ICCJ. Decizia nr. 102/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 102/2013
Dosar nr. 3333/91/2011
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. l 1 din 16 ianuarie 2012, Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului G.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., la 6 (şase) luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare stabilit.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului G.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, republicată.
A obligat inculpatul la plata sumei de 248.519 lei, despăgubiri civile, către partea civilă A.N.A.F. - Bucureşti.
A obligat inculpatul la 450 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 13 din Legea nr. 141/2005, a dispus comunicarea prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă, către O.N.R.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1790/P/2010 din 27 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului G.M., pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 4, art. 9, alin. (1), lit. a) şi art. 9, alin. (1), lit. f) din Legea nr. 241/2005, republicată, constând în aceea că în calitate de administrator al SC L.C. SRL Focşani, inculpatul a refuzat nejustificat să prezinte organelor competente documentele societăţii, în scopul împiedicării verificărilor financiar-contabile, deşi i-au fost transmise invitaţii prin poştă şi prin presă; a ascuns bunul, sursa impozabilă sau taxabilă în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, producând un prejudiciu bugetului general consolidat de 248,519 lei şi s-a sustras de la efectuarea unor verificări financiare prin declararea inexactă a sediului principal al societăţii.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 3333/91/2011.
Fiind audiat, inculpatul a declarat că, a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că nu şi-a schimbat sediul societăţii, însă şi-a schimbat domiciliul în municipiul Brăila şi apoi în oraşul Bacău, că ar fi luat cunoştinţă de invitaţiile organului fiscal, însă cu multă întârziere, că nu s-a putut prezenta în faţa organului de cercetare deoarece avea de rezolvat probleme familiale foarte grave, că toată activitatea societăţii desfăşurată în perioada aprilie 2008 - iunie 2009 a fost reflectată în evidenţa contabilă, întocmind rapoartele necesare pentru organul fiscal, că este adevărat că în perioada menţionată a avut relaţii comerciale cu diferite societăţi comerciale, obţinând un venit de aproximativ 310.000 lei, că a plătit doar parţial obligaţiile fiscale şi că apreciază prejudiciul cauzat bugetului de stat la aproximativ 20.000 lei. Analizând probele administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
SC L.C. SRL Focşani a fost înfiinţată la data de 14 februarie 2007, fiind înregistrată la O.R.C. Vrancea sub nr. J.39/149/2007 iar din punct de vedere fiscal a fost înregistrată la data de 20 februarie 2007.
În actele constitutive ale societăţii, inculpatul G.M. a fost înscris ca asociat unic şi administrator.
Inculpatul a declarat sediul social al SC L.C. SRL în municipiul Focşani, str. Mr. Gheorghe Pastia, jud. Vrancea la un cabinet de avocatură.
Martorul M.L., fiind audiat, arată că la adresa din Focşani, jud. Vrancea, funcţionează un cabinet de avocatură, că la aceeaşi adresă s-a declarat doar formal sediul SC L.C. SRL Focşani, administrată de inculpat, în realitate societatea nu a funcţionat la această adresă şi nu şi-a păstrat documentele societăţii, că de la înfiinţarea societăţii inculpatul nu a mai venit la acea adresă şi nu a putut fi contactat pe nici o cale. Martorul mai precizează că toată corespondenţa sosită pentru SC L.C. SRL Focşani a fost ridicată de către organul de urmărire penală.
Chiar inculpatul declară, că după înfiinţarea societăţii a locuit în Brăila şi apoi la Macin şi că documentele societăţii comerciale au fost păstrate la domiciliul său din Macin, judeţul Tulcea.
Din probele administrate în cauză nu reiese că inculpatul a declarat, în condiţiile prevăzute de lege, un alt sediu pentru SC L.C. SRL Focşani.
Ca urmare a nedepunerii situaţiilor financiare anuale aferente anului 2007, în termenul prevăzut de lege, O.N.R.C. a solicitat în baza art. 237, alin. *4( din Legea nr. 31/1990, dizolvarea SC L.C. SRL Focşani.
Prin sentinţa civilă nr. 476 din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, se constată că SC L.C. SRL nu a depus situaţiile financiare în cel mult 6 luni de la expirarea termenului legal, dispunând în consecinţă dizolvarea societăţii comerciale. Această hotărâre devine irevocabilă la data de 12 martie 2010.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1353 din 07 decembrie 2010, Tribunalul Vrancea dispune începerea procedurii simplificate a insolvenţei debitoarei SC L.C. SRL Focşani, desemnează lichidator şi dispune ridicarea dreptului de administrare al debitorului, iar prin sentinţa comercială nr. 437 din 29 martie 2011, aceeaşi instanţă, a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea SC L.C. SRL Focşani din Registrul Comerţului.
La data de 14 iulie 2010 D.G.P.F. Vrancea prin S.I.F. a verificat din punct de vedere fiscal SC L.C. SRL Focşani, pentru perioada 20 februarie 2007 - 30 iunie 2009 şi constatând că societatea nu funcţionează la sediul social declarat, că identificarea şi contactarea administratorului acestei societăţi nu este posibilă şi că documentele societăţii şi de evidenţă contabilă lipsesc de la sediu, a procedat la stabilirea bazei de răspundere şi a obligaţiilor fiscale, prin estimare, potrivit dispoziţiilor art. 67, alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată.
Pentru a se stabili baza de impunere pentru perioada 20 februarie 2007 - 30 iunie 2009, organul de inspecţie fiscală a folosit datele furnizate de fişa cont 401 - „Furnizori”, transmisă de D.G.F.P. Constanţa, Activitatea de Inspecţie Fiscală, cât şi datele declarate de către partenerii de afaceri ai SC L.C. SRL Focşani prin declaraţia informativă „394”.
În baza acestor date, se constată că societatea administrată de inculpat a emis facturi fiscale către SC H. SRL Constanţa, încasând prin cont bancar şi prin casierie, sume în valoare totală de 368.490 lei, în perioada 03 iunie 2009 - 30 iunie 2009.
Din datele declarate de către partenerii de afaceri ai inculpatului, prin declaraţia informativă „349”, s-a reţinut că societatea administrată de către inculpat a colectat pentru veniturile totale facturate de 710.056 lei, TVA în sumă de 134.910 lei, iar pentru achiziţiile în sumă de 4.190 lei a colectat TVA deductibil de 796 lei.
În final s-a constatat că inculpatul s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul statului, în sumă de 248.519 lei, din care 113.609 lei reprezintă impozit pe profit iar 134.910 lei reprezintă TVA.
Inculpatul a recunoscut că a cauzat bugetului de stat un prejudiciu, însă îl apreciază la numai 20.000 lei, iar explicaţiile oferite instanţei, situaţia familială deosebită, sunt irelevante cu privire la fapta de evaziune fiscală, însă vor fi reţinute ca şi circumstanţe atenuante, în condiţiile art. 74, alin. (2) C. pen.
Având în vedere că inculpatul, încă de la înfiinţarea SC L.C. SRL Focşani nu a folosit sediul declarat în Focşani, str. Mr. Gh. Pastia, judeţul Vrancea, că nu şi-a declarat în condiţiile legii un alt sediu pentru societatea comercială administrată, că nu a făcut raportările prevăzute de lege cu privire la obligaţiile fiscale şi la activitatea comercială desfăşurată, deşi a obţinut venituri semnificative, instanţa a reţinut că inculpatul G.M. a acţionat cu intenţia de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale.
Atât situaţia de fapt reţinută mai sus reţinută, cât şi vinovăţia inculpatului sunt pe deplin dovedite prin următoarele mijloace de probă:
- procesul-verbal nr. 3634/ S2 din 15 iulie 2010 întocmit de A.N.A.F. Vrancea, din care rezultă veniturile obţinute de SC L.C. SRL Focşani în perioada 20 februarie 2007 - 30 iunie 2009, obligaţiile fiscale neachitate, cât şi prejudiciul cauzat bugetului de stat (filele 7-16 dosar urmărire penală);
- înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezultă că societatea comercială administrată de inculpat, în perioada precizată, a avut relaţii comerciale cu alte societăţi comerciale, cum ar fi: SC V.D.T.C.I. SRL Constanţa, SC G.C. SRL Brăila, SC V.R. SA Bucureşti, SC M.P. SRL Bucureşti şi SC H. SRL Constanţa, neidentificată la sediul declarat;
Înscrisurile care privesc înfiinţarea societăţii comerciale, declararea sediului societăţii şi alte înregistrări efectuate, din oficiu, la O.R.C. Vrancea;
- sentinţa civilă nr. 476 din 15 decembrie 2009, prin care s-a dispus dizolvarea societăţii comerciale administrate de către inculpat, pentru nedepunerea situaţiilor financiare în termen;
- sentinţa comercială nr. 1353 din 07 decembrie 2010 prin care s-a dispus intrarea SC L.C. SRL Focşani în procedură simplificată a falimentului, desemnarea unui lichidator şi ridicarea dreptului de administrare pentru inculpat;
- declaraţia martorului M.L. din care rezultă că inculpatul nu a folosit sediul societăţii şi nici nu şi-a ridicat corespondenţa venită la acea adresă;
- declaraţia inculpatului care recunoaşte că nu s-a folosit de sediul declarat, că a ţinut actele şi evidenţele societăţii la o altă adresă, deşi nu şi-a declarat un alt sediu şi că nu a plătit în termen obligaţiile fiscale pentru societatea administrată.
Prima instanţă a apreciat că în drept, fapta inculpatului care, în calitate de administrator al SC L.C. SRL Focşani, urmărind să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale, nu a declarat, în condiţiile prevăzute de lege sediile reale ale societăţii administrate, sustrăgându-se în acest mod de la efectuarea verificărilor fiscale, sau financiare, în perioada februarie 2007 - decembrie 2010, producând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 248.519 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. f) din Legea nr. 241/2005.
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, că are serioase probleme familiale (un copil cu grave probleme de sănătate) şi că în parte a recunoscut faptele săvârşite, instanţa de fond a reţinut aceste împrejurări ca circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74, alin. (1), lit. a) şi alin. (2) C. pen.
În raport de gravitatea faptei săvârşite, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmările produse şi de persoana inculpatului, instanţa a apreciat că scopul şi funcţiile pedepsei pot fi realizate în cauză, aplicând inculpatului pedeapsa închisorii, sub limita minimă, dar în limitele prevăzute de art. 76, lit. d) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptului de a ocupa o funcţie implicând autoritatea de stat şi dreptului de a exercita o funcţie de conducere la o societate comercială, prevăzută de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen.
Totodată, având în vedere persoana inculpatului şi gravitatea faptelor, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea sa.
În consecinţă, s-a dispus în baza art. 81 C. pen. suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare ce va fi stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
Potrivit art. 71, alin. (5) C. pen., instanţa a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
Totodată, instanţa a atras atenţia inculpatului, asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Analizând probatoriul cauzei, instanţa de fond a constatat că la dosarul cauzei nu există nici o dovadă în sensul că inculpatul ar fi fost somat, în mai multe rânduri, în condiţiile prevăzute de lege, să prezinte organelor fiscale documentele legale ale societăţii pe care o administra şi că inculpatul ar fi refuzat, aşa cum cer dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 241/2025, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.
De asemenea, s-a mai reţinut că, nu s-a dovedit în cauză că inculpatul ar fi luat cunoştinţă de acele somaţii şi că ar fi refuzat în mod clar şi fără echivoc, să se prezinte în faţa organului de control fiscal cu documentele societăţii.
Chiar organul de control fiscal menţionează în procesul-verbal nr. 3634/ S2 din 15 iulie 2010 că toate invitaţiile trimise inculpatului au fost returnate cu menţiunea „destinatarul este mutat de la adresă”.
Prin urmare, pe lângă faptul că la dosar nu există dovada somaţiilor trimise de către organul fiscal, inculpatului, dar nu există nici vreo dovadă clară, în sensul că acesta, luând la cunoştinţă de somaţiile organului fiscal, ar fi avut vreo atitudine clară de refuz.
În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului şi săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, aşa cum s-a solicitat prin rechizitoriu, astfel că în baza art. 11, pct. 2, lit. a) şi art. 10, lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului.
Totodată, prima instanţă a mai reţinut că, prin actul de sesizare inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că a ascuns bunul sau sursa impozabilă sau taxabilă, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, producând un prejudiciu bugetului de stat.
S-a constatat că în actul de sesizare nu se precizează în concret care sunt faptele de ascundere a bunului sau sursei impozabile sau taxabile şi dacă acţiunile de ascundere sau disimulare se referă la provenienţa bunului, la situaţia ori dispoziţia bunului, la circulaţia bunului sau proprietarul bunului, etc. Totodată, s-a constatat că nu există la dosarul cauzei probe care să dovedească în mod imbatabil fapta de ascundere a bunurilor ori a surselor impozabile.
Instanţa de fond a mai apreciat că, în cauză s-a dovedit că inculpatul s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiar-fiscale de către organele competente, prin neutilizarea sediului declarat şi prin folosirea unor sedii nedeclarate în condiţiile legii, toate acestea, cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale. Toate aceste fapte dovedite, nu acoperă însă şi latura obiectivă a infracţiunii, prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005.
Pentru aceste motive, instanţa a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 11, pct. 2, lit. a) şi art. 10, lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că, susţinerile inculpatului, în sensul că nu mai putea fi trimis în judecată pentru infracţiunile reţinute în rechizitoriu, deoarece la data sesizării instanţei, SC L.C. SRL Focşani administrată de către acesta, nu mai exista, nu pot fi reţinute, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapte săvârşite până la data de 07 decembrie 2010, când prin hotărâre judecătorească i s-a ridicat dreptul de administrare al societăţii comerciale.
Apărările inculpatului, în sensul că societatea administrată nu ar fi desfăşurat activităţi comerciale în perioada februarie 2007, ianuarie 2009, s-a apreciat că sunt infirmate prin probele administrate în cauză şi precizate mai sus.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea civilă A.N.A.F. Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 248.519 lei, din care TVA în sumă de 134.910 lei şi impozit pe profit în sumă de 113.609 lei şi că acest prejudiciu este dovedit prin actul de control fiscal şi prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prima instanţă a mai apreciat că, deşi inculpatul a susţinut că a cauzat doar un prejudiciu de aproximativ 20.000 lei, nu a probat această susţinere prin nici un mijloc de probă.
De asemenea, s-a mai constatat că în cauză sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii delictuale, aşa încât se va admite acţiunea civilă, iar în baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi art. 999 C. civ., a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 248.519 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti,.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 241/2005 instanţa de fond a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, aceasta să fie comunicată la O.N.R.C.
În baza art. 191, alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în măsura în care le-a provocat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea susţinând că hotărârea este nelegală întrucât în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 câtă vreme în cauză existau probe din care rezulta că în mod voit inculpatul a refuzat să se prezinte în faţa organelor financiare competente deşi luase la cunoştinţă despre chemările repetate ce îi fuseseră adresate.
Totodată, procurorul a criticat dispoziţia de achitare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, susţinând că fapta acestuia de a nu înregistra în evidenţele contabile veniturile realizate în perioada 20 februarie 2007 - 30 iunie 2009 constituie de fapt infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, sens în care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii.
De asemenea, în cauză a declarat apel inculpatul G.M., fără însă a indica în scris criticile pe care înţelege să le formuleze sau să se prezinte în faţa instanţei de apel. Apărătorul desemnat din oficiu a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi respingerea pretenţiilor părţii civile întrucât societatea inculpatului nu mai există astfel că nu mai trebuia să depună vreun act la registrul comerţului.
În subsidiar, pentru inculpat s-a solicitat achitarea în baza prevederilor art. 10 lit. b1) C. proc. pen., susţinându-se că faptele deduse judecăţii nu ar prezenta gradul de pericol social specific unei infracţiuni.
Prin decizia penală nr. 130/ A din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinţei penale nr. 11 din 16 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalului Vrancea şi în consecinţă:
A fost desfiinţată în parte, respectiv numai în ceea ce priveşte dispoziţiile privind condamnarea şi achitarea inculpatului pe care le înlătură, sentinţa penală nr. 11 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare.
A fost condamnat pe inculpatul G.M. la:
- o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la o pedeapsă de 7 luni închisoare;
- o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 4 luni închisoare, pedeapsa de 7 luni închisoare şi pedeapsa de 6 luni închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare, sporită la 8 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În temeiul art. 81 şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de 2 ani şi 8 luni.
Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Au fost menţinute e celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.M. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Vrancea.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe inculpatul G.M. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel, avocat B.A., va fi virată în contul Baroului Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, pe baza unei analize pertinente a probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală, dispunând în mod corect condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.
Pe de altă parte, însă, Curtea constată că motivele de recurs invocate de procuror, vizând achitarea pentru infracţiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 sunt fondate.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare până la data de 23 iunie 2010), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Instanţa de apel a mai reţinut că, organele financiar-fiscale au trimis la domiciliul inculpatului prin mandat poştal cu confirmare de primire invitaţiile nr. 1289 din 15 februarie 2010 şi nr. 2156 din 16 martie 2010, însă acestea s-au întors cu menţiunea „destinatar mutat de la adresă” astfel încât, pentru a fi înştiinţat inculpatul s-a procedat la citarea acestuia într-unui dintre ziarele locale din mun. Focşani, localitatea unde este înregistrată şi funcţionează SC L.C. SRL administrată de inculpat.
Cu privire la aceste invitaţii, în declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei de fond, acesta a arătat că a luat cunoştinţă despre chemările făcute de organele financiar-fiscale, chiar dacă cu o anumită întârziere, însă din motive personale nu s-a prezentat.
Aşa fiind, constatând că la dosarul cauzei există probe din care rezultă că, deşi a fost somat în mai multe rânduri să se prezinte în faţa organelor financiar-fiscale, inculpatul G.M. a refuzat în mod nejustificat să dea curs acestor invitaţii, instanţa de apel a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 şi că se impune condamnarea inculpatului şi pentru această infracţiune.
Sub un alt aspect, instanţa de prim control judiciar a reţinut că inculpatul G.M. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că ar fi ascuns bunul sau sursa impozabilă sau taxabilă în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale producând un prejudiciu bugetului general consolidat de 248.519 lei, prima instanţă dispunând achitarea apreciind că nu există probe care să dovedească în mod imbatabil fapta de ascundere a bunurilor ori a surselor impozabile.
Totodată, s-a mai reţinut că din actul de sesizare al instanţei, coroborat cu procesul-verbal de verificare întocmit de A.N.A.F. – D.G.F.P. Vrancea, rezultă că inculpatul G.M. nu a evidenţiat în actele contabile veniturile realizate, organele financiar fiscale stabilind prin estimare baza de impunere precum şi impozitele şi taxele datorate bugetului de stat.
În acest sens s-a avut în vedere fişa de cont „401” Furnizori transmisă de A.I.F. Constanţa din care rezultă că SC L.C. SRL Focşani, principal furnizor de forţă de muncă pentru SC H. SRL Constanţa, a emis facturi fiscale şi a încasat sume prin cont bancar şi casierie în valoare totală de 368.490 lei în perioada 03 iunie 2009 - 30 iunie 2009. De asemenea, s-au avut în vedere datele declarate de partenerii SC L.C. SRL Focşani prin declaraţia informativă 394 pentru perioada 20 februarie 2007 până la 30 iunie 2009.
Instanţa de apel a apreciat că în speţă nu poate fi vorba despre o ascundere a bunului sau sursei impozabile sau taxabilă în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale ci de o omisiune a evidenţierii în actele contabile a veniturilor realizate, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Referitor la apelul declarat de inculpatul G.M., instanţa de apel a apreciat că acesta este nefondat.
În acest sens s-a reţinut că, solicitarea de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi de respingere a pretenţiilor părţii civile întrucât SC L.C. SRL Focşani nu mai există astfel că nu mai trebuia să depună vreun act la registrul comerţului este nejustificată întrucât faptele reţinute în sarcina sa au fost comise anterior datei de 07 decembrie 2010, când prin hotărâre judecătorească inculpatului i s-a ridicat dreptul de administrare a societăţii comerciale.
De asemenea, s-a mai apreciat că susţinerile inculpatului cum că în perioada februarie 2007 - ianuarie 2009 SC L.C. SRL Focşani nu ar fi desfăşurat activităţi comerciale sunt infirmate de probele administrate în cauză, respectiv de fişa de cont „401” Furnizori a SC H. SRL Constanţa şi de declaraţia informativă 394 pentru perioada 20 februarie 2007 până la 30 iunie 2009 a partenerilor SC L.C. SRL Focşani.
Instanţa de apel a mai reţinut că solicitarea inculpatului de achitare în baza prevederilor art. 10 lit. b1) C. proc. pen., pe motiv că faptele deduse judecăţii nu ar prezenta gradul de pericol social specific unei infracţiuni, nu poate fi primită favorabil, având în vedere gravitatea concretă a faptelor deduse judecăţii şi valoarea însemnată a prejudiciului care nu a fost acoperit nici măcar în parte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.M., în cauză, în motivele scrise de recurs ataşate la dosarul cauzei solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea deciziei atacate şi rejudecând pe fond, în principal, achitarea sa pentru infracţiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există în materialitatea lor.
În subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu prezintă pericolul social al unor infracţiuni.
La termenul de judecată din 15 ianuarie 2013, recurentul inculpat personal, prezent în instanţă, în stare de liberate şi asistat de apărătorul său ales, avocat P.C., a arătat că înţelege să îşi retragă recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 130/ A din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Declaraţia prin care recurentului inculpat G.M. a arătat că îşi retrage recursul a fost consemnată în scris, semnată şi ataşată la dosarul cauzei.
Asupra retragerii recursului de faţă;
Potrivit art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs, potrivit dispoziţiilor art. 368 din acelaşi cod, acestea îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător .
În conformitate cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie făcută personal sau prin mandatar special iar dacă partea se află în stare de deţinere printr-o declaraţie ataşată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deţinere.
Înalta Curte, având în vedere că în cauză, prevederile textului de lege citat care se aplică şi în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că recurentul inculpat G.M., prezent în instanţă, asistat de apărătorul său ales, şi-a manifestat în mod expres şi personal voinţa de a-şi retrage calea de atac ordinară exercitată, urmează a se lua act şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 130/ A din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 983/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1300/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
