ICCJ. Decizia nr. 1030/2013. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1030/2013
Dosar nr. 7120/2/2012
Şedinţa publică din 26 martie 2013
Deliberând asupra recursului declarat de condamnatul P.C. împotriva sentinţei penale nr. 507 din 6 decembrie 2012 constată:
Prin sentinţa penală nr. 507 din 6 decembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat P.C., încarcerat în prezent în Penitenciarul Jilava.
A obligat petentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa sentinţa penală nr. 507/2012 Curtea de apel a reţinut că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen. cu referire la art. 76 lit. a)) C. pen. este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 363 din 13 aprilie 2010, aşa cum a reţinut şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, care a dispus contopirea pedepselor, după repunerea în individualitatea lor a tuturor pedepselor aplicate prin mai multe sentinţe, pentru fapte concurente.
De asemenea, fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat petentul prin sentinţa penală nr. 363/2010, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, însă Curtea a constatat că în raport de sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acea hotărâre constituie de asemenea şi primul termen al recidivei reţinute de Curte la aplicarea pedepsei, împrejurare care împiedică aplicarea dispoziţiilor relative la concursul de infracţiuni, în pofida faptului că faptele sunt concurente de vreme ce pedeapsa aplicată pentru una dintre infracţiunile concurente a fost deja contopită anterior cu alte pedepse în raport de care s-a reţinut starea de recidivă la condamnarea ulterioară, neputând coexista şi recidiva şi concursul de infracţiuni, care implică tratamente juridice sancţionatorii diferite, primul termen al recidivei fiind constituit din prima condamnare care era definitivă în raport de cele două fapte săvârşite ulterior.
Faţă de aceste considerente, Curtea a apreciat că, în mod corect, s-a dedus prevenţia şi s-a dispus contopirea cu restul rămas neexecutat din sentinţa penală din 2005 a Tribunalului Bucureşti şi nu se impune deducerea întregii prevenţii şi a perioadei în care inculpatul a executat pedeapsa de 7 ani aplicată prin sentinţa Tribunalului Bucureşti, perioadă care a fost avută în vedere la condamnarea aplicată de Curte prin reţinerea stării de recidivă.
De asemenea instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 363 din 13 aprilie 2010, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 13 şi 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.C., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice fără permis de conducere.
În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.
A constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sunt concurente cu infracţiunile ale căror pedepse au fost contopite prin sentinţa penală nr. 388 din 01 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dâmbovita, secţia penală, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 18 octombrie 2007.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 388 din 01 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dâmbovita, secţia penală, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 18 octombrie 2007, în pedepsele componente: pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen. cu referire la art. 76 lit. a) C. pen., pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 197 din 04 februarie 2005 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 982 din 07 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A menţinut măsura revocării liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 560 din 11 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 3393 din 27 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a)) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. - aplicate prin prezenta, cu pedepsele de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 aplicată prin sentinţa penală nr. 1517/30 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penala nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie de Justiţie şi respectiv 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. aplicate prin sentinţa penală nr. 197 din 04 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penala nr. 982 din 07 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus perioada executată din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, de la 22 aprilie 2005 la 17 noiembrie 2009. în baza art. 35 alin. (4) C. pen. a menţinut pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, măsura confiscării cantităţii de 0,80 grame heroină în amestec cu cofeină depusă la I.G.P. - D.G.C.C.O.A. - Laboratorul de analize fîzico-chimice droguri, dispusă în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 557 din 18 octombrie 2007 emis de Tribunalul Dâmboviţa şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii aplicată prin prezenta hotărâre.
Prin sentinţa penală nr. 170 din data de 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.C., petentul din cauza de faţă, următoarele: în baza art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) din C. pen., a condamnat pe inculpatul P.C. la 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) - 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. în baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 1048 din 12 noiembrie 2009 a Judecătoriei Moreni, definitivă prin nerecurare, pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 886 zile, din pedeapsa de 7 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, (Dosar nr. 3842/2005), definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 30 mai 2006 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel că inculpatul P.C. va executa, în final, pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) - 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului P.C.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 05 iulie 2010, la zi, 20 aprilie 2011, inclusiv.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, cantităţii de 0,30 grame heroină indisponibilizată la I.G.P.R., conform dovezii (fila 163 vol. II d.u.p.).
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului, a sumei de 150 lei, provenită din vânzarea drogurilor.
Împotriva sentinţei penale nr. 507 din 06 decembrie 2012 a declarat recurs condamnatul P.C. solicitând contopirea pedepselor aplicate prin hotărâri anterioare.
Înalta Curte urmează să admită calea de atac formulată pentru următoarele considerente:
Din datele referitoare la mandatele de executare a pedepsei emise pe numele condamnatului P.C. rezultă că acesta are de executat pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 363/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti (24 august 2010
- 28 iulie 2013) şi sentinţa penală nr. 170/2011 a Curţii de Apel Bucureşti (29 iulie 2013 - 09 decembrie 2017).
Condamnatul a solicitat contopirea pedepselor stabilite prin sentinţele penale nr. 363/2010 şi nr. 170/2011, arătând că faptele pentru care au fost aplicate sunt concurente.
Pentru a fi admisă o contestaţie la executare în care se invocă art. 449 lit. a) C. proc. pen. (concursul de infracţiuni) acţiunea formulată de condamnat trebuie să îndeplinească două condiţii:
a) să se constate întrunite condiţiile pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului;
b) să nu fi fost deja constatată o formă a pluralităţii de infracţiuni în a cărei pedeapsă rezultantă să se regăsească sancţiunile stabilite pentru infracţiunile concurente.
În contestaţia la executare formulată de condamnatul P.C. fapta din 16 februarie 2010 (trafic de droguri) pentru care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 170/2011 este concurentă cu faptele din 26 septembrie 2004 (conducere fără permis şi fals privind identitatea) pentru care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 363/2010.
Sursa problemei în prezenta cauză, astfel cum a constatat instanţa de fond, rezultă din faptul că pronunţând o hotărâre de condamnare pentru trafic de droguri prin sentinţa penală nr. 170/2011, instanţa a revocat o liberare condiţionată dispusă de Judecătoria Moreni din executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 1517/2005 inclusă între pedepsele contopite conform sentinţei penale nr. 388/2007 alături de cele pronunţate prin sentinţa penală nr. 197/2005 şi 560/2000.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că prin sentinţa penală nr. 363/2010 în afara pronunţării unei hotărâri de condamnare pentru faptele cu care a fost investită (conducere fără permis şi fals privind identitatea) instanţa a descontopit pedepsele stabilite prin sentinţa penală nr. 388/2007 şi a aplicat o pedeapsă rezultantă în care au fost contopite sancţiunile pentru întreaga pluralitate nu numai cele pentru conducere fără permis şi fals privind identitatea, dar şi cele incluse în sentinţa penală nr. 388/2007 şi anume cele stabilite prin sentinţa penală nr. 1517/2005, sentinţa penală nr. 197/2005 şi sentinţa penală nr. 560/2000).
În consecinţă, la soluţionarea contestaţiei la executare, instanţa de fond a constatat că pedeapsa stabilită prin sentinţa penală nr. 170/2011 (pentru trafic de droguri) a fost deja contopită, ca urmare a reţinerii stării de recidivă, cu sancţiunea din sentinţa penală nr. 1517/2005 care la rândul său a fost contopită în sancţiunea rezultantă din sentinţa penală nr. 363/2010.
Din examinarea sentinţei de liberare condiţionată pronunţată de Judecătoria Moreni rezultă că la stabilirea pedepsei pentru recidivă prin sentinţa penală nr. 170/2011 a fost contopită sancţiunea pentru fapta de trafic de droguri ce a făcut obiectul cauzei cu restul de executat din sentinţa penală nr. 388/2007.
În concluzie, pedepsele pentru faptele care au făcut obiectul sentinţelor penale nr. 1517/2005, nr. 197/2005, nr. 560/2000 au fost contopite în sentinţa penală nr. 388/2007. Sentinţa penală nr. 388/2007 a fost avută în vedere atât în sentinţa penală nr. 363/2010 (la stabilirea concursului) cât şi în sentinţa penală nr. 170/2011 (la stabilirea recidivei).
Sentinţele penale nr. 170/2011 şi 363/2007 au într-adevăr ca element comun sentinţa penală nr. 388/2007, având în vedere că reprezintă condamnarea anterioară pentru stabilirea stării de recidivă în prima hotărâre şi respectiv condamnările pentru fapte concurente celei cu care a fost investită instanţa în cea de a doua hotărâre. Cele două fapte, conducere fără permis şi fals privind identitatea, care au făcut obiectul sentinţei nr. 363/2010 sunt însă independente de cele care au făcut obiectul sentinţei penale nr. 388/2007 şi pe cale de consecinţă nu au fost incluse în pedeapsa rezultantă din sentinţa penală nr. 170/2011, ca urmare a revocării liberării condiţionate din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 388/2007.
Această situaţie, luarea în considerare a pedepselor stabilite în sentinţa nr. 388/2007 în aplicarea pedepsei rezultante a altor două sentinţe, nu înlătură pluralitatea de infracţiuni sub forma concursului dintre faptele care au făcut obiectul sesizării de trafic de droguri (16 februarie 2010), respectiv conducere fără permis şi fals privind identitatea (26 septembrie 2004) comise înainte de rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 363 la 28 aprilie 2010. Pedepsele acestor infracţiuni, luate individual nu au fost avute în vedere între ele la stabilirea unei sancţiuni rezultante.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul declarat de condamnatul P.C. împotriva sentinţei penale nr. 507/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală. Va casa sentinţa penală recurată şi rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului P.C. prin sentinţa penală nr. 363/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, de 7 ani şi şase luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. stabilite prin sentinţa penală nr. 363/2010 şi pedepsele de 7 ani închisoare si 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C.pen, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 aplicată prin sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie de Justiţiei şi, respectiv, 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. aplicate prin sentinţa penală nr. 197 din 04 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penala nr. 982 din 07 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, şi sporul de 6 luni închisoare.
Va constata că fapta pentru care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă de la 16 februarie 2010), este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 363/2010 definitivă la 28 aprilie 2010, respectiv art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 13 şi 37 lit. a) C. pen. şi art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapte comise la 26 septembrie 2004).
Va constata că pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 170/2011, este compusă din pedeapsa de 4 ani şi şase luni închisoare pentru fapta prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi revocarea liberării condiţionate dispusă din executarea sentinţei nr. 388 din 01 octombrie 2007, conform sentinţei nr. 1048 din 12 noiembrie 2009 a Judecătoriei Moreni.
Va contopi pedepsele stabilite prin sentinţa penală nr. 363/2010 de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice fără permis de conducere, art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 13 şi 37 lit. a) C. pen., de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, aplicată prin sentinţa penală nr. 170/2011 şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, pe care o va spori cu şase luni, în final executând pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Va face aplicarea art. 71 alin. (1) - 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Va menţine măsura revocării liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 560 din 11 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 3393 din 27 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
Va menţine revocarea liberării condiţionate din sentinţa penală nr. 388 din 01 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penala, rămasă definitiva prin nerecurare la data de 18 octombrie 2007, dispusă conform sentinţei penale nr. 1048 din 12 noiembrie 2009 a Judecătoriei Mioveni.
Va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 05 iulie 2010, la zi, 26 martie 2013, inclusiv. Conform art. 35 alin. (4) C. pen. va menţine măsura de siguranţă a confiscării:
- cantităţii de 0,30 grame heroină indisponibilizată la I.G.P.R., conform dovezii (fila 163 vol. II d.u.p., dispusă în Dosarul nr. 7488/2/2010 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 170/2011);
- sumei de 150 lei, provenită din vânzarea drogurilor (dispusă în Dosarul nr. 7488/2/2010 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 170/2011);
- cantităţii de 0,80 gr heroina în amestec cu cofeină depusă la I.G.P. - D.G C.C O.A - Laboratorul de analize fizico-chimice droguri, dispusă în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitiva prin Decizia penala nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei.
Va anula mandatele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 363/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi sentinţei penale nr. 170/2011 a Curţii de apel Bucureşti, secţia I penală, şi va dispune emiterea unui nou mandat, conform prezentei.
În recurs cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul P.C. împotriva sentinţei penale nr. 507/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează sentinţa penală recurată şi rejudecând: Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului P.C. prin sentinţa penală nr. 363/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, de 7 ani şi şase luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. stabilite prin sentinţa penală nr. 363/2010 şi pedepsele de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C.pen, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. si art. 16 din Legea nr. 143/2000 aplicată prin sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie de Justiţiei şi, respectiv, 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. aplicate prin sentinţa penală nr. 197 din 04 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penala nr. 982 din 07 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi sporul de 6 luni închisoare.
Constată că fapta pentru care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 a Curţii de apel Bucureşti, art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă de la 16 februarie 2010), este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 363 definitivă la 28 aprilie 2010, respectiv art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 13 şi 37 lit. a) C. pen. şi art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapte comise la 26 septembrie 2004).
Constată că pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 170/2011, este compusă din pedeapsa de 4 ani şi şase luni închisoare pentru fapta prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi revocarea liberării condiţionate dispusă din executarea sentinţei nr. 388 din 01 octombrie 2007, conform sentinţei nr. 1048 din 12 noiembrie 2009 a Judecătoriei Moreni.
Contopeşte pedepsele stabilite prin sentinţa penală nr. 363/2010 de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice fără permis de conducere, art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 13 şi 37 lit. a) C. pen., de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, aplicată prin sentinţa penală nr. 170/2011 şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, pe care o sporeşte cu şase luni în final executând pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Face aplicarea art. 71 alin. (1) - 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine măsura revocării liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 560 din 11 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 3393 din 27 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
Menţine revocarea liberării condiţionate din sentinţa penală nr. 388 din 01 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penala, rămasă definitiva prin nerecurare la data de 18 octombrie 2007, dispusă conform sentinţei penale nr. 1048 din 12 noiembrie 2009 a Judecătoriei Moreni.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 05 iulie 2010, la zi, 26 martie 2013, inclusiv.
Conform art. 35 alin. (4) C. pen. menţine măsura de siguranţă a confiscării: cantităţii de 0,30 grame heroină indisponibilizată la I.G.P.R., conform dovezii (fila 163 vol. II d.u.p.), dispusă în Dosarul nr. 7488/2/2010 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 170/2011 ); sumei de 150 lei, provenită din vânzarea drogurilor (dispusă în Dosarul nr. 7488/2/2010 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 170/2011); cantităţii de 0,80 gr heroina în amestec cu cofeină depusă la I.G.P. - D.G.C.C.O.A. - Laboratorul de analize fizico-chimice droguri, dispusă în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitiva prin Decizia penala nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei.
Anulează mandatele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 363/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi sentinţei penale nr. 170/2011 a Curţii de apel Bucureşti, secţia I penală, şi dispune emiterea unui nou mandat, conform prezentei.
În recurs cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publiâă, astăzi 2 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 731/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1034/2013. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
