ICCJ. Decizia nr. 1070/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1070/2013

Dosar nr. 6747/30/2007

Şedinţa publică din 28 martie 2013

Prin Sentinţa penală nr. 523/PI din 30 decembrie 2011, Tribunalul Timiş, în rejudecare, a schimbat încadrarea juridică reţinută în sarcina inculpaţilor I.A.A. şi O.N.C., în sensul înlăturării prevederilor alin. (4) din conţinutul infracţiunii de înşelăciune.

Au fost condamnaţi inculpaţii:

- I.A.A. la o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare (13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) cu executare în regim de detenţie şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, deducându-se prevenţia de la 15 ianuarie 2007 până la 26 mai 2008, inclusiv;

- O.N.C. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare (10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) cu executare în regim de detenţie şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., inculpatul I.A.A. a fost obligat la plata de despăgubiri civile în cuantum de: 95:170,8 RON către partea civilă SNP P. SA; 60.072,95 RON şi penalizări de întârziere de 0,5% pe zi calculate de la data scadenţei şi până la plata efectivă a debitului; 68.352,28 RON către partea civilă SC B. SRL; 51.539,05 RON către partea civilă SC D.G. SRL; 6.367 RON către partea civilă SC B.C. SRL; inculpaţii I.A.A. şi O.N.C., în solidar, au fost obligaţi la despăgubiri civile în cuantum de: 86.917,30 RON către partea civilă SC G.T. SRL şi penalităţi de întârziere de la data scadenţei obligaţiei până la data plăţii efective; 41.657,33 RON către partea civilă SC B.G. SRL; 94.795,6 RON penalităţi de 1%/zi începând cu data scadentă până la plata efectivă a datoriei, către partea civilă SC P.O. SRL; 39.110,5148 RON către partea civilă SC L.D. SRL.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-au desfiinţat înscrisurile false: nota de comandă din 2 iulie 2002, delegaţia pentru ridicare mărfuri din 2 iulie 2002, fila CEC din 16 iulie 2002, facturile fiscale nr. X1 din 2 iulie 2002 şi nr. X2 din 2 iulie 2002, facturile nr. X3 din 2 iulie 2002 şi nr. X4 din 2 iulie 2002, ordinul de plată din 28 martie 2005, filele CEC X5 şi X6, comanda de marfă din 5 iunie 2006, factura fiscală din 28 iunie 2006, aviz de însoţire a mărfii din 28 iunie 2006, factura fiscală din 3 iulie 2006, aviz de însoţire a mărfii din 3 iulie 2006, factura fiscală din 10 iulie 2006, aviz de însoţire a mărfii din 10 iulie 2006, factura fiscală din 17 iulie 2006, aviz de însoţire a mărfii din 17 iulie 2006, facturile fiscale din 6 mai 2005, din 9 mai 2005, din 29 aprilie 2005, doar în ceea ce priveşte menţiunile nereale.

S-au restituit către inculpatul I.A.A. trei cartele O. cu seriile X7, X8 şi X9.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Timiş a reţinut, în esenţă, că:

a) La data de 2 iulie 2002, inculpatul I.A.A., printr-o persoană interpusă, rămasă neidentificată, a înşelat SC SNP P. SA, cu ocazia încheierii şi executării contractului de cumpărare a 44.490 litri benzină fără plumb, cauzându-i un prejudiciu de 89.925,1752 RON ce reprezenta contravaloarea mărfii pentru achitarea căreia a fost emisă fila CEC din 16 iulie 2002 (din carnetul primit de inculpatul la preluarea SC D.D. SRL), ce a fost refuzată la plată pentru lipsa de mandat a semnatarului şi lipsa totală a disponibilului bănesc, produse ce au fost valorificate de inculpat în aceeaşi zi, către SC Ţ.O. SRL, la preţul de 81.959,805 RON.

În realizarea activităţii infracţionale inculpatul a completat cu date nereale nota de comandă din 2 iulie 2002 şi delegaţia de ridicare mărfuri din 2 iulie 2002, determinându-l pe funcţionarul SC SNP P. SA să consemneze fără vinovăţie date fictive în facturile fiscale nr. X3 din 2 iulie 2002 şi nr. X4 din 2 iulie 2002 în baza cărora s-a livrat marfa de către partea civilă, iar pentru vânzarea mărfii către SC Ţ.O. SRL a mai completat cu date false facturile fiscale nr. X1 din 2 iulie 2002 şi nr. X2 din 2 iulie 2002; emise în calitate de furnizor de SC D.D. SRL, societate ale cărei părţi sociale au fost cumpărate de către acesta la data de 12 iunie 2002, fără ca ulterior să se efectueze menţiunile corespunzătoare la Registrul Comerţului.

Relevante pentru dovedirea vinovăţiei inculpatului I.A.A. au fost considerate declaraţiile martorilor Ş.E.D., G.D., S.I., C.I., C.T. şi o serie de înscrisuri sub semnătură privată falsificate.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi art. 290 C. pen.

b) La data de 28 martie 2005, inculpatul I.A.A., atribuindu-i calităţi neadevărate şi folosind un ordin de plata fals emis de SC B.R., a încercat să înşele SC I. SA cu ocazia achiziţionării a 48.800 kg grâu în valoare de 2.6132,4 RON, marfă care însă nu a fost livrată, s-a descoperit că ordinul de plată era fals.

Au fost avute în vedere în susţinerea activităţii ilicite a inculpatului declaraţiile martorului D.C., care l-a identificat după planşe foto pe inculpat ca fiind persoana ce s-a prezentat T.I.A., ale martorului T.I., concluziile expertizei criminalistice potrivit cărora facturile ce conţineau date nereale au fost completate de inculpat, precum şi o serie de înscrisuri false.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi art. 290 C. pen.

c) În perioada 8 mai 2006 - 29 iunie 2006, inculpatul I.A.A., prezentându-se cu numele T.I.A. şi în calitate de asociat unic al SC S.C. SRL (firmă pe care a preluat-o în septembrie 2005) a folosit filele CEC X5 şi X6 pe care le falsificase şi un bilet la ordin, refuzat pentru lipsă de disponibil, pentru a înşela SC T.E. SRL cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de cumpărare materiale electrice, cauzând un prejudiciu de 599.182,95 RON.

Declaraţiile martorilor M.C., M.C.A., N.D.S., D.O.M., B.P., B.Ş. şi B.L., instrumentele de plată falsificate ori respinse la plată pentru lipsă de disponibil, dat fiind că firmele erau în incidenţă majoră de plată, motiv pentru care li s-a interzis emiterea de bilete la ordin, precum şi înscrisurile sub semnătură privată completate cu date nereale au fost condus la stabilirea vinovăţiei inculpatului pentru acest act material.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

d) În perioada 28 iunie 2006 - 17 iulie 2006, inculpatul I.A.A., prezentându-se sub numele de S.A. şi în calitatea nereală de patron al SC M. SRL, a înşelat SC B. SRL cu prilejul încheierii şi executării unui contract având ca obiect cumpărarea de plasă de sârmă sudată, pentru achitarea mărfii predând fila CEC X7 ce a fost refuzată la plată pentru lipsă de mandat, a semnatarului, cauzând astfel un prejudiciu de 68.352,29 RON. În plus, fără a avea calitatea de reprezentant al SC M. SRL a efectuat, în mod repetat, comenzi de marfă, datele înscrise în cele 4 facturi fiscale şi în avizele de expediţie aferente, fiind nereale şi întocmite fără vinovăţie de angajaţii părţii civile.

Vinovăţia inculpatului a fost reţinută pe baza declaraţiilor testimoniale ale martorilor C.I., S.R., B.R.C., L.D., G.P., B.P., o parte dintre aceştia identificându-l pe inculpat după planşe foto ca fiind persoana care s-a prezentat în calitate de asociat al SC M. SRL, cu numele de S.A., precum şi a actelor ce cuprindeau menţiuni false.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

e) În perioada 24 iulie 2006 - 21 august 2006, inculpatul I.A.A. a înşelat SC D.G. SRL cu prilejul încheierii şi executării unui contract de cumpărare de piese de asamblare în valoare de 51.539,05 RON, pentru plata mărfii acesta predând în numele SC M. SRL un număr de 4 file CEC X8, X9, X10 şi X11, către martorul L.L. (şofer la SC D.G. SRL), refuzate la plată pentru lipsa de mandat a semnatarului. Cu ocazia livrărilor de marfă inculpatul a semnat în fals, în calitate de reprezentant al SC M. SRL, 5 facturi fiscale, iar o parte din marfa achiziţionată a vândut-o prin intermediul martorilor B.P. şi S.O. către SC T.C. SRL.

Activitatea infracţională a rezultat din declaraţiile martorilor N.D., S.A.M., L.L., V.L.A., S.A.A., B.P. şi S.O., recunoaşterea inculpatului după planşă foto efectuată de o parte dintre martori, înscrisurile falsificate.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

f) La datele de 9 ianuarie 2007 şi 10 ianuarie 2007, inculpatul I.A.A. i-a solicitat lui F.A.S., să se prezinte, în calitate de reprezentant al SC A.C. SRL, la sediul SC B.F.G. SRL cu pentru a ridica un număr de 6 anvelope, în valoare de 6.372 RON, în schimb urmând să predea fila CEC X12 şi un bilet la ordin, semnate şi ştampilate de către acesta, ce au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil.

Mijloacele de probă care au stat la baza reţinerii împrejurărilor faptice de către instanţa de fond au fost declaraţiile lui F.A.S., ale martorului cu identitate protejată L.Y., ale martorilor G.V.R., U.S., G.V., R.S., G.C., instrumentele de plată, facturile falsificate.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

g) La datele de 11, 12 şi 15 ianuarie 2007 inculpatul I.A.A., împreună cu alte persoane, a încercat să înşele SC F. SRL cu prilejul încheierii unui contract de cumpărare a unui număr de 12 anvelope, în valoare de 13.805,29 RON, pentru care s-a emis un bilet la ordin completat şi semnat de F.A.S., însă reprezentanţii societăţii vânzătoare au refuzat să elibereze marfa acestuia din urmă în lipsa prezentării unor documente suplimentare.

S-a reţinut vinovăţia inculpatului pe baza declaraţiilor numitului F.A.S., ale martorului cu identitatea protejată L.Y., ale martorilor S.C., C.F., B.D.S., a proceselor-verbale de redare a convorbirilor din care rezultă că inculpatul I.A.A. a discutat cu un reprezentant al SC F. SRL în legătură cu achiziţia de anvelope.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului I.A.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

h) În perioada aprilie - mai 2005, inculpaţii I.A.A. şi O.N.C., care s-au prezentat ca reprezentanţi ai SC C.O.C. SRL, i-au indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii SC G.T. SRL de la care au achiziţionat cantitatea de 42.290 litri motorină euro 3, cauzând un prejudiciu de 86.917,30 RON ce reprezintă contravaloarea unei părţi din marfa livrată şi neachitată, după ce în mai multe rânduri au făcut demersuri pentru a-i convinge de solvabilitatea firmei cumpărătoare, sens în care au plătit parţial preţul produselor, după care au emis o filă CEC completată şi semnată de cel de-al doilea inculpat, pentru ca apoi să-şi cesioneze părţile sociale către martorul N.L.I.

Relevante în susţinerea vinovăţiei celor doi inculpaţi au fost apreciate ca fiind declaraţiile martorilor P.S., C.M.M., R.I.S., M.M., M.G. şi N.L.I., procesele-verbale de recunoaştere după planşe foto, instrumentele de plată emise, facturile fiscale.

În drept, s-a constatat că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

i) În perioada 25 aprilie 2005 - 15 mai 2005, inculpaţii I.A.A. (complice) şi O.N.C. (autor), reprezentanţi ai SC C.O.C. SRL, au indus şi menţinut în eroare SC B.G. SRL, societate de la care au cumpărat 25.550 litri carburanţi, plătind o parte din preţul mărfii, pentru ca ulterior inculpatul O.N.C. să emită fila CEC X13, completând-o şi semnând-o, şi care a fost refuzată la plată pentru lipsă de disponibil, întrucât emitentul era în interdicţie bancară, cauzând astfel un prejudiciu de 41.657,33 RON.

Împrejurările de fapt au fost reţinute din coroborarea declaraţiilor martorilor B.I., M.G. cu concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 5 iunie 2006, cu facturile fiscale, actele emise de unităţile bancare.

j) La datele de 5 mai 2005 şi 6 mai 2005, inculpaţii I.A.A. şi O.N.C., acţionând în numele SC C.O.C. SRL, au înşelat reprezentanţii SC P.O. SRL cu prilejul încheierii şi executării unui contract de cumpărare a 32.484 litri carburanţi, cauzând un prejudiciu de 94.795,6 RON reprezentând contravaloarea mărfii livrate şi neachitate, pentru plata căreia s-a emis fila CEC X14 semnată la rubrica trăgătorului de inculpatul O.N.C., care a fost respinsă la plată pentru lipsă de disponibil. Cu toate că cei doi inculpaţi au promis părţii civile că urmau să plătească valoarea mărfii într-un final, au cesionat societatea în numele căreia au acţionat, lăsând neachitat debitul restant.

Relevante în susţinerea situaţiei de fapt au fost considerate declaraţiile martorilor T.S.D., P.I., M.D., I.I., concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, facturile fiscale, instrumentele de plată, adresele unităţii bancare.

k) La data de 25 mai 2005, inculpaţii I.A.A. (complice) şi O.N.C. (autor), folosind acelaşi mod de operare, au înşelat reprezentanţii SC L.D. SRL cu prilejul încheierii şi executării unui contract de cumpărare a 11.862 kg carburanţi (benzină euro 95 şi motorină eurodiesel, cauzând un prejudiciu de 39.110,75 RON, constând în preţul mărfii livrate şi neachitate, pentru plata căreia s-a emis fila CEC X15 semnată la rubrica trăgătorului de inculpatul O.N.C., care a fost respinsă la plată pentru lipsă de disponibil.

Mijloacele de probă reţinute în dovedirea vinovăţiei celor doi inculpaţi sunt depoziţiile martorilor L.N., P.M., adresele emise de unitatea bancară, instrumentele de plată refuzate pentru lipsă de disponibil.

În drept, s-a constatat că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

1) Inculpatul O.N.C. a încheiat în fals procesul-verbal de predare-primire din 31 mai 2005 prin care se atesta că o dată cu cesionarea SC C.O.C. SRL, martorului N.L.I. i-au fost predate acestuia diferite cantităţi de carburanţi pe care urma să le achite societăţilor de la care cei doi inculpaţi le cumpăraseră. În plus, acelaşi inculpat, în realizarea activităţii de inducere în eroare a SC P.O. SRL, SC G.T. SRL, a menţionat în cuprinsul mai multor facturi fiscale pe care le-a completat date nereale.

Activitatea infracţională desfăşurată O.N.C. s-a reţinut pe baza concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, a declaraţiilor martorilor N.L.I., P.I., B.M.O., facturilor fiscale falsificate.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa de fond a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispoziţiilor alin. (4) din conţinutul infracţiunii de înşelăciune şi care se referă la inducerea în eroare şi prin emiterea de file CEC, întrucât nu sunt întrunite condiţiile pentru emiterea unor astfel de instrumente de plată (nu exista specimen de semnătură; fila CEC nu a fost semnată de persoana care avea drept de semnătură în bancă sau beneficiarul ştia că la data emiterii fila CEC nu putea fi încasată).

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I.A.A. s-au avut în vedere cele 11 acte materiale comise (9 în formă consumată şi 2 în formă tentată), care au condus la producerea unui prejudiciu total de 1.077.850 RON, modalitatea în care a organizat ampla activitate infracţională din care rezultă o specializare a acestuia în acţiuni de înşelare a agenţilor economici, dar şi poziţia sa procesuală de nerecunoaştere, motiv pentru care s-a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 16 ani închisoare ar asigura scopul prevăzut de art. 52 C. pen., însă dat fiind principiul de drept potrivit căruia este interzisă agravarea situaţiei în propria cale de atac, a fost menţinută pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată acestuia în primul ciclu procesual, respectiv anterior admiterii apelului său şi trimiterii cauzei spre rejudecare.

Pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată s-a stabilit o pedeapsă de un an închisoare.

Raportat la inculpatul O.N.C., tribunalul a reţinut că a comis 4 acte materiale de înşelăciune în formă consumată, cauzând un prejudiciu 262.479 RON, implicarea sa alături de coinculpatul I.A.A. în activitatea infracţională având un rol important, fapt pentru care a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 12 ani închisoare s-ar impune a-i fi aplicată, însă pentru aceleaşi raţiuni ca cele anterior dezvoltate a fost menţinută pedeapsa de 10 ani închisoare.

În raport de natura şi gravitatea infracţiunii de înşelăciune, instanţa de fond a interzis celor doi inculpaţi, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a fi administratori ai unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Pe latură civilă inculpaţii au fost obligaţi la repararea prejudiciului produs prin activitatea infracţională, în raport de contribuţia fiecăruia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii I.A.A. şi O.N.C.

Inculpatul I.A.A. a solicitat admiterea apelului şi trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale întrucât nu i-a fost respectat dreptul la apărare, avocatului său nepermiţându-i-se să participe la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală, iar rechizitoriul nu a fost vizat de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 264 alin. (3) C. proc. pen.

S-a mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât judecătorul fondului nu a administrat anumite probatorii pe care le încuviinţase, nu a pus în discuţia părţilor schimbarea de încadrare juridică, a respins administrarea unor mijloace de probă, şi nu în ultimul rând, nu s-a conformat deciziei de trimitere spre rejudecare dată de instanţa de apel, sens în care nu a clarificat anumite împrejurări de fapt.

Inculpatul O.N.C., prin apărătorul din oficiu, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 109/A din 31 mai 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca nefondate apelurile celor doi inculpaţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar a constatat că judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a materialului probator, în baza căruia a reţinut starea de fapt.

În acest context, s-a reţinut pe baza declaraţiilor martorilor Ş.E.D., G.D., S.I., C.T., B.E., înscrisurilor, raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, că, la data de 2 iulie 2002, inculpatul I.A.A., prin intermediul unei persoane neidentificate, a înşelat SC SNPO P. SA cu ocazia încheierii contractului de cumpărare a 44.490 litri benzină fără plumb, cauzând un prejudiciu de 89.925,1752 RON, prin neachitarea mărfii, pe care în aceeaşi zi a vândut-o altei societăţi. La realizarea activităţii infracţionale inculpatul s-a folosit şi de mijloace frauduloase constând în înscrisuri falsificate, inclusiv file CEC semnate de o persoană care nu fusese împuternicită cu drept de semnătură în bancă.

Coroborând depoziţiile martorilor D.C., A.F., T.I.B., C.V., U.I., s-a constatat că, la 28 martie 2005, inculpatul I.A.A. a încercat să înşele SC "I." SA folosind mijloace frauduloase prin atribuire de calităţi false şi a unui ordin de plată fals, cu ocazia încheierii şi executării contractului de achiziţionare a 48.800 kg grâu, marfă care însă nu a mai fost livrată întrucât vânzătorul a descoperit că ordinul de plată era fals.

Din declaraţiile martorilor M.C., M.C.A., N.D.S., D.O.M., B.Ş., B.L., înscrisuri, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că, în perioada 8 mai 2006 - 29 iunie 2006, inculpatul I.A.A. a înşelat SC T.E. SRL prin cumpărarea de materiale electrice, pentru achitarea cărora a folosit o filă CEC şi un bilet la ordin falsificate, cauzând astfel un prejudiciu de 599.182,95 RON.

S-a mai reţinut că, în perioada 28 iunie 2006 - 17 iulie 2006, acelaşi inculpat a înşelat SC B. SRL, firmă de la care a cumpărat plasă de sârmă sudată, marfă pe care nu a achitat-o cauzând un prejudiciu de 68.352,29 RON, aşa cum rezultă din depoziţiile martorilor C.I., B.R.C., S.R., L.D., G.P., B.P., C.A.V., C.O.M.

În perioada 24 iulie 2006 - 21 august 2006, inculpatul I.A.A. a înşelat SC D.G. SRL, societate căreia i-a înmânat pentru plata mărfii achiziţionate 5 file CEC fără acoperire, cauzând un prejudiciu de 51.539,05 RON, instrumentele de plată fiind semnate de o terţă persoană rămasă neidentificată, împrejurări faptice dovedite de declaraţiile martorilor N.A., S.A.M., L.L., S.O., B.P.

Declaraţiile martorilor G.V.R., U.S., R.S., G.C., precum şi ale martorului cu identitate protejată L.Y. au susţinut acuzaţia că în datele de 9 ianuarie 2007 şi 10 ianuarie 2007, inculpatul I.A.A., în calitate de complice, a contribuit la înşelarea SC B.C. SRL cu prilejul încheierii contractului de cumpărare a şase anvelope, rămase neachitate cauzând un prejudiciu de 6.372 RON.

Încercarea aceluiaşi inculpat de a înşela SC F. SRL de la care a cumpărat 12 anvelope, pentru plata cărora a fost predat un bilet la ordin fără acoperire, cauzându-se un prejudiciu de 13.805,29 RON, a fost reţinută din coroborarea declaraţiilor lui F.A.S., ale martorilor S.C., C.F., B.D.S., ale martorului cu identitate protejată L.Y. şi ale proceselor-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice.

În perioada aprilie - mai 2005, inculpaţii I.A.A. şi O.N.C. au înşelat SC G.M.T. SRL cumpărând 42.290 litri de motorină, pentru achitarea mărfii inculpatul O.N.C. predând o filă CEC refuzată la plată din lipsa totală de disponibil şi astfel au cauzat un prejudiciu de 86.917,30 RON, situaţie de fapt reţinută în apel pe baza depoziţiilor martorilor P.S., C.M.M., R.S., M.M. şi înscrisurilor.

Declaraţiile martorilor B.I. şi M.G., concluziile constatării tehnico-ştiinţifice au dovedit împrejurarea că, în perioada 25 aprilie 2005 - 15 mai 2005, inculpaţii O.N.C. şi I.A.A., prin folosirea de mijloace frauduloase au înşelat SC B.G. SRL, cu ocazia executării contractului de cumpărare a 25.550 litri carburanţi, inculpatul O.N.C. predând o filă CEC refuzată la plată din lipsă de disponibil, creând astfel un prejudiciu de 41.657,33 RON.

S-a mai reţinut din coroborarea declaraţiilor martorilor T.S.D., P.I., I.I., raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, înscrisurilor, că, la datele de 5 mai 2005 şi 6 mai 2005, inculpaţii I.A.A. şi O.N.C., prin folosire de mijloace frauduloase, au înşelat SC P.O. SRL, firmă de la care au cumpărat carburanţi, folosind tot o filă CEC refuzată la plată din lipsă de disponibil, cauzând un prejudiciu de 94.795,6 RON.

Declaraţiile martorilor L.N., P.M. şi N.L. şi înscrisurile au fost reţinute ca fundament al vinovăţiei inculpaţilor O.N.C. şi I.A.A., care la 25 mai 2005, prin folosire de mijloace frauduloase au înşelat SC L.D. SRL, întrucât în vederea executării contactului de achiziţie carburanţi au predat o filă CEC refuzată la plată din lipsă de disponibil, producând un prejudiciu de 39.110,75 RON.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor N.L.I. şi P.I. şi ale concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat şi faptul că inculpatul O.N.C. a falsificat "Proces-verbal de predare-primire încheiat azi, 31 mai 2005", înscris pe care l-a folosit şi în faza de urmărire penală.

S-a mai constatat că judecătorul fondului a reţinut în mod corect că faptele celor doi inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 290 C. pen., ambele în formă continuată, înlăturând în mod justificat dispoziţiile alin. (4) ale infracţiunii de înşelăciune, întrucât nu erau întrunite condiţiile pentru emiterea de file CEC.

S-a apreciat de instanţa de prim control judiciar că nu le-a fost încălcat inculpaţilor dreptul la apărare prin faptul că judecătorul fondului nu a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei, întrucât înlăturarea dispoziţiilor alin. (4) din conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 215 C. pen. le-a fost favorabilă.

Vinovăţia celor doi inculpaţi a fost reţinută de instanţa de apel în raport de ansamblul probator administrat în cauză şi la care a făcut referire, astfel că s-a apreciat ca fiind nefondate apărările acestora de a fi achitaţi în baza art. 10 lit. c) sau d) C. proc. pen.

S-a mai constatat că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a tratamentului sancţionator în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Pe latură civilă s-a apreciat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Au fost respinse toate excepţiile procedurale şi nulităţile privind urmărirea penală invocate de inculpaţi, constatându-se că nu le-a fost încălcat dreptul la apărate în condiţiile în care în faza judecăţii au avut dreptul de a propune probe direct şi nemijlocit, iar neconfirmarea rechizitoriului de procurorul ierarhic poate fi suplinită în faţa instanţei, aşa cum a statuat instanţa supremă într-un recurs în interesul legii.

Neadministrarea unor probe încuviinţate s-a apreciat că nu atrage nulitatea hotărârii instanţei de fond, întrucât acestea pot fi administrate şi în calea de atac a apelului, care este integral devolutivă, însă instanţa de prim control judiciar, considerând ca fiind neutile cauzei probele deja încuviinţate de judecătorul fondului, a revenit asupra acestei dispoziţii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs inculpaţii I.A.A. şi O.N.C., criticând-o sub aspect de nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpatul I.A.A. a solicitat achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa întrucât probele administrate în cauză nu-i dovedesc vinovăţia, cu atât mai mult cu cât nu a semnat filele CEC respinse la plată pentru lipsă de disponibil, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepselor aplicate în raport de circumstanţele cauzei.

Inculpatul O.N.C. a solicitat încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială a răspunderii penale, reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., întrucât deşi a recunoscut comiterea infracţiunii de înşelăciune instanţa de fond nu i-a adus la cunoştinţă aceste prevederi, înlăturarea alin. (5) din conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 215 C. pen., având în vedere că activitatea sa infracţională nu a avut ca rezultat consecinţe deosebit de grave, precum şi redozarea pedepsei.

Examinând hotărârile atacate atât prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14, 15, 17, 17² şi 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată ca fiind fondate recursurile inculpaţilor I.A.A. şi O.N.C. pentru următoarele considerente:

În condiţiile art. 385⁹ pct 15 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, iar potrivit dispoziţiilor art. 124 C. pen., prescripţia înlătură "tragerea la răspundere penală a persoanei fizice oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenele prevăzute în art. 122 C. pen. sunt depăşite cu încă jumătate.

În speţă, inculpatul O.N.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă pedepsită de C. pen. cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă şi pentru care prescripţia specială intervine în situaţia în care termenul de 5 ani stabilit în art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost depăşit cu încă jumătate.

Calculând termenul de prescripţie specială de 7 ani şi 6 luni prin raportare la data comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (perioada aprilie - mai 2005), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta s-a împlinit la 1 decembrie 2012, când a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul O.N.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Hotărârea recurată este supusă casării prin prisma cazului prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., atunci când este contrară legii sau dacă prin intermediul acesteia s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, act normativ intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei se face conform procedurii simplificate doar în cazul în care sunt întrunite cumulativ două condiţii, respectiv inculpatul recunoaşte faptele astfel cum au fost reţinute prin actul de sesizare al instanţei până la începerea cercetării judecătoreşti şi solicită ca soluţionarea cauzei să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Chiar dacă în speţă cercetarea judecătorească a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, inculpatul O.N.C. ar fi putut solicita aplicarea dispoziţiilor referitoare la procedura recunoaşterii vinovăţie conform art. XI din O.U.G nr. 121/2011, publicată în M.Of. nr. 931/29.12.2011, la primul termen de judecată cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv, în apel, la data de 5 aprilie 2012, în condiţiile în care hotărârea primei instanţe a fost pronunţată la data de 30 decembrie 2011, dezbaterile în cauză având loc la ultimul termen de judecată din 30 noiembrie 2011, lucru pe care însă nu l-a făcut întrucât a lipsit.

Omisiunea organului judiciar de a aduce la cunoştinţă dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. atrage nulitatea relativă în condiţiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen., şi nu nulitatea absolută a hotărârii, întrucât nu se încadrează în cazurile care potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol cad sub incidenţa sancţiunii nulităţii absolute.

Fiind vorba de o nulitate relativă, care intervine în măsura în care i-a fost produsă inculpatului o vătămare, poate determina anularea deciziei penale numai dacă a fost invocată la termenul la care instanţa trebuia să îi aducă la cunoştinţă dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., adică la data de 5 aprilie 2012.

Cum însă la acest termen de judecată, inculpatul O.N.C. nu s-a prezentat, instanţa de apel nu a înţeles să aducă în discuţie efectele procedurii recunoaşterii de vinovăţie, astfel că în condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., eventuala vătămare ce i-a fost cauzată prin nerespectarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen., a fost acoperită.

În cazul infracţiunii de înşelăciune, comisă în formă continuată, rezultatul activităţii infracţionale este unic şi reprezintă suma prejudiciilor produse prin fiecare act material care intră în conţinutul infracţiunii unice şi, prin urmare, dacă valoarea totală a pagubei depăşeşte suma de 200.000 RON, sunt incidente prevederile art. 215 alin. (5) C. pen.

În speţă, inculpatul O.N.C. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţele inferioare pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, infracţiune în al cărei conţinut constitutiv sunt incluse 4 acte materiale comise cu ajutorul coinculpatului I.A.A. în dauna SC G.T. SRL (86.917,30 RON), SC B.G. SRL (41.657,33 RON), SC P.O. SRL (94.795,6 RON) şi SC L.D. SRL (39.110,5148 RON).

Împrejurarea că sumele care reprezintă prejudiciul cauzat fiecărei părţi vătămate nu depăşeşte cuantumul de 200.000 RON nu are relevanţă sub aspectul încadrării juridice, întrucât pentru a fi înlăturată incidenţa dispoziţiilor privind consecinţele deosebit de grave faţă de infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, ar trebui ca valoarea totală a pagubei să fie inferioară acestei limite.

Or, în speţă, se constată că pragul cerut de lege pentru reţinerea prevederilor art. 215 alin. (5) C. pen. este depăşit, fără să fie avute în vedere şi penalităţile de întârziere, aşa cum a invocat inculpatul O.N.C. în apărarea sa.

Totalul prejudiciilor produse prin fiecare acţiune ce intră în conţinutul infracţiunii de înşelăciune în formă continuată este superior limitei de 200.000 RON şi la stabilirea acestuia nu au fost incluse penalităţile de întârziere, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de inculpatul O.N.C.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura acestora sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat asupra soluţiei. Aşadar, greşita examinare a probelor administrate la instanţa de fond, sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe demonstrează existenţa unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reţinerea situaţiei de fapt.

Ca atare, existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanţei de prim control judiciar, prin prisma dispoziţiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen.

În speţă, inculpatul I.A.A., în cadrul motivelor de recurs dezvoltate în şedinţă publică, nu a fost în măsură să evidenţieze vreo contradicţie evidentă şi controversată între conţinutul probelor şi împrejurările de fapt stabilite de către instanţele inferioare, fiind neîntemeiate susţinerile acestuia că nu a săvârşit infracţiunile de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată reţinute în sarcina sa.

Din elementele de fapt, corect stabilite de tribunal şi însuşite de instanţa de prim control judiciar, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti - declaraţiile reprezentanţilor părţilor civile, ale martorilor Ş.E.D., G.D., S.I., C.T., B.E., D.C., A.F., T.I.B., C.V., U.I., M.C., M.C.A., N.D.S., D.O.M., B.Ş., B.L., C.I., B.R.C., S.R., L.D., G.P., B.P., C.A.V., C.O.M., N.A., S.A.M., L.L., S.O., B.P., G.V.R., U.S., R.S., G.C., P.S., C.M.M., M.M., B.I., M.G., T.S.D., P.I., I.I., L.N., P.M., N.L. şi ale martorului cu identitate protejată L.Y., concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică, înscrisuri, ordine de plată respinse pentru lipsă de disponibil, relaţii de la unităţile bancare şi nu în ultimul rând declaraţiile coinculpatului O.N.C., dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia inculpatului I.A.A., care în perioada 2002 - 2005 a indus în eroare mai multe societăţi comerciale, prin diferite mijloace frauduloase, cu ocazia încheierii sau executării de contracte de cumpărare marfă, pentru plata căreia a emis sau prezentat ordine de plată fără acoperire respinse de unităţile bancare pentru lipsa de disponibil a trasului sau interdicţie bancară a acestuia.

De fapt, prin criticile formulate se tinde la o reapreciere a materialului probator din perspectiva unor raţionamente care în opinia inculpatului I.A.A. ar putea demonstra că nu există probe în susţinerea activităţii infracţionale pentru care a fost condamnat, operaţiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înăuntrul limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanţei atributul de a proporţionaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta şi făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancţiunea să fie capabilă să-şi atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, atât judecătorul fondului, cât şi instanţa de prim control judiciar nu au făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor I.A.A. şi O.N.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, ignorând împrejurările în care s-a comis activitatea infracţională, cât şi a datelor care caracterizează persoana acestora.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul O.N.C., se constată că activitatea infracţională comisă de acesta se întinde pe un interval scurt de timp (2 luni), concretizându-se într-o implicare minimă doar în 4 acţiuni de inducere în eroare, împrejurări care, în concret, îi conferă o gravitate mai redusă în raport de gradul de pericol social ridicat pe care legiuitorul i l-a stabilit în mod generic infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

Pe de altă parte, trebuie evaluată şi conduita inculpatului atât înainte, cât şi după comiterea infracţiunilor, relevante fiind lipsa antecedentelor penale, poziţia sinceră, situaţia familială, acesta având în întreţinere copii minori, demersurile făcute în vederea acoperirii prejudiciului, date care, în opinia Înaltei Curţi, justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În acest context este de menţionat că datelor care caracterizează persoana inculpatului O.N.C. se impune a li se da o mai mare eficienţă şi în raport de împrejurările comiterii faptelor şi gravitatea acestora, astfel că aplicarea unui tratament sancţionator mai blând, respectiv reducerea pedepsei principale la 5 ani închisoare şi în mod corespunzător a pedepsei complementare la o durată de 3 ani, este suficient pentru a asigura reeducarea acestuia şi realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Chiar dacă activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul I.A.A. este amplă, întinzându-se pe durata mai multor ani (2002 - 2005), iar implicarea sa a fost determinată în realizarea acţiunilor de inducere în eroare, Înalta Curte apreciază că dată fiind durata lungă de timp ce a trecut de la comiterea faptelor, respectiv 8 ani, precum şi faptul că acesta este infractor primar, se impune o redozare a pedepsei aplicate pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, în sensul reducerii cuantumului său până la limita minimă prevăzută de lege, adică 10 ani închisoare.

Constatând, aşadar, că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. (2) lit d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţii I.A.A. şi O.N.C., casând în totalitate decizia atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 523/PI din 30 decembrie 2011 a Tribunalului Timiş şi, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată inculpatului I.A.A. în pedepsele componente, repunându-le în individualitatea lor, va reduce pedeapsa principală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare, urmând să o contopească cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final inculpatul având de executat, în regim de detenţie, pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului O.N.C. în pedepsele componente, repunându-le în individualitatea lor, va reduce pedeapsa principală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41. alin. (2) C. pen. de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare şi cea complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. de la 5 ani la 3 ani, încetând procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, cheltuielile judiciare urmând să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii I.A.A. şi O.N.C. împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 31 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează în totalitate decizia atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 523/PI din 30 decembrie 2011 a Tribunalului Timiş şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată recurentului inculpat I.A.A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului I.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 lit. c) C. pen., contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Constată că inculpatul I.A.A. este arestat în altă cauză.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată recurentului inculpat O.N.C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat I.A.A., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat O.N.C., în sumă de 75 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 28 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1121/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 402/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 1070/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1070/2013. Penal