ICCJ. Decizia nr. 983/2013. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 983/2013

Dosar nr. 2112/121/2009

Şedinţa publică din 20 martie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 637 din 19 septembrie 2011 a Tribunalului Galaţi a fost condamnată inculpata F.B.L. la o pedeapsă de 7 şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

A fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul B.P.N. la o pedeapsă de 7 şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

A fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 208 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Deva, definitivă la data de 29 aprilie 2008 prin decizia penală nr. 240/2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia.

Conform art. 36 alin. (1) C. pen. în referire la art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. raportat la art. 85 C. pen. s-au contopit pedepsele de 7 şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani şi de 1 an închisoare (aplicate prin prezenta) cu pedeapsa de 3 ani închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 208/2007 a Judecătoriei Deva) şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 8 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost condamnată inculpata B.C.M. la o pedeapsă de 7 şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

A fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul O.I. la o pedeapsă de 7 şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

A fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.I. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 25 octombrie 2004 până la data de 23 noiembrie 2004.

S-a constatat că partea vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ. au fost obligaţi cei patru inculpaţi în solidar să plătească părţii civile Spitalul Judeţean Deva suma de 641,52 RON; părţii civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Hunedoara suma de 185 RON şi părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara suma de 4.655 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

Potrivit art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii F.B.L., B.C.M. şi O.I. câte o bâtă (par), iar de la inculpatul B.P.N. un târnăcop.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţi în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J a profilului genetic.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească către stat suma de câte 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 911/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii F.B.L., B.P.N., B.C.M. şi O.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. şi de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen., reţinându-se că la data de 14 octombrie 2004, în loc public, prin mai multe lovituri aplicate în zone vitale cu obiecte contondente şi acroşare cu un autovehicul, au cauzat părţii vătămate F.I. leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.

S-a mai reţinut că la aceeaşi dată, inculpaţii au săvârşit în public acte şi manifestări care au produs scandal public şi au tulburat liniştea publică.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a mai dispus:

- neînceperea urmăririi penale faţă de numitul K.I. pentru săvârşirea infracţiunilor sus arătate întrucât nu a săvârşit aceste fapte;

- neînceperea urmăririi penale faţă de numitul M.C.E. (minor sub 14 ani) pentru săvârşirea infracţiunilor sus arătate întrucât nu răspunde penal, conform art. 50 C. pen., fiind minor sub 14 ani;

- neînceperea urmăririi penale faţă de cei patru inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., întrucât partea vătămată nu a depus plângere penală.

Iniţial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 560/97/2006 (nr. vechi 5116/2006), dar prin încheierea nr. 4892 din 23 august 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 10355/1/2006 a fost admisă cererea formulată de petiţionara F.B.L. şi s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Galaţi.

Pe rolul Tribunalului Galaţi cauza a fost înregistrată la data de 13 septembrie 2006, sub acelaşi număr (560/97/2006), instanţă care, prin sentinţa penală nr. 537 din 29 octombrie 2007, a dispus condamnarea inculpaţilor:

1. F.B.L. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. şi la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită la 11 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

2. B.P.N. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. şi la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită la 11 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

3. B.C.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. şi la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

4. O.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. şi la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită la 11 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului O.I. perioada reţinerii şi arestării preventive, respectiv reţinerea pentru 24 h din 25 octombrie 2004 şi arestarea preventivă de la 26 octombrie 2004-23 noiembrie 2004.

S-a constatat că partea vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească părţilor civile Spitalul Clinic nr. 1 Judeţean Timişoara suma de 46.020.882 ROL şi Spitalului Judeţean Deva suma de 6.415.185 ROL cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate F.I.

Conform art. 257 alin. (2) în referire la art. 256 alin. (2) C. proc. pen. s-a confiscat de la inculpaţi o lopată şi mai multe bucăţi de scândură folosite la săvârşirea infracţiunii.

A fost obligat fiecare inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 189-art. 191 C. proc. pen. la câte 7.000.000 ROL (700 RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus ca suma de 6.000.000 ROL (600 RON) reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu să fie avansată către Baroul Galaţi din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi toţi cei patru inculpaţi F.B.L., B.P.N., B.C.M. şi O.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat soluţia primei instanţe pe motive de nelegalitate întrucât:

- în mod greşit prima instanţă a omis să aplice inculpaţilor alături de pedeapsa principală cu închisoarea şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.;

- nu s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale privind confiscarea, în sensul că instanţa de fond a indicat dispoziţiile art. 257 alin. (2) C. pen. referitor la art. 256 C. proc. pen., temeiuri ce nu au aplicabilitate în speţă.

A fost invocat şi un motiv suplimentar de apel, în sensul că la prima instanţă cauza s-a judecat în lipsa unei părţi care nu a fost legal citată. În acest sens s-a arătat că s-a omis citarea Serviciului de Ambulanţă Judeţean Hunedoara, deşi această parte a depus la prima instanţă constituirea de parte civilă.

Inculpaţii F.B.L., B.P.N. şi B.C.M. au criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 354 C. proc. pen. în referire la art. 356 lit. c) C. proc. pen., pronunţând o soluţie lipsită de expunere, total nemotivată;

- a fost încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor şi dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt statuate în art. 6 C. proc. pen., dar şi în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;

- în cauză nu a fost respectat principiul contradictorialităţii, cel stabilit în art. 289 C. proc. pen. şi implicit cel al nemijlocirii administrării probelor;

- soluţia instanţei de fond este rezultatul eronatei stabiliri a situaţiei de fapt şi aplicării greşite a legii;

- instanţa a omis să se pronunţe asupra cererii prin care inculpatul B.P.N. a cerut schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor în cea de lovire;

- soluţionarea cauzei la fond a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate, respectiv Serviciul de Ambulanţă Judeţean Hunedoara;

- au fost aplicate greşit dispoziţiile legale vizând confiscarea.

La rândul său, inculpatul O.I. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) şi art. 256 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora instanţa de fond a dispus confiscarea unei lopeţi şi a mai multor bucăţi de scândură folosite la săvârşirea infracţiunii;

- neaplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la circumstanţa atenuantă legală a provocării;

- pedeapsa aplicată este excesiv de severă, raportat la faptul că nu are antecedente penale şi a recunoscut fapta la care a participat.

Curtea de Apel Galaţi, prin decizia penală nr. 106 din 8 septembrie 2008, a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa penală apelată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen. a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor.

În considerente, instanţa de control judiciar a arătat, în esenţă, că prima instanţă a soluţionat cauza în lipsa unei părţi nelegal citată, respectiv a omis introducerea în cauză şi citarea părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Hunedoara şi implicit a omis a se pronunţa şi asupra pretenţiilor civile formulate de aceasta, încălcându-se dispoziţiile art. 291 C. proc. pen. care prevăd că judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită.

În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. 2112/121/2009 şi au fost audiaţi: inculpaţii F.B.L., B.P.N., B.C.M. şi O.I.; partea vătămată F.I. şi martorii C.I., M.P., V.G., I.L., O.A.M. şi, la cererea inculpaţilor, martorul M.C.E.

În privinţa martorilor M.Z., T.E., B.I.I. şi M.N. (plecaţi din ţară) şi respectiv a martorelor L.L.V. şi S.O. (care au fost în imposibilitate de a se prezenta în instanţă din cauza stării de sănătate) s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen, având în vedere că audierea acestora nu a mai fost posibilă.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat Tribunalul a reţinut următoarele:

Inculpata B.C.M. este mama inculpaţilor F.B.L. şi B.P.N., iar inculpatul O.I. a locuit un timp la familia B., ajutându-i pe cei trei la treburile gospodăreşti.

Din vara anului 2003 şi până în luna septembrie 2004, inculpata F.B.L. a trăit în concubinaj cu partea vătămată F.I. şi, după ce au fost despărţiţi o perioadă de timp, cei doi s-au căsătorit.

În perioada în care inculpata F.B.L. a fost despărţită de partea vătămată, aceasta din urmă a continuat să o viziteze la domiciliu, dar de cele mai multe ori se iscau scandaluri între membrii familiei B şi F.I.

În seara zilei de 14 octombrie 2004, în jurul orei 20:00, în timp ce partea vătămată mergea împreună cu martorul B.I.I. spre locuinţa martorului M.Z. pentru a viziona un film la TV, s-a oprit la domiciliul familiei B. Aici se aflau inculpatele B.C.M., F.B.L., fiul acesteia (minorul M.C.E.), inculpatul O.I. şi martora O.A.M. (prietena inculpatului B.P.N.). Între cei din casă şi F.I. a avut loc un schimb dur de cuvinte şi în final i s-a cerut să părăsească locuinţa, fiind atenţionat că au fost anunţate organele de poliţie.

Enervat de atitudinea concubinei sale şi de cea a mamei acesteia, care i-a pulverizat în faţă cu spray, partea vătămată a spart mai multe geamuri de la ferestrele locuinţei acestora, iar apoi a fugit în direcţia locuinţei martorului M.Z., situată pe aceeaşi stradă din localitatea S., dar după trecerea la nivel de cale ferată.

În continuare, inculpatele B.C.M. şi F.B.L., însoţite de minorul M.C.E. şi de inculpatul O.I. s-au înarmat cu diferite obiecte contondente (bâte, pari şi un târnăcop) şi au fugit în urmărirea părţii vătămate, cu precizarea că inculpata F.B.L. a trecut şi pe la domiciliul părţii vătămate unde a spart geamurile de la ferestrele dinspre stradă, în timp ce în locuinţă se aflau mama lui F.I., martora T.E. şi concubinul acesteia.

La locuinţa martorului M.Z. se aflau fiica acestuia, martora M.N., fratele său, martorul M.P., precum şi martorii B.I.I. şi I.L. care veniseră în vizită pentru a viziona un film.Între timp la locuinţa martorului M.Z. a apărut şi inculpatul B.P.N. (care fusese anunţat telefonic de prietena sa) la volanul autoturismului marca R, culoare neagră.

La zgomotul provocat de geamurile sparte şi de scrâşnetul de frânare şi accelerare a maşinii, în stradă au ieşit mai mulţi localnici care l-au observat pe B.P.N. demarând cu autoturismul, îndreptându-se în direcţia locuinţei lui M.Z. unde a apărut F.I., pe care l-a acroşat. Inculpaţii F.B.L., B.C.M. şi O.I., împreună cu minorul M.C.E. ameninţau şi strigau faţă de martorii care asistau la incident că intenţionează să-l omoare pe F.I. pentru a scăpa de el şi de scandalurile provocate de acesta. Toţi martorii au asistat şi la îndemnurile verbale ale inculpatei B.C.M. care striga către fiul ei, inculpatul B.P.N., să-l calce şi să dea cu maşina peste F.I., apoi i-au văzut pe atacatori cum îl loveau peste cap şi peste tot corpul în timp ce era căzut la pământ şi striga după ajutor.

Inculpaţii F.B.L., B.C.M. şi O.I. l-au lovit pe F.I. cu parii, inculpatul B.P.N. cu un târnăcop, iar minorul M.C.E. cu o bâtă de baseball.

Zgomotul de frânare al autoturismului produs în momentul impactului şi strigătele de ajutor ale părţi vătămate i-au alarmat şi pe martorii care se găseau în locuinţa lui M.Z., proprietarul imobilului în dreptul căruia a avut loc agresiunea. Aceştia au ieşit la poartă şi au încercat să intervină verbal pentru a-i calma pe agresori însă au fost şi ei ameninţaţi cu bătaia.

După un timp, agresorii au încetat să-l mai lovească pe F.I., care zăcea într-o baltă de sânge, au abandonat o parte din bâte şi s-au îndreptat spre locuinţa lor. Pe drum, inculpatul B.P.N., dându-şi seama de gravitatea faptei, a agresat-o pe sora sa F.B.L. reproşându-i că se face vinovată de scandalul produs şi că din cauza ei va fi arestat. Ulterior au părăsit locuinţa şi i-au cerut inculpatului O.I. să se ascundă în baie pentru a nu fi descoperit de organele de poliţie.

Inculpaţii au încercat încă de la început să inducă în eroare organele de anchetă. Astfel, cu ocazia cercetării la faţa locului, aceştia au predat o lopată despre care inculpata F.B.L. a afirmat că a folosit-o la agresarea victimei, cu toate că din declaraţiile martorilor oculari şi ale victimei rezultă că au folosit un târnăcop, despre care inculpatul O.I. a afirmat că a fost spălat de inculpata F.B.L. şi a fost aruncat prin intermediul altei persoane.

De asemenea au ascuns identitatea şi participaţia la faptă a inculpatului O.I. care, fiind identificat ulterior s-a dovedit a fi sincer, declaraţia acestuia fiind în concordanţă cu declaraţiile martorilor oculari, rezultând acţiunile celorlalţi inculpaţi de a distruge probe materiale.

Totodată, inculpaţii au încercat să influenţeze şi unii martori oculari, intimidându-i prin ameninţări să nu depună mărturie.

Din cercetări nu a rezultat cu certitudine participarea la incident a numitului K.I., condiţii în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceasta.

Victima F.I. a fost internată la Spitalul Judeţean Hunedoara, Deva, prezentând politraumatism prin agresiune cu fracturi de femur drept cu deplasare, metarcapian drept, fractură C 2 cu emfizem subcutanat şi TCC acut deschis cu multiple plăgi contuze, în data de 20 octombrie 2004 starea acesteia s-a agravat ca urmare a complicaţiilor survenite, iar din certificatul medico-legal din 15 octombrie 2004, completat la 21 octombrie 2004, rezultă că leziunile constatate necesită 75-80 zile îngrijiri medicale în lipsa complicaţiilor şi prin natura şi gravitatea lor acestea au pus în primejdie viaţa victimei, care a şi fost transferată la Clinica Toracică „C.A.” din Timişoara.

În cauză s-a dispus şi efectuarea unor expertize medico-legale, care au menţinut concluziile.

Astfel, potrivit raportului de expertiză medico-legală din 5 august 2005 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Hunedoara, Deva rezultă că numitul F.I. a prezentat leziuni posttraumatice care au necesitat pentru vindecare circa 75-80 zile de îngrijiri medicale şi respectiv leziunile traumatice suferite i-au pus în primejdie viaţa, pentru salvarea acesteia fiind necesar tratament de terapie intensivă şi chirurgie toracică.

Pe de altă parte, din raportul de expertiză medico-legală din 28 decembrie 2005 întocmit de Institutul de Medicină Legală Timişoara rezultă că:

- numitul F.I. a prezentat un traumatism soldat cu fractura 1/3 distală femur drept cu deplasare, fractură metacarp V mână stângă, TCC acut deschis cu multiple plăgi contuze, fractură C2 stânga cu pneumotorax drept şi emfizem subcutanat;

- pentru aceste leziuni s-a apreciat că a necesitat circa 75-80 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, aşa cum se menţionează în mod justificat şi în documentele medico-legale analizate;

- diagnosticul de stare după pleurezie serofibrinoasă stângă tuberculoasă din biletul de ieşire corespunzător internării din anul 1993 nu are legătură cu traumatismul suferit şi nu poate fi luat în considerare la aprecierea numărului de zile de îngrijiri medicale;

- comisia apreciază că leziunile suferite au pus în primejdie viaţa victimei.

Victima infracţiunii, partea vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin adresa din 5 decembrie 2006 comunicată Tribunalului Galaţi în primul ciclu de judecată, Spitalul Judeţean Deva s-a constituit parte civilă cu suma de 641,52 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare şi asistenţă medicală acordată părţii vătămate F.I. pe perioada internării în unitatea sanitară (Dosar 560/97/2006).

De asemenea, prin adresa din 11 aprilie 2007, Serviciul de Ambulanţă Judeţean Hunedoara a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 185 RON, reprezentând contravaloarea transportului medical şi asistenţei medicale de urgenţă acordată pentru victima F.I. (35 RON decontată pentru 28 km, distanţa de la locul solicitării la spital şi 150 RON decontată pentru serviciul de urgenţă prespitalicească), Dosar nr. 560/97/2006.

În cauză s-a constituit parte civilă şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara cu suma de 4.655 RON reprezentând valoarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată F.I., internată la această unitate sanitară, C.A., în perioada 21 octombrie-15 noiembrie 2004.

Audiaţi fiind cu respectarea garanţiilor procesuale, inculpaţii B. au avut în cursul urmăririi penale o atitudine oscilantă. Astfel, deşi iniţial inculpatele F.B.L. şi B.C.M. au recunoscut că au lovit-o pe partea vătămată, ulterior au revenit asupra declaraţiilor.

În acest context trebuie menţionat că partea vătămată F.I., deşi iniţial a reclamat starea de fapt astfel cum a fost descrisă, ulterior a revenit şi a precizat că a fost lovit doar de minorul M.C.E. şi de inculpatul O.I. şi numai după ce el le-a lovit pe cele două inculpate (mamă şi fiică). Această schimbare de atitudine a părţii vătămate este explicabilă prin faptul că la scurt timp s-a căsătorit cu inculpata F.B.L.

Inculpatul B.P.N. a negat în cursul urmăririi penale comiterea infracţiunilor, precizând că nu a avut nici o implicare în incidentul respectiv.

Inculpatul O.I. a fost singurul care a fost sincer în cursul urmăririi penale, declaraţiile acestuia fiind în concordanţă cu declaraţiile martorilor oculari.

În faza cercetării judecătoreşti, inculpaţii F.B.L., B.P.N. şi O.I. au recunoscut parţial infracţiunile reţinute în sarcina lor, fiecare minimalizându-şi contribuţia, în timp ce inculpata B.C.M. a negat comiterea acestora.

Astfel, inculpatul O.I. deşi a declarat că recunoaşte infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, a arătat că în seara în care partea vătămată a venit în stare de ebrietate la domiciliul familiei B., a spart mai multe geamuri şi apoi a intrat în casă unde l-a lovit pe el cu pumnii şi cu picioarele. Susţine inculpatul că în acel moment se mai aflau în casă inculpatele B.C.M. şi F.B.L., precum şi fiul minor al acesteia din urmă şi că în momentul în care F.I. a ieşit din casă, cei prezenţi au ieşit după acesta şi au văzut când partea vătămată a intrat în curtea unui vecin. A mai precizat inculpatul că la scurt timp a apărut şi inculpatul B.P.N., care a venit singur cu o maşină şi că la un moment dat l-a văzut pe F.I. ieşind din curte cu o bâtă cu care a lovit-o pe inculpata B.C.M. În urma loviturii, inculpata a căzut iar în apărarea acesteia a sărit fiul său, inculpatul B.P.N., care l-a lovit pe F.I. cu palma sau cu pumnul.

A susţinut inculpatul O.I. că a lovit-o de două ori pe partea vătămată cu o coadă de mătură (pe care o luase din casa familiei B.), însă nu ştie dacă partea vătămată a fost lovită şi de inculpatele B.C.M. şi F.B.L. A mai arătat însă că ştie sigur că F.I. a fost lovit de minorul M.C.E. în vârstă de 13-14 ani (nepotul inculpatei B.C.M.), dar nu-şi aminteşte dacă la faţa locului s-au strâns mai multe persoane.

Acest inculpat a recunoscut că în urma loviturilor primite partea vătămată a căzut la pământ de unde nu avea cum să se ridice.

Inculpata F.B.L. a arătat că în seara zilei de 14 octombrie 2004 era acasă împreună cu mama şi cu fiul său minor, dar şi cu inculpatul O.I. atunci când a venit, în stare de ebrietate, partea vătămată, care a început să facă scandal şi a spart mai multe geamuri. A susţinut inculpata că F.I. a lovit-o cu palma de două ori peste faţă şi că în apărarea sa au intervenit mama şi fiul (inculpata B.C.M. şi minorul M.C.E.). A mai arătat inculpata că ulterior, partea vătămată a fugit, timp în care ea a dat telefon la poliţie şi că, fiind supărată de atitudinea fostului prieten şi actual soţ, s-a deplasat la locuinţa părinţilor lui F.I. unde a spart un geam, după care s-a reîntors acasă. De aici l-a văzut pe F.I. peste calea ferată şi apoi a văzut că acesta s-a refugiat la domiciliul martorului M.Z.

A susţinut inculpata F.B.L. că în aceste împrejurări s-a îndreptat spre locuinţa vecinului său M.Z., fiind urmată de mama sa (inculpata B.C.M.), de fiul său minor M.C.E. şi de inculpatul O.I. şi că la scurt timp, în acelaşi loc, au venit cu maşina fratele său şi prietena acestuia (inculpatul B.P.N. şi martora O.A.M.). A arătat inculpata că în timp ce îi reproşa lui M.P. (fratele martorului M.Z.) că îl ascund pe F.I. în domiciliul lor, din curtea acestora a ieşit partea vătămată, având în mână o bâtă de aproximativ un metru, cu care a lovit-o în cap. Susţine inculpata că partea vătămată a lovit-o cu aceeaşi bâtă şi pe mama sa, inculpata B.C.M., împrejurare în care a ieşit din maşină inculpatul B.P.N., care s-a îndreptat spre partea vătămată, pe care a lovit-o de două ori cu pumnul în gură.

A mai arătat inculpata că din cauza stării de ebrietate dar şi ca urmare a loviturilor primite, F.I. a căzut şi, cu toate acestea, atât ea, cât şi fiul său minor dar şi inculpatul O.I. au început să-l lovească cu pumnii şi cu picioarele.

Ulterior a precizat că inculpatul O.I. a lovit-o pe partea vătămată cu bâta cu care ea şi mama sa au fost lovite de către aceasta, iar minorul M.C.E. a lovit-o cu un calorifer.

La rândul său, inculpatul B.P.N. a arătat că în ziua respectivă era la cumpărături când a primit un telefon de la prietena sa O.A.M., care l-a anunţat că F.I. a venit în stare de ebrietate la domiciliul familiei sale unde a spart mai multe geamuri. A susţinut inculpatul că prietena sa i-a spus că partea vătămată i-a lovit pe toţi cei din casă, respectiv pe sora şi pe mama sa (inculpatele F.B.L. şi B.C.M.), dar şi pe inculpatul O.I.

Inculpatul B.P.N. a mai precizat că după ce a ajuns acasă şi-a luat prietena şi au plecat cu maşina la locuinţa unor prieteni de-ai părţii vătămate, cu scopul de a-şi aduce mama şi sora acasă. A susţinut inculpatul că la scurt timp după ce ajuns în locul respectiv, din curte a venit partea vătămată având o bâtă cu care i-a lovit mama în cap, împrejurare în care a coborât din maşină pentru a-şi apăra mama, însă a fost lovit de F.I. cu pumnul în faţă, astfel că şi el l-a lovit pe acesta cu pumnul, tot în faţă.

Inculpatul nu-şi aminteşte câte lovituri de pumn i-a aplicat părţii vătămate şi nu a văzut dacă sora sa, inculpata F.B.L., l-a lovit pe F.I., dar i-a văzut pe nepotul său (minorul M.C.E.) şi pe inculpatul O.I. lovind-o pe partea vătămată.

Inculpata B.C.M. nu a recunoscut infracţiunile reţinute în sarcina sa şi a arătat că în ziua respectivă, în timp ce era acasă împreună cu fiica F.B.L., nepotul M.C.E. şi cu inculpatul O.I., a venit partea vătămată, care era în stare de ebrietate şi, după ce a spart toate geamurile, a intrat în casă unde i-a lovit pe toţi, cu excepţia minorului. A susţinut inculpata că partea vătămată a ieşit din casa sa atunci când a auzit zgomotul unei maşini (crezând că era inculpatul B.P.N.), timp în care a apucat să dea telefon la postul de poliţie şi că imediat a ieşit în stradă împreună cu fiica sa şi cu minorul acesteia, dar şi cu inculpatul O.I. pentru a vedea dacă vine poliţia. A arătat inculpata că au văzut că F.I. s-a dus la vecinul M.Z. şi că toţi cei din casă au luat câte un bâţ sau o bâtă cu care s-au îndreptat spre domiciliul martorului M.Z. A mai precizat inculpata că fiica sa, inculpata F.B.L., a fugit prima dată la domiciliul părinţilor părţii vătămate unde a spart un geam şi că ulterior a ajuns şi aceasta la locuinţa martorului M.Z.

A arătat inculpata B.C.M. că în timp ce vorbea cu M.P., căruia i-a reproşat că îl instigă pe F.I. împotriva familiei sale, din curtea acestuia a venit partea vătămată cu un par în mână cu care s-a repezit asupra sa lovind-o în mâna pe care o ridicase deasupra capului pentru a nu fi lovită în cap.

Inculpata a precizat că la scurt timp a venit fiul său, inculpatul B.P.N., împreună cu prietena sa, la volanul unui autoturism R. şi că atunci când fiul s-a aplecat spre ea, partea vătămată l-a lovit pe acesta din urmă cu parul, însă nu a văzut în ce zonă a corpului.

Inculpata a mai precizat că nu ştie ce a făcut inculpata F.B.L., dar că i-a văzut pe inculpatul O.I. şi pe nepotul minor M.C.E. lovindu-l pe F.I. Susţine inculpata că partea vătămată a căzut din cauza loviturilor primite de la cei doi, dar şi din cauza stării de ebrietate în care se afla.

Declaraţia inculpatei B.C.M. apare ca fiind total nesinceră întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, nici măcar cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi între care există mai multe contradicţii.

În apărare, inculpaţii F.B.L., B.C.M. şi B.P.N. au solicitat audierea, în calitate de martor, a fiului inculpatei F.B.L., M.C.E. (minor la 14 octombrie 2004, data comiterii infracţiunii), martor care a susţinut, în esenţă, că în ziua respectivă a fost de faţă când partea vătămată a venit la domiciliul mamei sale şi a făcut scandal, lovindu-i pe cei pe care i-a găsit în casă şi că ulterior a plecat cu membrii familiei sale la domiciliul familiei M.P., unde s-a retras partea vătămată F.I. Martorul a precizat că partea vătămată a fost lovită doar de către el, cu un calorifer, de inculpatul O.I. şi de unchiul său, inculpatul B.P.N., care i-a tras un pumn dar după ce F.I. s-a repezit asupra acestuia cu o bâtă.

Declaraţia acestui martor a fost înlăturată întrucât este în mod evident subiectivă, în cauză fiind direct implicate rudele sale, respectiv mama, bunica şi unchiul.

Pe de altă parte, este greu de crezut că un copil în vârstă de 12 ani reţine ce s-a întâmplat în urmă cu 6 ani.

Tot în apărare, inculpaţii F.B.L., B.C.M. şi B.P.N. au solicitat efectuarea unei noi expertize medicale având următoarele obiective:

- diagnosticul corect care trebuia pus lui F.I. în data de 14 octombrie 2004;

- de ce există diferenţe de diagnostic între certificatul medico-legal din 14 octombrie 2004 şi cel din 21 octombrie 2004 şi dacă aceste diferenţe denotă o abordare greşită din punct de vedere medical a stării de sănătate a părţii vătămate când a fost preluată de serviciul de ambulanţă;

- dacă acordarea de îngrijiri medicale adecvate şi imediat (o abordare medicală corectă) ar fi condus la o altă evoluţie medicală şi nu s-ar mai fi impus transferarea părţii vătămate la Timişoara, intervenţia toracică şi acelaşi număr de zile de îngrijiri medicale;

- dacă din acest punct de vedere o abordare medicală corectă ar fi fost de natură să excludă concluzia că i-a fost primejduită viaţa sau nu;

- care dintre leziuni a fost cea care a primejduit viaţa şi care a atras numărul de îngrijiri medicale atât de mare;

- dacă au fost avute în vedere iar dacă nu, să se aibă în vedere atât antecedentele medicale cât şi agresiunile a cărei victimă a fost partea vătămată cu 24 de ore înaintea incidentului;

- având în vedere aceste aspecte, să se pronunţe un medic dacă este corect sau nu este corect stabilită perioada de 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

În temeiul art. 25 din O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, instanţa a dispus înaintarea pentru a fi verificate şi avizate din punct de vedere ştiinţific, cele două rapoarte de expertiză medico-legale (din 5 august 2005 eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Hunedoara şi respectiv din 28 decembrie 2005 emis de Institutul de Medicină Legală Timişoara), împreună cu toate actele medicale referitoare la partea vătămată F.I., Institutului Naţional de Medicină Legală „M.M.” Bucureşti, Comisia Superioară de Medicină Legală.

Institutul Naţional de Medicină Legală „M.M.” Bucureşti a solicitat înaintarea întregului dosar, astfel că prin încheierea de şedinţă din 3 mai 2011 s-a dat curs solicitării respective.

Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „M.M.” Bucureşti s-a întrunit în şedinţa din 16 iunie 2011 şi a emis la data de 22 iunie 2011 avizul, care prevede următoarele:

- F.I. a prezentat ca urmare a traumatismului din data de 14 octombrie 2004 fractura 1/3 distală femur drept cu deplasare, fractură coastă 2 stânga cu pneumotorax, emfizem masiv subcutanat (toracal, abdominal, scrotal), insuficienţă respiratorie acută (dispnee), fractură metacarp 5 stâng, multiple plăgi contuze, echimoze şi excoriaţii. Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure;

- datele medicale menţionate în certificatul medico-legal efectuat în data de 15 octombrie 2004 şi completarea acestuia din data de 21 octombrie 2004 (la un interval de 7 zile), au fost cele disponibile la momentul respectiv. Completarea certificatului medico-legal din 21 octombrie 2004 a fost efectuată după externarea pacientului, deci datele medicale erau complete, datorate evoluţiei pacientului, investigaţiilor şi tratamentelor efectuate, ceea ce explică aparentele diferenţe reclamate de părţi;

- leziunile traumatice toracale în sine au determinat punerea în primejdie a vieţii victimei, măsurile terapeutice aplicate fiind cele care au îndepărtat această stare. Evoluţia leziunilor toracale a fost determinată de gravitatea acestora şi nu de alte considerente. Din documentaţia medicală pusă la dispoziţie nu rezultă deficienţe în acordarea asistenţei medicale;

- la un pacient cu multiple leziuni traumatice, timpul de îngrijiri medicale se acordă pentru acea leziune care necesită pentru vindecare un interval mai mare de timp (în cazul de faţă fractura de femur), chiar dacă o altă leziune este cea care a pus viaţa victimei în primejdie;

- gravitatea leziunilor traumatice în sine au determinat consecinţele medico-legale menţionate, indiferent de alte considerente în ceea ce priveşte antecedentele patologice sau traumatologice ale victimei.

În concluzie s-a arătat că victima a necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice prezentate în urma traumatismului din data de 14 octombrie 2004 au pus viaţa victimei în primejdie.

Cei trei inculpaţi (F.B.L., B.C.M. şi B.P.N.) au depus la dosarul cauzei o declaraţie semnată de partea vătămată F.I., încheiere de legalizare de semnătură din 11 decembrie 2007 prin care aceasta declară că expertiza de la Timişoara a fost influenţată deoarece a avut relaţii şi intervenţii la acest spital, pe numitul S.T., care a intervenit pe lângă comisie pentru a favoriza obţinerea diagnosticului în defavoarea inculpaţilor.

Tribunalul a apreciat că înscrisul nu are nici o relevanţă juridică în prezenta cauză, astfel că nu a fost avut în vedere ca mijloc de probă.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpaţilor B.C.M., F.B.L., B.P.N. şi O.I. care, în ziua de 14 octombrie 2004, împreună cu minorul M.C.E. (persoană sub 14 ani), în loc public, prin mai multe lovituri aplicate în zone vitale cu obiecte contondente şi acroşare cu un autovehicul, au cauzat părţii vătămate F.I. leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen., texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în baza cărora s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat.

S-a mai reţinut că fapta aceloraşi inculpaţi care, în aceleaşi împrejurări şi împreună cu acelaşi minor au săvârşit în public acte şi manifestări care au produs scandal şi au tulburat liniştea publică (au urmărit-o prin sat pe partea vătămată, înarmaţi fiind cu diferite obiecte contondente, atât pe jos, cât şi cu maşina, inculpatul B.P.N., alertând toţi vecinii din zona incidentului), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen., texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în baza cărora s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat că partea vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Întrucât victima infracţiunii (partea vătămată) a fost transportată cu o ambulanţă de la locul incidentului, Serviciul de Ambulanţă Judeţean Hunedoara constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 185 RON, iar apoi victima a fost internată la Spitalul Judeţean Deva şi respectiv la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, acestea constituindu-se părţi civile cu sumele de 641,52 RON şi respectiv de 4.655 RON, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ., cei patru inculpaţi au fost obligaţi în solidar să plătească celor trei părţi civile unităţi sanitare sumele pretinse.

Având în vedere că inculpaţii O.I., B.C.M. şi F.B.L. s-au folosit la comiterea infracţiunii de câte o bâtă (par), iar inculpatul B.P.N. s-a folosit de un târnăcop, s-a dispus, în baza art. 118 lit. b) C. pen., confiscarea acestor obiecte.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţi în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., iar în baza art. 5 alin. (5) din acelaşi act normativ li s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Văzând şi dispoziţiile art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe penale, inculpaţii F.B.L., B.P.N., B.C.M. şi O.I. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei încadrări juridice şi a cuantumului pedepselor aplicate, apreciate prea aspre, invocându-se motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii penale.

În esenţă, s-a susţinut că în cauză s-ar fi impus, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (3) C. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen. şi, prin reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, stabilirea unor pedepse care să permită aplicarea art. 81 sau 861 C. pen., privind suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 107 din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi s-au admis apelurile declarate de inculpaţii F.B.L., B.P.N., B.C.M. şi O.I., s-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 637 din 19 septembrie 2011 a Tribunalului Galaţi şi, rejudecând:

S-au repus în individualitatea lor pedepsele componente ale rezultantelor aplicate spre executare fiecărui inculpat şi s-au înlăturat sporurile de pedeapsă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. şi art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaţilor F.B.L., B.P.N., B.C.M. şi O.I. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştei publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., prin intervenirea prescripţiei speciale a răspunderii penale.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. în ce îi priveşte pe inculpaţii F.B.L., B.C.M. şi O.I., şi s-a redus cuantumul pedepsei principale stabilită fiecăruia pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen., de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. în ce îl priveşte pe inculpatul B.P.N. şi s-a redus cuantumul pedepsei principale stabilită acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen., de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. în referire la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 85 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin prezenta decizie penală cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 208 din 14 februarie 2007 Judecătoriei Deva şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 6 ani închisoare.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în cauză s-a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi s-a dat infracţiunilor comise de inculpaţi încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel, cu ansamblul probator, respectiv:

- procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto

- declaraţia dată iniţial de partea vătămată, celelalte date ulterior fiind vădit subiective, ţinând cont că aceasta s-a căsătorit la scurt timp după incidentul din 14 octombrie 2004 cu inculpata F.B.L.;

- raportul de expertiză medico-legală din 5 august 2005 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Hunedoara, Deva, din care rezultă că numitul F.I. a prezentat leziuni posttraumatice care au necesitat pentru vindecare circa 75-80 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa, pentru salvarea acesteia fiind necesar tratament de terapie intensivă şi chirurgie toracică, conţinutul acestui act medical fiind confirmat succesiv prin raportul de expertiză medico-legală din 28 decembrie 2005 întocmit de Institutul de Medicină Legală Timişoara şi prin avizul emis de Institutul Naţional de Medicină Legală „M.M.” Bucureşti, Comisia Superioară de Medicină Legală;

- declaraţiile martorilor oculari V.G., M.P., M.Z., M.N., S.O., L.L.V., C.I. şi B.I.I., din depoziţiile cărora rezultă că l-au văzut pe F.I. căzut la pământ, fiind înconjurat de cei trei inculpaţi din familia B., de inculpatul O.I. (sluga familiei) şi de minorul M.C.E., că inculpaţii B.C.M., F.B.L. şi O.I. aveau în mâini câte o bâtă, inculpatul B.P.N. avea un târnăcop, iar minorul avea o bâtă de basseball, obiecte cu care au lovit-o pe partea vătămată.

Martorii M.Z. şi M.P. au aflat de la partea vătămată că aceasta a fost fugărită cu maşina de către inculpatul B.P.N., care a acroşat-o, trântind-o la pământ, în timp ce martorele L.L.V. şi C.I. au văzut momentul impactului părţii vătămate cu maşina, martora C.I. auzind-o pe inculpata B.C.M. când striga la fiul acesteia, inculpatul B.P.N., să-l calce cu maşina pe F.I. şi să-l omoare, aspect confirmat şi de martora S.O.

- declaraţia dată de martora O.A.M. (prietena inculpatului B.P.N.) în faza urmăririi penale, când a arătat că le-a văzut pe inculpatele B.C.M. şi F.B.L. lovindu-l pe F.I. cu bâtele, în timp ce acesta din urmă era căzut la pământ, partea vătămată fiind lovită cu pumnii şi cu picioarele şi de către minorul M.E.C.,

- declaraţiile inculpaţilor, atât cât acestea se coroborează cu restul probatoriului, s-a demonstrat că la data de 14 octombrie 2004, în plină stradă, după ce inculpatul B.P.N. l-a urmărit şi l-a acroşat cu un autovehicul pe partea vătămată F.I. trântindu-l la pământ, inculpaţii B.C.M., F.B.L., B.P.N. şi O.I. împreună cu minorul M.C.E. i-au aplicat părţii vătămate F.I. mai multe lovituri cu pumnii, picioarele şi cu obiecte contondente (bâte, târnăcop), cauzându-i părţii vătămate leziuni (fractura 1/3 distală femur drept cu deplasare, fractură coastă 2 stânga cu pneumotorax, emfizem masiv subcutanat (toracal, abdominal, scrotal), insuficienţă respiratorie acută-dispnee, fractură metacarp 5 stâng, multiple plăgi contuze, echimoze şi excoriaţiice) ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viaţa.

Totodată, s-a demonstrat că prin această activitate infracţională inculpaţii împreună cu minorul M.C.E., au alertat vecinii de pe stradă prin scandalul produs, tulburând ordinea şi liniştea publică.

Faptele astfel expuse întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor calificat şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi de art. 321 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen., texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în baza cărora în mod legal s-a procedat la condamnarea fiecărui inculpat.

Curtea nu a primit solicitările inculpaţilor privind schimbarea încadrării juridice, reţinerea circumstanţei atenuante legale a scuzei provocării sau a excesului justificat.

S-a constatat că în mod corect prima instanţă nu a primit solicitarea apărării, cum de altfel a procedat şi instanţa de apel, privind schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat în modalitatea mai sus reţinută, în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., întrucât relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă la infracţiunea de omor calificat sunt împrejurările în care a fost comisă (în loc public, pe timp de noapte, de mai multe persoane înarmate după ce victima a fost acroşată cu autoturismul şi trântită la pământ), natura instrumentului cu care a fost lovită victima (bâte, picioare, pumni, în discuţie fiind chiar şi un calorifer), intensitatea multiplelor lovituri şi regiunea spre care au fost îndreptate acestea (pe majoritatea zonelor corpului, cu precădere în zona toracică), precum şi atitudinea infractorului după săvârşirea faptei (inculpaţii l-au lăsat pe partea vătămată în stradă, plin de sânge, fără să-i intereseze ce s-ar fi putut întâmpla cu ea).

Inculpaţii, deşi nu au urmărit uciderea părţii vătămate, au prevăzut posibilul rezultat letal al actelor lor şi au acceptat producerea acestui rezultat, fapta constituind deci tentativă la omor calificat sub forma intenţiei indirecte.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., provocarea sau scuza provocării presupune săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană aflată într-o stare de puternică tulburare sau de emoţie, determinată de conduita persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere a demnităţii sau prin altă acţiune ilicită.

Cum împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea nu relevă faptul că inculpaţii au acţionat sub influenţa unei puternice tulburări determinante în declanşarea agresiunii, solicitarea apărării privind reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării nu poate fi primită, astfel cum în mod corect a constatat şi instanţa de fond.

De asemenea, nu a fost reţinută nici circumstanţa excesului justificat, stările conflictuale anterioare agresiunii nesatisfăcând condiţiile cerute de art. 44 alin. (3) C. pen., nefăcându-se dovada că ar fi existat o puternică tulburare sau emoţie, determinată de conduita persoanei vătămate.

Totuşi, având în vedere că de la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor au trecut mai bine de 7 ani, că la scurt timp după incident partea vătămată s-a căsătorit cu inculpata F.B.L., că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale (cu excepţia inculpatului B.P.N. care a fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei prin sentinţa penală nr. 208 din 14 februarie 2007 Judecătoriei Deva), că inculpata B.C.M. are o stare de sănătate precară, Curtea a apreciat că o pedeapsă mai blândă va fi de natură să-şi atingă scopul social, astfel că a reţinut în favoarea fiecăruia dintre inculpaţii F.B.L., B.C.M. şi O.I. circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul B.P.N. a celor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei stabilită fiecăruia pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În ce priveşte infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen., s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, fapta fiind săvârşită la data de 14 octombrie 2004, iar termenul de prescripţie fiind de 7 ani şi 6 luni în condiţiile art. 122, art. 124 C. pen., termen care s-a împlinit la data de 14 aprilie 2012.

Împotriva deciziei penale nr. 107 din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpaţii F.B.L., B.P.N., B.C.M. şi O.I.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi critică decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub mai multe aspecte:

1. Greşita aplicare a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi 74 alin. (2) C. pen. în cazul infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen. pentru toţi cei patru inculpaţi.

2. Nereţinerea dispoziţiilor art. 13 alin. (1) C. pen. în ceea ce priveşte încetarea procesului penal dispusă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. în condiţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi art. 124 C. pen.

Instanţa de apel a făcut trimitere la dispoziţiile art. 124 C. pen. fără a observa că acesta a fost modificat prin Legea nr. 63/2012.

Deşi a calculat corect termenul de prescripţie pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 C. pen. s-a raportat la dispoziţiile art. 124 C. pen. fără a face referire la dispoziţiile art. 13 alin. (1) C. pen.

3. Greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor în raport cu fapta comisă şi atitudinea oscilantă a inculpaţilor pe parcursul procesului penal.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi solicită înlăturarea circumstanţelor atenuante şi menţinerea pedepselor aplicate de prima instanţă, aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1) C. pen. în ceea ce priveşte încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 C. pen., menţinerea anulării suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin decizia penală nr. 208 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Deva, contopirii acestei pedepse cu pedeapsa principală aplicată de instanţa de fond inculpatului B.P.N. în condiţiile art. 85 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen.

Inculpata F.B.L. a criticat decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

1. Greşita încadrare juridică a faptei în tentativa la omor calificat, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, întrucât inculpata nu a urmărit şi nu a acceptat producerea morţii părţii vătămate, ci doar afectarea integrităţii fizice a acesteia.

2. Netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpatei întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu exactitate care este autorul acestor lovituri, depoziţiile martorilor sunt contradictorii sau confuze.

3. Greşita individualizare a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport cu fapta comisă.

Inculpata a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Dacă se va trece peste aceste apărări solicită reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861C. pen.

Inculpaţii B.P.N. şi B.C.M. au criticat hotărârile recurate pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei şi individualizării pedepsei aplicate, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepsei şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Inculpatul O.I. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât din probele administrate nu rezultă că a aplicat lovituri părţii vătămate care să-i pună viaţa în primejdie. În motivarea recursului se arată că acesta a lovit partea vătămată cu o coadă de mătură în spate şi nu i-a aplicat lovituri care să-i pună viaţa în primejdie.

În subsidiar solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. şi reducerea pedepsei.

Inculpaţii O.I. şi F.B.L. au mai criticat hotărârile recurate şi prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 8 C. proc. pen. având în vedere că în cauză nu s-a efectuat o expertiză psihiatrică a acestora în condiţiile art. 117 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii având probleme de sănătate.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 8, pct. 14, pct. 17, pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti instanţele au reţinut corect în sarcina inculpaţilor săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen.

În fapt, la data de 14 octombrie 2004, inculpaţii, împreună cu minorul M.C.E., în loc public, au aplicat lovituri părţii vătămate F.I. cu corpuri contondente în zone vitale şi au acroşat-o cu un autovehicul, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa acesteia.

Săvârşirea infracţiunii de către inculpaţi rezultă din declaraţiile iniţiale ale părţii vătămate, ce se coroborează cu declaraţiile martorilor V.G., M.P., M.Z., M.N., S.O., L.L.V., C.I., B.I.I., O.A.M., parţial cu declaraţiile inculpaţilor, raportul de expertiză medico-legală din 5 august 2005 al Serviciului de Medicină Legală Hunedoara, raportul de expertiză medico-legală din 28 decembrie 2005 întocmit de Institutul de Medicină Legală Timişoara.

Inculpaţii au acţionat cu intenţia indirectă de a ucide, respectiv au prevăzut rezultatul faptei lor şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui, astfel că solicitarea acestora de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. nu poate fi primită.

Poziţia psihică a inculpaţilor rezultă din împrejurările concrete în care au comis fapta.

Astfel, aceştia au aplicat părţii vătămate mai multe lovituri de intensitate sporită cu instrumente apte să ucidă, respectiv bâte din lemn, în zone vitale, cap, torace după ce în prealabil victima a fost acroşată cu un autoturism şi trântită la pământ, iar după lovirea acesteia au abandonat-o în stradă, deşi aceasta avea nevoie de îngrijiri medicale urgente.

Partea vătămată a prezentat un traumatism soldat cu fractură 1/3 distală femur drept cu deplasare, fractură metacarp V mână stângă, TCC acut deschis cu multiple plăgi contuze, fractură C2 stângă, cu pneumotorax drept şi emfizem subcutanat, leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa acesteia.

În favoarea inculpaţilor nu poate fi reţinută nici circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. având în vedere că din probele administrate nu rezultă că inculpaţii au acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea părţii vătămate.

Recurenţii inculpaţi sunt coautori la tentativa la omor calificat, aceştia acţionând împreună, lovind partea vătămată în cadrul unei activităţi indivizibile, fără a avea relevanţă care dintre lovituri au pus în primejdie viaţa victimei.

Inculpaţii F.B.L. şi O.I. au invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 8 C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate analiza însă incidenţa acestui caz de casare având în vedere că acest caz de casare nu se ia în considerare din oficiu, iar inculpaţii nu au respectat dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Conform alin. (21) al aceluiaşi art., în cazul în care nu sunt respectate condiţiile anterioare, instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

Inculpaţii nu şi-au motivat recursurile în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., astfel că Înalta Curte nu poate proceda la analiza acestora şi prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 8 C. proc. pen.

Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea de săvârşire a acesteia, în loc public, împreună cu un minor, de către mai multe persoane, datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor şi atitudinea procesuală a acestora.

Astfel, inculpata F.B.L. s-a căsătorit cu partea vătămată, nu are antecedente penale, are în întreţinere un copil minor, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă.

Inculpaţii B.P.N. şi O.I. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au avut o atitudine procesuală oscilantă şi o bună conduită anterior comiterii faptelor.

Inculpatul B.P.N. nu este la prima încălcare a legii penale şi nu a recunoscut faptele care i s-au reţinut în sarcină, este cunoscut cu o bună comportare în comunitate după cum rezultă din actele de la dosar.

Totodată nu se poate ignora nici faptul că infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor s-a comis în anul 2004, iar până în prezent aceştia nu au mai avut conflicte cu legea penală.

Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate, prin cuantumul lor şi modalitatea de executare, sunt în măsură să asigure realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Motivul invocat de procuror referitor la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 13 alin. (1) C. pen. este întemeiată însă aceasta nu poate conduce la casarea hotărârii din moment ce termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri a fost corect calculat, ţinându-se seama de legea mai favorabilă.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpaţii F.B.L., B.P.N., B.C.M. şi O.I. împotriva deciziei penale nr. 107/A din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi F.B.L., B.P.N., B.C.M. şi O.I. la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 martie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 983/2013. Penal