţiunii de evaziune fiscală, chiar şi în condiţiile în care banii rezultaţi din comiterea infracţiunii nu au fost însuşiţi personal de către acesta.

Cu privire la aprecierile instanţei de fond referitoare la competenţa Serviciului Teritorial Bacău al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorul consideră că acestea nu au suport legal, întrucât dispoziţiile O.U.G. nr. 43/2002 stabilesc modul de organizare, atribuţiile şi competenţa acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, serviciile teritoriale au aceeaşi competenţă materială şi după calitatea persoanei ca şi structura centrală, distincţia fiind determinată doar de circumscripţia teritorială.

S-a solicitat, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe fond, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice în sensul condamnării inculpatului D.A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi interzicerea inculpatului a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b), lit. c) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii aceloraşi drepturi pe o durată stabilită conform prevederilor art. 65 alin. (2) C. pen.

Pe latură civilă, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 39.573.925,50 RON către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea definitivă, către Oficiul Registrul Comerţului.

În apelul său, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat admitere căii de atac exercitate, desfiinţarea hotărârii atacate şi obligarea inculpatului la plata sumei de 68.121.917 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului, creat bugetului de stat, prin livrarea de produse accizabile.

Prin Decizia penală nr. 104 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Serviciul Teritorial Bacău şi partea civilă Statul Român Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, împotriva Sentinţei penale nr. 286/D din 13 decembrie 2011 a Tribunalului Bacău.

A fost desfiinţată în totalitate sentinţa penală mai sus menţionată.

A fost reţinută cauza spre rejudecare şi în fond:

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241 din 15 iulie 2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, a fost condamnat inculpatul D.A.I., cu date cunoscute, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 1385 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Statul Român, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, suma de 39.573.925, 50 RON la care se adaugă accesoriile (dobânzi şi penalităţi) aferente debitului până la acoperirea integrală a prejudiciului, în conf. cu dispoz. art. 119 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind C. proc. fisc.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii, dispozitivul prezentei decizii penale să fie comunicat Oficiului Naţional al Registrului Comerţului

S-a constatat că SC A. SRL Bacău a fost radiată.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 13.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Infracţiunea de evaziune fiscala reprezintă, în materialitatea ei, o infracţiune de prejudiciu, dar şi de pericol şi se poate realiza în una din următoarele forme în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive; alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor; executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor; sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate; substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.

De asemenea, instanţa de apel a mai avut în vedere că, potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241 din 15 iulie 2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, constituie infracţiunea de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi, fapta săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Dacă prin această faptă s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.

S-a reţinut că în cauza de faţă, prin Rechizitoriul nr. 75/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului D.A.I., pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, reţinându-se că în perioada mai 2007 - aprilie 2008, acesta, asociat şi administrator unic al SC A. SRL Bacău, acţionând în calitate de reprezentant legal al acestei firme: - nu a evidenţiat în contabilitate un număr de 730 facturi fiscale aferente livrărilor de combustibili către un număr de 19 societăţi; a schimbat destinaţia unor produse energetice scutite de la plata accizelor şi care au fost folosite în realitate ca şi combustibili pentru motoare şi încălzire, acte materiale săvârşite cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale către bugetul de stat, respectiv plata taxelor şi impozitelor în cuantum total de 39.573.925,50 RON, reprezentând: 20.970.473,09 RON - Accize; 10.099.019,19 RON - TVA; 8.504.437,21 RON - Impozit pe profit.

Instanţa de apel a apreciat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că inculpatul a fost doar administratorul în drept al SC A. SRL Bacău şi nu a efectuat acte de administrare în fapt a societăţii (semnăturile de pe facturile fiscale emise în numele societăţii nu aparţin inculpatului, iar acesta nu a însoţit ca delegat mărfurile înscrise pe aceste documente), a preluat, în luna ianuarie 2007, în calitate de asociat şi administrator unic SC A. SRL Bacău, dar implicarea sa în comiterea ilegalităţilor care constituie obiectul cauzei s-a datorat unui şantaj şi a fost posibilă prin implicarea mai multor societăţi şi a mai multor persoane, dar a fost trimis în judecată.

De asemenea, s-a apreciat că, probatoriul administrat în cauză, inclusiv în faţa instanţei de apel conduce însă la convingerea că inculpatul a efectuat acte de administrare a societăţii, întrucât toate operaţiunile financiare derulate prin conturile bancare ale societăţii au fost efectuate personal de inculpat, singura persoană împuternicită să semneze ordinele de plată (având specimen de semnătură în bănci).

Doar în această calitate, a semnat de ordinul sutelor ordine de plată către: SC P.O.C. SRL Ploieşti SC P. SRL, SC AS S. SRL, SC BBS T. SRL SC B.S. SRL, SC C.L.I. SRL, SC C.G. SRL SC C.I. SRL, SC D.I. SRL, SC D.M. SRL SC D.P. 2007 SRL, SC D.P. SRL, SC D.T. SRL, SC E.L.N. SRL, SC G.L. SRL, SC L&C SRL, SC M.O. SRL, SC M.T.P. SRL, SC N.C.S. SRL, SC N.S. SRL, SC U.M. SRL SC V.C. SRL, în baza relaţiilor comerciale derulate de către SC A. SRL Bacău cu societăţile anterior menţionate, astfel încât nu se poate susţine că acesta nu a avut cunoştinţă de activitatea societăţii, chiar şi în condiţiile în care nu ar fi semnat personal facturile fiscale. Totodată, instanţa de apel a mai reţinut că, actele financiar contabile dar şi bancare aflate la dosarul cauzei, confirmă că inculpatul a fost cel care a depus şi retras sume de bani în şi din conturile societăţii.

Pe de altă parte, s-a mai reţinut că, atât în cursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul nu a furnizat niciun indiciu din care să rezulte implicarea altor persoane, cu atât mai mult constrângerea sub imperiul căreia a acţionat.

De asemenea, s-a mai avut în vedere că din anul 2007 şi până în prezent, D.A.I. nu a formulat plângere penală prin care să solicite identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care l-ar fi ameninţat, sechestrat şi forţat în aceste condiţii să comită mai multe infracţiuni.

De altfel, motivarea instanţei de fond este în contradicţie atât cu declaraţiile martorilor care au fost prezenţi şi l-au cunoscut cu ocazia preluării societăţii cât şi cu propria declaraţie din care rezultă conştientizarea calităţii de administrator al unei societăţi comerciale precum şi a participării la comiterea unor fapte ilegale.

Instanţa de prim control judiciar a mai constatat că în urma întregului probatoriu administrat, inculpatul are calitatea de autor al infracţiunii de evaziune fiscală, infracţiune pentru care urmează a fi condamnat, întrucât a fost atât administratorul de drept cât şi de fapt al SC A. SRL Bacău şi, în această calitate, prin încălcarea obligaţiilor ce-i reveneau, a desfăşurat operaţiuni comerciale (aprovizionări şi livrări de produse energetice) prin care a schimbat destinaţia unor produse energetice scutite de la plata accizelor şi care au fost folosite în realitate ca şi combustibili către motoare şi combustibili de încălzire şi nu a înregistrat în contabilitatea societăţii facturi fiscale aferente.

La stabilirea cuantumului pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., prevederi care reprezintă coordonate pe baza cărora se realizează în mod concret individualizarea pedepsei, în raport cu fapta comisă, astfel încât sancţiunea aplicată să răspundă cerinţelor scopului preventiv, coercitiv şi educativ prevăzute de art. 52 C. pen.

Instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată trebuie să reflecte echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât şi al cuantumului şi modalităţii de executare şi să nu arate în nici un caz un efect intimidant, datorită severităţii excesive.

Raportat la persoana făptuitorului, persoană care nu a mai cunoscut repercusiunea penală, la valoarea socială lezată, urmările imediate ale infracţiunii, prejudiciul extrem de ridicat cauzat statului, timpul şi mijloacele folosite pentru săvârşirea infracţiunii, mobilul şi scopul urmărit, persistenţa infracţională pe parcursul unei perioade de timp importante de aproximativ 11 luni de zile, s-a apreciat că pedeapsa ce urmează să fie aplicată, dar şi modalitatea de executare trebuie să fie de natură să realizeze, scopul preventiv, educativ şi sancţionator al pedepsei, să nu fie prea blândă dar nici excesivă, corespunzătoare coordonatelor stabilite de legiuitor prin dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău.

În recursul său, parchetul a criticat decizia atacă sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, considerând că pedeapsa aplicată inculpatului în cuantum de 3 ani închisoare este nelegală, sub limita minimă prevăzută de textul de lege, fără a se reţine circumstanţe atenuante în favoarea sa, care să justifice coborârea pedepsei.

S-a susţinut că, în mod legal, pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 inculpatul D.A.I. trebuia condamnat la o pedeapsă cuprinsă între 5 şi 11 ani închisoare.

A solicitat în temeiul art. 385⁹ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi rejudecând, aplicarea inculpatului a unei pedepse în limite le legale prevăzute de textul de incriminare.

În recursul său, partea civilă Administraţia Naţională a Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea deciziei atacate şi rejudecând, obligarea inculpatului la plata sumei de 68.121.917 RON reprezentând valoarea reală a prejudiciului cauzat de acesta prin activitatea infracţională desfăşurată de acesta, care a constat în livrarea de produse accizabile fără evidenţierea, declararea şi achitarea accizelor.

În motivarea recursului partea civilă a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut doar suma stabilită urmare a expertizei contabile dispuse în cauză fără a lua în considerare procesele-verbale întocmite de Activitatea de Inspecţie Fiscală şi sesizarea Gărzii Financiare.

Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 şi pct. 17² C. proc. pen. cât şi din oficiu - potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte apreciază că recursul declarat de parchet este fondat, iar recursul declarat de partea civilă este nefondat, pentru considerentele ce se vor arătat în continuare.

Referitor la critica Parchetului, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că este întemeiată, întrucât hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penală.

Din verificarea actelor dosarului se constată că instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dar a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul D.A.I. în perioada mai 2007 - aprilie 2008, în calitate atât de administrator de drept, cât şi de administrator de fapt al SC A. SRL Bacău, prin încălcarea obligaţiilor ce-i reveneau, a desfăşurat operaţiuni comerciale, respectiv aprovizionări şi livrări de produse energetice, prin care a schimbat destinaţia unor produse energetice scutite de la plata accizelor şi care au fost folosite în realitate ca şi combustibili către motoare şi combustibili de încălzire şi nu a înregistrat în contabilitatea societăţii facturi fiscale aferente.

Totodată inculpatul, asociat şi administrator unic al SC A. SRL Bacău, acţionând în calitate de reprezentant legal al acestei firme nu a evidenţiat în contabilitate un număr de 730 facturi fiscale aferente livrărilor de combustibili către un număr de 19 societăţi, a schimbat destinaţia unor produse energetice scutite de la plata accizelor şi care au fost folosite în realitate ca şi combustibili pentru motoare şi încălzire, acte materiale săvârşite cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale către bugetul de stat, respectiv plata taxelor şi impozitelor.

Instanţa de prim control judiciar a dispus condamnarea inculpatului D.A.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în condiţiile în care, potrivit aliniatului 1 al art. 9 din actul normativ menţionat, infracţiunea prevăzută la lit. b) este pedepsită cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi, iar, în conformitate cu dispoziţiile alin. (3) ale aceluiaşi articol, „dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani".

Pentru forma agravată a infracţiunii de evaziune fiscală comisă în modalitatea incriminată în art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, limitele pedepsei cu închisoarea prevăzute de lege sunt în aceste condiţii de la 5 ani la 11 ani.

Înalta Curte, având în vedere limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, (inculpatul nu a evidenţiat în contabilitate un număr de 730 facturi fiscale aferente livrărilor de combustibili către un număr de 19 societăţi, a schimbat destinaţia unor produse energetice scutite de la plata accizelor şi care au fost folosite în realitate ca şi combustibili pentru motoare şi încălzire, acte materiale săvârşite cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale către bugetul de stat), urmarea produsă, care constă în crearea unui prejudiciu mare bugetului de stat (39.573.925,50 RON), care potrivit legii agravează răspunderea penală, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, este încadrat în muncă la SC S. Berceni, judeţul Prahova, a avut o atitudine constant nesinceră pe parcursul procesului penal, nerecunoscând fapta comisă şi nu a depus nicio diligentă pentru acoperirea prejudiciului, se apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 5 ani închisoare, situată la limita minimă prevăzută de textul incriminator este în măsură să realizeze scopul educativ şi coercitiv al pedepsei reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Aşadar, se constată că motivare recurs invocat de parchet este fondat şi urmează să fie admis.

Referitor la critica recurentei părţi civile în sensul că în mod greşit instanţa de apel nu a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 68.121.917 RON, care reprezintă valoarea reală a prejudiciului cauzat de acesta prin activitatea infracţională desfăşurată, ce a constat în livrarea de produse accizabile fără evidenţierea, declararea şi achitarea accizelor, se constată că este neîntemeiată.

Înalta Curte reţine că, răspunderea civilă delictuală se concretizează într-o obligaţie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită. Fapta ilicită declanşează o răspundere civilă delictuală, al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat.

Din analiza textelor art. 998 şi 999 C. civ., rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu; existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul,

În ceea ce priveşte prejudiciul, acesta este calificat ca o condiţie sine qua nori, definindu-se ca fiind efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană.

Prejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile delictuale, condiţie necesară şi esenţială a acesteia, deoarece atât timp cât o persoană nu a fost prejudiciată, ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparaţie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.

Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al cărui conţinut poate fi evaluat în bani. În ceea ce priveşte condiţiile reparării prejudiciului, se reţine că prejudiciul dă dreptul păgubitului de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, două condiţii, respectiv prejudiciul să fie cert şi prejudiciul să nu fi fost reparat încă.

Se reţine că prejudiciul este cert atunci când este sigur, atât sub aspectul existenţei, cât şi al întinderii sale. Este considerat cert, prejudiciul actual, precum şi prejudiciul viitor, adică acel prejudiciu care apare după soluţionarea acţiunii în despăgubire, în măsura în care sunt sigure, atât apariţia acestui prejudiciu, cât şi posibilitatea de a fi determinat.

În cauză elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 şi urm. C. civ. sunt întrunite în mod cumulativ. Astfel, fapta ilicită constă în infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005; prejudiciul constă în diminuarea bugetului de stat cu suma de bani pe care societatea inculpatului trebuia să o verse la stat cu titlu de taxe şi impozite; raportul de cauzalitate reiese din materialitatea faptei, iar vinovăţia se prezintă sub forma intenţie directe.

Din examinarea actelor dosarului se retine că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău s-a constituit parte civilă cu suma de 68.121.917 RON reprezentând prejudiciul total cauzat bugetului de stat de către inculpatul D.A.I., aşa cum rezultă din Adresa nr. 704935 din 24 noiembrie 2010 a Gărzii Financiare Bacău, sumă ce a fost stabilită de Activitatea de Control Financiar şi Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bacău prin Procesele-verbale nr. 151907 din 15 august 2008 şi 8108 din 20 noiembrie 2008.

Instanţa de recurs constată că la stabilirea cuantumul sumei cu care inculpatul a prejudiciat bugetul de stat, prin activitatea evazionistă pe care a desfăşurat-o şi anume, suma de 39.573.925,50 RON, reprezentând: 20.970.473,09 RON - Accize; 10.099.019,19 RON - TVA; 8.504.437,21 RON, instanţa de apel, în mod corect a avut în vedere rezultatele verificărilor efectuate de: Garda Financiară - secţia Prahova - nr. 506131/PH din 10 martie 2008; Garda Financiară - secţia Constanţa - nr. 501685/CT din 2 iunie 2008; Garda Financiară - secţia Hunedoara - nr. 500975/HD din 22 aprilie 2008; Garda Financiară - secţia Alba - nr. 501693/AB din 30 aprilie 2008, raportul de constatare tehnico-ştiinţific întocmit în cauză, precum şi documentele contabile justificative corespunzătoare tranzacţiilor neevidenţiate contabil şi generatoare de obligaţii fiscale.

Aşadar, nu se impune majorare cuantumului despăgubirilor civile pe care inculpatul le datorează părţii civile, motivul de recurs invocat fiind nefondat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 104 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, privind pe intimatul inculpat D.A.I.

Va casa în parte decizia atacată şi va majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţiile ale deciziei atacate.

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău împotriva aceleiaşi decizii.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.A.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, vor rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 104 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, privind pe intimatul inculpat D.A.I.

Casează în parte decizia atacată şi majorează pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare. Menţine celelalte dispoziţiile ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.A.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 703/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 1092/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: