ICCJ. Decizia nr. 1300/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1300/2013

Dosar nr. 1354/39/2009

Şedinţa publică din 15 aprilie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 5 din 20 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a condamnat pe inculpatul S.V.I., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire, în orice mod, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpatul Z.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 8 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpata Z.I., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 8 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpatul Z.D., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpatul S.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. raportată la art. 13² din Legea nr. 78/2000, combinată cu art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 10 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpatul M.L.D., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

A mai condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpatul C.G.I., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

A condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de folosire, în orice mod, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-art. 999 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. Bucureşti, prin reprezentant D.R.A.O.V. Iaşi şi, în consecinţă, a obligat în solidar pe inculpaţii Z.M., Z.I., Z.D., M.L.D., S.M. şi C.G.I. la plata către partea civilă a sumei de 2.402 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa din data de 12 noiembrie 2009 a D.N.A., Serviciul Teritorial Suceava asupra autoturismului M., proprietatea inculpatului Z.D., în vederea reparării prejudiciului.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpaţi la plata către stat a câte 2.200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 31/P/2009 din data de 2 decembrie 2009 întocmit de D.N.A., Serviciul Teritorial Suceava, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. C.G.I., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 13²din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- fals intelectual prevăzut de 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. şi

- folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. M.L.D., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- fals intelectual prevăzut de 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen.

3. Z.I.

4. Z.M.

5. Z.D.

6. S.M., toţi cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de:

- complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., şi

7. S.V.I., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de:

Actul de sesizare a instanţei a fost structurat pe două capitole, reţinându-se următoarea situaţie de fapt, în legătură strictă cu faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată:

I. Aspecte legate de comiterea faptelor de către inculpaţii C.G.I. şi S.V.I. în legătură cu furnizarea de informaţii despre instituirea consemnului din data de 7 mai 2008 faţă de A.C., F.F.D. ş.a. şi ridicarea acestui consemn la data de 12 mai 2008.

Profitând de funcţia pe care o avea în cadrul S.P.F. Siret, de ofiţer coordonator şef de tură, C.G.I. influenţa deciziile pe care ar fi trebuit să le ia subordonaţii săi (B.M., S.S., P.S., etc.) şi lucrătorii vamali (cum ar fi M.L.D.) ce efectuau controale asupra mijloacelor de transport cu care persoanele susmenţionate tranzitau frontiera de stat prin P.T.F. Siret. Totodată C.G.I. îi informa pe aceşti traficanţi de ţigări despre momentul în care el se află în P.T.F. Siret şi astfel pot intra în ţară fără a avea probleme, sau despre echipele de control din punct sau zona de competenţă a poliţiei de frontieră.

Din discuţiile telefonice dintre A.C., soţia sa A.C.E. şi F.F.D. se constată că aceştia achiziţionau atât de la magazinele Duty Free din vama Siret cât şi de pe teritoriul Ucrainei importante cantităţi de mărfuri peste plafonul vamal pe care le introduceau în România fără plata taxelor vamale, fiind apoi comercializate pentru a obţine profit.

De regulă A.C. era însoţit în Ucraina de naşul său F.F.D., cu care, de comun acord stabileau când „să atace”.

Având în vedere informaţiile deţinute de ofiţeri din cadrul C.I.T., frecvenţa deplasărilor în Ucraina şi datele furnizate conducerii S.P.F. Siret de agenţii de poliţie ce lucrau permanent în trafic, autoturismele folosite de A.C., F.F.D. şi C.S. erau trecute permanent în „Planurile zilnice de acţiune a turelor de serviciu”, ca şi autoturisme suspecte şi predispuse să transporte şi să introducă în România mărfuri peste plafonul vamal admis pentru persoane fizice, comisar F.N. de comun acord cu inspectorul I.G. au întocmit nota telefonică din 7 mai 2008 semnată şi de I.G. şi înregistrată în registrul note telefonice al S.P.F. Siret, din 3 ianuarie 2006 (registru ce are caracter de secret de serviciu) în care se precizează: „Începând cu data de 7 mai 2008, ora 17:00 se va efectua control amănunţit la hala special amenajată la următoarele mijloace auto: X1, X2, X3, X4, X5, cât şi la următoarele persoane care trec frontiera de stat F.F.D., A.C. şi T.I. Agentul care efectuează controlul de frontieră a acestor mijloace auto şi a persoanelor va avea obligaţia de a anunţa dispeceratul S.P.F. Siret de începerea controlului, iar la finalul activităţii, rezultatul controlului.”

Nota a fost transmisă la P.T.F. Siret, fiind semnată pentru luare la cunoştinţă de şefii celor patru ture inclusiv de inculpatul C.G.I., care au prelucrat-o cu agenţii din subordine, controlul urmând să se facă împreună cu organele vamale la hala special amenajată şi nu pe artera de intrare în ţară, iar rezultatul să se consemneze în registrul de litigii al P.T.F. Siret. La primirea în P.T.F. Siret a notei telefonice din 7 mai 2008, s-a solicitat în scris Biroului Vamal Siret să fie efectuate la intrarea în ţară controale vamale amănunţite la hala vămii asupra autoturismelor X1, X4, X2, X5, X3.

După ce s-a transmis nota telefonică din 7 mai 2008, în aceeaşi zi martorul A.C. a ieşit şi revenit de două ori în România din Ucraina cu auto X1 având mărfuri peste plafonul legal, iar la controalele de la orele 17:10 şi 20:40 organele vamale, respectiv vameşii C. şi A. i-au confiscat bunuri fiind încheiate adeverinţe de reţinere a bunurilor, conform registrului de control amănunţit.

Săptămânal, şefii de tură (subcomisar C.G.I., subinspector S.L., subinspector C.V., inspector principal C.O., şi subcomisar C.C.) luau la cunoştinţă pe linie operativă, din dispoziţiile date de către compartimentul C.I.T. şi adjunctul S.P.F. Siret (inspector I.G.) numele unor persoane şi mijloacele auto suspecte de trafic de ţigări. La intrarea în serviciu fiecare şef de tură întocmea un plan de acţiune a turei de serviciu în baza dispoziţiilor menţionate mai sus, în care la capitolul V, „date şi informaţii de interes operativ” erau introduse şi enumerate aceste persoane şi mijloace auto pentru a lua la cunoştinţă întreg personalul operativ la intrarea în serviciu.

Astfel că în toate planurile de acţiune ca şi în planul de acţiune zilnic din 31 martie 2008 întocmit de subcomisar C.G.I. au fost trecute ca suspecte autoturismele: X6, X1, X7, X8, în planul de acţiune din 27 aprilie 2008, întocmit de subinspector S.L. au fost trecute ca suspecte autoturismele: X6, X1, X7, X8, X9, în planul de acţiune zilnic din 17 mai 2008 întocmit de subcomisar C.G.I. au fost trecute ca suspecte autoturismele: X6, X1, X7, X8 şi X9.

În luna mai 2008, inculpatul C.G.I., subcomisar de poliţie, era posesorul autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, secrete de serviciu, iar inculpatul S.V.I., agent de poliţie era posesorul autorizaţie de acces la informaţii clasificate, secrete de serviciu. De asemenea, prin avizul din 2007 subcomisarul C.G.I. a dobândit calitatea de organ al poliţiei judiciare.

Inculpaţii C.G.I. şi S.V.I. aveau obligaţia profesională de a nu divulga informaţiile secrete de serviciu cu privire la consemnele instituite asupra unor persoane şi bunuri în P.T.F. Siret.

La data de 7 mai 2008, ora 23:00:48, după ce asupra autoturismului cu care martorul A.C. se întorcea din Ucraina, s-a efectuat, un control amănunţit la hala vămii, acesta l-a sunat pe cumnatul său, inculpatul S.V.I. solicitându-i să-i comunice date privind această dispoziţie.

Inculpatul S.V.I., care era de serviciu în tura 3, desfăşurând activităţile ordonate în planul de acţiune pentru data de 7 din 8 mai 2008, atât la sediul S.P.F. Siret, cât şi pe frontiera verde şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi angajamentul de a nu divulga date cu caracter de secret de serviciu şi l-a informat pe A.C. (persoană neautorizată) că F.N. a dispus controale amănunţite asupra autovehiculelor sale şi ale lui F.F.D.

De asemenea pe 10 mai 2008, la solicitarea sa, martorul A.C., având intenţia de a se deplasa în Ucraina, obţine de la inculpatul S.V.I. (în timp ce era de serviciu la sediul S.P.F. Siret şi avea acces la registrul cu planificarea în P.T.F. Siret, înregistrat la data de 20 martie 2008) date cu caracter de „secret de serviciu” privind planificarea lucrătorului vamal B.R. pe sensul de intrare în ţară, având loc o convorbire telefonică între cei doi la ora 12:48:40.

Ştiind că este în consemn C.A.I., pentru a nu-i fi confiscate ţigările pe care dorea să le introducă în ţară, martorul A.C. le-a distribuit mai multor persoane (fiecare având dreptul conform Regulamentului vamal să introducă în România doar câte 10 pachete de ţigări), deoarece urma să fie condus la hală pentru control amănunţit, aşa cum reiese din discuţia telefonică avută cu martorul F.F.D. pe data de 10 mai 2008, ora 17:36:18.

I.G. a avut, în dimineaţa zilei de luni 12 mai 2008, o discuţie telefonică cu F.F.D. şi îi promite că problema cu consemnul C.A.I. se poate rezolva, solicitându-i să se întâlnească.

Ţinându-se de promisiune, inspectorul I.G. întocmeşte şi semnează nota telefonică din 12 mai 2008, în care se preciza că „se revine la nota telefonică din 7 mai 2008 şi se va scoate din consemn până la noi ordine X3, X1, X4, X5, X2”. Nota a fost consemnată în registrul cu note telefonice din 1 ianuarie 2006 şi a fost transmisă şi P.T.F. Siret.

Nici a doua zi, A.C. nu a aflat de emiterea notei telefonice din 12 mai 2008, aşa cum rezultă din discuţia avută la ora 14:59:13 cu agentul C.R.

Între inculpatul C.G.I. şi martorul A.C. exista o relaţie de prietenie, cei doi vizitându-se la domiciliu şi chiar ajutându-se reciproc, conform declaraţiilor acestora.

Având în vedere că inculpatul sprijinea activitatea ilegală a acestuia, îşi încalcă atribuţiile de serviciu şi îl informează despre revenirea la situaţia anterioară emiterii notei telefonice din 7 mai 2008, îl îndeamnă să pornească „la drum întins” şi precizează că doreşte să-i facă cunoştinţă cu I.G. ce vrea să afle mai multe date despre martorul F.N. (conform discuţiei telefonice din 14 mai 2008, ora 09:15:43).

Aceleaşi date cu caracter de secret de serviciu le află martorul A.C. şi de la inculpatul S.V.I., care de asemenea şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi angajamentul de confidenţialitate (conform discuţiei telefonice din 14 mai 2008, ora 10:23:33).

Tot inculpatul C.G.I. stabileşte o întâlnire între A.C. şi I.G., pentru ca acesta din urmă să afle cine este F.N. şi să primească foloase materiale, conform discuţiilor telefonice din 14 mai 2008, ora 10:28:05; 15 mai 2008, ora 08:56:54 şi 15 mai 2008 ora 16:30:49.

Întâlnirea este acceptată de martorul I.G. şi are loc la domiciliul inculpatului C.G.I., adjunctul lui F.N. primind şi cu alte ocazii foloase necuvenite de la martorul A.C., aşa cum reiese din convorbirea telefonică din data de 15 mai 2008, ora 16:21:18, dintre inculpatul C.G.I. şi martorul I.G.

Ulterior scoaterii din consemnul C.A.I., având informaţii de la inculpatul S.V.I., martorul A.C. şi-a reluat activitatea de trafic cu ţigări.

În unele situaţii inculpatul C.G.I. îi preciza martorului A.C. pe ce arteră să se întoarcă în ţară din Ucraina (discuţie din 25 mai 2008, ora 12:05:51), iar în alte convorbiri îi dezvăluia că pe traseu, din P.T.F. Siret spre oraşul Siret, sunt echipe de control din tura nr. 2 condusă de C.G.I. (discuţia din 25 mai 2008, ora 18:06:24).

La data de 16 mai 2008, ora 00:04:42, inculpatul S.V.I. i-a comunicat telefonic cumnatului său A.C., care se întorcea din Ucraina sau se afla în zona P.T.F. Siret, date cu caracter de secret de serviciu, inclusiv locaţia unde se găsea martorul F.N.

În tura 10 din 11 iunie 2008 A.C. şi F.F.D. au ieşit/intrat din/în ţară cu autoturismele X4 şi X5 de trei ori, iar pe data de 14 iunie 2008 A.C. împreună cu F.F.D., după discuţia avută cu cumnatul său, au intrat/ieşit în/din ţară de 6 ori cu auto X4 şi cu X5.

Este evident că numărul foarte mare de călătorii în Ucraina (F.F.D. a schimbat un număr de 12 paşapoarte turistice, iar A.C. un număr de 13 paşapoarte turistice) demonstrează că cei doi au transformat această ocupaţie într-o adevărată afacere a cărei profitabilitate depindea în mare măsură de „colaborarea” cu autorităţile statului ce îşi desfăşurau activitatea în P.T.F. Siret. Astfel, au reuşit să-i atragă în această activitatea ilicită, pentru a li se asigura „protecţie” informativă pe inculpaţii C.G.I. şi S.V.I. (cumnatul lui A.C.).

Potrivit adresei din 12 iunie 2009 a I.J.P.F. Suceava, A.C. şi F.F.D. şi autoturismele proprietatea acestora (X1 şi X10) au fost în mod frecvent în atenţia compartimentului C.I.T. al S.P.T. Siret, care deţinea informaţii privind traficul cu ţigări comis de aceştia, aspecte ce erau cunoscute şi de cei doi inculpaţi, care au luat cunoştinţă cu ocazia întocmirii şi îndeplinirii planurilor de acţiune zilnice în care erau menţionate persoanele şi autoturismele suspecte (ex. planurile de acţiune zilnice din 31 martie 2009 şi din 27 aprilie 2008 etc.).

Faţă de aspectele prezentate, s-a concluzionat în rechizitoriu că fapta inculpatului S.V.I. care în calitate de agent al poliţiei de frontieră la I.J.P.F. Suceava şi posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate „secret de serviciu”, la datele de 8 mai 2008 şi respectiv 14 mai 2008, i-a comunicat, telefonic, cumnatului său A.C., persoană neautorizată, date cu caracter de „secret de serviciu” privind instituirea consemnului C.A.I. (control amănunţit pe intrare) prin nota telefonică din 7 mai 2008, înregistrată în registrul de note telefonice transmise al S.P.F. Siret din 3 ianuarie 2006, precum şi date privind ridicarea acestui consemn prin nota telefonică din 12 mai 2008 din acelaşi registru, în scopul de a-i asigura foloase necuvenite provenind din introducerea în ţară de bunuri accizabile (ţigări) fără plata taxelor datorate bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (comisă în forma continuată).

De asemenea, fapta inculpatului C.G.I. care, la data de 14 mai 2008, în calitate de subcomisar de poliţie şi şef de tură la P.T.F. Siret, posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, secret de serviciu, i-a comunicat telefonic numitului A.C. date privind retragerea consemnului C.A.I. din 7 mai 2008, dispus prin nota telefonică din 12 mai 2008 de inspectorul I.G., înregistrată în registrul de note telefonice al S.P.F. Siret din 3 ianuarie 2006, reprezintă un act material al infracţiunii continuate prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Prin fapta comisă, inculpatul C.G.I. a asigurat obţinerea de foloase necuvenite de inspectorul I.G., care a dispus retragerea consemnului de la beneficiarul acestei dispoziţii, respectiv A.C.

Prin accesul neautorizat la aceste informaţii cu caracter de „secret de serviciu” A.C. a fost favorizat, evitând astfel confiscarea de către organele vamale a bunurilor accizabile deţinute peste plafonul vamal pe care le introducea în mod frecvent în ţară.

II. Faptele comise la data de 17 mai 2008 de către inculpaţii S.M., C.G.I., M.L., Z.D., Z.M. şi Z.I.

În luna mai 2008, inculpatul S.M. îndeplinea funcţia de director adjunct la D.P.F. Rădăuţi, fiind numit prin dispoziţia I.G.P.F.R. Totodată deţinea şi funcţia de ofiţer de poliţie judiciară prin avizul din 2005, având ca principale atribuţii de serviciu, printre altele:

- organizează, coordonează şi evaluează activitatea de profil desfăşurată de şefii structurilor subordonate precum şi de adjuncţii şefilor inspectoratelor judeţene ale poliţie de frontieră;

- coordonează activitatea, structurilor operative de la nivelul direcţiei, precum şi a celor de la structurile subordonate acesteia pentru prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de competenţă, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor;

- decide măsuri la nivelul direcţiei pentru prevenirea evenimentelor grave, a abuzurilor, întărirea stării şi practicii disciplinare precum şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu;

În cursul anului 2008, inculpatul C.G.I. (cu gradul profesional de subcomisar de poliţie) a îndeplinit funcţia de şef de tură în cadrul S.P.F. Siret, fiind numit în funcţie la data de 1 iunie 2007. De asemenea, acesta avea calitatea de organ al poliţiei judiciare pe care a dobândit-o prin din 2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În calitatea pe care o avea, principalele atribuţii de serviciu care au legătură cu cauza prezentă sunt următoarele:

- asigură, conduce şi coordonează activitatea de supraveghere şi control trecere frontieră în raionul S.P.F. Siret pe timpul serviciului său şi coordonează activitatea întregului personal al turei de serviciu din dispoziţia comenzii sectorului;

- răspunde nemijlocit de modul de executare a serviciului de către personalul din subordine;

- execută cercetarea şi întocmeşte actele premergătoare efectuări cercetării penale pentru infracţiunile descoperite şi coordonează şi sprijină activitatea de constatare şi sancţionare a faptelor contravenţionale descoperite în P.T.F. sau la frontiera verde;

- întocmeşte nota raport privind executarea planului de acţiune de către tura de serviciu în baza notelor raport ale şefilor elementelor poliţieneşti, a grupelor din P.T.F. Siret, P.T.F. Vicşani şi a propriilor constatări şi o prezentă spre rezoluţionare şefului S.P.F.

În aceeaşi perioadă, inculpatul M.L.D. îndeplinea funcţia de controlor vamal-asistent la Biroul Vamal Siret fiind numit prin Ordinul vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 9318/2006 şi avea ca principale atribuţii de serviciu, printre altele, următoarele activităţi:

- constată şi sancţionează orice încălcare a legislaţiei fiscale şi vamale potrivit competenţei în domeniul produselor accizabile;

- efectuează control vamal fizic al mijloacelor de transport, al mărfurilor, călătorilor iar când se impune efectuează control total;

- efectuează operaţiuni de vămuire a bunurilor aparţinând persoanelor fizice;

Între inculpatul S.M., soţia sa S.A. şi familia Z.D. şi Z.I. existau relaţii de prietenie de mai mulţi ani.

La rândul său, inculpatul C.G.I. se cunoştea cu inculpatul Z.D. şi soţia acestuia inculpata Z.I. anterior datei de 17 mai 2008, fapt confirmat de traficul convorbirilor telefonice purtate între ei.

Pentru ca inculpata Z.I. la întoarcerea din Ucraina să nu întâmpine dificultăţi din partea echipelor de control de pe traseu şi din P.T.F. Siret sau pentru a o asigura că se află în zona de competenţă şi îi poate asigura sprijin, inculpatul C.G.I., încălcându-şi atribuţiile de serviciu, îi comunică acesteia informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, cu scopul obţinerii de foloase necuvenite, astfel cum rezultă şi din discuţia telefonică din 17 mai 2008, ora 15:02:31, purtată între cei doi.

De asemenea C.G.I., în timp ce se afla în P.T.F. Siret sau în vecinătatea acestuia, se întâlneşte cu inculpata Z.I., întâlnirile fiind stabilite de comun acord şi cu inculpatul Z.D., astfel cum rezultă din discuţia telefonică din 17 mai 2008, ora 15:21:13, dintre primul şi ultimul dintre inculpaţi.

Subcomisar C.G.I. îndeplinea funcţia de şef de tură, fiind de serviciu pe data de 17 mai 2008 între orele 08:00-20:00. În tura condusă de scms C.G.I., conform registrului cu planificarea în serviciu în P.T.F. Siret din 17 mai 2008 şi-au desfăşurat serviciu următorii:

Pe artera de intrare în ţară erau planificaţi să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu agenţii B.M. şi lucrătorii vamali M.L.D., R.G., Z.D.A., N.R. şi T.I.A., iar pe arterele de ieşire din ţară agentul Z.C. şi lucrătorii vamali A.O. şi B.E. La controlul mijloacelor de transport şi pe post de conductor câini a fost planificat agentul O.G.

Înainte şi după P.T.F. Siret sunt amplasate două posturi de acces şi ieşire din punct unde şi-au desfăşurat activitatea agentul C.M., respectiv O.M.

În cazul existenţei unor suspiciuni asupra unor mijloace de transport sau asupra mărfii pe care o transport, în cazul unor consemne C.A.I., a unor dispoziţii date de şefii, autoturismele în cauză sunt dirijate la hala special amenajată, unde se efectuează un control amănunţit şi în cazul constatării unor mărfuri accizabile nedeclarate de cetăţenii români la intrarea în România se dispune confiscarea acestora şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de H.G. nr. 707/2006.

Conform art. 11 din O.G. nr. 105/2001 controlul de frontieră al mijloacelor de transport se efectuează atât la intrare, cât şi la ieşirea din ţară. Art. 14 prevede ca „ Şeful punctului de trecere este poliţist de frontieră şi împreună cu şefii tuturor autorităţilor, care au, potrivit legii, competenţe de control la trecerea frontierei de stat pentru mărfuri şi călători, cooperează pentru organizarea activităţii de control.”

(3) Poliţistul de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctul de trecere este obligat să se sesizeze din oficiu asupra încălcării prevederilor legale referitoare la trecerea frontierei de stat şi la controlul trecerii frontierei de stat de către participanţii la traficul de frontieră şi personalul prevăzut la art. 12 alin. (1).

(4) În cazul existenţei unor suspiciuni întemeiate sau al unor informaţii referitoare la încălcarea reglementărilor legale la trecerea frontierei de stat, şeful punctului de trecere poate solicita, în scris, şefilor celorlalte autorităţi din punctul de trecere efectuarea unui alt control, mai amănunţit. Autorităţile solicitate au obligaţia efectuării acestui control.

H.G. nr. 445/2002 prevede că:

Art. 18 alin. (2) controlul amănunţit se referă la: verificarea actelor de trecere a frontierei de stat; verificarea îndeplinirii condiţiilor pentru intrarea, şederea şi ieşirea în/din România; verificarea dacă persoana a făcut obiectul unui consemn sau al altei informări la frontieră; verificarea mijlocului de transport, a mărfurilor şi bunurilor ce îl însoţesc; verificarea sanitară.

Art. 25 - Consemnele la frontieră sunt:

d) C.A.I., control amănunţit la intrare. Persoanei, mijlocului de transport, mărfurilor şi bunurilor care fac obiectul informării li se face controlul amănunţit la intrarea în ţară şi în funcţie de rezultatele acestuia se iau măsurile prevăzute de lege.

În dimineaţa zilei de 17 mai 2008 inculpatul Z.D. îl contactează telefonic la ora 09:19:52 pe subcomisar C.G.I. şi îi precizează că soţia sa, inculpata Z.I. va merge în Ucraina, folosind însă un limbaj codificat, în sensul că ar putea să o ajute pe soţia inculpatului la zugrăvit.

Inculpata Z.I. era la aceea dată însărcinată în luna a VIII-a şi în niciun caz nu o putea ajuta pe C.C. la zugrăvit. Mai mult decât atât, aşa cum reiese din convorbirile telefonice ulterioare, în ziua respectivă, inculpata Z.I. nu s-a întâlnit cu soţia lui C.G.I., ci a fost plecată pe parcursul întregii zile, împreună cu Z.M. în Ucraina.

Totodată, inculpatul C.G.I. îi comunică telefonic inculpatului Z.D. că doreşte ca Z.I. să-l caute în momentul în care va veni în P.T.F. Siret, pentru că trebuie să-i comunice ceva.

La un minut după această convorbire, inculpatul C.G.I. îl sună pe martorul S.S. (şef de grupă în cadrul turei coordonată de C.G.I.) şi îi comunică, aşa cum discutase cu Z.D., faptul că urmează să vină în punct autoturismul cu care Z.I. pleca în Ucraina.

Din discuţiile avute şi cu martorul B.M. pe parcursul zilei de 17 mai 2008 se constată că inculpatul C.G.I. a profitat atât de influenţa sa asupra subordonaţilor săi şi a lucrătorilor vamali cât şi de notorietatea faptului că familia Z.D. şi Z.I. sunt apropiaţii comisarului S.M., premeditând şi influenţând modul în care M.L.D. şi B.M. ar fi trebuit să verifice X11, respectiv deciziile şi măsurile ce trebuiau luate în legătură cu marfa transportată (discuţie telefonică din data de 17 mai 2008, ora 15:14:42.)

Prima deplasare în Ucraina, între orele 10:52-11:38

În cursul zilei de 17 mai 2008, între orele 10:52-18:18 Z.I., împreună cu fiul acesteia M.Z. şi cu Z.M., ce conducea autoturismul X11, s-au deplasat în Ucraina de trei ori, de fiecare dată inculpata Z.I. cerând şi primind telefonic acceptul inculpatului C.G.I. pentru a intra în România prin P.T.F. Siret.

Conform discuţiei telefonice de la ora 09:19:52, dintre inculpatul C.G.I. şi inculpatul Z.D., soţia acestuia Z.I., înainte de a ajunge în oraşul Siret îl sună la telefon pe ofiţer la ora 10:08:21 (ce era de serviciu în zona de competenţă a P.T.F. Siret) cu care stabileşte să se întâlnească înainte de a pleca în Ucraina într-un loc cunoscut de amândoi.

La prima deplasare în Ucraina din data de 17 mai 2008, autoturismul X11 a fost notat la ieşirea din ţară în fişa de evidenţă, de lucrătorul vamal A.O. (ce lucra pe artera de ieşire din ţară), fiind prezentată poliţistului de pe artera de ieşire din ţară o copie a declaraţiei autentificată din 12 mai 2008 ce permitea minorului Z.M. să iasă din România doar cu unul dintre părinţi.

Inculpaţii Z.I. şi Z.M. şi minorul M.Z. au fost înregistraţi de autorităţile ucrainene, la ora 10:52.

După 46 de minute; perioadă în care nu putea ajunge nici la Cernăuţi pentru cumpărături şi nici la părinţii lui Z.I., în localitatea Marşenţi, din Ucraina, unde susţine inculpatul Z.M. că s-au deplasat, autoturismul X11 este înregistrat de autorităţile ucrainene ca părăsind teritoriul Ucrainei spre România.

Distanţa între localitatea Siret şi localitatea de domiciliu a părinţilor, Marshyntsi, dus-întors, este de 148 km, putând fi parcursă în 114 minute, fără staţionare, iar distanţa între localitatea Siret şi localitatea Cernăuţi, dus-întors, este de 88 km, putând fi parcursă în 66 minute, fără staţionare şi timp pentru cumpărături. De altfel din declaraţia inculpatului Z.M. reiese că în ziua respectivă s-a deplasat cu cumnata sa şi fiul acesteia în Ucraina, în localitatea S. (situată la circa 30-40 km de graniţă) şi în bazarul din Cernăuţi de unde Z.I. a cumpărat alimente şi îmbrăcăminte, ce nu corespunde cu cele susţinute de Z.I., care afirmă că ar fi mers fie la H., fie în altă localitate de unde am efectuat diverse cumpărături pentru familie cum ar fi: produse alimentare, adezivi, faianţă etc.

Deşi nu avea planificată în „Planul de acţiune al turei de serviciu nr. 2”, aprobat de comanda S.P.F. Siret, deplasarea şi desfăşurarea de activităţi în P.T.F. Siret, inculpatul C.G.I. a ajuns în punct în jurul orei 10:00; aşa cum rezultă din convorbirea telefonică ce a avut-o la ora 09:58:32 cu P.G.

La ora 11:38 s-a implementat în baza de date a autorităţilor ucrainene că autoturismul X11 a părăsit teritoriul ucrainean, astfel că înainte de a ajunge la control în P.T.F. Siret, inculpata Z.I. l-a sunat pe C.G.I., la ora 11:58:28 (oră la care poliţistul se mai afla în punct-aşa cum rezultă din discuţia telefonică, de la ora 12:20:56, avută cu şoferul său de pe maşina de serviciu P.S. căruia îi cere să vină să-l ia din punct) pentru a se asigura că poate intra în ţară, fără a avea probleme.

Ulterior acestei convorbiri telefonice, inculpatul C.G.I. s-a întâlnit cu Z.I., aflând astfel despre intenţia acesteia de a se deplasa şi a doua oară în Ucraina.

La intrarea în ţară autoturismul X11 a fost controlat din punct de vedere vamal de către M.L.D., care înregistrează în fişa sa de evidenţă, controlul „prin sondaj” efectuat asupra acestui mijloc de transport.

A doua deplasare în Ucraina între orele 13:23-14:19

Inculpatul C.G.I. cunoştea programul de deplasare a inculpatei. Z.I. în Ucraina, aspect ce reiese şi dintr-o altă convorbire telefonică de la ora 13:10:34, când ofiţerul îi spune că la întoarcerea în P.T.F. Siret să ia legătura cu lucrătorul vamal M.L.D., care o va ajuta.

La circa trei minute după discuţia avută cu Z.I., subcomisar C.G.I. îl asigură pe martorul B.M., ce lucra autovehiculele pe artera de intrare în ţară că totul este bine, „tăt normal”, întrucât a discutat cu lucrătorul vamal (cum rezultă dintr-o convorbire ulterioară avută cu agentul S.S.) dar nu mai poate să se întoarcă în punct.

La ieşirea din ţară autoturismul X11 a fost înregistrată de lucrătorul vamal B.E. în fişa sa de evidenţă. De asemenea poliţistului de frontieră i s-a înmânat o copie a declaraţiei autentificată din 12 mai 2008 ce permitea minorului Z.M. să iasă din România doar cu unul dintre părinţi.

La ora 13:23 autorităţile vamale ucrainene au înregistrat intrarea în Ucraina a autoturismului cu care călătoreau inculpaţii Z.I., Z.M. şi minorul M.Z.

Asigurări că „tăt normal” i le dă la ora 14:07:47 inculpatul C.G.I., inculpatului Z.D., care îi comunică faptul că soţia sa cu autoturismul X11 „îi ajuns, îi acolo” şi totodată îl întreabă dacă poate să intre în România.

La ora acestei din urmă discuţii telefonice inculpata Z.I. era în Ucraina, conform evidenţei Punctului de contact Porubne, părăsind vama ucraineană la orele 14:19.

Cu toate că Z.I. trebuia ca la întoarcerea în ţară să ia legătura cu M.L.D. („băiatul ăla, cu care v-aţi întâlnit? Ăla aşa (...) înalt, cu părul alb”) pentru a o ajuta („Vă duceţi (...) coborâţi din maşină, prima dată vă duceţi la el. (…) Şi vă ajută ală, acolo”) autoturismul X11 este controlat din punct de vedere vamal de T.I.A., care era şi el de serviciu pe artera de intrare în ţară, fiind înregistrată în fişa sa de evidenţă.

La acest control au fost probleme vamale, aşa cum reiese din convorbirile telefonice dintre inculpatul C.G.I., agentul S.S. şi agentul B.M. ceea ce însemnă că marfa transportată nu se încadra în plafonul stabilit de Regulamentul Vamal. Problema a fost rezolvată de martorul S.S. căruia C.G.I. îi trasase această sarcină şi misiune.

Şi de această dată autoturismul X11 a stat pe teritoriul Ucrainei 47 de minute, perioadă aproximativ egală cu cea de la prima deplasare din Ucraina (cu un minut mai puţin) nefiind suficientă pentru a se deplasa la cumpărături în Cernăuţi sau la părinţii numitei Z.I., aşa cum a declarat conducătorul mijlocului de transport, respectiv inculpatul Z.M.

După ce Z.I. a părăsit P.T.F. Siret, aflând că pe traseul spre oraşul Siret se află o maşină a poliţiei de frontieră şi conştientizând că marfa pe care o transporta nu este în concordanţă cu prevederile legale, putându-i fi confiscată, îl sună pe C.G.I., care, încălcându-şi atribuţiile de serviciu, divulgă poziţia echipajului din care făcea parte şi o linişteşte în legătură cu acest aspect (convorbire telefonică de la ora 15:02:31).

Martorul B.M. susţine că a fost sunat de comisarul C.G.I. care a încercat să afle de la el cum s-au încurcat treburile cu autoturismul X11 şi că: „i-am răspuns acestuia, după ce am aflat de la el că era la PECO S. având autoturismul defect, că nu ştiu despre ce este vorba, iar în cele din urmă subcomisarul C.G.I. mi-a cerut să-i solicit lucrătorului vamal M.L.D. să-l sune la telefon.”

A treia deplasare în Ucraina între orele 17:19-18:18.

La puţin timp după această discuţie telefonică, inculpata Z.I., împreună cu inculpatul Z.M. şi cu numitul M.Z. se prezintă a treia oară pentru control cu autoturismul X11 pe artera de ieşire din ţară, unde lucrătorul vamal B.E. o evidenţiază în fişa sa de evidenţă. Şi de această dată pentru ca poliţistul de frontieră să permită ieşirea din ţară a minorului M.Z., i s-a prezentat o copie a declaraţiei autentificată din 12 mai 2008.

În arhiva P.T.F. Siret au fost identificate cele trei copii ale procurii din 12 mai 2008 înaintate poliţistului de pe artera de ieşire din ţară (pe care au fost aplicate la data de 17 mai 2008 ştampile de trafic consemnând pe fiecare document nr. autoturismului X11, precum şi ora ieşirii din ţară). Totodată au fost identificate trei copii ale declaraţiei autentificată din 16 ianuarie 2008 ce permitea minorului M.Z. să iasă din România însoţit de T.I., având de asemenea aplicate ştampilele de trafic alături de nr. autoturismului X3, precum şi ora ieşirii din ţară. Se constată că cele două maşinii ieşeau/intrau din/în ţară una după alta, aşa cum sunt înregistraţi de autorităţile ucrainene:

La ora 17:19, maşina X11 este înregistrată de grănicerii ucraineni că a intrat în ţara vecină, unde a stat 59 de minute.

Inculpatul Z.M. susţine că înainte de a ajunge în vama ucraineană pentru a se întoarce în România, a cumpărat din banii săi, de la un magazin patru cartuşe de ţigări ucrainene, fără să reţină marca acestora, câte grivne a plătit, dar nu a primit bon fiscal. Cumnata sa l-a avertizat că nu are voie să introducă în România decât două cartuşe de ţigări şi că este treaba sa cum se va descurca cu organele vamale în P.T.F. Siret. Cele patru cartuşe de ţigări le-a pus într-o pungă de plastic pe care a depozitat-o la picioarele lui M.Z. aflat pe scaunul din dreapta şoferului.

Pe de altă parte, inculpata Z.I. a declarat că a efectuat din localitatea H., Ucraina, diverse cumpărături pentru familie cum ar fi: produse alimentare, adezivi, faianţă, în limita prevăzută de Regulamentul Vamal, dar cumnatul său cumpărase ţigări ce depăşeau acest plafon.

Inculpatul C.G.I. s-a prezentat în P.T.F. Siret, fiind înregistrat că a intrat în punct în Registrul de acces P1 la ora 18:05.

În virtutea sarcinilor de serviciu şi a atribuţiilor din fişa postului a şefului S.P.F. Siret, la nivelul acestei subunităţi a fost întocmit şi aprobat planul de acţiune înregistrat din 16 mai 2008, comisar F.N. având de executat, între orele 18:00-20:00, o misiune în P.T.F. Siret pe linia verificării modului de îndeplinire a serviciului de către subordonaţii săi. Prezenţa acestuia în vecinătatea P.T.F. Siret îi este raportată inculpatului C.G.I. de subordonatul său P.S., dar este liniştit de o femeie, care îi comunică la telefon, la ora 18:19:50, că comisar F.N. nota mijloacele de transport ce intrau în ţară prin P1, fără să le oprească, iar în cele din urmă a părăsit zona de intrare în P.T.F. Siret dinspre România.

La ora 18:18 autorităţile ucrainene înregistrează ieşirea din ţara vecină a autoturismului X11, în care se afla Z.I., Z.M. şi M.Z.

Afirmaţia inculpatei Z.I. că a efectuat din localitatea H. diverse cumpărături pentru familie cum ar fi: produse alimentare, adezivi, faianţă, în limita prevăzută de Regulamentul Vamal, dar cumnatul său cumpărase ţigări ce depăşeau acest plafon, nu este credibilă, deoarece şi de această dată, după ce a plecat din vama ucraineană aflându-se în drum spre P.T.F. Siret, respectiv la ora 18:53:35 l-a sunat la telefon pe inculpatul C.G.I., l-a anunţat că urmează să ajungă în punct, ofiţerul confirmând că pot să vină.

Acceptul dat inculpatei Z.I. de inculpatul C.G.I. a avut în vedere că ofiţerul aflase, aşa cum reiese din convorbirea avută cu agentul P.S. şi cu o interlocutoare, faptul că comisar F.N. plecase de la intrarea în P.T.F. Siret către staţia PECO S.

La ora 18:50 comisar F.N. a intrat în P.T.F. Siret, fiind înregistrat în registrul de acces în P1 de martorul C.M.

În timp ce autoturismul cu nr. X11 se oprise pentru control pe artera de intrare în ţară, în dreptul tonetei poliţiei de frontieră, martorul B.M. a solicitat pasagerilor actele de identitate, după ce în prealabil călătorii deschiseseră portierele din faţă şi portbagajul maşinii. Martorul verificase interiorul maşinii prin geamuri, iar lucrătorul vamal M.L.D. efectuase un control vamal superficial.

În acel timp martorul F.N. se afla împreună cu inculpatul C.G.I. pe scuarul dintre artera 1 şi artera 2 de intrare în ţară, la o distanţă de 2 metri de toneta nr. 1 de lucru a poliţiei de frontieră. La toneta nr. 2 a poliţiei de frontieră îşi desfăşura activitatea martorul B.M., care a oprit la control autoturismul cu nr. X11. Cunoscând nr. de înmatriculare şi persoanele din autoturism, despre care martorul F.N. avea date că se ocupă cu trafic de ţigări, a solicitat inculpatului C.G.I. să îl însoţească la acest mijloc de transport pentru a verifica cum îşi îndeplinesc subalternii, sarcinile de serviciu şi pentru a verifica ce bunuri transportă.

Atât din declaraţia martorului F.N., cât şi din transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpatul C.G.I., agentul B.M., agentul B.D., Z.I. şi Z.D. reiese că în timp ce cei doi ofiţeri se îndreptau spre locul unde era parcat autoturismul X11 şi unde fusese de altfel controlat, inculpatul C.G.I. i-a sugerat şefului său „să nu să lege de acest mijloc de transport că în timpul cel mai scurt va fi contactat de cineva”.

De altfel martorul B.M. susţine că „în momentul în care X11 a ajuns pe artera de intrare şi subcomisarul C.G.I. l-a văzut prin preajmă pe comisarul F.N., primul aflându-se lângă mine a exclamat „să vedem dacă opreşte maşina şi să vezi cum îi sună telefonul”, aspect pe care îl confirmă chiar şi inculpatul C.G.I. în convorbirile telefonice avute ulterior cu subordonaţii săi, şi cu inculpaţii Z.I. şi Z.D.

După ce martorul B.M. a intrat cu actele de identitate în tonetă pentru a verifica şi a fi prelucrate în baza de date, martorul F.N. s-a apropiat de maşină şi observând că deja se efectuase un control vamal superficial de către vameşul M.L.D., l-a întrebat pe acesta, de faţă fiind inculpatul C.G.I., martorul O.G., şi martorul S.S., ce bunuri şi ce ţigări transportă maşina X11.

Lucrătorul vamal M.L.D. a răspuns tot atunci că cele două persoane i-au declarat că au în autoturism cantitatea de 7 cartuşe, deşi aveau dreptul doar la un cartuş de ţigări de persoană, iar în aceste condiţii martorul F.N. a primit la solicitarea sa, de la agentul B.M., documentele de călătorie ale lui Z.I. şi Z.M.

Conform declaraţiei martorului F.N., acesta se afla între mijlocul de transport controlat şi tonetele de control ale poliţiei şi vămii (între care este o distanţă de 0,5 metri), în imediata sa apropiere aflându-se inculpata Z.I., situată lângă portiera dreapta faţă, inculpatul M.L. fiind situat în dreptul roţii dreapta faţă. După ce şeful S.P.F. Siret a verificat paşapoartele, s-a uitat în portbagajul maşinii care fusese deschis de Z.I. la cererea agentului B.M. şi a lucrătorului vamal M.L.D., constatând că era gol, a deschis portiera dreaptă spate pentru a vedea ce marfă este înăuntru. În acel moment a observat că în locul banchetelor din spatele maşinii, ce erau demontate, se aflau ascunse sub o pătură de culoare maro-închis un număr de patru baxuri de carton pline cu ţigări marca Z1. Cele patru baxuri erau aşezate alăturate două câte două, suprapuse şi culcate pe lăţimea lor, ocupând întreaga suprafaţă destinată banchetelor şi călătorilor din spate. Acestea erau ascunse sub o pătură, pe care a dat-o de-o parte. Pe toate cele patru cutii (baxuri) era scrisă marca Z1, o cutie era desfăcută şi în interior poliţistul a observat că se aflau cartuşe de ţigări marca Z1, de culoare roşie şi provenienţă ucraineană. Celelalte trei baxuri erau identice cu primul, erau intacte, fiind sigilate din fabricaţie cu un scotch cu sigiliul firmei producătoare. A scos din baxul desfăcut câteva cartuşe cu ţigări din autoturism pe care, după ce le-a arătat tuturor celor de faţă, le-a introdus înapoi în maşină. Atât martorul B.M. cât şi O.G. susţin că comisarul F.N. a scos din zona banchetelor autoturismului câteva cartuşe de ţigări.

În momentul în care martorul F.N. a ridicat pătura pentru a observa cele patru baxuri de ţigări, inculpata Z.I. s-a apropiat de el, iar când acesta a exclamat cu voce tare, pentru a fi auzit de toate persoanele din jur, inclusiv lucrătorul vamal, că în autoturism se află o cantitate mult mai mare de ţigări decât cea admisă de regulamentul vamal, aceasta a încercat să-l determine să nu provoace un litigiu, spunându-i cu voce scăzută că este cunoştinţa lui S.M., care îl va suna la telefon (acest aspect este confirmat de inculpată în discuţia telefonică ulterioară avută cu inculpatul C.G.I.). Z.I. fiind la portiera din spate a maşinii, ce rămăsese deschisă, a încercat să tragă pătura la loc pentru a ascunde baxurile cu ţigări.

Din compararea datelor tehnice privind capacitatea de transport şi dimensiunile interioare a autoturismului înmatriculat cu nr. X11, aşa cum reiese din cartea tehnică a acesteia, cu dimensiunile a patru baxuri cu ţigări marca Z1, poziţionate conform declaraţiei martorului F.N. (lungimea totală a două baxuri, 1120 mm, înălţimea totală a două baxuri suprapuse, 480 mm şi lăţimea, 450 mm) s-a concluzionat că acestea pot fi introduse şi transportate cu acest mijloc de transport.

În continuare, martorul F.N. a solicitat lucrătorului vamal M.L.D. să procedeze la aplicarea regulamentului vamal, după efectuarea controlului amănunţit la hală.

Inculpatul M.L.D. avea obligaţia de a parcurge toate etapele unui control vamal. În fişa sa de evidenţă inculpatul M.L.D. bifează pentru autoturismul X11 rubrica corespunzătoare „controlului prin sondaj”. Conform adresei menţionate mai sus „controlul fizic prin sondaj” presupune confruntarea efectivă dintre datele şi elementele declarate cu bagajele prezentate călătorilor, ceea ce inculpatul nu a făcut, încălcându-şi atribuţiile de serviciu.

Controlul fizic amănunţit poate fi solicitat şi de poliţia de frontieră conform prevederilor art. 14 alin. (4) din O.U.G. nr. 105/2001, pe baza datelor şi informaţiilor de ţinute de aceştia în legătură cu un mijloc de transport sau anumite persoane.

Inculpatul M.L.D. contrazice declaraţiile martorilor care afirmă că comisarul F.N. a controlat autoturismul X11, a găsit în interior o cantitate mare de ţigări, a scos o parte din acestea pentru a i le arăta şi a-i reproşa că a efectuat un control vamal deficitar, dispunând în cele din urmă efectuarea unui control vamal la hala vămii. Susţine că inculpaţii Z.I. şi Z.M. au refuzat iniţial să declare ce mărfuri au, a insistat să-i fie prezentată marfa, dar fără să controleze interiorul mijlocului de transport, a dispus întoarcerea autoturismului X11 în Ucraina.

Totodată, susţine că nu a auzit ca F.N. să-i fi spus, lui sau vreunui subordonat de-al său, că autoturismul este plin cu ţigări şi trebuie dus la hală pentru control amănunţit. Această solicitare era o măsură legală ce trebuia aplicată în cazul în care într-un mijloc de transport au fost identificate cantităţi mai mari decât cele declarate organelor vamale de călători.

Or, dispoziţia dată inculpaţilor C.G.I. şi M.L.D. de a duce autoturismul la hală pentru control amănunţit a fost auzită şi de martorul B.M.

În astfel de situaţii, în care se constată cantităţi mai mari decât cele declarate organelor vamale, măsura privind controlul amănunţit la hală asupra mijlocului de transport o poate dispune, din proprie iniţiativă organul vamal, sau o poate solicita în scris Biroului Vamal Siret, chiar poliţia de frontieră. Procedural mijlocul de transport este însoţit de pe artera de intrare, pe artera de ieşire din ţară către hala Vămii (situată după tonetele poliţie şi a vămii) de lucrătorul vamal ce va efectua controlul amănunţit, C.M.T.-ul, şeful de grupă, şeful de tură sau poliţistul de pe artera de intrare (dacă traficul îi permite acest lucru)

Dispoziţia martorului F.N. trebuia pusă în aplicare de inculpatul C.G.I., care avea obligaţia de a solicita în scris Biroului Vamal Siret efectuarea controlului vamal amănunţit la hala vămii, activităţi la care, în condiţiile date în care martorul S.S. l-a însoţit pe martorul F.N. în zona neutră la o întrevedere solicitată de partea ucraineană, trebuia să participe împreună cu inculpatul M.L.D. şi martorul O.G. Inculpatul C.G.I. răspunde de coordonarea activităţii din P.T.F. Siret, după orele 16:00 (când îşi încheie programul de 8 ore şeful punctului, martorul A.V.) şi soluţionează şi litigiile de trafic.

Atât inculpata Z.I. cât şi inculpatul Z.M. confirmă că în autoturismul X11 transportau ţigări peste plafonul legal ce nu au fost declarate inculpatului M.L.D., situaţie în care, în conformitate cu prevederile art. 653 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Regulamentul de aplicare a C. vam. aprobat prin H.G. nr. 707/2006 cu modificările ulterioare, se impunea confiscarea mărfurilor accizabile nedeclarate organelor vamale, aplicarea unei sancţiuni contravenţionale între 5.000 RON şi 10.000 RON şi reţinerea mijlocului de transport.

În timpul efectuării controlului de către F.N., întrucât a realizat că există riscul ca marfa transportată ilegal să fie confiscată, inculpatul C.G.I. a intrat pentru o scurtă perioadă de timp în toneta poliţiei de frontieră, de unde la ora 19:13:31 l-a sunat la telefon pe inculpatul Z.D. pentru ai solicita să-l contacteze pe inculpatul comisarul S.M., care să-i ceară lui F.N. să nu se lege de autoturismul X11.

Din această convorbire telefonică rezultă că inculpatul Z.D. cunoştea că autoturismul transporta mărfuri peste plafonul legal admis, motiv pentru care a solicitat ca maşina să fie „dată înapoi” adică să fie întoarsă în Ucraina. Faptul că nu s-a arătat contrariat pentru că F.N. „face figuri” la maşina sa conduce de asemenea, la concluzia că ştia că în autoturism se află o cantitate de ţigări peste plafonul legal admis la intrarea în ţară.

Din listingul convorbirilor telefonice al posturilor telefonice folosite de inculpaţii Z.D. şi S.M. rezultă că la mai puţin de un minut după discuţia avută cu inculpatul C.G.I., directorul adjunct al D.P.F. Rădăuţi a fost sunat de inculpatul Z.D., cu care a avut o discuţie telefonică, la ora 19:14:34.

Imediat după această discuţie telefonică, la 19:17:54, inculpatul S.M. îl sună la telefon pe martorul F.N., ştiind, aşa cum reiese din convorbire, că subordonatul său era în incinta P.T.F. Siret (F.N. a precizat doar că este într-un control inopinat, deci putea fi şi pe frontiera verde, sau în P.T.F. Vicşani, sau pe traseele din zona de competenţă) şi îi spune că o are „acolo” pe Z.I., fiind vorba tocmai de autoturismul controlat de şeful de sector.

Prin această convorbire telefonică, inculpatul S.M. i-a sugerat martorului F.N. să dea drumul autoturismului în care se aflau inculpaţii Z.M. şi Z.I., fără a lua măsurile legale. Inculpatul S.M. cunoştea că acest autoturism transporta ţigări, întrucât fără a face vreo solicitare expresă, martorul F.N. îi răspunde că a înţeles doleanţa sa, fără a se intra în detalii, ambii realizând că este vorba de un subiect delicat ce nu poate fi discutat la telefon. Totodată, promptitudinea cu care inculpatul S.M. l-a apelat pe martorul F.N. denotă că acesta a fost informat exact de inculpatul Z.D. că maşina aflată la control avea probleme, existând riscul confiscării mărfii deţinute ilegal. Intenţia inculpatului S.M. a fost de a influenţa modul de desfăşurare a controlului prin „greutatea” funcţiei deţinute şi prin îndemnul adresat martorului de a-i favoriza pe inculpaţii Z.I. şi Z.M. şi a nu lua măsurile legale faţă de aceştia. Dacă aceştia s-ar fi aflat în legalitate cu marfa deţinută nu ar fi fost nevoie de intervenţia directorului adjunct S.M.

Martorul mai precizează că a perceput solicitarea şefului său ca pe un ordin. Discuţia telefonică a purtat-o cu inculpatul S.M. în spatele tonetei poliţiei de frontieră, unde s-a deplasat pentru ca celelalte persoane aflate lângă autoturism să nu audă ce anume vorbeşte la telefon. Ulterior întorcându-se la faţa locului l-a văzut pe inculpatul C.G.I. cum se distra de telefonul pe care l-a primit, ştiind că a fost sunat de S.M., aspect pe care şeful de tură i l-a adus la cunoştinţă şi martorului B.M.

Deşi inculpata Z.I. susţine că din localitatea H. a efectuat diverse cumpărături pentru familie cum ar fi: produse alimentare, adezivi, faianţă etc, martorii F.N., O.G. şi B.M. susţin că portbagajul autoturismului X11 era gol, singura marfă transportată fiind cele patru baxuri cu ţigări aşezate două câte două, unul peste altul, în locul banchetelor din spatele mijlocului de transport acoperite cu o pătură. Chiar şi inculpatul C.G.I. precizează într-o discuţie avută ulterior cu inculpatul Z.D. locul unde se aflau ţigările în autoturism, respectiv banchetele din spatele maşinii.

Martorul B.M. susţine că după ce a restituit documentele deţinătorilor, i-a urmărit cu privirea, a observat că maşina se îndreaptă spre artera de ieşire spre hala de control amănunţit a vămii, pe acelaşi traseu deplasându-se inculpaţii C.G.I. şi M.L.D., care după ce au trecut de colţul clădirii vămii au ieşit din raza sa de vizibilitate.

Conform procedurii de lucru şi a protocoalelor de colaborare dintre organele vamale şi poliţia de frontieră la controlul amănunţit de la hală trebuia să participe şi martorul O.G., ce îndeplinea funcţia de C.M.T. (control marfă transport şi conductor câini).

În circa 10 minute martorul O.G. (ce avea obligaţia de a participa la controlul amănunţit la hală a mijloacelor de transport fiind C.M.T. şi conductor câini), ce auzise de ordinul dat de F.N., a ajuns la hală şi întrucât a constatat că autoturismul X11 nu a ajuns, s-a deplasat spre sensul de ieşire, pe traseul pe care trebuia condusă maşina la hală, fără să se întâlnească cu aceasta, pe artera de ieşire din ţară, în dreptul „sălii protocolului”, sau în faţa arterelor de intrare în ţară. A ajuns la toneta nr. 2 de pe sensul de intrare, unde a luat legătura cu agentul B.M., l-a întrebat unde este autoturismul X11, la care colegul său i-a răspuns că a plecat spre control. Martorul precizează în cele 15 minute în care a făcut traseul toneta 2 de pe sensul de intrare, incintă vamă (după chei), hală, înapoi la toneta 2, nu a mai văzut în incinta P.T.F. autoturismul X11 şi nici pe inculpatul C.G.I., care rămăsese pe artera de intrare.

După ce lucrătorul vamal M.L.D. l-a asigurat pe martorul F.N. că va efectua controlul amănunţit la hală, acesta din urmă şi S.S. s-au deplasat de pe arteră în zona neutră unde grănicerii ucraineni le-au solicitat o întrevedere pe probleme de serviciu şi unde cei doi au stat circa 15 minute, perioadă în care nu a trecut spre Ucraina autoturismul cu nr. X11.

Când comisarul F.N. şi agentul S.S. au revenit pe artera de intrare, au constatat că X11 nu se mai afla în faţa tonetelor şi nici subcomisarul C.G.I. nu mai era pe arteră. Martorul B.M. le-a comunicat că maşina a fost dusă spre sensul de ieşire călători, spre hala de control amănunţit de către subcomisarul C.G.I. şi lucrătorul vamal M.L.D.

Dorind să vadă rezultatul controlului, cei doi martori s-au deplasat împreună spre hală unde au constatat că autoturismul nu fusese introdus la hală, nu se afla nici în vecinătatea acesteia, pe arterele de ieşire călători, în parcarea vămii şi nici în alt loc din incinta P.T.F. Siret, situaţie în care s-au îndreptat pe sensul de ieşire călători până la zona neutră.

Din declaraţiile martorilor reiese că autoturismul X11 s-a deplasat fără a se opri în dreptul intrării în sala de protocol a vămii (aşa cum susţin inculpaţii Z.I. şi Z.M.) însoţit de inculpaţii M.L.D. şi C.G.I., pe lângă clădirea vămii spre bifurcaţia aleilor dintre care una duce spre artera de ieşire din ţară spre Ucraina şi implicit spre hala vămii (situată după bariera tonetei vameşilor), iar cealaltă este calea de intrare în România.

Inculpatul Z.M. a susţinut că, după ce s-a despărţit de Z.I. şi fiul acesteia M.Z., s-a aşezat cu maşina X11 la rând pentru a se întoarce cu ţigările în Ucraina, dar s-a răzgândit şi a convins nişte ucraineni ce aşteptau la rând să primească gratis cele patru cartuşe de ţigări, după care a părăsit P.T.F. Siret fără ca cineva să-l observe sau să-i permită acest lucru.

Aceste susţineri sunt infirmate de discuţiile telefonice ce au avut loc la ora 19:25:07 între inculpatul Z.I. (care se afla în P.T.F. Siret împreună cu inculpatul Z.M.) şi inculpatul C.G.I., care i-a cerut să nu se întoarcă cu ţigările în Ucraina pentru că el se va întoarce în punct şi „vor vorbi”.

În acest timp, în P.T.F. Siret după ce martorii F.N. şi S.S. au constatat că X11 a dispărut şi nici subcomisar C.G.I. nu mai era pe artere şi au aflat de la martorul B.M. că autoturismul X11 a fost dus de pe sensul de ieşire călători spre hala de control amănunţit de către subcomisar C.G.I. şi lucrătorul vamal M.L.D. s-au îndreptat spre sensul de ieşire călători până la zona neutră. Aici au solicitat grănicerilor ucraineni un listing cu toate maşinile româneşti care au intrat în P.T.F. Porubne în ultimele 60 minute, iar după vizualizarea listei a constatat că X11 nu intrase în Ucraina în ultima oră.

Necunoscând ce s-a întâmplat cu autoturismul X11, după ce a plecat de pe artera de intrarea în ţară însoţit de inculpatul C.G.I. şi M.L.D., martorul B.M. îl sună pe şeful de tură şi îi spune că martorul F.N. a plecat să verifice maşina la autorităţile ucrainene, de unde a obţinut listele menţionate mai sus.

La întoarcerea pe artera de intrare călători, şeful S.P.F. Siret i-a cerut martorului B.M. să întocmească un raport la terminarea programului în care să precizeze ce s-a întâmplat cu autoturismul, acesta raportând că el nu a părăsit postul, iar autoturismul a fost preluat de inculpatul C.G.I. pentru control amănunţit şi nu l-a mai văzut ulterior.

Totodată, martorul F.N. a mai avut o discuţie şi cu lucrătorul vamal M.L.D., căruia i-a reproşat în legătură cu modul de finalizare a controlului şi i-a atras atenţia că va informa conducerea Biroului Vamal Şiret despre acest incident şi neimplicarea sa în rezolvarea litigiului.

Solicitând din nou de la autorităţile ucrainene o listă mai detaliată pentru ziua de 17 mai 2008, martorul F.N. a constatat că autoturismul X11 nu a intrat a patra oară în Ucraina, deci nu fusese întors în această ţară de inculpatul M.L.D., cum a menţionat acesta, în fals, în fişa sa de evidenţă, pentru a ascunde faptul că autoturismul a intrat în România cu cele 200 cartuşe de ţigări.

În cazul în care autoturismul X11 ar fi ieşit din ţară, cum a consemnat, în fals, inculpatul M.L.D. în fişa sa de evidenţă, ar fi fost controlat la ieşirea din ţară fie de martora B.E., fie de A.O., lucru ce nu s-a întâmplat, întrucât acest mijloc de transport nu mai este înregistrat în fişele lor.

Fiind vorba de un eveniment de trafic, la sfârşitul turei pe care o coordona, inculpatul C.G.I. avea obligaţia de a menţiona în nota raport executarea controlului amănunţit asupra auto X11, rezultatul controlului sau faptul că autoturismul X11 a părăsit incinta P.T.F. Siret cu cele 200 cartuşe de ţigări fără a se lua măsurile legale.

A doua zi, duminică 18 mai 2008, inculpatul S.M. s-a deplasat în P.T.F. Siret, fiind înregistrat în registrul de acces cu autoturismul personal că intrat la ora 10:30 şi ieşit din punct la 10:45. La ora 10:45:24 S.M. îl contactează telefonic pe martorul F.N. şi îi cere să se întâlnească „10 minute” la un han din oraşul Siret.

Martorul F.N. afirmă că a avut o discuţie cu inculpatul S.M., acesta întrebându-l dacă are ceva personal cu el pentru că se leagă de maşinile apropiaţilor lui, deoarece a introdus în consemn mijloacele de transport prin nota din 12 mai 2008 (ce se referea şi la T.I.) şi a oprit pentru control la data de 17 mai 2008, autoturismul lui Z.I. Totodată i-a explicat că aceştia, inclusiv inculpatul Z.D. îi sunt cunoştinţe de familie de foarte mult timp, că efectuează împreună multe călătorii în Ucraina şi se simte obligat să intervină pentru ei, deoarece ori de câte ori intră în România au bunuri peste plafonul vamal, dat fiind faptul că îl ajută cu anumite bunuri, de care are nevoie pentru protocoale sale. De asemenea, martorul mai adaugă că inculpatul S.M., i-a solicitat ca în urma incidentului din data de 17 mai 2008 să nu ia măsuri faţă de martorul B.M., inculpatul C.G.I. şi martorul S.S., să nu înainteze nici un raport la I.J.P.F. Suceava şi nici vreo adresă către şeful Biroului Vamal Siret, pentru a-l înştiinţa în legătură cu slaba implicare a inculpatului M.L.D.

Martorul susţine că în perioada 19 mai-20 mai 2008 s-a deplasat la I.J.P.F. Suceava, pentru o şedinţă de prelucrări de ordine cu comanda inspectoratului, ocazie cu care s-a întâlnit şi cu inculpatul S.M., care i-a amintit printre altele să nu uite ce a discutat cu el la data de 18 mai 2008 în legătură cu autoturismul X11, insistând în continuare să nu se ia măsuri faţă de poliţiştii care şi-au încălcat atribuţiile de serviciu la data de 17 mai 2008.

A reţinut parchetul că intervenţia telefonică, la solicitarea inculpatului Z.D., a inculpatului S.M., având în vedere funcţia deţinută în cadrul D.P.F. Rădăuţi, director adjunct, a fost de natură să întărească rezoluţia infracţională a inculpaţilor C.G.I. şi M.L.D., ajutând la comiterea faptei de către aceştia (care erau convinşi că nu vor suporta consecinţe disciplinare şi vor fi protejaţi) care au dat drumul autoturismului cu nr. de înmatriculare X11 în ţară, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Inculpatul S.M. cunoştea şi sprijinea activităţile ilegale de introducere în ţară a ţigărilor de provenienţă ucraineană, fără plata accizelor, desfăşurate de Z.D. şi Z.I. În urma intervenţiei făcute de acest inculpat, comisarul F.N. nu a solicitat rapoarte de eveniment subordonaţilor şi nici nu a comunicat incidentul de trafic din 17 mai 2008, pe linie ierarhică.

Deşi una din atribuţiile de serviciu ale inculpatului S.M. era în a lua măsuri la nivelul Direcţiei pentru prevenirea evenimentelor grave, a abuzurilor, întărirea stării şi practicii disciplinare, precum şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu, acesta a acţionat contrar acestei atribuţii, făcând presiuni şi folosindu-se de autoritatea funcţiei deţinute faţă de martorul F.N., pentru a „muşamaliza” evenimentul din data de 17 mai 2008, astfel încât să nu se adopte măsuri disciplinare faţă de cei care „l-au ajutat”. Este vorba de un sprijin acordat de inculpatul S.M. activităţii ilegale desfăşurate de ceilalţi cinci inculpaţi (M.L.D., C.G.I., Z.D., Z.I. şi Z.M.).

În drept, a reţinut parchetul, fapta inculpatului C.G.I., care în calitate de ofiţer de poliţie cu grad profesional de subcomisar-şef de tură la P.T.F Siret, la data de 17 mai 2008, în jurul orelor 19:30, cu ştiinţă, nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în legătură cu coordonarea şi sprijinirea activităţii de constatare şi sancţionare a faptelor contravenţionale prevăzute de art. 653 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din H.G. nr. 707/2006 şi a permis inculpaţilor Z.I. şi Z.M. intrarea în România cu cantitatea de 2.000 pachete ţigări de provenienţă ucraineană, fără plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 9.610 RON, prejudiciu nerecuperat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Totodată, fapta aceluiaşi inculpat, care, la aceeaşi dată, pentru a ascunde comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, cu prilejul întocmirii notei raport privind executarea planului de acţiune a turei de serviciu nr. 2 din 17 mai 2008, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, a omis să insereze în cuprinsul acestuia datele şi împrejurările în legătură cu incidentul de frontieră, privind introducerea în ţară în mod ilegal de către inculpaţii Z.I. şi Z.M. a cantităţii de 2.000 pachete ţigări, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen.

În drept, fapta inculpatului C.G.I., care la aceeaşi dată i-a comunicat inculpatului Z.I. informaţii clasificate „secret de serviciu” privind prezenţa sa în zona P.T.F. Siret şi în vecinătatea acestuia, înscris în planul de acţiune din 17 mai 2008 (reprezintă un act material al infracţiunii săvârşite în formă continuată de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept, faptele inculpatului M.L.D. care la data de 17 mai 2008, în calitate de controlor vamal în vama Siret, cu ştiinţă, nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în legătură cu sancţionarea contravenţională şi confiscarea unui număr de 2.000 pachete ţigări de provenienţă ucraineană, în temeiul prevăzut de art. 653 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din H.G. nr. 707/2006 ce se aflau în autoturismul X11, aparţinând inculpaţilor Z.M. şi Z.I. şi a permis intrarea acestora în România, fără achitarea accizelor şi a taxelor vamale, modalitate prin care a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 9.610 RON şi totodată un avantaj patrimonial inculpaţilor sus-menţionaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Totodată, pentru a ascunde comiterea acestei fapte, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a menţionat fictiv în fişa de evidenţă pe intrare din 17 mai 2008 că autovehiculul cu numărul de înmatriculare X11 şi persoanele sus-menţionate ar fi fost întoarse în Ucraina, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen.

În drept, fapta inculpatului Z.D. de a asigura legătura telefonică dintre inculpaţii C.G.I. şi S.M., pentru ca acesta din urmă să intervină asupra comisarului F.N. aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu în scopul de a permite intrarea în ţară a autoturismului X11 în care se aflau bunuri accizabile peste plafonul legal admis, modalitate prin care a întărit rezoluţia infracţională, înlesnind astfel comiterea faptei de inculpaţii C.G.I. şi M.L.D., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În drept, fapta inculpaţilor Z.I. şi Z.M. care, la data de 17 mai 2008, cu acceptul controlorului vamal M.L.D. şi al ofiţerului de poliţie C.G.I. care şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, nefăcând aplicarea dispoziţiilor art. 653 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din H.G. nr. 707/2006, au introdus în România cu autoturismul cu nr. de înmatriculare X11, cantitatea de 2.000 pachete ţigări, sustrăgându-se de la plata accizelor şi a taxelor vamale în cuantum de 9.160 RON, sumă care reprezintă prejudiciu la bugetul de stat şi totodată un avantaj patrimonial al acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat prin încălcarea atribuţiilor de serviciu de către inculpaţii M.L.D. şi C.G.I., în complicitate cu inculpaţii S.M., Z.I., Z.D. şi Z.M. a fost stabilit la suma de 9.610 RON, fiind calculat de D.R.A.O.V. Iaşi, (adresa din 28 noiembrie 2008), reprezentând valoarea în vamă şi drepturile vamale şi fiscale aferente cantităţii de 2.000 pachete de ţigări marca Z1, care au fost introduse la data de 17 mai 2008 în România prin P.T.F. Siret fără efectuarea controlului vamal şi luarea măsurilor prevăzute de Regulamentul Vamal.

Pentru recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin ordonanţa nr. 31/P/2009 din 12 noiembrie 2009 s-a dispus aplicarea sechestrului asigurator asupra autoturismului marca M., proprietatea inculpatului Z.D.

Situaţia de fapt astfel reţinută în actul de sesizare a instanţei s-a fondat, în esenţă, pe următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor F.N., B.M., B.D., S.S., Z.C., L.R.V., O.I.G., P.V.C., D.N.C., C.T., B.E., A.O., T.I.A., Z.L.D., R.G., B.C., P.S., C.R., Z.G., A.A., I.G., A.C., F.F.D., C.G., B.A.S., C.M., O.M., B.G., R.G., P.C.M., C.L.E., C.M.C., P.I.; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate; planificarea în serviciu din 9 mai 2008, 10 mai 2008, 13 mai 2008, 14 din 15 mai 2008, 17 mai 2008, 30 din 31 mai 2008 şi 1 iunie 2008, 14 iunie 2008, 15 din 16 mai 2008, 15 iunie 2008; copie registru cu controale amănunţite Listing cu intrări/ieşiri a lui A.C., F.F.D., Z.I., Z.M., M.Z.; copie registrul acces în P.T.F.; fişa postului a martorilor F.N., B.M., S.S., O.I.G., C.R., I.G.; fişa postului învinuitului C.G.I., învinuitului S.M., învinuitului M.L.D., învinuitului S.V.I.; proces-verbal cu planşe foto privind traseele de intrare în ţară şi deplasare la hala de control amănunţit, respectiv cu planşa foto reprezentând poziţionarea baxurilor cu ţigări Z1, indicată de martorul F.N.; adresele P.T.F. Siret către Biroul Vamal Siret pentru controale amănunţite pentru X4, X5; planul de control inopinat; extras registrul unic de control din 17 mai 2008; nota raport din 17 mai 2008, C.G.I.; răspunsul Biroului Vamal Siret din 26 octombrie 2009, din 22 mai 2009 şi anexe; situaţie intrări/ieşiri în/din Ucraina prin P.T.F. Siret a auto X11 în perioada 1 ianuarie 2006-23 decembrie 2008, a auto X12 în perioada 1 ianuarie 2006-19 decembrie 2008, a auto X3 în perioada 1 ianuarie 2006-27 decembrie 2008; adresă răspuns I.G.P.F., Direcţia afaceri europene şi relaţii internaţionale, P.C. Porubne din 25 noiembrie 2008; adresele I.J.P.F. Suceava din 23 martie 2009 privind ofiţerii din cadrul I.J.P.F. Suceava care deţin aviz de poliţie judiciară, din 17 noiembrie 2009 privind avizul de poliţie judiciară pentru învinuitul S.M., din 20 iulie 2009 privind persoanele care au acces la informaţii clasificate, din 29 octombrie 2009 privind angajamentele de confidenţialitate, din 27 mai 2009, din 5 iunie 2009, din 12 iunie 2009, din 26 octombrie 2009, din 29 iunie 2009, din 12 iunie 2009; dispoziţia din 24 septembrie 2007 a I.G.P.F., din 6 februarie 2009 a I.G.P.F., din 28 august 2007 a I.G.P.F.; trafic convorbiri telefonice Z.D.-Z.I. nr. apel: Y1, Y2, C.G.I., nr. apel: Y3, S.M. nr. apel: Y4, din 17 mai 2009-19 mai 2008 pentru convorbirile efectuate de S.M., C.G.I., Z.I., Z.D. şi F.N.; situaţia convorbirilor telefonice avute de F.N. de la numerele de apel: Y5; Y6 şi Y7 pe 17 şi 18 mai 2008, de C.G.I. de la telefonul Y3 pe 17 şi 18 mai 2008, de Z.D. şi Z.I. de la nr. de apel: Y2 pe 17 şi 18 mai 2008, de Z.I. şi Z.D. de la nr. de apel: Y2 pe 17 şi 18 mai 2008, de Z.I. şi Z.D. de la nr. de apel: Y1 pe 17 şi 18 mai 2008, vol. VII filele nr. 129-145; traficul convorbirilor telefonice dintre C.G.I. şi Z.D. din perioada 24 aprilie-24 iulie 2008, Y1, dintre C.G.I. şi Z.D. din perioada 24 aprilie-24 iulie 2008, Y2, dintre I.G. şi C.S. din perioada 24 aprilie-24 iulie 2008, Y8; adresa din 25 mai 2009 şi xerocopiile registrului de minori pentru perioada 16 mai-18 mai 2008 şi ale declaraţiilor notariale; copia adresei D.P.F. Rădăuţi privind note telefonice de dare în consemn; proces-verbal de confruntare din 13 octombrie 2009 între martorul F.N. şi învinuitul M.L.D.; proces-verbal de confruntare din 6 octombrie 2009 între martorul F.N. şi învinuitul C.G.I.; plan de acţiune pentru 10 mai 2008, 14 mai 2008, 15 din 16 mai 2008, 17 mai 2008, 23 din 24 mai 2008, 10 iunie 2008; notele telefonice din 7 mai 2008 şi din 12 mai 2008 (copie din registru cu note transmise); planificarea turei 2 condusă de C.G.I. pe luna mai 2008; adresa D.R.A.O.V. Iaşi din 28 noiembrie 2009 şi anexă, din 12 octombrie 2009, din 20 august 2009; adresa I.J.P.F. Suceava, compartiment control din 10 septembrie 2009, din 27 mai 2009 şi anexa; plan de acţiune al turei de serviciu 17 mai 2008, 13 mai 2008, 14 din 15 mai 2008, 18 din 19 mai 2008, 21 mai 2008, 22 din 23 mai 2008, 26 din 27 mai 2008; adresa Primăriei oraşului Siret din 25 mai 2009 privind auto X11; proces-verbal din 28 aprilie 2009 privind traficul telefonic din perioada 17-18 mai 2008, privind traficul telefonic din perioada 24 aprilie-24 iulie 2008, Y1; copia adresei D.P.F. Rădăuţi din 24 martie 2009 privind situaţia planificărilor turelor de serviciu ş.a.; proces-verbal din 27 aprilie 2009 şi copii după file din registre şi planificări; planificarea turei 2 serviciu pentru luna mai 2008; procedura privind modul de acţiune în cazul descoperii persoanelor date în consemn; adresa I.J.P.F. Suceava, S.P.F. Siret din 8 decembrie 2008 şi din 10 noiembrie 2008 şi anexe; autorizaţiile din 24 martie 2008 pentru A.C., C.S., I.G., C.G.I., F.N.; declaraţiile învinuiţilor C.G.I., S.M., M.L.D., S.V.I., Z.M., Z.I., Z.D. şi declaraţiile olograf ale acestora.

Oral, public şi contradictoriu, în cadrul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi martorii F.N., B.M., S.S., L.R.V., Z.C., B.D., A.C., D.N.C., C.T., A.O., T.I.A., C.D., O.G., Z.L.D., B.E., P.S., C.R., A.A., I.G., B.C., F.F.D., C.G., B.A.S., C.M., O.M., M.Z., L.N., U.G.B., C.S., M.V., T.F., S.D., E.R.A., L.R.V., C.B., B.V.F., A.P. şi s-a efectuat o cercetare la faţa locului, la care au fost anexate fotografii judiciare.

Au fost audiaţi inculpaţii C.G.I., Z.I., Z.M., Z.D., S.V.I., M.L.D. şi S.M. (şi care nu au recunoscut comiterea faptelor), declaraţiile acestora fiind anexate la dosar.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt cu cea mai sus-arătată, cu unele nuanţări.

1. În legătură cu faptele de la pct. 1 din rechizitoriu, instanţa reţine o situaţie de fapt identică celei pe larg expuse în actul de sesizare a instanţei.

Astfel, inculpatul S.V.I., în calitate de agent al poliţiei de frontieră la I.J.P.F. Suceava şi posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate „secret de serviciu”, la datele de 8 mai 2008 şi respectiv 14 mai 2008, i-a comunicat, telefonic, cumnatului său A.C., persoană neautorizată, date cu caracter de „secret de serviciu” privind instituirea consemnului C.A.I. (control amănunţit pe intrare) prin nota telefonică din 7 mai 2008, înregistrată în registrul de note telefonice transmise al S.P.F. Siret din 3 ianuarie 2006, precum şi date privind ridicarea acestui consemn prin nota telefonică din 12 mai 2008 din acelaşi registru, în scopul de a-i asigura foloase necuvenite provenind din introducerea în ţară de bunuri accizabile (ţigări) fără plata taxelor datorate bugetului de stat.

Inculpatul C.G.I., la data de 14 mai 2008, în calitate de subcomisar de poliţie, şef de tură la P.T.F. Siret şi posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate-secret de serviciu, i-a comunicat telefonic numitului A.C. date privind retragerea consemnului C.A.I. din 7 mai 2008, dispus prin nota telefonică din 12 mai 2008 de inspectorul I.G., înregistrata în registrul de note telefonice al S.P.F. Siret din 3 ianuarie 2006.

Prin fapta comisă, inculpatul C.G.I. a asigurat obţinerea de foloase necuvenite de inspectorul I.G., care a dispus retragerea consemnului de la beneficiarul acestei dispoziţii, respectiv A.C.

Această situaţie de fapt reiese din convorbirea telefonică purtată de inculpatul S.V.I. cu martorul A.C. la data de 8 mai 2008, ora 08:49:32:

„A.M.: - Aha! N-ai auzit nimica încă?

S.V.I.: - Ba da! I-am sunat pe aceia care-s (...)

A.M.: - Şi?

S.V.I.: - Da! Tot îi (...)! Şi aia mică, şi aia mare (…)

A.M.: - Iară de la (...)?

S.V.I.: - De la ăsta de aici, că i-am întrebat: „Bă, de unde-i (...)? De-aici!

A.M.: - De la moşu’.

S.V.I.: - Da! Deci mi-o spus de a tale, două (...) de celelalte două a lui naşu’ (…) şi restul (...) carambol (...) sau ceva de genu’ ăsta! Da’ nu mi-o mai zis care, na!

A.M.: - Da’ restul nu mă interesează (...)

S.V.I.: - Păi, aşa şi pe mine (...) n-am mai stat să (...)

A.M.: - Păi de mine mă interesează!

S.V.I.: - Da! Şi aia mică, şi aia mare (...) şi a istuia (...) a lui naş’tu! Amândouă

A.M.: - Ştiu, da’ asta mică nu era (...) acuma o pus-o şi pe asta, nu?

S.V.I.: - Da, îi pus şi HIX-ul, mi-o spus ăsta. Aş prima, HIX-ul!

A.M.: - Pe foaie sau pe (...)?

S.V.I.: - Băi, nu ştiu! Uite nu l-am întrebat pe ce-i! Da’, na! Oricum (...) te scutură, că dacă nu te controlează, belesc ei cariciu’”.

De altfel, datele astfel aflate au fost transmise, de către martorul A.C., martorului F.F.D. la aceeaşi dată, orele 08:52:07:

„AM: - A! Am vorbit cu cumnatul meu.

F.F.D.: - Da’ de ce?

A.M.: - şi (...) aseară i-am dat telefon după ce (...)

F.F.D.: - Da!

A.M.: - S-o interesat! Îi de la (...) moşu’! Trebuie iară să (...)

F.F.D.: - Da?

A.M.:- Da! HIX, alea două ale tale şi ultima-i a mea! Aia mai mare (...)”.

Prin nota telefonică din 12 mai 2008 întocmită de inspector I.G. s-au scos din consemn autoturismele X3, X1, X4, X5 şi X2.

Despre aceste scoateri din consemn, inculpatul C.G.I. l-a informat pe martorul A.C., astfel cum rezultă din convorbirea telefonică purtată între cei doi la data de 14 mai 2008, orele 09.15:43,

„A.M.: Ordonaţi domnu (…).

C.G.I.: Bă patroane, văd că eşti mai bucuros în glas azi.

A.M.: De ce?

C.G.I.: S-a terminat cu chinul, cu (...) trecutul, cu scrisu pe pereţi (…)

A.M.: S-a terminat?

C.G.I.: Da.

A.M.: Am ieşit. Gata?

C.G.I.: Da. (neinteligibil) La drum întins, cum se spune, ieşi în larg.

A.M.: Da, când m-o rezolvat?

C.G.I.: Nu ştiu că n-am semnal, când vin, vorbim.

A.M.: Bine, hai.

C.G.I.: Da trebuie să-ţi fac cunoştinţă cu un băiat care vrea să ştie şi el cum stau lucrurile, pentru el.

A.M.: Da domnu (…).

C.G.I.: Te rog să fii deschis cu el, îl cunoşti, ştii cine este, vrea să vadă cât e de dus de nas.

A.M.: Da, oricând, hai, bine.”

Din aceeaşi convorbire se deduce şi faptul că „activitatea” desfăşurată de martor urma să profite unui „băiat care vrea să ştie şi el cum stau lucrurile, pentru el”.

În aceeaşi zi, la orele 10:23:33, inculpatul S.V.I. îl sună pe cumnatul său, A.C., şi relatează despre scoaterea sa din consemn, împrejurare în care martorul îi precizează: „ştiu, am auzit de dimineaţă” (de la inculpatul C.G.I., conform convorbirii redate anterior):

Întâlnirea programată între I.G. şi A.C. a fost acceptată de cel dintâi, astfel cum rezultă din convorbirea din data de 15 mai 2008, ora 16:21:18, dintre inculpatul C.G.I. şi martorul I.G.:

„I.G.: Eu o să vin şi o să ne vedem şi o să stabilim să ne vedem mâine cu persoana aia dacă în cazul în care (…)

C.G.I.: Da, da, da auzi mâine până în două, da de fapt poţi să te vezi cu el (A.C., n.r.)mâine toată ziua. Eu pe la 12:00 plec la Botoşani

I.G.: Ce faci?

C.G.I.: Eu pe la 12:00 plec la Botoşani că e ziua unui verişor de-al meu.

I.G.: Mâine la ce oră, la 12:00?

C.G.I.: Pe la (…) de fapt 12:00 (…) pe la unu plec. Dar (…)

I.G.: Păi eu sunt (…). Auzi aicea, eu sunt (…) la nouă putem să ne vedem mâine.

C.G.I.: Da, e perfect.

I.G.: E bine? Bem cafeaua împreună.

C.G.I.: Boss, da te interesează un peşte?

I.G.: Băi dacă ai cum, zău că n-ar strica.

C.G.I.: Este. Eu să-l iau, să-l tai deja la burtă, să-l pun frumos?

I.G.: Da, da G.”

Prin fapta comisă, inculpatul C.G.I. a asigurat obţinerea de foloase necuvenite de inspectorul I.G., care a dispus retragerea consemnului de la beneficiarul acestei dispoziţii, respectiv A.C.

A susţinut inculpatul C.G.I. că înregistrările convorbirilor telefonice au fost efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, nereprezentând semnătura electronică şi nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 91¹ C. proc. pen. (cu excepţia ultimei dintre ele, în sensul de a fi autorizate de judecător).

Or, din coroborarea dispoziţiilor art. 91 şi urm. C. proc. pen. care reglementează interceptările şi înregistrările audio sau video, ca mijloc de probă, cu prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., rezultă că lipsa unei asemenea semnături nu constituie o cauză de nulitate absolută.

Ea ar putea cel mult constitui o nulitatea relativă şi care se impunea a fi invocată în condiţiile şi termenele prevăzute de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., ceea ce în cauză nu s-a făcut.

Nu se poate vorbi despre o vătămare adusă intereselor legale ale inculpaţilor, în condiţiile în care convorbirile telefonice au fost audiate (în şedinţa publică din 19 mai 2011) şi nu au fost obiecţiuni majore asupra conţinutului lor, de natură a atrage o altă interpretare, cu consecinţe asupra situaţiei de fapt. În plus, fiind vorba de o nulitate relativă, se impunea a fi invocată la primul termen de judecată cu procedură completă şi nu după aproximativ 1 an şi jumătate de la data investirii instanţei cu soluţionarea prezentei cauze, perioadă în care au avut loc mai multe termene de judecată.

Potrivit art. 91¹alin. (1) C. proc. pen., autorizarea interceptărilor presupune ca în cauză să existe „date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace, ori cercetarea ar fi mult întârziată”.

Alin. (5) al art. 91²C. proc. pen. prevede că „convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 91¹alin. (1) şi alin. (2)”.

În speţă, interceptarea convorbirilor telefonice a avut loc în Dosarul nr. 6/P/2008, al D.N.A., Serviciul Teritorial Suceava, devenind aplicabile dispoziţiile acestui din urmă text de lege, având în vedere indiciile existente cu privire la comiterea prezentei fapte, rezultate din conţinutul celor înregistrate. În plus, cele relevate de prezentele înregistrări se coroborează şi cu dispoziţiile unora dintre martorii audiaţi în cauză (cu prioritate cei prezenţi la derularea evenimentelor), astfel că susţinerile inculpatului nu pot fi primite.

A mai arătat acelaşi inculpat că depoziţiile martorului F.N. sunt mincinoase, motiv pentru care se impune a fi înlăturate. Or, pe de o parte, o astfel de dovadă nu s-a făcut, iar pe de altă parte, inadvertenţele dintre relatările acestuia şi cele ale altor martori urmează a fi avute în vedere prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză.

Aşadar, fără a înlătura probatoriul administrat în cauză, instanţa va proceda interpretarea coroborată a mijloacelor de dovadă administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de judecată.

Chiar dacă inculpatul susţine că nu a cunoscut despre primele două deplasări efectuate de inculpată în Ucraina şi că ea urma să efectueze o a treia, afirmaţiile sale nu pot fi reţinute, contrazise fiind de discuţia telefonică de la orele 15:21:13 dintre inculpaţii C.G.I. şi Z.D. Cel dintâi a aflat de la acesta din urmă că „tăt îi bine”, după care i-a cerut ca în momentul „când vine doamna înapoi (în P.T.F. Siret, pentru a treia deplasare în Ucraina) să „oprească să vorbească” la locul cunoscut de soţia sa:

„C.G.I.: Ăăăă. Ce faci?

Z.D.: Tăt îi bine. Fac bine.

C.G.I.: Mi-o dat nevastă mea, (…) ceva (…) un parfum pentru doamna când vine înapoi să-i dau.

Z.D.: Îi, vine.

C.G.I.: Să oprească doamna să vorb (…). Să-i dau parfumul.

Z.D.: Da am înţeles, da. Am înţeles. Da. Bun.

C.G.I.: Altfel?

Z.D.: Altfel, totu-i neted deocamdată?

C.G.I.: Hai bun.

Z.D.: Hai că merge îndată, Şîîî (…)

C.G.I.: Să oprească aicea. Ştie doamna unde. Locul unde stau eu, la umbră.

Z.D.: Da. Bine am înţeles.”

Aşadar, fapta inculpatului C.G.I., prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (un act material), constând în aceea că a furnizat inculpatei Z.I. informaţii clasificate „secret de serviciu” privind prezenţa sa în zona P.T.F. Siret şi în vecinătatea acesteia, înscris în planul de acţiune din 17 mai 2008 există şi a fost comisă cu vinovăţie de către acesta.

Inculpatul S.V.I. a susţinut că nu a avut cunoştinţă despre aceste date clasificate drept „secret de serviciu” privind darea în consemn a vehiculelor aparţinând cumnatului său, A.C. Or, probele anterior analizate relevă contrariul.

Prin urmare, fapta comisă de inculpatul S.V.I. (2 acte materiale), prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 există şi a fost comisă cu vinovăţie de către acesta.

II. În legătură cu faptele de la pct. III din rechizitoriu, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt, pe larg expusă în actul de sesizare a instanţei, cu distincţiile ce se vor arăta mai jos.

În esenţă, la data de 17 mai 2008, inculpaţii Z.I. şi Z.M. (cumnatul celei dintâi), însoţiţi de fiul inculpatei, martorul minor M.Z., au făcut un număr de 3 călătorii în Ucraina: între orele 10:52-11:38; 13:23-14:19 şi 17:19-18:18. Chiar dacă cei doi inculpaţi au susţinut că scopul deplasărilor ar fi fost cel de a achiziţiona produse alimentare ori materiale de construcţie din bazarul Cernăuţi ori din localitatea H., pe de o parte, durata redusă în care s-au aflat pe teritoriul statului ucrainean, iar pe de altă parte, neevidenţierea acestor bunuri la controalele vamale contrazic afirmaţiilor lor.

După ce inculpaţii Z.I. şi Z.M. au părăsit P.T.F. Siret, urmare a celei de-a doua deplasări în Ucraina, aflând că pe traseul spre oraşul Siret se găseşte o maşină a poliţiei de frontieră, în condiţiile în care transporta marfă în contra dispoziţiilor legale (întrucât altfel nu se poate justifica acţiunea sa) inculpata l-a sunat pe inculpatul C.G.I. Acesta, încălcându-şi atribuţiile de serviciu, divulgă poziţia echipajului din care făcea parte şi o linişteşte în legătură cu acest aspect, fapt ce rezultă din conţinutul convorbirii telefonice de la ora 15:02:31:

„C.G.I.: - Da, vă rog!

Z.I.: - Noi suntem în PECO, punem motorină şi că îi nu ştiu ce, pe drum (...) Îi ceva?

C.G.I.: - Eu sunt, doamnă! Veniţi încoace!

Z.I.: - Să venim?

C.G.I.: - Da, da, da!

Z.I.: - Sigur! da?

C.G.I.: - Eu sunt, doamnă, pe drum!

Z.I.: - Dumneavoastră sunteţi?

C.G.I.: - Haideţi, doamnă, veniţi să vă văd, că nu v-am văzut de o săptămână!

Z.I.: - Bine, bine!”

La aceeaşi dată, inculpatul C.G.I. s-a prezentat în P.T.F. Siret la ora 18:05, conform celor menţionate în Registrul de acces P1.

Totodată, între orele 18:00-20:00, conform planului de acţiune din 16 mai 2008, martorul F.N. avea de executat o misiune în P.T.F. Siret cu privire la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către subordonaţii săi.

Inculpatul C.G.I. a aflat despre acest aspect de la subordonatul său, P.S.

Conform Registrului de acces anterior menţionat, martorul F.N. a intrat în P.T.F. Siret la ora 18:50.

La ora 18:53:35, inculpata Z.I. l-a sunat pe inculpatul C.G.I. şi l-a anunţat că urmează să ajungă în punct, inculpatul confirmând că pot să vină:

„C.G.I.: - Da, vă rog!

Z.I.: - Noi acuma venim!

C.G.I.: - Îhî! Da! (...) 51 (...) Da!

Z.I.: - Da, da! Bine!

C.G.I.: - Bine, bine, bine!”

După ce au intrat pe arteră, pasagerii autoturismului X11 au fost supuşi unui control al documentelor de călătorie de către martorul B.M. şi unui control superficial de către inculpatul, lucrător vamal, M.L.D.

La acel moment, martorul F.N., ce se afla, potrivit declaraţiile sale, pe scuarul dintre arterele 1 şi 2 de intrare în ţară, i-a cerut inculpatului C.G.I. (care era de asemenea în zonă) să îl însoţească la acest autoturism pentru a verifica cum îşi îndeplinesc subalternii sarcinile de serviciu şi ce anume bunuri transportă.

Atât din declaraţia martorului F.N., cât şi din transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpatul C.G.I., agentul B.M., agentul B.D., inculpaţii Z.I. şi Z.D. reiese că în timp ce cei doi ofiţeri se îndreptau spre locul unde era parcat autoturismul X11 şi unde fusese de altfel controlat, inculpatul C.G.I. i-a sugerat şefului său „să nu să lege de acest mijloc de transport că în timpul cel mai scurt va fi contactat de cineva”.

De altfel martorul B.M. susţine că „în momentul în care X11 a ajuns pe artera de intrare şi scms C.G.I. l-a văzut prin preajmă pe comisarul F.N., primul aflându-se lângă mine a exclamat „să vedem dacă opreşte maşina şi să vezi cum îi sună telefonul”, aspect pe care îl confirmă chiar şi inculpatul C.G.I. în convorbirile telefonice avute ulterior cu subordonaţii săi, şi cu inculpaţii Z.I. şi Z.D.

Martorul F.N. s-a apropiat de maşină şi, observând că deja se efectuase un control vamal superficial de către vameşul M.L.D., l-a întrebat pe acesta, de faţă fiind inculpatul C.G.I., martorul O.G. şi martorul S.S., ce bunuri şi ce ţigări transportă maşina X11.

Lucrătorul vamal M.L.D. a răspuns tot atunci că cele două persoane i-au declarat că au în autoturism cantitatea de 7 cartuşe, deşi aveau dreptul doar la un cartuş de ţigări de persoană.

În acel moment, afirmă martorul F.N., a observat că în locul banchetelor din spatele maşinii, ce erau demontate, se aflau ascunse sub o pătură de culoare maro închis un număr de 4 baxuri de carton pline cu ţigări marca Z1, alăturate două câte două, suprapuse şi culcate pe lăţimea lor, ocupând întreaga suprafaţă destinată banchetelor şi călătorilor din spate.

Martorul B.M. susţine, în declaraţia de la urmărirea penală că „eu nu am numărat cartuşele cu ţigări din autoturismul X11, dar am văzut că comisarul F.N. a scos la vedere pentru a fi observate de toate persoanele din jur, circa 30-40 cartuşe de ţigări, pe care apoi le-a depozitat din nou în maşină pentru a fi numărate în hală. Din câte mi-am dat seama în afară acestora cartuşe scoase de F.N., mai erau şi alte cantităţi de ţigări în maşină în locul banchetelor din spate”.

Acelaşi martor precizează însă în declaraţia dată în instanţă: „am văzut pe bancheta din spate o pătură”. La faţa locului, susţine acelaşi martor, erau „doi maturi şi un copil”.

Şi martorul O.G. afirmă că a văzut când martorul F.N. a scos 3 sau 4 cartuşe cu ţigări de sub o pătură cu care erau acoperite, din zona banchetelor.

Martorul S.S. relatează de asemenea că l-a văzut pe martorul F. ţinând în mână un cartuş de ţigări (declaraţie dată în instanţă), remarcând prezenţa unei femei însărcinate şi a unui copil.

Din coroborarea celor anterior arătate cu aspectul că în maşina X11 au fost înregistrate la vama ucraineană un număr de 3 persoane, inculpaţii Z.M. şi Z.I. şi minorul M.Z., dar şi cu cele constatate în urma experimentelor efectuate în cadrul cercetării la faţa locului, reiese că era imposibil ca în acest vehicul să fie depozitate 4 baxuri de ţigări.

Astfel, în primul rând, dată fiind prezenţa minorului (a treia persoană) în maşină, bancheta din spate nu putea fi scoasă. Cum acesta a ocupat unul din locurile din spate, în concret putea rămâne loc numai pentru două baxuri de ţigări.

Ori, niciunul din martorii audiaţi, cu excepţia martorului F., nu a precizat că în maşină ar fi fost depozitate, în mod suprapus, două baxuri de ţigări, întrucât, dacă ar fi fost astfel, cutiile puteau fi văzute (datorită înălţimii lor, până aproape de plafonul maşinii) atât de către vameşii ucraineni, cât şi de către cei prezenţi pe artera din România. Mai mult, se susţine că pe banchetă era o pătură, aspect ce conduce instanţa la concluzia că acolo se afla un singur bax de ţigări, din care câteva cartuşe au fost scoase afară de către martorul F.N.

Însuşi inculpatul C.G.I. recunoaşte, într-o discuţie ulterior avută cu inculpatul Z.D., că martorul F.N. a verificat autoturismul, împrejurare cu care a solicitat ca ocupanţii acesteia să scoată „tot de pe banchetă”.

Sub acest aspect, curtea a reţinut că, în a treia călătorie în Ucraina, inculpaţii Z.I. şi Z.M. au revenit în ţară transportând un bax de ţigări, şi nu 4, cum s-a reţinut în rechizitoriu.

Ulterior constatării prezenţei în vehicul a unei cantităţi de ţigări peste plafonul legal, martorul F.N. a dispus efectuarea unui control amănunţit, la hală.

În acest sens, acesta relatează în depoziţia da de la urmărirea penală: „în acel moment, am solicitat şi lucrătorului vamal M.L.D. să se uite şi el la ţigările din interiorul maşinii, acesta văzând şi el cele patru baxuri, după ce în prealabil a ridicat din nou colţul la pătura cu care erau acoperite acestea.

În această situaţie, M.L.D. m-a întrebat ce măsuri să ia: să le reţină cu A.R.B., să le confişte că nu au fost declarate la controlul vamal sau să le reţină ca fiind bunuri abandonate cu acceptul persoanelor. I-am răspuns ca împreună cu şeful de tură să i-a măsurile ce se impun din punctul de vedere al regulamentului vamal, după efectuarea la hală a controlului amănunţit asupra autoturismului X11.”

Inculpatul M.L.D. avea obligaţia de a parcurge toate etapele unui control vamal (declararea şi prezentarea bunurilor şi a mijlocului de transport, controlul vamal fizic al bunurilor şi confruntarea cu cele declarate, controlul vamal fizic al mijloacelor de transport, stabilirea regimului vamal, reţinerea bunurilor pentru care nu se poate acorda regimul vamal solicitat, stabilirea şi încasarea drepturilor vamale, acordarea liberului de vamă şi aplicarea dispoziţiilor din reglementările legale, conform adresei din 12 octombrie 2009 a D.R.A.O.V. Iaşi lucru pe care acesta declară că nu l-a făcut. În fişa sa de evidenţă, inculpatul M.L.D. bifează pentru autoturismul X11 rubrica corespunzătoare „controlului prin sondaj”. Conform adresei menţionate mai sus „controlul fizic prin sondaj” presupune confruntarea efectivă dintre datele şi elementele declarate cu bagajele prezentate călătorilor, ceea ce inculpatul M.L.D. (conform declaraţiei sale) nu a făcut, încălcându-şi astfel atribuţiile de serviciu.

Inculpatul M.L.D. era obligat să respecte şi ordinul de serviciu din 27 februarie 2008 emis de şeful Biroului Vamal Siret în care se prevede că lucrătorii vamali erau obligaţi să selecteze, pentru control amănunţit, mijloacele de transport şi persoanele care trec frontiera zilnic şi chiar de mai multe ori pe zi, iar în toate cazurile în care se constată la controlul vamal ţigări peste plafonul admis la intrare să se efectueze control vamal total al mijloacelor de transport, al bagajelor şi al persoanelor.

Deşi atât inculpatul C.G.I., cât şi inculpatul M.L.D. au afirmat că nu au auzit ca martorul F.N. să le fi solicitat să transporte autoturismul la hală pentru control amănunţit, susţinerile lor sunt contrazise de declaraţiile martorilor O.G., B.M. şi S.S.

Primind aceste dispoziţii, inculpatul C.G.I. avea obligaţia de a solicita în scris Biroului Vamal Siret efectuarea controlului vamal amănunţit la hala vămii, activităţi la care, în condiţiile date în care martorul S.S. l-a însoţit pe martorul F.N. în zona neutră la o întrevedere solicitată de partea ucraineană, trebuia să participe împreună cu inculpatul M.L.D. şi martorul O.G. Inculpatul C.G.I. răspunde de coordonarea activităţii din P.T.F. Siret, după orele 16:00 (când îşi încheie programul de 8 ore şeful punctului, martorul A.V.) şi soluţionează şi litigiile de trafic.

Martorul B.M. a arătat în declaraţia sa de la urmărirea penală că, după ce a restituit documentele deţinătorilor, i-a urmărit cu privirea, a observat că maşina se îndreaptă spre artera de ieşire spre hala de control amănunţit a vămii, pe acelaşi traseu deplasându-se inculpaţii C.G.I. şi M.L.D., care, după ce au trecut de colţul clădirii vămii, au ieşit din raza sa de vizibilitate. Totodată, acesta mai declară că: „eu am urmărit cu privirea maşin, atâta cât mi-a permis raza vizuală, întrucât am observat că lucrătorul vamal M.L.D. şi subcomisar C.G.I. nu au luat paşapoartele de la Z.I. şi Z.M., cei 2 călători fiind lăsaţi singuri cu maşina să meargă spre sensul ieşire”.

Mai mult, potrivit procedurii de lucru şi a protocoalelor de colaborare dintre organele vamale şi poliţia de frontieră la controlul amănunţit de la hală trebuia să participe şi martorul O.G., ce îndeplinea funcţia de C.M.T. (control marfă transport şi conductor câini), acesta susţinând că: „obligaţia de a dirija şi însoţi maşina era a lucrătorului vamal M.L.D. şi la faţa locului era şi şeful de tură subcomisarul C.G.I., aşa cum procedez de cele mai multe ori, am plecat spre clădirea vămii, am intrat în biroul unde lucrează vameşii, am luat cheile de la hală, am ieşit pe artera de ieşire din ţară şi m-am îndreptat spre hală, am deschis uşa halei, aşteptând să sosească autoturismul X11 împreună cu lucrătorul vamal M.L.D. şi eventual şeful de sector (comisar F.N.), şeful de tură (subcomisar C.G.I.) sau şeful de grupă (agent S.S.).

Or, după circa 10 minute, acest martor, ajuns la hală, constatând că autoturismul nu intrase în acea incintă, s-a deplasat spre sensul de ieşire, pe traseul pe care trebuia condusă maşina la hală, fără să se întâlnească cu aceasta, pe artera de ieşire din ţară, în dreptul „sălii protocolului”, sau în faţa arterelor de intrare în ţară. A ajuns la toneta nr. 2 de pe sensul de intrare, unde a luat legătura cu agentul B.M., l-a întrebat unde este autoturismul X11, la care colegul său i-a răspuns că a plecat spre control.

Susţinerile inculpatului M.L.D. că nu ar fi auzit când F.N. a dispus efectuarea unui control amănunţit la hală şi că el personal a hotărât ca mijlocul de transport să se întoarcă în Ucraina sunt infirmate şi de martorul O.G. care precizează că: „Nu este adevărat că comisarul F.N. a dat ordin ca maşina X11 să se întoarcă în Ucraina, întrucât eu nu m-aş mai fi dus după cheile de la hală şi nu aş mai fi aşteptat acest mijloc de transport în interiorul acestei clădiri.”

Tot acest martor precizează că: „Nu este adevărat că comisarul F.N. a dat ordin ca maşina X11 să se întoarcă în Ucraina, întrucât eu nu m-aş mai fi dus după cheile de la hală şi nu aş mai fi aşteptat acest mijloc de transport în interiorul acestei clădiri”.

Susţinerile inculpatului Z.M. că, după ieşirea de pe arteră, s-a aşezat cu maşina la rând pentru a se întoarce cu ţigările în Ucraina, dar s-a răzgândit şi a înmânat unor ucraineni cele patru cartuşe de ţigări pe care le deţinea peste plafonul vamal permis sunt contrazise de probatoriul administrat.

Astfel, la ora 19:25:07, are loc o discuţie între inculpatul C.G.I. şi inculpata Z.I., cel dintâi cerându-i să nu se întoarcă cu ţigările în Ucraina, pentru că el se va întoarce în punct şi „vor vorbi”:

„Z.I.: - Da! Mă întorc înapoi?

C.G.I.: - Ăăă (...)

Z.I.: - Mă-ntorc înapoi? Alo?

C.G.I.: - Ce v-am spus eu (...)? Că unii oameni (...) ăăă (...) nu înţeleg?

Z.I.: - Poftim?

C.G.I.: - Ce v-am spus eu, că unii oameni nu înţeleg?

Z.I.: - Mă înto (…) Da, da, da!

C.G.I.: - Auziţi? Ăăă (...) Eu vin îndată înapoi, acolo.

Z.I.: - Da?

C.G.I.: - (...) şi vorbim!

Z.I.: - Bine! Mă duc înapoi, le dau la cineva şi mă-ntorc imediat!

C.G.I.: - Acuma vin! Nu trebuie să le daţi (...) Staţi aşa (...)!

Z.I.: - Să stau aşa?

C.G.I.: - Eu vin înapoi la dvs., acolo (oftează) (...)

Z.I.: - Bine!

C.G.I.: - Da?

Z.I.: - Da, da!”

Aceleaşi concluzii rezultă şi din următoarele convorbiri, purtate între inculpatul C.G.I. şi inculpata Z.I., la orele 19:33:53, respectiv 19:38:02:

„Z.I.: - Da!

C.G.I.: - Cât de tare merge maşina aia?

Z.I.: - Poftim?

C.G.I.: - Cât de tare poate să meargă maşina aia?

Z.I.: - Gata, acuma, mai încetucu (...) aşa (...) aşa pe dreapta.

C.G.I.: - Mmm (...) Daţi-mi şoferul!

Z.I.: - A, şoferul să vi-l dau?

C.G.I.: - Da!”

Z.I.: - Noi am ajuns la fratele lui că stă aicea! Ştiţi? Şi am intrat la el, fără nici o problemă! Îi bine?

C.G.I.: - Da, mai staţi pe la el vreo (...) oră, două.

Z.I.: - Da, doar o să mă duc acasă, ce treabă am? Le las aici şi mă duc (...) Îi bine, nu? Ca să nu mai mân aşa tare (...) pe drum.

C.G.I.: - Păi (...) da, da!

Z.I.: - Le las aici şi mă duc!

C.G.I.: - Aţi văzut?”

Rezultă aşadar din probatoriul administrat că atât inculpatul C.G.I., cât şi inculpatul M.L.D. nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, prevăzute de art. 653 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din H.G. nr. 707/2006, permiţând astfel ca inculpaţii Z.M. şi Z.I. să introducă în ţară, cu autoturismul cu nr. de înmatriculare X11, o cantitate de 500 pachete de ţigări.

Este real că din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, T.I.A., A.O., C.T. reiese că, potrivit cutumei, în cazul în care o persoană supusă controlului vamal transporta bunuri accizabile peste limita plafonului maxim prevăzut de lege, şi numai dacă declara acest lucru, putea primi permisiunea să se reîntoarcă în Ucraina, unde să le înstrăineze, reintrând apoi în ţară.

Or, după cum rezultă din chiar declaraţiile inculpatului Z.M., o astfel de deplasare nu a avut loc.

Pentru a ascunde comiterea acestor infracţiuni, aceiaşi doi inculpaţi, cu prilejul întocmirii notei raport privind executarea planului de acţiune a turei de serviciu, cu ştiinţă, au omis să insereze în conţinutul acestuia datele şi împrejurările în legătură cu incidentul de frontieră privind introducerea nelegală în ţară, de către inculpaţii Z.I. şi Z.M., a cantităţii de 500 pachete ţigări.

Susţinerile inculpatului C.G.I. că acest incident nu a avut loc în realitate, întrucât, dacă s-ar fi produs, la rândul său, martorul F.N., în calitate de organ de control, trebuia să ia măsurile legale, inclusiv pe cea de a-l menţiona în registrul de control, nu pot fi reţinute ca fiind veridice.

Este real că o astfel de menţiune nu a fost efectuată, însă din probele administrate rezultă că cele reţinute în actul de sesizare se confirmă, instanţa fiind ţinută să judece cauza în limitele investirii ei. Nicio cercetare a vreunei alte persoane nu ar fi putut fi dispusă în acest stadiu procesual, decât în conformitate cu prevederile art. 337 C. proc. pen., însă în speţă nu s-a solicitat, în condiţiile impuse de acest text de lege, extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpaţilor S.M. şi Z.D., existenţa şi modul în care s-a desfăşurat rezultă din coroborarea unor convorbiri telefonice cu unele declaraţii de martor date în cauză.

Astfel, în momentul în care martorul F.N. a decis să efectueze controlul vehiculului X11, inculpatul C.G.I. l-a sunat pe inculpatul Z.D. pentru a-i solicita să-l contacteze pe inculpatul S.M., care să-i ceară martorului să nu se lege de acest vehicul (convorbire telefonică purtată la orele 19:31:31).

„Z.D.: - Da!

C.G.I.: - Ă (...) sună-l pe M. (...)

Z.D.: - Da!

C.G.I.: - Că-i nebunu’ aici şi face figuri la maşina ta!

Z.D.: - Da’ dă-o înapoi! Nu-i bun?

C.G.I.: - Nu-i bun! El este aici. Sună-l, să-l sune (...)!

Z.D.: - Hai, hai!

C.G.I.:- Să-i spună atâta: „N., du-te de pe intrare!”

Z.D.: - Da, da! Hai!

C.G.I.: - Da?”

Din această convorbire telefonică rezultă că inculpatul Z.D. cunoştea că autoturismul transporta mărfuri peste plafonul legal admis, motiv pentru care a solicitat ca maşina să fie „dată înapoi” adică să fie întoarsă în Ucraina. Faptul că nu s-a arătat contrariat pentru că F.N. „face figuri” la maşina sa, conduce de asemenea, la concluzia că inculpatul Z.D. ştia că în autoturism se află o cantitate de ţigări peste plafonul legal admis la intrarea în ţară.

Din listingul convorbirilor telefonice a posturilor telefonice folosite de inculpatul Z.D. şi comisarul S.M. rezultă că la mai puţin de un minut după discuţia avută cu inculpatul C.G.I., directorul adjunct al D.P.F. Rădăuţi a fost sunat de Z.D. cu care a avut o discuţie telefonică, respectiv la ora 19:14:34.

Imediat după această discuţie telefonică, la 19:17:54, inculpatul S.M. îl sună la telefon pe martorul F.N. şi îi spune că o are „acolo” pe Z.I., fiind vorba tocmai de autoturismul controlat de şeful de sector:

„F.N.: Da, vă rog!

S.M.: - Să trăiţi!

F.N.: - Alo!

S.M.: - Ce faci? M-auzi?

F.N.: - Să trăiţi! Da, domnu’ director! Ce să fac? Sunt într-un control (...) inopinat (...) conform planului (...) până la orele 20!

S.M.: - Bravo! Băi, vezi că am o fetiţă acolo (...)!

F.N.: - Care, şefu’?

S.M.: - Z.!(...) ira (...)

F.N.: - Da’ maşina să mi-o spuneţi, că aşa nu ştiu (...)

S.M.: - Da’ nu ştiu, nu ştiu (...)

F.N.: - Z. (...) da (...)

S.M.: - E (...) soţia unui prieten de-al meu!

F.N.: - Aoleu! Să nu fie asta cu maşina, pe care am oprit-o eu! Cred (...)

S.M.: - Cred că!

F.N.: - Aha!

S.M.: - Vezi care-i treaba (...) dacă (...)

F.N.: - Am înţeles! (...) Am înţeles!

S.M.: - Ai promis că treci într-o zi pe la mine!

F.N.: - Da, trec şefu’!

S.M.: - Hai, ia-o pe madame (...) aşa şi (...) treci!

F.N.: - Da, şefu’, am înţeles!

S.M.: - Bine, mersi!

F.N.: - Da, da! Să trăiţi!”

Din declaraţia inculpatului S.M. reiese că l-a sunat pe martorul F.N. pentru a-l ruga să o ajute pe Z.I. ca să nu aştepte la rând în P.T.F. Siret, motivând că era însărcinată în luna a opta (ceea ce presupune că Z.D. i-a indicat lui S.M. că soţia sa se afla pe artera de intrare în ţară, unde se mai afla şi F.N.).

Această afirmaţie este nereală, deoarece în momentul în care martorul F.N. a fost sunat de inculpatul S.M., autoturismul X11 era prima maşină dinaintea barierei de pe artera de intrare în ţară.

Martorul mai precizează că a perceput solicitarea şefului său ca pe un ordin, indicând procedura de lucru în situaţia dată: „Am perceput telefonul primit de la comisarul S.M. ca un ordin dat de către un şef către un subordonat, dar nu l-am executat întrucât era nelegal.”

Cu relevanţă sub acest aspect este şi discuţia telefonică dintre inculpaţii C.G.I. şi Z.D. (orele 19:26:02), cel dintâi relatându-i în detaliu inculpatului Z.D. cum a decurs controlul efectuat de F.N. asupra autoturismului X11 şi de la care a aflat că s-a vorbit cu inculpatul S.M., care l-a sunat pe şeful de sector şi vor fi iniţiate unele activităţi represive împotriva acestuia din urmă:

„Z.D.: Da.

C.G.I.: Ce ţi-am zis eu?

Z.D.: Hmmm. Aşa o fost. I-am spus. O sunat cred că sigur.

C.G.I.: Da. El făcea figuri. Că „băgat”. Că „scos”, că figuri.

Z.D.: Da îi prost tare, îi prostălău.

C.G.I.: Bă, da eu ce am vorbit cu tine? Măi omule măi? Când s-o dus către, către (…) „tractor” (…) ia şi „vorbeşte” (…) „lasă bă tractoraşul”. Că tractorul ăsta are un motor, că tu n-ai văzut în viaţa ta.

Z.D.: Aşa.

C.G.I.: Şi el n-o înţeles. El că nu-l interesează. (…) „Cine?” (...) „nu-ţi dau nume bă prietene, dar vei fi sunat”.

Z.D.: Şi apoi?

C.G.I.: Ai înţeles?

Z.D.: Şi apoi? Doar l-o sunat până la urmă.

C.G.I.: Da l-a sunat. L-a sunat ăăă (…) „mătuşa” şi (…)

Z.D.: Da. Şi?

C.G.I.: Şi deja balet. Da îi bun. Da nu mai am ce face. (…) Că înapoi, că (…)

Z.D.: Prostul, lasă că o ia el în barbă, ai să vezi, de-amu, amu.

C.G.I.: Băi omule, eu i-am spus, bă omule, nu te lua, mă.

Z.D.: Păi da. Îţi faci singur probleme.

C.G.I.: Eu nu ţi-am spus ţie? Eu nu am vorbit cu tine?

Z.D.: Da. Da. Aşa-i o fost. Da. Da ai zis că. Da acesta-i nesimţirea lui. Gata. De-amu o înţeles.”

În acelaşi sens, trebuie avută în vedere şi convorbirea telefonică dintre martorul B.M. şi C.G.I. (orele 20:15:50), împrejurare în care cel de-al doilea îl asigură că nu trebuie să-şi facă probleme, pentru că şeful de sector va fi chemat la ordin la Rădăuţi, dacă „face figuri”:

„B.M.: Da.

C.G.I.: Ce faci?

B.M.: Ce să fac. Bine.

C.G.I.: Da? Vezi, dacă nebunul face figuri mă suni şi în secunda doi îs acolo. Călare pe mătură vin.

B.M.: Bine.

C.G.I.: Da?

B.M.: Da.

C.G.I.: Eu fac hârtiile aici, frumos. Nu credeam că face el balet tataie. I-o scăpat situaţia de sub control, ceva nu-i ies calculele.

B.M.: Păi da boss, da (…) să nu cad şi eu acuma, acolo.

C.G.I.: Stai bă liniştit. Mă. Eu declar sub raport scris. Mâine, deci mă duc direct sus.

B.M.: Bine eu n-am treabă.

C.G.I.: Mâine sunt la Rădăuţi, dacă face figuri.

B.M.: Bine.

C.G.I.: Tu ai înţeles?

B.M.: N-are, n-are.

C.G.I.: Bă, eu mâine sunt la Rădăuţi, dacă face figuri. Şi în secunda doi îl liniştesc de nu-i mai trebuie. Dacă îi nevoie, urc în tren şi mă duc la Suceava. Dacă vrea mai mult.

B.M.: Bine.

C.G.I.: Dă-l în p(…)a mă-şi.

B.M.: Ăăă (…) ai văzut (...) eu am dat paşaportul normal (…)

C.G.I.: Băi omule (…) ăi (…) da. Exact. Eu eram lângă tine acolo când a spus „Să-mi dea paşapoartele. Ai lucrat?” „Da.” „Poftim paşapoartele.”

B.M.: I le-am dat (…). Bine (…). Hai.

C.G.I.: Da?

B.M.: Da.

C.G.I.: Băi, eu i-am zis „măi moşule, dacă mai faci balet în două minute o să te sune cineva”. Ai văzut, cum o sărit? O vorbit la telefon (…) Repede s-o înmuiat. Ehhh. Tu nu ştii de unde bate vântul, măi moşule?

B.M.: Da.”

La orele 22:18:19, între cei doi are loc un nou dialog, de asemenea relevant în cauză:

„B.M.: - Şi cum o să rămână cu (...).

C.G.I.: - Normal! Normal!

B.M.: - Normal, da?

C.G.I.: - Tăt normal! Nici nu s-o întâmplat vreodată! (râde) Deci tu înţelegi (...)

B.M.: - Da!

C.G.I.: - Băi, omule! Tu nu înţelegi, că problema îi rezolvată?

B.M.: - Bine!

C.G.I.: - Da’ tu ştii că eu las oamenii la greu sau cum (...)?

B.M.: - Păi, nu, boss! Hai!

C.G.I.: - Deci, el nici nu trebuia să se apropie, acolo! Dar el o crezut că e de-a mea, ceva (...) Şi-o zis: „I-am tras-o lui G. tura asta!” probabil (...) Eu de faţă cu el l-am sunat!

B.M.: - Aha!

C.G.I.: - De faţă cu el i-am zis: „Boss, în două minute vei fi sunat!” – „Băi, nu mă interesează!” –„Bine!” Am stat cu el afară şi l-am chemat în tonetă. Deci el e galben, îi negru, îi verde! El (...) fii atent! (...) el, sărăcuţu’, acuma (...) el, îţi spun eu, s-o dus acasă, face un duş rece şi-i spune lu’ nevastă-sa: „Nevastă, pişcă-mă!”

B.M.: - Păi, eu am văzut că s-o schimbat la faţă când (...) când o văzut! Că doar avea numărul pe telefon! C-aşa am observat eu! Când o văzut cine sună şi-o ieşit din tonetă de la mine (...) o plecat! Şi am văzut că s-o schimbat la faţă! Avea numărul (...)

C.G.I.: - Stai să vezi tu mâine ce se schimbă la faţă (...)

B.M.: - Da?

C.G.I.: - Băi, mâine să-l vezi (...) Dacă era să facă tulbureală, te punea să scrii! Măcar un rând!

B.M.: - Da’ ai văzut ce-o scris acolo, că nu mă implic la deschisul capotei (...)

C.G.I.: - Da! Tu nu deschizi capotele, ăsta (…) Z. nu caută motivele (...), şeful de grupă nu se implică, T. nu pune vameşul la muncă (...) adică nimic nu e bun! (râde)”

Date fiind toate cele mai sus expuse, Curtea constată că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare a instanţei există şi au fost comise cu vinovăţie de către aceştia.

În drept, acestea întrunesc, atât sub aspect obiectiv (în modalităţile de săvârşire pe larg anterior detaliate) şi subiectiv (forma de vinovăţie fiind intenţia), elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:

1. Inculpatul C.G.I.:

- fals intelectual, prevăzut de 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. şi

- folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. Inculpatul M.L.D.:

- fals intelectual prevăzut de 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

3. Inculpaţii Z.I., Z.M., Z.D. şi S.M.:

- complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

4. Inculpatul S.V.I.:

În consecinţă, Curtea a procedat la condamnarea acestora, solicitările formulate, de achitare sub aspectul comiterii infracţiunilor anterior arătate, nu au fost primite, în condiţiile în care probele de vinovăţie prezentate de către acuzare nu au putut fi valabil combătute de către inculpaţi.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În acest din urmă sens, în sarcina inculpaţilor M.L.D., C.G.I., S.M., Z.I., Z.M. şi Z.D. s-a reţinut, cât priveşte comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice/complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, circumstanţa agravantă legală prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., avându-se în vedere numărul persoanelor implicate în comiterea lor.

Relativ la fiecare dintre inculpaţi, curtea a constatat că aceştia au avut un bun comportament în familie şi societate, anterior comiterii faptelor, neprezentând antecedente penale.

Acest aspect a fost reţinut în favoarea fiecăruia dintre ei ca circumstanţă atenuantă judiciară, respectiv cea prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Având în vedere modul şi mijloacele de comitere a faptelor, urmarea produsă (printre care şi prejudiciul relativ redus cauzat bugetului de stat), precum şi elementele care caracterizează persoana şi conduita inculpaţilor (pentru inculpaţii M.L.D., C.G.I., S.M. şi S.V.I. aspectul că s-au folosit de funcţiile deţinute în comiterea infracţiunii, iar pentru toţi, pe cel privind comportamentul social anterior adecvat), instanţa de fond a apreciat că stabilirea, pentru fiecare dintre infracţiunile comise de către aceştia, a câte unei pedepse cu închisoarea, coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, în conformitate cu prevederile art. 76 alin. (1) lit. c), lit. d), lit. e) C. pen. (efect al reţinerii în favoarea lor de circumstanţe atenuante) este necesară, dar totodată şi suficientă pentru a-şi atinge scopul educativ-preventiv.

Cum infracţiunile au fost comise în concurs real, curtea a contopit pedepsele stabilite în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi, cu excepţia inculpatului S.V.I., în pedeapsa cea mai grea, fără a aplica vreun spor.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins faţă de aceştia şi fără o executare efectivă a ei în regim privativ de libertate, condiţie impusă de alin. (1) lit. c) a art. 81 C. pen., şi îndeplinite fiind şi celelalte cerinţe ale acestui text de lege, Curtea a suspendat condiţionat executarea sancţiunilor aplicate fiecăruia dintre inculpaţi, stabilind termen de încercare în baza prevederilor art. 82 C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia acestora asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., ce se referă la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepselor, în condiţiile comiterii, în interiorul termenului de încercare, a unei noi infracţiuni.

În aplicarea prevederilor art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis fiecăruia dintre inculpaţi, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe care le-a suspendat în conformitate cu alin. (5) al celui dintâi articol, pe durata termenului de încercare.

Inculpaţii S.V.I. şi M.L.D. au solicitat achitarea în conformitate cu prevederile art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. Date fiind modul şi mijloacele de comitere a faptelor, şi având în vedere şi calitatea pe care cei doi o aveau la momentul săvârşirii lor, nu s-a putut reţine că acestea nu prezintă, în concret, gradul de pericol social al unei infracţiuni, pentru a se proceda în sensul dorit de către inculpaţi.

Instanţa nu a procedat la anularea vreunui înscris, întrucât, potrivit celor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi confirmate de probatoriul administrat, infracţiunea de fals a fost comisă de către inculpaţii C.G.I. şi M.L.D. prin omisiunea de a insera, în raportul privind executarea planului de acţiune a turei de serviciu nr. 2 din 17 mai 2008, a datelor şi împrejurărilor în legătură cu incidentul de frontieră produs în legătură cu ocupanţii autovehiculului X11.

În latura civilă, D.R.A.O.V. Iaşi s-a constituit parte civilă în cauză (cu adresa din 28 noiembrie 2008), solicitând obligarea, în solidar, a inculpaţilor M.L.D., C.G.I., S.M., Z.I., Z.D. şi Z.M. la plata sumei de 9.610 RON.

Din analiza acestui material probator rezultă că, prin faptele lor culpabile (comise cu forma de vinovăţie a intenţiei), inculpaţii mai sus menţionaţi au cauzat părţii civile un prejudiciu constând în valoarea în vamă a bunurilor, accize şi taxe vamale aferente, stabilite în conformitate cu reglementările prevăzute de art. 139 alin. (1), art. 177 alin. (1)-alin. (6) din Legea nr. 571/2003, cu prevederile H.G. nr. 667/2007, cu Ordinul Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 2463/2007 şi art. 66 C. proc. fisc.

Îndeplinite fiind astfel cerinţele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998, art. 999 C. civ. (în vigoare la data comiterii faptelor), dar şi a art. 1003 C. civ., Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 14, art. 346 C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. Bucureşti, prin reprezentant D.R.A.O.V. Iaşi şi, în consecinţă, a obligat în solidar pe inculpaţii Z.M., Z.I., Z.D., M.L.D., S.M. şi C.G.I. la plata către partea civilă a sumei de 2.402 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

Cuantumul prejudiciului a fost reţinut în proporţie de ¼ din suma solicitată, având în vedere că instanţa a constatat că, la data critică, cantitatea de ţigări nelegal introdusă în ţară a fost de 1 bax, şi nu de 4 baxuri, astfel cum s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 357 C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa nr. 31/P/2009 din data de 12 noiembrie 2009 a D.N.A., Serviciul Teritorial Suceava asupra autoturismului M., înmatriculat sub nr. X12, proprietatea inculpatului Z.D., în vederea reparării prejudiciului.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Suceava, partea civilă D.R.A.O.V. Iaşi şi inculpaţii C.G.I., M.L.D., Z.I., Z.M., Z.D., S.M. şi S.V.I.

Criticile formulate au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 15 aprilie 2013.

Înalta Curte, analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen. constată că recursurile formulate nu sunt fondate.

1) În ceea ce priveşte recursul formulat de inculpatul C.G.I., Înalta Curte constată că principala critică formulată de acesta, şi anume că la data săvârşirii faptei nu avea calitatea de ofiţer de poliţie judiciară şi ca atare competentă nu era Curtea de Apel Suceava să soluţioneze o asemenea cauză este nefondată.

Inculpatul a argumentat lipsa calităţii de ofiţer de poliţie judiciară prin aceea că nu există dovada comunicării ordinului de numire în funcţie.

Curtea constată că asemenea argument nu poate fi avut în vedere pentru că din punct de vedere obiectiv există calitatea de ofiţer de poliţie judiciară la momentul săvârşirii faptei chiar în absenţa unei comunicări, pentru că legea nu leagă debutul unei astfel de calităţi de momentul comunicării, ci de momentul la care a fost dat ordinul, moment din care curg drepturi (inclusiv salariale) şi obligaţii specifice.

Inculpatul nu poate pretinde faptul că nu cunoştea că are asemenea calitate deoarece desemnarea ca organ de cercetare penală al poliţiei judiciare nu s-a făcut fără cunoştinţa sa, din moment ce a participat la o procedură privind ocuparea unei asemenea funcţii, iar calitatea nu o dobândise în zilele în care au fost săvârşite faptele, pentru a putea fi avut în vedere un eventual dubiu cu privire la această calitate, ci fusese dobândită cu câţiva ani în urmă.

Mai mult, existenţa unei asemenea calităţi nu are influenţă asupra încadrării juridice a faptei, astfel încât aspectul subiectiv, şi anume dacă inculpatul avea cunoştinţă sau nu de această împrejurare să aibă relevanţă pentru soluţionarea cauzei. Existenţa unei asemenea calităţi are doar implicaţii procesual-penal în sensul că determină o anumită competenţă a instanţelor de a soluţiona cauza, ca atare are relevanţă doar aspectul de ordin obiectiv, dacă există sau nu acea calitate, nu şi cel de ordin subiectiv, dacă inculpatul avea sau nu cunoştinţă despre existenţa calităţii.

În ceea ce priveşte solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru motivul că la un termen de judecată şedinţa a fost secretă, Curtea constată de asemenea că aceasta este nefondată deoarece conform legii procesual penale instanţa poate aprecia dacă o şedinţă trebuie declarată secretă, prima instanţă procedând în acest mod doar la unul din termene cu justificarea protejării caracterului secret al unor documente, la celelalte termene şedinţa desfăşurându-se în condiţii de publicitate.

Mai mult, inculpatul nu a motivat în ce mod i-au fost afectate interesele prin declararea ca secretă a şedinţei de judecată la acel termen.

Referitor la solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art. 10 lit. a), fapta nu există sau 10 lit. d), faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, întrucât nu există probe certe de vinovăţie, Curtea consideră că aceasta nu poate fi admisă.

Din conţinutul convorbirilor telefonice, din declaraţiile martorilor date în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei reiese atât existenţa faptelor, cât şi vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunilor ce i-au fost reţinute în sarcină.

Prima instanţă a analizat pe larg probatoriul administrat în cauză şi a arătat argumentat de ce nu este necesară administrarea altor probe (o expertiză tehnică privind înregistrările telefonice).

Inculpatul a criticat reţinerea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., arătând că această infracţiune este asimilată celor de corupţie şi că pe lângă urmările socialmente periculoase prevăzute de art. 246, art. 247 şi art. 248 C. pen. trebuie să existe şi altă urmare, respectiv funcţionarul abuziv trebuie să fie şi corupt, să primească pentru sine un folos injust. Or, instanţa de fond a arătat că inculpatul nu a obţinut nici un folos material.

Curtea constată că în mod corect fapta inculpatului de a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu în legătură cu coordonarea şi sprijinirea activităţii de constatare şi sancţionare a faptelor contravenţionale prevăzute de art. 653 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din H.G. nr. 707/2006 şi de a permite inculpaţilor Z.I. şi Z.M. intrarea în România cu cantitatea de 2000 pachete ţigări de provenienţă ucraineană, fără plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale a fost încadrată în infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. deoarece această infracţiune impune ca şi condiţie ca funcţionarul să fi obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, or acest avantaj a fost obţinut pentru soţii Z., constând în neplata accizelor şi taxelor vamale.

Inculpatul a mai invocat inexistenţa infracţiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., deoarece activitatea poliţistului de frontieră este reglementată de O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, act normativ care precizează că poliţistul de frontieră are ca atribuţii controlul actelor de identitate ale persoanelor şi al documentelor maşinilor, obligaţia confiscării ţigărilor traficate revenind vameşilor.

Curtea constată că reţinerea acestei infracţiuni este corectă deoarece fapta reţinută în sarcina inculpatului nu constă în neconfiscarea ţigărilor traficate ci în faptul că, pentru a ascunde comiterea infracţiunii de abuz în serviciu cu prilejul întocmirii notei raport privind executarea planului de acţiune a turei de serviciu nr. 2 din 17 mai 2008, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, a omis să însereze în cuprinsul acestuia datele şi împrejurările în legătură cu un incident de frontieră, privind introducerea în ţară în mod ilegal de către inculpaţii Z.I. şi Z.M. a cantităţii de 2000 pachete ţigări, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual cu referire la dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 deoarece a fost comisă în legătură cu o infracţiune asimilată celor de corupţie.

De aceea, Curtea apreciază că recursul formulat de acest inculpat este nefondat.

2) În ceea ce priveşte recursul inculpatului M.L.D., acesta a invocat greşita reţinere a infracţiunilor în sarcina sa deoarece menţiunile din fişa de evidenţă sunt clare şi dovedesc că inculpatul nu le-a permis soţilor Z. să pătrundă pe teritoriul României, iar din convorbirile telefonice depuse la dosar rezultă că nu a comis fapta de abuz în serviciu cu intenţie, în sensul prejudicierii bugetului public şi faptul de a crea un avantaj material soţilor Z., motiv pentru care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Curtea constată că fapta calificată drept abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. constă în aceea că în calitate de controlor vamal, inculpatul M.L.D., cu ştiinţă nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, privind sancţionarea contravenţională şi confiscarea unui număr de 2000 pachete ţigări de provenienţă ucraineană, în temeiul prevăzut de art. 653 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din H.G. nr. 707/2006, ce se aflau în autoturismul X11, aparţinând inculpatului Z.M. şi Z.I. şi a permis intrarea acestora în România fără achitarea accizelor şi taxelor vamale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat şi un avantaj patrimonial inculpaţilor.

Din moment ce inculpatul a constatat că ţigările transportate de soţii Z. depăşeau cu mult cantitatea admisă pentru micul trafic de frontieră, dar nu a dispus sancţionarea acestora şi confiscarea ţigărilor nu se poate susţine că nu realizat producerea unei pagube.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, deşi inculpatul afirmă că a trecut în mod corect toate menţiunile în fişa de evidenţă, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a menţionat fictiv în fişa de evidenţă din 17 mai 2008 că autovehiculul cu nr. X11 ar fi fost întors în Ucraina, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual.

3) Inculpaţii Z.I. şi Z.M. au solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece probele administrate nu au caracter indubitabil.

Înalta Curte constată că declaraţiile martorilor confirmă înţelegerea dintre cei doi inculpaţi şi inculpatul C.G.I., înţelegere ce rezultă şi din conţinutul convorbirilor telefonice.

Cu privire la infracţiunea ce li s-a reţinut în sarcină, Curtea constată că această înţelegere între cei doi inculpaţi şi inculpatul C.G.I. privind trecerea frontierei de către cei doi cu o cantitate mai mare de ţigări decât cea permisă fără a fi sancţionată contravenţional, justifică reţinerea încadrării de complicitate la abuz în serviciu, deoarece aceştia erau beneficiarii folosului material realizat prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către vameşii şi poliţiştii de frontieră.

4) Aceleaşi considerente justifică şi respingerea recursului formulat de inculpatul Z.D. care a asigurat legătura telefonică dintre C.G.I. şi S.M. pentru ca acesta din urmă să intervină asupra comisarului F.N., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu în scopul de a permite intrarea în ţară a autoturismului X11, sprijinind astfel activitatea infracţională a inculpaţilor C.G.I. şi M.L.D.

5) Inculpatul S.M. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

Înalta Curte constată că din probele administrate rezultă că inculpatul S.M., în calitatea sa de director adjunct în cadrul D.P.F. Rădăuţi a intervenit telefonic în favoarea inculpaţilor C.G.I. şi M.L.D., întărindu-le acestora rezoluţia infracţională, ceea ce justifică încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu.

6) Inculpatul S.V.I. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta reţinută în sarcina sa nu există.

Înalta Curte constată că din probatoriul administrat rezultă că inculpatul S.S., în calitate de agent de poliţie de frontieră de la I.J.P.F. Suceava şi posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate „secret de serviciu”, la datele de 8 mai 2008 şi 14 mai 2008, i-a comunicat telefonic cumnatului său A.C., persoană neautorizată, date cu caracter „secret de serviciu” privind instituirea consemnului C.A.I., precum şi date privind ridicarea acestui consemn, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

7) Înalta Curte constată de asemenea că recursul Parchetului prin care a solicitat reindividualizarea pedepselor inculpaţilor, este nefondat.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea constată că atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, sancţiunile aplicate sunt adecvate gravităţii faptelor şi periculozităţii inculpaţilor, motiv pentru care nu se impune reindividualizarea lor.

Parchetul a criticat de asemenea greşita soluţionare a laturii civile a cauzei întrucât nu a ţinut cont de faptul că un experiment judiciar a demonstrat că în autoturism puteau fi transportate 4 baxuri de ţigări şi ca atare prejudiciul cauzat era în sumă de 9.610 RON, cu accesoriile aferente.

Înalta Curte constată că prima instanţă a rezolvat în mod corect latura civilă a cauzei bazându-şi soluţia pe cererea de constituire ca parte civilă şi pe declaraţiile martorilor F.N., B.M., O.G. şi nu pe experimente judiciare care atestă doar ipoteze şi nu certitudini în ceea ce priveşte numărul baxurilor de ţigări transportate.

Parchetul a mai criticat faptul că nu au fost anulate conform art. 348 C. proc. pen. înscrisurile falsificate de C.G.I. şi M.L.D.

Înalta Curte constată că documentele pentru care cei doi inculpaţi au fost condamnaţi pentru infracţiunea de fals intelectual, vizează traficul de frontieră, iar fapta reţinută în rechizitoriu vizează omisiunea menţionării unor aspecte ce ţin de trecerea frontierei, realizată de soţii Z. Cum aceste documente vizează însă şi alte împrejurări care reflectă adevărul, anularea înscrisurilor ar putea crea probleme privind evidenţa altor aspecte decât cele care îi viza pe inculpaţii Z.I. şi Z.M., motiv pentru care şi din această perspectivă soluţia instanţei este corectă.

8) În ceea ce priveşte recursul formulat de partea civilă, D.R.A.O.V. Iaşi, Curtea îl va respinge, motivarea fiind aceeaşi ca în cazul criticilor formulate de Parchet privind latura civilă.

Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile formulate, urmând ca în conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen. recurenţii să fie obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Suceava, de partea civilă D.R.A.O.V. Iaşi şi de inculpaţii C.G.I., M.L.D., Z.I., Z.M., Z.D., S.M. şi S.V.I. împotriva sentinţei penale nr. 5 din 20 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., admite cererea de scutire de amendă aplicată prin încheierea din 14 februarie 2013, cerere formulată de apărătorul desemnat din oficiu al recurentei inculpate Z.I., avocat S.E. şi exonerează apărătorul de la plata acesteia.

Obligă recurenta parte civilă D.R.A.O.V. Iaşi la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi C.G.I., M.L.D. şi S.M. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi Z.I., Z.M., Z.D., şi S.V.I. la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 102/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 1331/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1300/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1300/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs