ICCJ. Decizia nr. 1092/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1092/2013
Dosar nr. 6337/105/2010
Şedinţa publică din 29 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 222 din data de 14 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a dispus condamnarea inculpaţilor:
I. S.N.:
- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din perioada 2005-2006, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege;
- în baza art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., pentru instigare la înşelăciune, în formă continuată, faptă din perioada 2005-2006, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege;
- în baza art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., pentru instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, faptă din perioada 2005 - 2006, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare;
- în baza art. 25 rap. la art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. pentru instigare la uz de fals, faptă din perioada 2005-2006, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b), art. 35 C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de: 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de alege, ca pedeapsă accesorie.
II. G.M.:
- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din perioada 2005-2006, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;
- în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., pentru înşelăciune în formă continuată, faptă din perioada 2005-2006, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare;
Conform art. 65 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei.
- în baza art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., pentru uz de fals în formă continuată, fapte din perioada 2005-2006, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
Potrivit art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4(patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie. III.- M.M., domiciliat în comuna Brazi, sat Brazii de Sus, str. Crizantemelor nr. ll, judeţul Prahova, fapte din ianuarie 2006, parte civilă C.E.C.B., prejudiciu în sumă de 18.000 lei şi
- S.M.M., domiciliat în comuna Brazi, judeţul Prahova, fapte din august 2005, parte civilă B.C.R. - agenţia Ploieşti - T.I., prejudiciu în sumă de 32.000 lei;
- în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pentru înşelăciune, la pedepsele de câte de 2 (doi) ani închisoare;
- în baza art. 290 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedepsele de câte 2 (două) luni închisoare;
- în baza art. 291 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru uz de fals, la pedepsele de câte 2 (două) luni închisoare;
Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. pentru fiecare dintre inculpaţi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de câte 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.
IV.- C.E.I., domiciliată în comuna Brazi, sat Negoieşti, judeţul Prahova, fapte din octombrie 2005, parte civilă C.E.C.B. - Sucursala Ploieşti, prejudiciu în sumă de 19.000 lei;
- R.G.I., domiciliat în comuna Puchenii Mari, sat Miroslovești, fapte din aprilie 2005, parte civilă B.C.R. - Sucursala Prahova, prejudiciu în sumă de 38.000 lei, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- T.C., domiciliată în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, fapte din aprilie 2005, parte civilă B.C.R. - Sucursala Prahova, prejudiciu în sumă de 20.000 lei;
- D.M., domiciliat în comuna Puchenii Mari, sat Miroslovești, judeţul Prahova, fapte din iulie 2005, parte civilă B.C.R. - Sucursala Prahova, prejudiciu în sumă de 32.000 lei;
- L.C., domiciliat in comuna Brazi, sat Popeşti str. Gutuiului, judeţul Prahova, fapte din mai 2006, parte civilă B.C.R. - Sucursala Prahova, prejudiciu în sumă de 20.000 lei;
- T.A., domiciliată în comuna Brazi, sat Negoieşti, judeţul Prahova, fapte din noiembrie 2005, parte civilă C.E.C.B. - Sucursala Ploieşti, prejudiciu în sumă de 16.000 lei;
- D.A.V., domiciliat în comuna Brazi, sat Popeşti nr. 69, judeţul Prahova, fapte din perioada februarie-martie 2006, părţi civile B.C.R. - Sucursala Prahova şi C.E.C.B. - Sucursala Ploieşti, prejudiciu în sumă de 30.500 lei, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., după cum urmează:
- în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pentru înşelăciune, la pedeapsa de câte 2 (doi) ani închisoare;
- în baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de câte 2 (două) luni închisoare;
- în baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru uz de fals, la pedeapsa de câte 2 (două) luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca fiecare dintre inculpaţi să execute pedeapsa cea mai grea de câte 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. pentru fiecare dintre inculpaţi s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.
V. Prin aceeaşi sentinţă pentru infracţiunile şi încadrările juridice arătate la pct. IV, au mai fost condamnaţi la pedepsele rezultante de câte 2 (doi) ani închisoare şi inculpaţii D.M., B.N., P.E., N.D., G.V.D. (fostă V.), I.C., H.I., B.M.I., I.S., B.C.I., N.L.G., I.V., H.E., B.I.A., S.N.I., M.E.M., T.V.D., G.L., J.C.C., H.D., A. (fostă U.) A.M., D.V.G., D.M.G., G.G., G.T., G.E., T. (fostă T.) C.A., S.S.G., S.M., iar la pedepsele rezultante de câte 3 (trei) ani închisoare inculpatele D.M.G. şi B.V.F., fapte comise în perioada aprilie 2005-iunie 2006, părţi civile B.C.R. - Sucursala Prahova, prejudiciu total în sumă de 350.500 lei şi C.E.C.B. - Sucursala Ploieşti, prejudiciu total în sumă de 287.000 lei.
În baza art. 81 şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor D.M., B.N., C. (fostă T.) E.I., P.E., N.D., G.V.D., I.C., H.I., R.G.I., B.M.I., T.C., I.S., B.C.I., N.L.G., I.V., D.M., H.E., B.I.A., T.A., L.C., S.N.I., M.E.M., T.V.I., G.L., J.C.C., H.D., A. (fostă U.) A.M., D.V.G., D.A.V., D.M.G., G.T., G.E., T. (fostă T.) C.A., S.S.G. şi S.M., pe durata termenul de încercare calculat conform art. 82 C. pen., respectiv din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat o perioadă de 2 (doi) ani.
Totodată s-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 83 şi art. 84 C. pen. privind efectele revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii altei infracţiuni intenţionate în cursul termenului de încercare, precum şi în caz de neachitare cu rea credinţă a despăgubirilor civile la plata cărora vor fi obligaţi.
Separat de aceasta, în baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatelor D.M.G. şi B.V.F., stabilindu-se termenul de încercare de câte 5 (cinci) ani pentru flecare, calculat conform art. 862 C. pen.
Ca urmare, potrivit art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatele au fost obligate să se supună măsurilor de supraveghere constând în:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova;
b) să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatelor asupra disp. art. 864 combinat cu art. 83 şi art. 84 C. pen., privind efectele revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni in cursul termenului de încercare, în caz de neachitare cu rea credinţă a despăgubirilor civile, precum şi în caz de neîndeplinire cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite de instanţă.
VI. Prin sentinţa menţionată, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. prima instanţă a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D.N., domiciliat in comuna Puchenii Mari, sat Petroșani, judeţul Prahova, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., parte civilă B.C.R. - Sucursala Ploieşti, prejudiciu în sumă de 32.000 lei, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte din iulie 2005, ca urmare a decesului intervenit la data de 17 noiembrie 2011, (conform certificatului de deces x eliberat la 18 noiembrie 2011 de Primăria Comunei Puchenii Mari).
În latură civilă, în baza art. 14, 15, art. 346 C. proc. pen. comb. cu art. 998-999 şi art. 1003 C. civ. s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile, reprezentând prejudicii neacoperite către:
a) - partea civilă C.E.C.B. - Sucursala Prahova, respectiv:
- suma de 57.021,16 lei, în solidar pe inculpatele S.N. şi G. (N.) M., din care suma de 29.203,74 lei în solidar cu inculpatul M.M.; suma de 28.817,42 lei în solidar cu inculpata G.V.D.;
- suma de 212.490,93 lei pe inculpata G. (N.) M., din care în solidar, suma de 34.087.61 lei cu inculpatul D.M.; suma de 19.000 lei cu inculpata C.E.I. (T.); suma de 30.641 lei cu inculpata P.E.; suma de 25.176,49 lei cu inculpata C. (T.) E.I.; suma de 32.641,35 lei cu inculpata H.E.; suma de 25.444,11 lei cu inculpatul J.C.C.; suma de 18.000 lei cu inculpatul G.L.; suma de 27.480,98 lei cu inculpata T. (T.) C.A.;
- suma de 18.000 lei pe inculpatul B.I.A.;
b) - partea civilă B.C.R. - agenţia Ploieşti - T.I., respectiv:
- suma de 75.000 lei pe inculpata G. (N.) M., din care în solidar suma de 28.000 lei cu inculpatul I.C.; suma de 27.000 lei cu inculpata D.M.G.; suma de 27.500 lei cu inculpata B.V.F.; suma de 20.000 lei cu inculpatul L.C.;
- suma de 75.500 lei pe inculpata S.N., din care în solidar suma de 20.000 lei cu inculpata S.N.I.; suma de 20.000 lei cu inculpata M.E.M.; suma de 20.000 lei cu inculpatul I.V.; suma de 17.500 lei cu inculpata D.V.G.;
- suma de 23.768 lei pe inculpata A. (U.) A.M.;
- suma de 23.000 lei pe inculpatul H.D.;
c) - partea civilă SC G.A. SA - Sucursala Ploieşti, reprezentând credite cesionate de C.E.C.B. - Sucursala Prahova; respectiv:
- suma de 19.655,25 lei (credit cesionat de C.E.C.B. - Sucursala Prahova) pe inculpatul D.M.G. în solidar cu inculpata S.N. şi suma de 13.079,05 lei pe inculpatul D.A.V.;
d) - partea civilă O.V.I.G. SA - Sucursala Ploieşti, reprezentând credite cesionate de C.E.C.B. - Sucursala Prahova, respectiv:
- suma de 32.296,66 lei pe inculpata G. (N.) M., din care, în solidar: suma de 14.935,20 lei cu inculpatul N.D., iar suma de 17.361,46 lei cu inculpatul I.S.;
- suma de 16.972,08 lei pe inculpatul S.M.;
- suma de 14.974,43 lei pe inculpatul B.M.I. în solidar cu inculpatele S.N. şi G. (N.) M.;
e) - partea civilă E.K.R. SRL, în calitate de mandatar al V.I.L.), în sumă de 37.466.,63 lei pe inculpatul R.G.I., reprezentând credite cesionate de B.C.R. - Agenţia T.I. Ploieşti şi C.E.C.B. - Sucursala Prahova.
Pe de altă parte, s-au constatat recuperate în integralitate prejudiciile cauzate de inculpaţii B.N., T.V.D., G.G. şi G.T. în dauna părţii civile C.E.C.B. - Sucursala Prahova, precum şi cele produse de inculpaţii H.I., N.L.G., B.C.I., T.C., S.S. şi S.M.M., în dauna părţii civile B.C.R. - Agenţia T.I. Ploieşti.
De asemenea, s-au constat recuperate în integralitate prejudiciile cauzate părţii civile B.C.R. - Agenţia Ploieşti T.I., de inculpaţii D.N. şi D.M., prin cesionarea creditelor către SC C.E.F.S. SRL în calitate de mandatar al D.E.A.G., respectiv SC V.I.L.
Acţiunile civile exercitate în procesul penal de către SC S. SRL prin reprezentant K.I. SRL privind pe G.M.D., cât şi de SC E.K.R. SRL, în calitate de mandatar al V.I.L. privind pe A.C., D.I. şi P.M.G., s-au respins ca neîntemeiate.
Pentru recuperarea despăgubirilor civile acordate în cauză, prima instanţă a menţinut şi sechestrul asigurător instituit asupra imobilului deţinut de către inculpata S.N., prin ordonanţa nr. 79/D/P/2009 din 11 octombrie 2010 a D.I.I.C.I.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti (filele 44-45 - vol. I dosar urmărire penală).
Conform art. 348 C. proc. pen. s-au anulat şi înscrisurile falsificate, respectiv adeverinţele de venit şi contractele de muncă, folosite de inculpaţi la comiterea infracţiunii de înşelăciune.
În fine, s-a dispus obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, respectiv în sumă de la câte 2.000 lei pe fiecare dintre inculpaţii C. (T.) E.I., R.G.I., T.C., D.M., T.A., A. (U.) A.M., D.A.V. şi G.G.
Cu acelaşi titlu au fost obligaţi la plata sumei de câte 2.400 lei, fiecare dintre inculpaţii S.N., G. (N.) M., M.M., D.M., B.N., P.E., N.D., G.V.D., I.C., D.M.G., B.V.F., H.I., B.M.I., I.S., B.C.I., N.L.G., I.V., H.E., B.I.A., L.C., S.N.I., M.E.M., T.V.D., G.L., J.C.C., H.D., D.V.G., D.M.G., G.T., G.E., T.(T.) C.A., S.S.G., S.M. şi S.M.M., din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, fiind avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Prin încheierea dată în şedinţa din camera de consiliu de la 05 iulie 2012, admiţându-se sesizarea formulată de partea civilă C.E.C.B. SA, în baza art. 195 C. proc. pen. s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivul sentinţei penale nr. 222 din 20 iunie 2012, în sensul că „obligă inculpata T.A. în solidar cu inculpata G. (N.) M. la plata către partea civilă C.E.C.B. - Sucursala Prahova a sumei de 25.176,49 lei, despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit", în loc de „obligă inculpata C. (T.) E.I., în solidar cu inculpata G. (N.) M. la plata către partea civilă C.E.C.B. - Sucursala Prahova, a sumei de 25.176,49 lei, despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit".
Pe baza probelor administrate în cauză şi în condiţiile recunoaşterii vinovăţiei conform art. 3201 C. proc. pen. de către un număr de 37 din cei 43 inculpaţi trimişi în judecată, în esenţă prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În anul 2005 învinuita P.M. a iniţiat un grup infracţional organizat, ai cărui membrii recrutau persoanele ce dispuneau în general de venituri mici şi care, în schimbul unor comisioane, pretinzând că sunt angajaţi la SC S.G.R. SA, au solicitat şi obţinut credite pentru nevoi personale de la sucursalele din municipiul Ploieşti, aparţinând părţilor civile B.C.R. SA şi C.E.C.B. SA.
Astfel, în condiţiile în care încă din anul 1996 a lucrat în calitate de contabil în cadrul respectivei persoane juridice, învinuita a avut posibilitatea să cunoască amănunte cu privire la întocmirea documentelor necesare obţinerii unui credit bancar, dar şi să utilizeze ştampila societăţii pentru a crea o aparenţă de legalitate a actelor falsificate.
Iniţial, aceasta a recrutat-o pe inculpata S.N., colegă de serviciu, căreia i-a propus ca, în schimbul unui comision de câte 300 lei, să găsească persoane cu posibilităţi materiale reduse care să accepte ca, pentru sume variabile „între două şi şase milioane ROL” să încheie contracte de credit bancar, urmând ca banii să intre în posesia sa.
Activitatea infracţională a fost rezumată în termeni precişi de secunda în sensul că „funcţie de calităţile atribuite în acte falsificate de către P.M. (director, secretar etc. la S.G.), persoanele la care am făcut referire mai sus au primit credite bancare între 100 milioane şi 300 milioane lei, bani pe care îi oprea P.M. şi din care dădea sume modice, cuprinse între 2 şi 6 milioane titularilor de contract”.
Pentru realizarea hotărârii infracţionale, la rândul său, inculpata S.N. a procedat la recrutarea coinculpatei G. (fostă N.) M., căreia după ce i-a descris acţiunile ce urmau a fi desfăşurate, i-a propus să găsească „oameni", asigurând-o totodată, că urma să primească un comision pentru fiecare persoană dispusă să încheie contracte de credit în condiţiile descrise mai sus, cota parte revenind funcţie de valoarea creditului obţinut.
Ca urmare, pentru a-şi atinge scopul, respectiv inducerea în eroare a reprezentanţilor unităţilor bancare şi obţinerea în mod fraudulos a unor sume considerabile de bani, conjugându-şi acţiunile învinuita P.M. şi inculpatele S.N. şi G. (fostă N.) M. au reuşit să identifice, fie în mod direct, fie prin intermediari, un număr de peste 60 de persoane dispuse să încheie credite bancare în baza unor acte false.
S-a stabilit ca fiind dovedit faptul că în perioada 2005-2006, membrii grupului infracţional organizat au acţionat în baza unei înţelegeri prealabile, în mod concertat, fiecare având sarcini bine stabilite, respectiv recrutarea persoanelor dispuse să obţină credite bancare în condiţii ilicite, falsificarea actelor necesare obţinerii creditelor, transportul „clienţilor”, întreaga activitate fiind coordonată de către învinuita P.M.
Pentru a întocmi dosarele cu documentele solicitate de unităţile bancare necesare obţinerii creditului bancar, persoanele care acceptau procedeele frauduloase, semnau angajamentele de plată şi cererea de acordare a creditului, documente care atestau situaţii nereale cu privire la locul de muncă, salariul şi vechimea în muncă ale solicitantului şi care erau în măsură să reflecte o situaţie materială a acestuia, de natură a convinge reprezentanţii băncilor să accepte aprobarea cererilor formulate.
În anul 2006, după ce membrii grupului infracţional organizat a căror activitate a condus-o, au indus în eroare reprezentanţii celor două unităţi bancare determinându-i să încheie peste 60 de contracte de credit, învinuita P.M. a părăsit teritoriul României, stabilindu-se la o adresă necunoscută şi sustrăgându-se astfel unei eventuale cercetări penale.
Prima instanţă a reţinut că, în concret, pentru aducerea la îndeplinire a scopului ce a stat la baza constituirii şi funcţionării entităţii criminale, printre inculpaţii trimişi în judecată, cei din prezenta cauză, respectiv: S.N., G.M., M.M., D.M., L.C. şi S.M.M., în concret au executat o serie de acte materiale şi îndeplinit roluri, constând în:
1. Inculpata S.N.
Din anul 2000, această inculpată a lucrat ca şi îmbuteliator, la SC S.G.R. SA, fiind colegă cu învinuita P.M., contabilă la aceeaşi societate.
În aceste împrejurări, în anul 2005 secunda i-a propus să găsească persoane cu posibilităţi materiale reduse care să accepte să încheie contracte de credit bancar în schimbul unui comision.
Totodată cele două au stabilit ca pentru fiecare persoană racolată inculpata S.N. să primească suma de 300 lei, urmând ca de falsificarea actelor să se ocupe învinuita P.M.
În baza acestei înţelegeri, inculpata S.N. a recrutat mai multe persoane, între care inculpaţii G. (fostă N.) M., M.M., M.M., I.V., cu care a discutat, convingându-i să contracteze credite, deşi aceştia nu aveau locuri de muncă, iar documentele ce stăteau la baza creditării urmau să fie falsificate.
După ce a primit actele de identitate de la viitorii clienţi ai băncilor, aceasta le-a transmis coinculpatei P.M. pentru a le folosi la falsificarea adeverinţelor de salariat şi a cărţilor de muncă, documente ce erau apoi depuse la bancă.
Actele materiale au fost descrise de inculpata G. (fostă N.) M., care a precizat: „O altă persoană pe care P.M. o conducea, respectiv îi spunea ce persoane să caute, cum să vorbească cu acestea şi care de asemenea primea comisioane de la P.M. era S.N.. Despre această persoană cunosc deoarece este cumnata mea iar P.M., când eram la ea acasă mi-a arătat buletinele mai multor persoane pe care cumnata mea S.N. i le dăduse pentru a le folosi pentru obţinerea de credite”.
Ulterior, până la încheierea contractelor inculpata însoţea persoanele respective la unitatea bancară, ocazie în care intra în posesia unei părţi a creditului obţinut, modalitatea de operare fiind recunoscută de aceasta.
A explicat astfel: „Cunosc aceste amănunte (n.n. referindu-se la comisionul acordat fiecărui titular al contractului de credit) deoarece am însoţit la bancă fiecare persoană racolată, împreună cu P.M.. Aceasta îi învăţa să spună angajaţilor de la bancă în ce funcţie erau angajaţi la S.G., conform actelor întocmite de ea, deşi aceştia nu aveau nici o calitate la această unitate, iar unii dintre ei nu aveau serviciu”, aspectele relatate regăsindu-se şi în declaraţiile persoanelor care au obţinut credite bancare în condiţiile menţionate.
S-a stabilit ca fiind dovedit şi faptul că inculpata S.N. a fost cea care a recrutat-o pe coinculpata G. (fostă N.) M., care iniţial a încheiat un contract de credit bancar utilizând acte falsificate de aceasta şi P.M. şi căreia, ulterior, i-a propus să găsească persoane dispuse să obţină credite în mod ilicit, actele materiale rezultând din declaraţia făcută de secunda la data de 21 septembrie 2009 şi recunoscute de prima cu ocazia audierii de către organele de cercetare penală.
Contrar acestei poziţii procesuale, deşi i s-a adus la cunoştinţă că este obligată să comunice orice schimbare a domiciliului, ignorând această solicitare, ulterior depunerii declaraţiilor, respectiv din anul 2009 inculpata S.N. a părăsit teritoriul statului român, stabilindu-se la o adresă necunoscută în Italia, situaţie în care nu s-a putut realiza ascultarea la judecata cauzei în primă instanţă.
2. Inculpata G. (fostă N.) M.
Potrivit înţelegerii stabilite cu învinuita P.M., în anul 2005 coinculpata S.N. a contactat-o pe cumnata sa, G. (fostă N.) M., căreia i-a propus să încheie un contract de credit bancar în schimbul unui comision de 500 lei.
Deşi nu avea loc de muncă, aceasta din urmă a acceptat să fie întreprinse demersuri pentru obţinerea creditului, sens în care a predat cumnatei sale actele de identitate.
Documentele au fost folosite de învinuita P.M., care a întocmit adeverinţa nr. 955 din 14 iulie 2005 ca fiind emisă de S.G. şi carnetul de muncă x, atestându-se nereal că inculpata G. (fostă N.) M. ar lucra în cadrul agentului economic, în calitate de gestionar magazie, având o vechime în muncă de 9 ani şi 4 luni şi un salariu de încadrare în sumă de 2.306 lei.
Actele contrafăcute au fost depuse la B.C.R. - Agenţia T.I. Ploieşti, unde la data de 15 iulie 2005 s-a deplasat şi inculpata G. (fostă N.) M., ea semnând cererea pentru acordarea creditului ce conţinea aceleaşi menţiuni nereale cu privire la locul de muncă şi salariu.
Cu ocazie, aceasta a cunoscut-o pe învinuita P.M. iar înainte de a semna cererea, de la inculpata S.N. a aflat şi conţinutul actele depuse la bancă, respectiv atestarea calitatea sale ca şi angajat la S.G.
După ce a semnat actele, conform declaraţiilor făcute, reprezentaţilor băncii fiindu-le creată convingerea privind capacitatea financiară de rambursare a creditului, s-a încheiat contractul de credit bancar înregistrat la 18 iulie 2005 la B.C.R. - Agenţia T.I. Ploieşti, în baza căruia partea civilă a împrumutat pe inculpata G. (fostă N.) M. cu suma de 30.000 leii
Suma ridicată a intrat de îndată în posesia inculpatei S.N., care conform înţelegerii, a remis coinculpatei G. (fostă N.) M., un comision în sumă de 500 lei.
În perioada imediat următoare, secunda a fost contactată de învinuita P.M., aceasta propunându-i să racoleze persoane care, în schimbul unei sume variind între 200 lei şi 600 lei, să accepte să contracteze credite bancare în baza unei documentaţii false, pentru fiecare beneficiar de credit fiind recompensată cu 2-3 milioane lei.
Acceptând propunerea, în condiţiile menţionate, la rândul său inculpata G. (fostă N.) M. a recrutat mai multe persoane pe care le-a determinat să încheie contracte de credit bancar în baza unor acte care să ateste calitatea de angajaţi la S.G.R. SA, respectiv a co-inculpaţilor G.V., G.D.C., C.S., P.E., G.P.L., M.M., B.L., care i-au încredinţat actele de identitate în vederea întocmirii documentaţiei necesare obţinerii creditelor.
Referitor la inculpata G. (fostă N.) M., prima instanţă a reţinut că a manifestat o atitudine sinceră, oferind detalii şi cu privire la actele executate de coparticipanţi, afirmaţiile sale fiind în concordanţă cu cele ale persoanelor recrutate care au indicat-o ca fiind cea care le-a propus „sprijin” în vederea obţinerii creditelor.
3. Inculpatul M.M.
În luna ianuarie 2006, inculpata S.N. a discutat cu inculpatul M.M. căruia i-a propus să încheie un contract de credit bancar.
Deoarece anterior secundul mai obţinuse un credit iar veniturile sale nu-i permiteau o nouă creditare, inculpata S.N. l-a asigurat că poate să înlăture acest impediment, urmând ca în acest scop să-i facă rost de documente false „pe firma S.G., cu un salariu suficient de mare”, astfel încât să încheie un contract de aproximativ 165.000.000 lei.”
Fiind de acord, după predarea actelor sale de identitate pentru a întocmi documentele respective, la 18 ianuarie 2006 inculpata S.N. a însoţit pe inculpatul M.M. la sediul C.E.C. SA - Sucursala Ploieşti, unde s-au întâlnit cu învinuita P.M.
De această dată, secundul a semnat cererea de credit înregistrată la C.E.C. sub nr. 6802, care atesta menţiuni nereale, adică faptul că este angajat la SC S.G. România, lucrează ca şi operator calculatoare, are o vechime în muncă de 9 ani şi 7 luni şi un salariu în sumă de 1.445 lei, aspecte dovedite prin ataşarea unei copii certificate a cărţii de muncă şi a unei adeverinţe de salariat, ambele falsificate de către P.M., care suplimentar a falsificat şi actele pentru girant,(adeverinţă de salariu şi carnet de muncă) depuse la aceeaşi sucursala C.E.C.
Ca urmare, la data de 19 ianuarie 2006 s-a încheiat contractul de credit x, conform căruia partea civilă C.E.C. SA a împrumutat pe inculpatul M.M. cu suma de 18.000 lei pe o durată de creditare de 5 ani, banii încasaţi fiind înmânaţi inculpatei S.N., el beneficiind de un comision în sumă de 600 lei.
Potrivit adresei nr. 30913 din 23 august 2010 emisă de societatea bancară ulterior din creditul acordat nu a fost plătită nici o rată lunară, prejudiciul produs fiind evaluat la suma de 27.189 lei (valoarea creditului acordat şi penalităţi.
4. Inculpatul D.M.
În luna iunie 2005 inculpatul D.M. a acceptat propunerea învinuitei P.M. ca aceasta din urmă să obţină un credit de la bancă pe numele său şi folosind documente false.
Astfel, primul i-a predat buletinul de identitate iar după contrafacerea acestora de către secunda, împreună s-au deplasat la B.C.R. - Agenţia T.I. Ploieşti, unde au depus adeverinţa de salariat din 08 iulie 2005 şi copie a cărţii de muncă x, atestându-se nereal că inculpatul D.M. este angajat al SC S.G.R. SRL, în funcţia de responsabil evidenţa bulk, având o vechime în muncă de 6 ani cu un salariu de 2.271 lei.
În această modalitate, consecinţă a încheierii contractului de credit x din 12 iulie 2005, acesta din urmă a ridicat creditul în sumă de 32.000 lei, banii fiind predaţi în totalitate învinuitei P.M.
5. Inculpatul L.C.
La rândul său, prin cererea înregistrată în data de 18 mai 2006 tot la B.C.R. - Agenţia T.I. Ploieşti şi semnată personal, inculpatul L.C. a solicitat acordarea unui împrumut de nevoi personale în sumă de 20.000 lei, confirmând în scris menţiunile nereale ce atestau că acesta este angajat la SC S.G.R. SRL, ca şi mecanic întreţinere.
Cu această ocazie, pentru obţinerea creditului s-au depus la unitatea bancară şi documentele necesare, falsificate de învinuita P.M., respectiv adeverinţa de salariat X din 15 mai 2006 şi o copie a cărţii de munca X, din care rezulta că inculpatul L.C. deţine o astfel de calitate, având o vechime în munca de 10 ani şi 6 luni şi un salariu de 1.386 lei.
Depunerea actelor a avut ca urmare încheierea contractului de creditare din 22 mai 2006, prin care acesta a primit un credit în sumă de 20.000 lei.
Fapta a fost consecinţa demersurilor efectuate de inculpata G. (N.) M. care i-a propus să obţină un credit cu documente falsificate de învinuita P.M., condiţii în care banii ridicaţi de la bancă au fost înmânaţi acesteia din urmă.
6. Inculpatul S.M.M.
În luna august 2005; inculpata S.N. i-a avansat aceeaşi propunere coinculpatului S.M.M., dar pentru un comision în sumă de 1.000 lei, situaţie în care pe baza documentaţiei contrafăcute de învinuita P.M. (adeverinţa de salariat şi carte de muncă) şi cererii înregistrate la 25 august 2005, s-a încheiat contractul de credit bancar din 26 august 2006, obţinându-se de la B.C.R. - Agenţia T.I. Ploieşti, un împrumut în sumă de 32.000 lei, bani remişi acesteia din urmă.
Ca şi în precedente, societatea bancară a fost indusă în eroare prin atestarea în fals a calităţii titularului ca fiind angajatul S.G.R., în funcţia de controlor CTC, cu o vechime în muncă de 9 ani şi 6 luni şi un salariu lunar de 2.306 lei.
În drept, faptele stabilite în sarcina inculpatelor S.N. şi G. (fostă N.) M. au fost încadrare în infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instigare (prima), respectiv autorat (secunda) la infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
În drept, faptele inculpaţilor M.M., D.M., B.N., P.E., N.D., G.V.D., I.C., D.M.G., B.V.F., H.I., B.M.I., I.S., B.C.I., N.L.G., I.V., H.E., B.I.A., L.C., S.N.I., M.E.M., T.V.D., G.L., J.C.C., H.D., D.V.G., D.M.G., G.T., G.E., T. (fostă T.) C.A., S.S.G., S.M., C. (T.) E.I., R.G.I., T.C., D.M., T.A., A.(U.) A.M., D.A.V., G.G. şi S.M.M., au fost încadrate în infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Cât priveşte pe inculpaţii M.M., S.M.M. şi G.G., s-a constatat că faptele au fost săvârşite în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen., avându-se în vedere pedepsele de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1936/1998 a Judecătoriei Ploieşti (arestat la 08 octombrie 1998, liberat condiţionat la 18 mai 2001), respectiv 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2966 din 25 ianuarie 1998 a Judecătoriei Ploieşti (arestat 30 decembrie 1998 şi liberat condiţionat la 11 septembrie 2000) precum şi 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2364/2001 pronunţată de aceeaşi instanţă.
În cazul inculpaţilor D.A.V. şi T. (T.) C.A. s-au reţinut şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. privind săvârşirea faptelor în formă continuată.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, astfel cum se regăseşte la dosarul cauzei.
Prin decizia penală nr. 153 din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus următoarele:
I. A admis apelul declarat de inculpatul D.M., domiciliat în comuna Puchenii Mari, sat Miroslovești, judeţul Prahova, împotriva sentinţei penale nr. 222 din data de 14 iunie 2012 şi încheierii de îndreptare eroare materială din Camera de Consiliu de la 05 iulie 2012, pronunţate de Tribunalul Prahova, a desfiinţat sentinţa în parte, în latură penală, a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în elementele componente.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i)1 C. proc. pen. şi art. 741 alin. (2) teza a II-a a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Potrivit art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă în cuantum de 1.000 lei, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de câte două luni închisoare aplicate pentru infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (două) luni închisoare.
A menţinut suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, a redus termenul de încercare de la 4 ani la 2 ani şi 2 luni, urmând ca inculpatul D.M. să execute sancţiunea administrativă de 1.000 lei, care se înregistrează în cazierul judiciar.
II. A admis apelul declarat de inculpata T.A., domiciliată în comuna Brazi, judeţul Prahova împotriva aceleiaşi sentinţe şi încheierii de îndreptare a erorii materiale, pe care le-a desfiinţat în parte, în latură civilă, în sensul că a redus despăgubirile civile la care aceasta a fost obligată în solidar cu inculpata G. (fostă N.) M., către partea civilă C.E.C.B. - Sucursala Prahova de la 25.176,49 lei la 16.000 lei.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
III. A respins, apelurile declarate de inculpaţii S.N., (personal, prin apărătorul ales şi soţ, S.I.), domiciliată în comuna Brazi, G.M., domiciliată în comuna Brazi, M.M., domiciliat în comuna Brazi, sat Brazii de Sus, judeţul Prahova, C. (fostă T.) E.I., domiciliată în comuna Brazi, judeţul Prahova, R.G.I., domiciliat în comuna Puchenii Mari, sat Miroslovești, judeţul Prahova, T.C., domiciliată în Ploieşti, str. Cibinului, judeţul Prahova, L.C., domiciliat în comuna Brazi, judeţul Prahova, D.A.V., domiciliat în comuna Brazi, judeţul Prahova şi S.M.M., domiciliat în comuna Brazi, judeţul Prahova şi partea civilă B.C.R. SA Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, împotriva sentinţei penale nr. 222 din data de 14 iunie 2012 şi încheierii de îndreptare eroare materială din Camera de Consiliu de la 05 iulie 2012 pronunţate de Tribunalul Prahova, ca nefondate.
IV. A respins cererea inculpatei S.N. privind ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 79/D/P/2009 din 11 octombrie 2010 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, ca neîntemeiată.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs inculpaţii S.N., G.M., M.M., D.M., L.C. şi S.M.M. şi partea civilă B.C.R. SA Bucureşti.
Recurenta parte civilă B.C.R. SA Bucureşti, în motivele scrise depuse la dosar, a solicitat admiterea recursului şi rejudecarea laturii civile a cauzei, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 10 şi 21 C. proc. pen., întrucât nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu s-au pronunţat asupra cererilor formulate de bancă, de introducere în cauză, în calitate de parte civilă, a cesionarilor I.F.N.N.C.F. SA, SC S. SRL şi D.D.M.E.A.G. şi a asigurătorului B.C.R. - Asigurări SA, cerere formulată de bancă în vederea garantării drepturilor acestor societăţi de recuperare a pagubelor acestora rezultate din creditele contractate de inculpaţii menţionaţi în cererile băncii.
Pe cale de consecinţă, atât judecata în primă instanţă, cât şi cea din apel, se apreciază că au avut loc fără citarea legală a acestor părţi.
În acest sens, în mod eronat a reţinut instanţa de fond - soluţie confirmata de instanţa de apel, prin respingerea apelului declarat de B.C.R. SA - ca, faţă de persoanele ce vor fi menţionate în continuare, calitatea de parte civilă ar reveni B.C.R. SA - Agenţia T.I.
În realitate, calitatea de parte civilă faţă de persoanele respective revine societăţii de asigurări B.C.R. - Asigurări SA, de la care banca şi-a recuperat creanţele, prin întocmirea dosarelor de daună corespunzătoare, aşa cum rezultă din adresa B.C.R. SA din 01 octombrie 2010.
Totodată, s-a apreciat că soluţia instanţei de fond trebuie reverificată şi sub aspectul temeiniciei reţinerilor cu privire la recuperarea creanţelor înregistrate faţă de persoanele ce vor fi menţionate în continuare, persoane faţă de care banca a precizat ca şi-a stins creanţa fie prin încasarea despăgubirilor de la societatea de asigurări, fie prin încasarea preţului cesiunii de creanţă de la societăţile cesionare, solicitând introducerea în cauză a acestora, în calitate de părţi civile, pentru ca acestea să aibă posibilitatea de a-şi recupera creanţele înregistrate faţă de persoanele respective.
Recurenta inculpată S.N. a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului şi redozarea pedepsei, în sensul coborârii acesteia faţă de cea pronunţată de instanţa de fond, Tribunalul Prahova şi menţinută de Curtea de Apel Ploieşti având în vedere că a recunoscut participaţia sa la infracţiunea prevăzută de art. 215 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, arătând totodată că este la prima întâlnire cu legea penală.
În subsidiar, a solicitat ca modalitate de executare, suspendarea pedepsei, conform disp. art. 81 sau art. 861 C. pen., arătând că, în opinia sa sunt îndeplinite condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege pentru aplicarea dispoziţiilor sus-menţionate, iar această formă de executare a pedepsei ar trebui să fie suficientă pentru reeducare, fiind un garant pentru îndreptarea sa.
Pe latură civilă a solicitat a se constata că nu răspunde în solidar cu toate persoanele reţinute în sentinţa de la instanţa de fond, răspunderea fiind în solidar numai cu S.N.I. şi M.E., indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recurenta inculpată G.M. a solicitat admiterea recursului invocând în acest sens cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 172 C. proc. pen.
Sub aspectul laturii penale a criticat ambele hotărâri pronunţate atât de instanţa de fond, cât şi cea de apel, criticile aduse fiind cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, în sensul solicitării reducerii acestei pedepse.
Astfel, a prezentat pe scurt faptele reţinute în sarcina sa, precizând că a solicitat şi a beneficiat de aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., în sensul că a recunoscut situaţia de fapt şi de drept din rechizitoriu.
În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a arătat că acesta este incident în cauză întrucât instanţa a făcut o interpretare şi aplicare eronată a textului de lege, apreciind că acesta îşi găseşte aplicarea în situaţia în care se critică atât sentinţa fondului, cât şi decizia instanţei de apel.
Sub aspectul laturii civile a arătat că nu critică şi nu contestă cuantumul prejudiciului reţinut în sarcina sa, ci sub aspectul unor modalităţi concrete pe care le poate avea în vedere în scopul acoperirii prejudiciului, modalităţi nereţinute de către ambele instanţe.
A mai solicitat casarea în parte a celor două hotărâri criticate, pe fond reducerea pedepsei aplicate ca rezultantă pentru faptele concurente săvârşite şi reţinute în sarcina sa, coborârea acestora pentru fiecare infracţiune reţinută sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.
Prin raportare la circumstanţele şi împrejurările concrete ale cauzei a arătat că, în opinia sa, sunt întrunite condiţiile impuse de lege în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, respectiv cu suspendare sub supraveghere, cu respectarea obligaţiilor impuse prin lege şi care sunt suficiente pentru ca să adopte şi să susţină o conduită corespunzătoare în societate şi să reflecteze la valorile sociale ce trebuiau respectate.
A mai arătat că prin posibilitatea inculpatei de a executa o pedeapsă conform vinovăţiei recunoscute, în regim neprivativ de libertate, se va proceda la o individualizare judicioasă a pedepsei aplicate, pentru o proporţie justă ce trebuie să existe între pedeapsa aplicată şi faptele reţinute, raportat şi la circumstanţele sale personale, în sensul că are un contract individual de muncă, fiind angajată pe postul de menajeră şi are cinci copii în întreţinere, dintre care doi foarte mici, este la primul conflict cu legea penală şi a avut o atitudine cooperantă, recunoscând faptele reţinute în sarcina sa.
A concluzionat prin a solicita admiterea recursului, casarea în parte a celor două hotărâri, rejudecând pe fond prin prisma temeiului de drept invocat în apărare sub aspectul laturii penale, aplicarea unei pedepse conform disp. art. 81 sau art. 861 C. pen.
Recurentul inculpat M.M., a criticat hotărârea instanţei de prim control judiciar prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 şi 172 C. proc. pen., considerând că hotărârile atacate sunt contrare legii şi cu o aplicare greşită a acesteia sub aspectul individualizării pedepsei stabilite, al cuantumului şi al modalităţii de executare, faţă de toată situaţia de fapt reţinută, dar şi faţă de circumstanţele sale personale, respectiv faptul că şi-a recunoscut vinovăţia, fiindu-i aplicate disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Sub aspectul laturii penale a criticat ambele hotărâri ca fiind netemeinice, iar sub aspectul laturii civile a criticat modalităţile concrete pe care le poate avea în scopul acoperirii prejudiciului, modalităţi nereţinute de ambele instanţe, cea de fond şi cea de apel.
A solicitat casarea în parte a celor două hotărâri şi în rejudecare, în principal reducerea pedepsei aplicate ca rezultantă pentru faptele reţinute în sarcina sa, ţinându-se seama de criteriile prev. de disp. art. 72 C. pen., persoana sa, şi anume atitudinea sinceră şi cooperantă de pe parcursul cercetărilor şi al judecăţii, precum şi a tuturor împrejurărilor care atenuează răspunderea penală.
În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, conform disp. art. 81 sau art. 861 C. pen.
A precizat că în prezent are o familie de întreţinut şi susţinut, are calitatea de angajat cu contract individual de muncă, în mod constant având un loc de muncă.
Totodată, a mai precizat că deşi a fost reţinută starea de recidivă, conform art. 37 lit. b) C. pen., consideră că este oportun, prin raportare la circumstanţele reale şi personale, să fie aplicată o pedeapsă mai puţin aspră, să se dea efect astfel circumstanţelor atenuante în acest caz, pentru faptele din antecedenţa sa, existând o hotărâre care a fost pusă în aplicare şi pentru care a suportat rigorile legii.
Recurentul inculpat S.M.M. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a celor două hotărâri, pentru cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
A arătat că potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen., coroborat cu disp. art. 10 pct. g) C. proc. pen. a intervenit prescripţia răspunderii penale, solicitând astfel încetarea procesului penal, având în vedere că faptele datează din perioada 2005-2006.
Nu în ultimul rând, a arătat că a solicitat judecarea în procedura simplificată, fiindu-i aplicate dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Recurentul inculpat D.M. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi desfiinţarea acestora, arătând că, în mod greşit, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i)1 C. proc. pen. şi art. 741 alin. (2) teza a II-a s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva sa pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi potrivit art. 91 lit. c) C. pen. i s-a aplicat sancţiunea administrativă în cuantum de 1.000 lei, care s-a înregistrat în cazierul judiciar.
În opinia sa, atunci când Curtea de Apel a dispus încetarea procesului penal faţă de infracţiunea de înşelăciune şi a aplicat amenda administrativă, în mod eronat a dispus ca această sancţiune să fie înscrisă în cazierul judiciar, întrucât sancţiunile administrative nu se înscriu în cazierul judiciar potrivit art. 9 din Legea privind cazierul judiciar.
A mai susţinut că decizia instanţei de apel este nelegală şi în ceea ce priveşte condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 291 C. pen., întrucât potrivit tuturor actelor existente la dosarul cauzei s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
În această ordine de idei, a arătat că termenul prev. de art. 122 rap. la art. 124 C. pen. s-a împlinit la data de 12 ianuarie 2013, ultimul act material fiind săvârşit în data de 11 iulie 2005, aspect în raport de care a solicitat să se constate încetarea procesului penal pornit împotriva sa pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi art. 291 C. pen.
Recurentul inculpat L.C. a solicitat admiterea recursului, invocând cazul de casare 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi redozarea pedepsei cu menţinerea modalităţii de executare a acesteia.
Recursurile declarate de inculpaţii D.M. şi S.M.M. sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recursurile declarate de partea civilă BCR SA Bucureşti şi de inculpaţii S.N., G.M., M.M. şi L.C. sunt nefondate.
Verificând actele dosarului, raportat la motivul de casare invocat de recurenţii inculpaţi D.M. şi S.M.M. vizând intervenirea prescripţiei, precum şi la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Cu privire la inculpatul S.M.M., condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapta prev. şi ped. de art. 290 C. pen., sancţiunea prevăzută de legiuitor este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Conform disp. art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. privind termenele de prescripţie a răspunderii penale cu referire la art. 124 din C. pen. si decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012 a Curţii Constituţionale, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani plus jumătate, respectiv 7 ani şi 6 luni.
Întrucât inculpatul S.M.M. a comis fapta la data de 25 august 2005, se constată că termenul de prescripţie specială a răspunderii penale s-a împlinit la data de 24 februarie 2013.
Referitor la infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., Înalta Curte constată că aceasta este sancţionată de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Potrivit aceloraşi texte de lege şi raţionamentului anterior enunţate, fapta fiind comisă la aceeaşi dată, respectiv 25 august 2005, se constată că termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit la data de 24 februarie 2013.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.M. condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătura privată şi uz de fals, prev. de art. 290 şi art. 291 C. pen., se reţine că potrivit disp. art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. cu referire la art. 124 din C. pen. şi decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012 a Curţii Constituţionale, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani plus jumătate, respectiv 7 ani şi 6 luni.
Cum faptele au fost comise de inculpat la data de 12 iulie 2005, Înalta Curte constată că termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit la data de 11 ianuarie 2013 pentru ambele infracţiuni.
Cu privire la motivul de recurs invocat de acelaşi inculpat, D.M., vizând greşita dispoziţie a instanţei privind înregistrarea în cazierul judiciar a sancţiunii administrative, în cuantum de 1.000 lei, potrivit art. 91 lit. c) C. pen., Înalta Curte constată ca este nefondat.
Conform Legii nr. 290/2004 privind cazierul judiciar modificată prin - O.U.G. nr. 46/2008 este prevăzută posibilitatea notării măsurii administrative în cazierul persoanei fizice.
Art. 9 prevede: în ceea ce priveşte persoana fizică, în cazierul judiciar se înscriu date privind:
b) începerea, întreruperea şi încetarea executării pedepsei închisorii, a măsurii de siguranţă şi educative, liberarea condiţionată şi revocarea acesteia, sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii stabilită conform Codului penal, achitarea amenzii penale.
De asemenea, conform art. 14 în certificatul de cazier judiciar se înscriu sancţiunile penale din hotărârile judecătoreşti rămase definitive.
Art. 6 alin. (1) menţionează: „La I.G.P.R. se organizează şi funcţionează cazierul judiciar central în care se ţine evidenţa persoanelor fizice născute în afara României şi a persoanelor juridice străine care fac obiectul cazierului judiciar, al evidenţelor operative şi al evidenţelor speciale ale poliţiei, care au comis infracţiuni pe teritoriul României şi au fost condamnate, sancţionate administrativ conform Codului penal sau faţă de care au fost dispuse măsuri procesual penale, precum şi a celor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 12 alin. (2).
Astfel, faţă de aceste dispoziţii legale, critica inculpatului D.M. vizând greşita dispoziţie a instanţei privind înregistrarea în cazierul judiciar a sancţiunii administrative este nefondată.
Analizând decizia atacata prin prisma motivului de recurs susţinut de partea civilă B.C.R. SA Bucureşti, privind introducerea în cauză, în calitate de parte civilă, a cesionarilor I.F.N.N.C.F. SA, SC S. SRL şi D.D.M.E.A.G. şi a asigurătorului B.C.R. - Asigurări SA, cerere formulată de bancă în vederea garantării drepturilor acestor societăţi de recuperare a pagubelor acestora rezultate din creditele contractate de inculpaţii menţionaţi în cererile băncii, Înalta Curte constată că acesta a fost iniţial invocat în fata instanţei de fond, ulterior reiterat în faţa instanţei de apel, instanţa de control judiciar motivând amplu si pertinent respingerea lui.
Astfel, aşa după cum instanţa de apel a reţinut, din conţinutul încheierii de şedinţă încă de la judecata în fond a cauzei, din data de 12 aprilie 2011, precum şi actele procedurale emise ulterior rezultă cu certitudine că prima instanţă a procedat la admiterea cererii formulate de partea civilă B.C.R. SA Bucureşti, dispunând citarea în cauză în calitate de părţi civile a cesionarilor D.D.M.E.A.G. prin administrator active C.E.F.S. SRL, I.F.N.N.C.F. SA prin administrator active E.O.S.K.S.I. România SRL, S. SRL prin administrator active K.I. SRL Bucureşti şi asigurătorului B.C.R. - Asigurări SA, la toate termenele acordate ulterior;
Mai mult decât atât, pentru rezolvarea laturii civile a procesului penal şi verificarea susţinerilor părţii civile B.C.R. SA Bucureşti prima instanţă a dispus emiterea de adrese, solicitând precizarea poziţiei procesuale, pentru fiecare dintre persoanele juridice indicate ca fiind cesionari şi societatea de asigurări.
Prin sentinţa penală nr. 222 din data de 14 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, inculpaţii au fost obligaţi la acoperirea despăgubirilor solicitate potrivit relaţiilor transmise de persoanele juridice citate în calitate de părţi civile, inclusiv a adreselor transmise de O.V.I.G. SA, C.E.C.B., I.F.N.N.C.F. SA prin administrator active SC E.K.R. SRL, D.D.M.E.A.G. prin administrator active C.E.F. - Services SRL şi S. SRL prin administrator active SC K.I. SRL Bucureşti;
Din adresa nr. 3119 din 27 septembrie 2011 (fila 266 vol. II fond), nu rezultă că B.C.R. - Asigurări SA ar fi preluat creanţele indicate de apelanta parte civilă prin cererea conţinând motivele de apel, menţionându-se în mod expres că parte dintre debitorii indicaţi, inclusiv inculpatele T.C., T.C., nu au fost identificate iar în cazul inculpaţilor N.L.G., S.S.G., G. (fostă N.) M., L.C., B.V., I.C., D.M.G., H.D., B.C.I., D.A.V., S.M.V., M.E.M., I.V. şi D.V.G., nu s-au finalizat dosarele de daună întocmite de partea civilă B.C.R. SA - Bucureşti, debitele restante s-au cesionat către SC E.K.R. SRL;
Din relaţiile transmise de cesionarul SC E.K.R. SRL la data de 02 mai 2012 nu rezultă că la data soluţionării cauzei s-ar fi reuşit recuperarea creanţelor cedate de către partea civilă B.C.R. SA ci faptul că acestea s-ar afla în curs de executare, situaţie în care faţă de prevederile legii civile ce reglementează atari raporturi contractuale, în lipsa altor probe, la acest moment procesual paguba certă, lichidă şi exigibilă nu poate fi localizată decât în patrimoniul societăţii bancare prejudiciate prin infracţiunile deduse judecăţii;
Obligarea la plata despăgubirilor civile în folosul apelantei parte civilă B.C.R. SA Bucureşti este corectă şi cazul inculpaţilor I.C., D.M.G., B.V.F., L.C., S.N.I., M.E.M., H.D., I.V. şi D.V.G. atâta timp cât chiar prin motivele de apel formulate în scris, s-a recunoscut că prin „recuperarea pagubelor produse prin infracţiuni" se înţelege întocmirea dosarelor de daună corespunzătoare, iar asigurătorul B.C.R. - Asigurări SA nu a confirmat efectuarea unor astfel de plăţi până la data judecăţii cauzei în primă instanţă;
Într-adevăr, prin adresa din data de 5 septembrie 2011 (vol. II fond) cesionarul D.D.M.E.A.G. prin administrator active C.E.F.S. SRL - Bucureşti s-a constituit parte civilă pentru creditul în sumă de 32.000 lei plătit părţii civile B.C.R. SA - Bucureşti, iar prin hotărârea atacată deşi s-a constatat recuperarea pagubei în această modalitate, prima instanţă nu a dispus obligarea succesorilor inculpatului predecedat D.N. la plata de despăgubiri civile;
După cum şi instanţa de prim control judiciar a reţinut, de vreme ce o astfel de nelegalitate nu poate fi îndreptată la al doilea grad de jurisdicţie deoarece după comunicarea dispozitivului hotărârii adoptate la primul grad de jurisdicţie, cesionarul parte civilă nu a înţeles să declare apel împotriva acesteia, situaţie în care evident că operaţia de desocotire pentru acest debit poate fi valorificată în procedura executării civile, după caz a dispoziţiilor art. 1316 C. civ. ce reglementează contractul de cesiune a creanţelor, evident că ea cu atât mai puţin ar putea fi îndreptată în recurs.
În mod corect prima instanţă nu a dispus, iar cea de apel şi-a însuşit, obligarea inculpatului D.M. la remiterea vreunei sume cu titlu de despăgubiri civile către cesionarul SC E.K.R. SRL, întrucât prin adresele aflate la filele 354 şi 377 (vol. I fond) s-a dovedit că sumele respective au fost achitate de către debitorul cedat, ultima plată efectuându-se la 20 ianuarie 2011 deci, anterior închiderii dezbaterilor în fond.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile procedurale penale şi civile menţionate, situaţia de fapt expusă şi căile de atac exercitate în prezenta cauză, rezultă că motivele de reformare invocate de partea civilă BCR SA Bucureşti nu sunt fondate, deoarece acţiunile civile exercitate în cauză s-au rezolvat în limita cadrului procesual determinat până la închiderea dezbaterilor în primă instanţă.
Pe de altă parte, eventualele pagube născute sau descoperite ulterior pronunţării hotărârii pot fi rezolvate în faţa instanţei civile, inclusiv în calea contestaţiei la executare sau desocotirilor ce guvernează instituţia contractului de cesiune a creanţelor preluate, rezultate din nerestituirea împrumuturilor bancare.
Acţiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă C.E.C.B. - Sucursala Prahova faţă de inculpaţii S.N., M.M. şi G.V.D. s-a rezolvat corect, întrucât obligarea acestora în solidar la plata sumelor de 29.203,74 lei, respectiv de 28.817,20 lei despăgubiri civile formează obiectul infracţiunilor de înşelăciune stabilite în sarcină.
Pe de altă parte, cei trei inculpaţi au recunoscut, iar prin documentaţia depusă în cauză s-a dovedit că pentru aducerea la îndeplinire a scopului ce a stat. la baza înfiinţării şi funcţionării entităţii criminale, coordonate de învinuita P.M., inculpata S.N. a executat în fapt acte pentru racolarea celorlalţi doi titulari de credite, a preluat actele de identitate, predându-le în vederea întocmirii documentaţiei de angajare nereală, i-a condus la sediul societăţii de creditare şi a participat la împărţirea beneficiilor rezultate din încheierea contactelor de împrumut bancar.
Analizând decizia atacata în raport cu motivul de recurs invocat de către inculpaţii S.N., G.M., M.M. şi L.C. - motiv prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate acestora de către instanţa de fond şi menţinute de cea de apel au fost judicios individualizate, ca şi cuantum şi modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Totodată, verificând actele dosarului, se constată că motivele de recurs astfel cum au fost invocate în faţa instanţei supreme, au fost iniţial susţinute în faţa instanţei de apel, care a motivat amplu şi judicios respingerea lor.
Astfel, aşa după cum şi instanţa de prim control judiciar a reţinut, instanţa de fond a aplicat în mod corect procedura prev. de art. 3201 C. pr. pen. faţă de solicitarea expresă a inculpaţilor G.M., M.M. şi L.C. care au recunoscut în totalitate faptele pentru care au fost trimişi în judecată, fiind de acord să fie judecaţi pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică, în concordanţă cu mijloacele de probă mai susmenţionate, făcând aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., dând valoarea unor circumstanţe atenuante judecătoreşti pentru elementele de fapt reţinute, dar şi atitudinii sincere a inculpaţilor.
După cum anterior s-a arătat şi instanţa de prim control judiciar a reţinut că şi conduita sinceră adoptată în cursul urmăririi penale, recunoaşterea vinovăţiei mai înaintea începerii cercetării judecătoreşti, ca şi contribuţia adusă la stabilirea situaţiei de fapt şi finalizarea urmăririi penale în condiţiile părăsirii teritoriului statului român după trimiterea în judecată de către S.N. au primit suficientă eficienţă juridică prin atenuarea răspunderii penale conform art. 74 şi art. 76 C. pen. în cazul inculpatelor S.N. şi G. (fostă N.) M. şi dozarea cuantumului acestora la limita minimă specială rezultată din reducerea cu o treime a acelora prevăzute de art. 215 alin. (3), art. 290 şi art. 291 C. pen. în cazul celorlalţi inculpaţi.
Pe cale de consecinţă, avându-se în vedere circumstanţele în care au fost comise faptele, ca şi datele ce caracterizează persoanele inculpaţilor se apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins prin aplicarea, dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere, pentru reeducarea inculpaţilor fiind necesară executarea efectivă a pedepsei, mai puţin în cazul inculpatului L.C. căruia instanţa de fond i-a aplicat disp. art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, dispoziţie menţinută şi de instanţa de prim control judiciar.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanţele reale de comitere a faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Prin urmare, temeinicia şi legalitatea hotărârii judecătoreşti de condamnare este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială, determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi culpabilitatea şi periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.
Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare, iar realizarea scopului acesteia include atât preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat, cât şi de către alte persoane predispuse să săvârşească fapte penale.
Prin raportarea tuturor împrejurărilor cauzei la circumstanţele personale ale inculpatului, astfel cum au fost reţinute, se apreciază că pedepsele aplicate inculpaţilor S.N., G.M., M.M. şi L.C. de prima instanţă şi menţinute de instanţa de prim control judiciar au fost just individualizate, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acestora şi nici schimbarea modalităţii de executare, pentru niciunul dintre inculpaţi.
Cât priveşte susţinerea recurenţilor inculpaţi S.N., G.M. şi M.M. sub aspectul laturii civile, vizând modalităţile concrete de acoperire a prejudiciului, S.N. solicitând a se constata că nu răspunde în solidar cu toate persoanele reţinute în sentinţa de la instanţa de fond, răspunderea fiind în solidar numai cu S.N.I. şi M.E., Înalta Curte constată că acţiunile civile exercitate în cauză s-au soluţionat cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale ce reglementează atragerea răspunderii civile delictuale pentru repararea pagubelor produse prin infracţiuni, comise în participaţie, prin care s-a făcut dovada obţinerii cel puţin a unei cote părţi din beneficiile financiare, astfel cum sunt reglementate prin dispoziţiile art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998, art. 1000 alin. (3) C. civ. în vigoare la data desfăşurării activităţii infracţionale.
Existenţa raportului de cauzalitate şi întinderea despăgubirilor civile s-au stabilit potrivit documentaţiei prezentate de părţile civile (vătămate, cesionari sau asigurători), în limitele obiectului cererilor de constituire de parte civilă formulate de acestea în procesul penal şi cu respectarea principiului disponibilităţii ce guvernează raporturile procesuale civile.
Nu în ultimul rând, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 378 şi art. 20 C. proc. pen., la judecata apelului instanţa de control ierarhic superioară a verificat legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, inclusiv rezolvarea laturii civile a procesului penal, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror probe nou administrate, dar numai în limita cadrului procesual determinat până la pronunţarea soluţiei în primă instanţă, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Pentru repararea pagubelor materiale şi a eventualelor daune morale care s-au născut ori s-au descoperit ulterior acestei date, persoana vătămată are deschisă calea unei acţiuni separate, promovate în faţa instanţelor civile.
Aşa fiind, pentru toate considerentele anterior expuse, după verificarea cauzei si in raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursurile declarate de inculpaţii D.M. şi S.M.M. împotriva deciziei penale nr. 153 din 1 octombrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă B.C.R. SA Bucureşti şi de inculpaţii S.N., G.M., M.M. şi L.C. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) si (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii D.M. şi S.M.M. împotriva deciziei penale nr. 153 din data de 01 octombrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, atât decizia penală atacată, cât şi sentinţa penală nr. 222 din 14 iunie 2012 a Tribunalului Prahova, şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului S.M.M. prin sentinţa penală nr. 222 din 14 iunie 2012 a Tribunalului Prahova în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., faptă din luna august 2005;
- 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. faptă din luna august 2005 ;
- 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7). C. proc. pen., faptă din luna august 2005;
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului S.M.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev.290 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
Inculpatul S.M.M. va executa pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 222 din 16 iunie 2012 a Tribunalului Prahova pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 luni închisoare aplicată inculpatului D.M. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. faptă din luna iulie 2005;
- 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., faptă din luna iulie 2005;
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului D.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 290 şi art. 291 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
Inculpatul D.M. va executa sancţiunea administrativă în cuantum de 1.000 lei aplicată prin decizia penală nr. 153 din 01 octombrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt potrivnice prezentei hotărâri.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.N., G.M., M.M. şi L.C. şi de recurenta parte civilă B.C.R. SA Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 153 din data de 01 octombrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi S.N. şi L.C. la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi G.M. şi M.M. la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă B.C.R. SA Bucureşti la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, pentru inculpaţii D.M. şi S.M.M., în sumă de câte 100 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 100/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1140/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
