ICCJ. Decizia nr. 1121/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1121/2013
Dosar nr. 879/109/2012
Şedinţa publică din 1 aprilie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 473 din 13 iunie 2012, Tribunalul Argeş a condamnat pe inculpaţii J.I.L. şi A.R.C. la câte:
- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. şi ped. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen.;
- 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. şi ped. de art. 181 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen.;
- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. şi ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen.;
- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. şi ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., a contopit pedepsele şi a aplicat inculpaţilor pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere.
În baza art. 862 C. pen., a fixat termene de încercare de câte 5 ani pentru fiecare inculpat.
A dispus ca pe durata termenelor de încercare inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută la lit. a), să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, conform programului ce va fi stabilit de acest serviciu.
A atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii.
În baza art. 357 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului J.I.L. perioada de reţinere de 24 de ore de la 27 martie 2011 la 28 martie 2011.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a admis, în parte, acţiunile civile şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor la plata sumelor de:
- 5.000 RON daune morale către partea civilă I.F.C.;
- 15.000 RON daune morale către partea civilă M.G.;
- 3.000 RON daune morale către partea civilă S.F.C.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare, din care câte 75 RON fiecare reprezentând onorariu avocat oficiu M.C., conform împuternicirii avocaţiale din oficiu nr. 2083 din 17 aprilie 2012.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că inculpatul J.I.L., agent de poliţie judiciară, din luna septembrie 2009 a lucrat la Postul de Poliţie al com. Corbeni, jud. Argeş, iar din luna iulie 2010, la Postul de Poliţie al com. Băiculeşti, jud. Argeş; în cursul anului 2009, inculpatul a cunoscut pe partea civilă I.F.C., patronul unui restaurant din Mun. Curtea de Argeş, jud. Argeş, iar după câteva luni, au ajuns la unele neînţelegeri.
La data de 26 martie 2011, în jurul orelor 12:00, inculpatul J.I.L. s-a întâlnit cu inculpatul A.R.C. în com. Poienarii de Argeş, localitatea natală a celor doi şi au mers la discotecă în com. Ciofrângeni, unde s-au întâlnit cu martorul F.S.; în jurul orei 2:30 din data de 27 martie 2011, cei doi inculpaţi, însoţiţi de martor, au plecat cu autoturismul inculpatului J.I.L. spre Mun. Curtea de Argeş cu intenţia de a merge la Barul M. Înainte de a intra în bar, în parcare, cei doi inculpaţi s-au dezbrăcat de haine, rămânând în bustul gol.
În jurul orei 5:00, inculpaţii împreună cu martorul F.S., s-au deplasat la Restaurantul S. din Mun. Curtea de Argeş. Ajunşi în parcarea restaurantului, inculpaţii au ameninţat persoanele prezente, iar când au intrat în local, fără niciun motiv, au lovit o parte dintre persoanele prezente.
Martorul F.S., constatând că a început scandalul şi auzind ţipete, a fugit de la locul faptei. Pe timpul agresiunii, s-a tulburat grav liniştea publică, a fost spart un geam de la intrarea în restaurant şi 2 pahare, iar patronul restaurantului nu a depus plângere pentru infracţiunea de distrugere.
Cei doi inculpaţi au lovit mai multe persoane, respectiv şi pe părţile vătămate constituite părţi civile. Conform Raportului medico-legal nr. X1/2011, partea civilă M.G. a prezentat leziuni traumatice, posibil produse prin lovire cu sau de corp dur ce pot data din data de 27 martie 2011, pentru care a necesitat circa 40 zile îngrijiri medicale de la producere, partea civilă I.F.C. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur ce pot data din aceeaşi dată şi care au necesitat pentru vindecare circa 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, iar partea civilă S.F.C. a prezentat leziuni traumatice, posibil produse prin lovire cu şi de corp dur, care pot data din 27 martie 2011 şi au necesitat pentru vindecare circa 3 - 4 zile îngrijiri medicale.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpaţilor J.I.L. - agent de poliţie judiciară şi A.R.C. care, în noaptea de 27 martie 2011, au pătruns în Restaurantul S. din Mun. Curtea de Argeş, jud. Argeş, unde au provocat scandal, tulburând grav liniştea publică şi lovind mai multe persoane din local, printre care părţile vătămate I.F.C., M.G. şi S.F.C., provocându-le leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile, 40 zile şi, respectiv, 3 - 4 zile îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. şi două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., fapte aflate în concurs.
Deoarece în cauză s-a făcut dovada vinovăţiei inculpaţilor în ce priveşte săvârşirea celor patru infracţiuni, tribunalul a dispus condamnarea acestora.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate celor doi inculpaţi s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., gravitatea faptelor săvârşite, pericolul social concret al infracţiunilor, modalitatea de săvârşire a faptelor, urmările produse, numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea fiecărei părţi vătămate, faptul că inculpatul J.I.L. este agent de poliţie judiciară şi cunoscut fără antecedente penale, iar inculpatul A.R.C. este cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea inculpaţilor care au recunoscut şi regretat faptele, faptul că soluţionarea cauzei s-a făcut la cererea inculpaţilor în baza probelor administrate la urmărirea penală şi limitele de pedeapsă, reduse potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins prin condamnarea inculpaţilor la pedeapsa închisorii pentru cele 4 infracţiuni, contopirea pedepselor, fără aplicarea unui spor de pedeapsă, precum şi suspendarea pedepselor sub supraveghere, deoarece scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare, iar pronunţarea condamnării inculpaţilor constituie un avertisment serios pentru aceştia în sensul de a nu mai săvârşi alte fapte penale.
În concluzie, tribunalul a condamnat pe inculpaţii J.I.L. şi A.R.C., conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpaţii J.I.L. şi A.R.C.
Parchetul a solicitat schimbarea modalităţii de executare, dar şi a pedepselor pentru cei doi inculpaţi, prin aplicarea dispoziţiilor art. 57 C. pen.
În susţinerea acestui motiv, parchetul a arătat că infracţiunile au fost comise cu violenţă, tulburând grav liniştea publică, iar calitatea de agent de poliţie judiciară pe care o avea la momentul respectiv inculpatul J.I.L. justifică o nouă individualizare judiciară a pedepsei şi a modalităţii de executare.
Inculpatul J.I.L. a solicitat efecte judiciare mai accentuate determinate de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei şi executării acesteia în condiţiile art. 81 C. pen.
În susţinerea acestei cereri, inculpatul a invocat circumstanţele sale personale, ce vizează vârsta, personalitatea, recunoaşterea faptei, atitudinea de regret faţă de consecinţele resimţite de partea vătămată, dar şi împrejurarea că infracţiunea a fost săvârşită în afara orelor sale de program, şi nu în exercitarea atribuţiunilor sale de serviciu.
Inculpatul A.R.C. a solicitat înlăturarea dispoziţiei referitoare la plata daunelor morale în bani şi obligarea sa, ca despăgubire morală, la publicarea hotărârii definitive într-un ziar naţional şi local.
Prin Decizia penală nr. 110/A din 15 octombrie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş împotriva Sentinţei penale nr. 473 din data de 13 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 879/109/2012.
A desfiinţat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a adăugat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni aplicată fiecăruia dintre inculpaţii J.I.L. şi A.R.C. un spor de 6 luni, urmând ca inculpaţii să execute fiecare pedeapsă totală de 3 ani închisoare.
A majorat termenul de încercare pentru inculpatul J.I.L. de la 5 ani la 6 ani, iar pentru inculpatul A.R.C. de la 5 ani la 5 ani şi 6 luni.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii J.I.L. şi A.R.C., împotriva aceleiaşi sentinţe.
A menţinut în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A obligat pe fiecare dintre apelanţii inculpaţi J.I.L. şi A.R.C. la câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial al avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Examinând hotărârea apelată atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a apreciat că numai apelul parchetului este întemeiat, cele ale inculpaţilor urmând a fi respinse ca nefondate.
S-a constatat că situaţia de fapt nu a fost contestată de apelanţi, ci doar individualizarea judiciară a pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia.
În acest sens, s-a reţinut că, în operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, prima instanţă a cuantificat corespunzător dispoziţiile art. 72 C. pen., însă a ignorat împrejurările în care au fost săvârşite infracţiunile, în sensul art. 33, 34 C. pen.
S-a apreciat că la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată fiecărui inculpat, s-ar fi impus aplicarea unui spor, care să releve gravitatea concursului de infracţiuni, reţinut în sarcina lor, iar prin majorarea pedepsei rezultante stabilite de prima instanţă pentru fiecare inculpat, scopul preventiv-educativ al pedepsei va fi atins, cu siguranţă, deoarece inculpaţii vor conştientiza ca pe viitor să se abţină de la săvârşirea vreunei fapte prevăzute de legea penală, cu atât mai mult cu cât sporul de pedeapsă va fi reflectat şi în termenul de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.
S-a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei reglementată de dispoziţiile art. 861 C. pen. este adecvată situaţiei juridice a fiecărui inculpat şi proporţională cu gravitatea faptei, dar şi împrejurările favorabile inculpaţilor şi invocate de aceştia în circumstanţiere.
Totodată, s-a apreciat că o eventuală aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen. ar duce la ridiculizarea modalităţii de executare, care este mult mai permisivă decât cea stabilită de către prima instanţă.
Nici executarea pedepsei în condiţii de penitenciar nu a fost considerată ca adecvată întrucât sancţiunea s-ar transforma într-o formă represivă, cu consecinţa producerii unor suferinţe mult mai mari decât cele care rezultă în mod firesc din condamnare.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că a fost soluţionată în mod corespunzător de către prima instanţă, care a dispus obligarea celor doi inculpaţi, în solidar, la acoperirea prejudiciului moral suferit de cele trei părţi civile.
Instanţa de apel nu a împărtăşit opinia inculpaţilor, în sensul schimbării modalităţii de acoperire a prejudiciului cauzat, înlăturând obligarea pecuniară a acestora şi instituirea unei obligaţii în sarcina lor de a publica hotărârea de condamnare prin mass-media locală şi centrală.
De altfel, s-a reţinut că dispoziţiile art. 346 C. proc. pen. exclud varianta propusă de inculpaţi, arătând că singura modalitate de rezolvare a acţiunii civile constă în restabilirea situaţiei anterioare, prin îndepărtarea efectelor infracţiunii şi acoperirea prejudiciului moral suferit de părţile civile.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii J.I.L. şi A.R.C., cel dintâi solicitând casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de vătămare corporală în infracţiunea de încăierare şi, de asemenea, reducerea pedepsei, în drept fiind invocate dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recurentul inculpat A.R.C., în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., a formulat critici sub aspectul laturii civile a cauzei, susţinând că în mod greşit a fost obligat la plata daunelor morale către părţile civile, din probele administrate nerezultând că acesta ar fi lovit vreuna dintre persoanele care s-au constituit părţi civile în cauză.
A fost reiterată şi critica invocată în apel, în sensul înlăturării dispoziţiei referitoare la plata daunelor morale în bani şi obligarea inculpatului, ca despăgubire morală, la publicarea hotărârii definitive într-un ziar naţional şi local.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.
Prin rechizitoriul procurorului s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor J.I.L. şi A.R.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. şi două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., constând în aceea că inculpaţii J.I.L. - agent de poliţie judiciară şi A.R.C., în noaptea de 27 martie 2011, au pătruns într-un restaurant din municipiul Curtea de Argeş, unde au provocat scandal, tulburând grav liniştea publică şi lovind mai multe persoane din local, printre care părţile vătămate I.F.C., M.G. şi S.F.C.
Anterior începerii cercetării judecătoreşti inculpaţii au recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei, solicitând judecarea în procedură simplificată.
În atare condiţii, instanţa de fond a constatat ca fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., probele administrate în faza de urmărire penală fiind suficiente pentru lămurirea stării de fapt şi încadrarea juridică a faptelor.
Critica formulată în recurs în sensul schimbării încadrării juridice a faptei poate fi examinată de către instanţa de ultim control judiciar chiar dacă judecata s-a desfăşurat în procedură simplificată, dar numai prin prisma stării de fapt reţinute de prima instanţă - care, însă, în raport de probele administrate, a reţinut o corectă stare de fapt, inculpaţii fiind identificaţi drept autorii actelor de violenţă asupra părţilor vătămate I.F.C., M.G. şi S.F.C.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte constată că acestea sunt proporţionale cu gravitatea faptelor, nefiind justificată reducerea lor.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că aceasta a fost corect soluţionată, inculpaţii fiind obligaţi la plata daunelor morale, care erau la aprecierea judecătorului fondului, neputându-se astfel reţine incidenţa în speţă a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile inculpaţilor vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include şi onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii J.I.L. şi A.R.C.
Împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 1 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1162/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... | ICCJ. Decizia nr. 1070/2013. Penal → |
|---|
