ICCJ. Decizia nr. 402/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 402/2013
Dosar nr. 5804/108/2012
Şedinţa publică din 5 februarie 2013
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 386 din 27 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 5804/108/2012 s-au dispus următoarele:
În baza art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.M. la 2 ani închisoare pentru trafic de droguri de risc în formă continuată.
În baza art. 2 alin. (1), teza finală din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare pentru îndemn la consumuri de droguri urmat de executare, în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele susmenţionate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 116 din 15 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 2896/246/2009, dispunându-se executarea acesteia, pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare (2 ani + 3 ani).
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., mai puţin dreptul de a alege.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 14 august 2012, la zi.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, de la inculpat, a cantităţii totale de 1.220,7 gr. cannabis, după cum urmează: 6,9 gr. cannabis proba 2; 5.0 gr. cannabis contraproba din proba 4; 1208,8 gr. cannabis proba 4.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Tribunalul Arad a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din 5 septembrie 2012 întocmit în Dosarul nr. 91D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, înregistrat la această instanţă la data de 5 septembrie 2012, a fost trimis în judecată inculpatul P.D.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 83 C. pen. şi îndemn la consum de droguri de risc urmat de executare în formă continuată, prevăzută de art. 11 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 83 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 17 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 88 C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în cursul anului 2012, inculpatul P.D.M. a înfiinţat o cultură de cannabis pe raza localităţii Dud, com. Târnova, judeţul Arad.
În cursul lunii iulie 2012, inculpatul a recoltat fragmente vegetale pe care le-a supus procesului de uscare la locuinţa fratelui său, P.G., din localitatea Dud com. Târnava, judeţul Arad, iar ulterior le-a depozitat la adresa din Arad unde locuieşte fără forme legale.
În cursul lunii august 2012, în mai multe rânduri, în Arad, inculpatul P.D.M. a îndemnat la consum de droguri şi a oferit spre consum drogurile astfel obţinute, mai multor persoane, printre care şi minorilor A.R.G. (16 ani) şi V.I.R. (13 ani).
Cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare, în conformitate cu autorizaţiile din 13 august 2012 emise de Tribunalul Arad, la locaţia din localitatea Dud nr. 92, com. Târnava, judeţul Arad, aparţinând numitului P.G., a fost identificată cantitatea de 12,34 gr. cannabis (fragmente vegetale), iar la locaţia din Arad, jud. Arad, în care locuieşte fără forme legale inculpatul, a fost identificată cantitatea de 0,70 gr. cannabis (fragmente vegetale).
În data de 14 august 2012, inculpatul P.D.M. a condus organele de poliţie judiciară din cadrul S.C.C.O. Arad pe raza localităţii Dud, comuna Târnava, judeţul Arad, de unde a fost ridicată cantitatea de 1.300 gr. cannabis (fragmente vegetale), cantitate ce provine din cultura înfiinţată anterior de inculpat.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine sinceră, dând detalii despre modalitatea concretă în care a comis infracţiunile.
În faţa instanţei de fond, la primul termen de judecată, înainte de deschiderea cercetării judecătoreşti, inculpatul P.D.M. s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele aşa cum au fost "" reţinute în sarcina sa în rechizitoriu şi solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a recunoscut şi le-a însuşit.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de depistare (fila 6); proces-verbal de constatare a infracţiunii (filele 7-9); planşe fotografice (filele 10-12); procese verbale de stabilire a identităţii (filele 14, 24, 31, 37); dovadă de ridicare (fila 15); procese verbale de cântărire (filele 69, 82, 92, 98); proces verbal de depistare (fila 70); proces verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare (filele 78-81, 88-91); proces verbal de conducere în teren (filele 95-97); raport de constatare tehnico-ştiinţifică (filele 101-102); declaraţii martori (filele 16-19, 21-22, 38, 40-41, 25, 28-28, 32, 35, 44-48, 50-52, 54-60, 62-68); declaraţii învinuit P.G. (filele 120, 123); declaraţii inculpat P.D.M. (filele 135-139, 143-145), instanţa a reţinut aceeaşi stare de fapt cu cea reţinută în rechizitoriu.
În acest context, s-a apreciat că faptele inculpatului P.D.M., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 83 C. pen. şi îndemn la consum de droguri de risc urmat de executare în formă continuată, prevăzută de art. 11 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 83 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a mai reţinut că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, astfel cum au fost reţinute în sarcina sa, solicitând însă, prin apărătorul său, înlăturarea circumstanţei agravante prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu argumentarea că nu ar fi oferit, spre consum, droguri minorilor A.R.G. (16 ani) şi V.I.R. (13 ani).
Analizând eventuala incidenţă a dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., prima instanţă a constatat lipsa de temeinicie a criticii apărării, reţinând că în cauză a fost dovedită incidenţa dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.
Astfel, s-a reţinut în acest sens că din declaraţia martorului V.l.R. (filele 18-22 urmărire penală) a rezultat că inculpatul, poreclit „Ţ.", i-a dat o pungă din plastic în care se afla cannabis, pentru a i-o da numitului S., de ziua lui, din care, ulterior, şi-au făcut ţigări şi le-au fumat.
Toţi ceilalţi martori minori audiaţi în cauză, respectiv B.C.H. (filele 28-29 urmărire penală), S.B. (filele 32-35 urmărire penală), C.R.D. (filele 40-41 urmărire penală), A.R.G. (filele 46-47 urmărire penală) au confirmat faptul că au fumat „iarba" pe care martorul V.l. a primit-o de la inculpat.
Martora A.R.G. a declarat (fila 48 urmărire penală): „Arăt că pe Ţ. îl cunosc de circa o lună de zile, din parcul «G.» din mun. Arad. La un moment dat, pe la începutul lunii august 2012, aflându-mă la acesta în garsonieră (pe str. M.), împreună cu alţi doi băieţi (prieteni de-ai lui Ţ. de la ţară, pe nume «M.» şi D.), Ţ. a confecţionat treijoint-uri, pe care le-a consumat împreună cu D., eu refuzând, iar «M.» dormea. Arăt că Ţ. cunoştea că sunt minoră, întrucât eu i-am spus anterior.
Ulterior, aflându-mă în parcul «G.», într-o seară, Ţ. mi-a oferit să trag dintr-unjoint şi am tras un fum, însă nu am simţit nimic deosebit.
În alte daţi, Ţ. a mai tras pe bancă în parc din ţigări cu «iarbă», mi-a oferit şi mie, însă de fiecare dată am refuzat."
Cele de mai sus s-au coroborat chiar cu declaraţia inculpatului (fila 144 urmărire penală), care a declarat următoarele: „Am început să fumez din aceasta luni, 06 august 2012, singur, acasă în M. şi miercuri, 08 august 2012, tot acasă, singur. Joi, în data de 09 august 2012, împreună cu un prieten pe nume P.D., care a venit de la D. la mine şi cu care am fumat în parcul de pe str. S., la noi a venit un copil de aproximativ 10-11 ani, care m-a întrebat ce fumez şi a zis să-i dau şi lui să tragă. Întrebându-l ce caută la ora aia în parc, fiind trecut de 22:30, acesta a tras două fumuri dinjoint-ulpe care l-am făcut eu, după care aplecat.
Vineri, 10 august 2012, la ora 10:00-10:30, a venit la domiciliul meu o fată, R., însoţită de acel băieţel care afumat în parc şi care mi-a cerut să-i dau şi lui ce am fumat în parc. La început nu am vrut, dar acesta a insistat şi m-a rugat frumos să îi dau şi lui, mie mi s-a făcut milă de el şi am scos din dulap punga, i-ampus câteva frunzuliţe într-o folie de pe pachetul de ţigări, i-am dat-o în mână şi a băgat-o în buzunar.
I-am spus să îşi ţină «ciocul mic», că altădată nu mai primeşte, după care a plecat. După ce au plecat cei doi, restul de cannabis sau ce o fi, îl aveam în pungă, mi l-am pus în rucsac, după care am plecat la D."
Aşa fiind, instanţa a respins cererea inculpatului, de înlăturare a circumstanţei agravante prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, urmând a reţine faptul că inculpatul a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, uzând de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei, instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., a ţinut seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând faptele pe tot parcursul procesului penal şi a colaborat cu organele de cercetare penală. Totodată, s-a avut în vedere şi gradul de pericol social al faptelor săvârşire, care este unul ridicat, precum şi faptul că a oferit droguri minorilor, ceea ce constituie circumstanţă agravantă, în sensul art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.
Astfel, în limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., instanţa a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, care a fost redusă cu o treime, potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., de care inculpatul s-a prevalat, aşa încât inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare.
Totodată, în baza art. 2 alin. (1) teza finală din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
Pentru săvârşirea infracţiunii de îndemn la consumuri de droguri urmat de executare, în formă continuată, prevăzută de art. 11 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., instanţa a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare, care a fost redusă cu o treime, astfel încât inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare.
Cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Constatând că infracţiunile susmenţionate reţinute în sarcina inculpatului au fost săvârşite de acesta în cursul termenului de încercare de 5 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 116 din 15 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 2896/246/2009, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare, în baza art. 83 C. pen., instanţa a revocat suspendarea condiţionată a executării acestei
pedepse şi a dispus executarea ei, pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare (2 ani + 3 ani).
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., mai puţin dreptul de a alege.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 14 august 2012, lăzi.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpatul P.D.M. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad.
Inculpatul P.D.M. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi, în rejudecare, pronunţarea unei hotărâri în concordanţă cu prev. art. 3201 C. proc. pen. rap. la art. 74 lit. c) C. pen., apreciind că în favoarea sa puteau fi reţinute circumstanţe atenuante, întrucât la sediul D.I.I.C.O.T., prin declaraţia ca martor, iar ulterior ca învinuit, a recunoscut fapta şi a condus organele de poliţie la locul culturilor, care erau pentru consum propriu.
Sub acelaşi aspect, a mai arătat că declaraţiile minorilor V. şi A.R.G. nu-l indică pe el, minorii fiind deja consumatori, vina inculpatului constând în aceea că a acceptat să fumeze alături de ei.
Parchetul a criticat sentinţa penală apelată pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepselor ca urmare a unei corecte evaluări a datelor privind persoana inculpatului care este recidivist, a cultivat 1 kg 200 g cannabis şi a oferit droguri minorilor, dar şi pentru nelegalitate, arătând că nu se impunea ca prima instanţă să facă aplicarea art. 64 lit. e) C. pen., întrucât inculpatul nu avea calitatea de tutore sau curator.
Prin Decizia penală nr. 217/A din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a admis apelurile declarate de inculpatul P.D.M. şi de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad împotriva sentinţei penale nr. 386 din 27 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad, pe care a desfiinţat-o, în parte, iar în rejudecare:
A înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii de către inculpat a exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.
În baza art. 383 alin. (1)1 rap. la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 381 C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. a dedus în continuare perioada arestării preventive de la 27 septembrie 2012 la zi.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
În considerentele acestei decizii, instanţa de apel a constatat că starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul unei juste evaluări a probelor administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu declaraţiile inculpatului.
S-a reţinut în acest sens că din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul apelant P.D.M. a comis infracţiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată şi îndemn la consumuri de droguri urmat de executare, în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a), şi respectiv art. 11 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., probele administrate convergând spre vinovăţia acestuia.
S-a mai reţinut că fapta inculpatului a prezentat un pericol social deosebit, prin acţiunile sale acesta aducând o atingere importantă relaţiilor sociale referitoare la ocrotirea sănătăţii publice.
În privinţa sancţiunilor, s-a constatat că pedepsele principale au fost stabilite în cuantumuri orientate spre minimele prevăzute de lege şi că nu s-a aplicat vreun spor de pedeapsă cu ocazia contopirii.
Totodată, s-a reţinut că la individualizarea pedepsei, instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., a ţinut seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând faptele pe tot parcursul procesului penal şi a colaborat cu organele de cercetare penală. Totodată, s-a avut în vedere şi gradul de pericol social al faptelor săvârşire, care este unul ridicat, dar şi periculozitatea faptei care a fost sporită de frecvenţa actelor materiale realizate de acesta, precum şi de cantitatea mare de droguri vândută de inculpat şi deţinută în vederea comercializării, dar mai ales şi faptul că a oferit droguri minorilor, ceea ce a constituit circumstanţă agravantă, în sensul art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.
Mai mult, în opinia instanţei, gravitatea faptelor a fost sporită şi de împrejurarea că inculpatul a îndemnat şi alte persoane să consume droguri, ceea ce s-a şi materializat, întreaga cantitate de droguri fiind deţinută de acesta în vederea comercializării şi pentru obţinerea unor foloase materiale ilicite.
În acest context, instanţa de apel a considerat că săvârşirea infracţiunilor în modalitatea reţinută prin rechizitoriu şi recunoscută de inculpat, prin scopul urmărit de acesta, în condiţiile existenţei circumstanţei agravante legale (în sensul art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, oferind spre vânzare droguri de mare risc minorilor, şi îndemnându-i să consume aceste droguri), reprezintă împrejurări care nu justifică reducerea pedepselor aplicate, nefiind evidenţiate alte elemente care să justifice aplicarea unor circumstanţe atenuante. Infracţiunile fiind săvârşite în cursul termenului de încercare de 5 ani, stabilit prin sentinţa penală nr. 116 din 15 decembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 2896/246/2009, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare, în baza art. 83 C. pen., în mod legal s-a revocat suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse şi s-a dispus executarea ei, pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
Curtea a constatat însă că prima instanţă nu a individualizat în mod corect şi pedepsele complementare, interzicând inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, respectiv interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, în contextul în care acesta nu a avut această calitate.
Pentru considerentele prezentate, instanţa de apel a admis apelurilor declarate. de inculpatul P.D.M. şi de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, iar în rejudecare, a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.D.M., fără a motiva în scris calea de atac.
La termenul de dezbateri din 5 februarie 2013, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul şi-a întemeiat calea de atac pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în sfera căruia a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea corespunzătoare a pedepselor aplicate ca urmare a reţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. proc. pen., în raport de faptul că regretă faptele şi dă dovezi temeinice de îndreptare.
Examinând cauza prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare invocat, dar şi a motivelor de recurs a căror examinare se ia întotdeauna din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Ambele instanţe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat în cursul urmăririi şi argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă soluţionare a cauzei, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii şi pedepse just individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.
În acest sens, Înalta Curte confirmă valabilitatea reţinerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, reţineri care-şi găsesc fundamentarea în probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi care au fost recunoscute în integralitate de inculpat prin declaraţiile formulate în faţa primei instanţe, respectiv: proces-verbal de depistare (fila 6); proces-verbal de constatare a infracţiunii (filele 7-9); planşe fotografice (filele 10-12); procese verbale de stabilire a identităţii (filele 14, 24, 31, 37); dovadă de ridicare (fila 15); procese verbale de cântărire (filele 69, 82, 92, 98); proces verbal de depistare (fila 70); proces verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare (filele 78-81, 88-91); proces verbal de conducere în teren (filele 95-97); raport de constatare tehnico-ştiinţifică (filele 101-102); declaraţii martori (filele 16-19, 21-22, 38, 40-41, 25, 28-28, 32, 35, 44-48, 50-52, 54-60, 62-68); declaraţii învinuit P.G. (filele 120, 123); declaraţii inculpat P.D.M. (filele 135-139, 143-145).
Trecând în continuare la analiza singurei critici formulate de inculpat în recurs, respectiv greşita individualizare judiciară a pedepselor principale aplicate în fond şi menţinute în apel, care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată pentru următoarele argumente.
Operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., instanţele având în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise, împrejurările concrete în care acestea au fost săvârşite, conduita procesuală a inculpatului, precum şi elementele care ţin de circumstanţierea persoanei acestuia.
Astfel, în baza propriului examen, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele ce formează obiectul cercetării în cauza pendinte - trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 83 C. pen. şi îndemn la consum de droguri de risc urmat de executare în formă continuată, prevăzută de art. 11 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 83 C. pen., prin cuantumul lor, dar şi prin modalitatea de executare, reprezintă expresia justei aplicări a principiului proporţionalităţii sancţiunii cu natura şi gradul de pericol social al faptelor săvârşite, în raport de criteriile de individualizare anterior menţionate, argumentele detaliat expuse de instanţele de fond şi de apel cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului fiind pe deplin valabile.
În acest sens, se constată că prin cuantumul lor - 2 ani pentru trafic de droguri, egală cu limita minimă prevăzută de lege calculată conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., respectiv 6 luni pentru îndemn la consum de droguri, orientată spre limita minimă prevăzută de lege calculată conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (4 luni), pedepsele aplicate inculpatului reflectă adecvat modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunilor, gravitatea acestora prin prisma efectelor devastatoare ale consumului de droguri asupra sănătăţii publice, atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei în faţa primei instanţe, solicitând judecarea pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar şi datele favorabile privind persoana inculpatului.
Se reţine în acest sens că în contextul în care ambele infracţiuni au fost comise în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie, dar şi în condiţiile circumstanţei agravante prev. de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, stabilirea unor pedepse egale sau orientate către limita minimă calculată conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. s-a făcut ca urmare a unei juste evaluări a conduitei procesuale sincere şi cooperante a inculpatului. Acest element a fost corect reţinut prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen., astfel încât nu poate fi valorificat suplimentar, prin reţinerea lui ca circumstanţă atenuantă prev. de art. 74 C. pen.
În plus, inculpatul nu a făcut dovada altor elemente circumstanţiale care să poate fi evaluate ca având caracter atenuant.
În aceste condiţii, în acord cu instanţele de fond şi de apel, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului sunt apte să asigure scopurile educative şi preventive prevăzute de art. 52 C. pen.
În consecinţă, nefiind fondate criticile formulate de recurentul inculpat şi cum nu se constată existenţa altor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.M. împotriva Deciziei penale nr. 217 din 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.M. împotriva Deciziei penale nr. 217 din 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 august 2012 la 05 februarie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 05 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1070/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 796/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
