ICCJ. Decizia nr. 1094/2013. SECŢIA PENALĂ. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1094/2013

Dosar nr. 10896/2/2010

Şedinţa publică din 29 martie 2013

Prin Sentinţa penală nr. 138 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost recunoscută Sentinţa nr. 81/07 din 19 iulie 2007, pronunţată de Tribunalul de Instrucţie nr. 21 din Madrid, prin care B.G.F. a fost condamnat la două pedepse de 9 ani închisoare şi la o pedeapsă de 2 ani închisoare, precum şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea dreptului la vot pe toată durata executării pedepsei, rezultând conform notei de lichidare, pedeapsa principală de 20 ani închisoare şi Sentinţa nr. 119/07 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul de Instrucţie nr. 2 din Arganda Del Ray, prin care aceeaşi persoană a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 13 ani închisoare, 2 ani închisoare, şi două luni de amendă cu o cotă zilnică de şase euro şi pedeapsa accesorie a suspendării oricărei sarcini publice şi drept de sufragiu pe durata condamnării, rezultând conform notei de lichidare, pedeapsa principală de 15 ani închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului B.G.F. pentru continuarea executării pedepselor.

S-a dedus deducerea din pedeapsă, a perioadei executate de la 22 noiembrie 2005 la zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care onorariul avocatului din oficiu de 320 RON va fi avansat din fondul Misterului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16 noiembrie 2010 sub nr. 2955/2010, s-a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei nr. 81/07 pronunţată la 19 iulie 2007 de către Tribunalul de Instrucţie nr. 21 din Madrid şi respectiv a Sentinţei nr. 119/07 din data de 6 noiembrie 2007 a Tribunalului de Instrucţie nr. 2 din Arganda Del Ray în procedura soluţionării cererii de transferare a condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

Prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa nr. 81/07 pronunţată la 19 iulie 2007 de Tribunalul de Instrucţie nr. 21 din Madrid cetăţeanul român B.G.F. a fost condamnat la două pedepse de câte 9 ani închisoare pentru 2 infracţiuni de viol prevăzute de art. 179 din C. pen. spaniol, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru furt cu violenţă prevăzută de art. 237 şi 242.1 C. pen. spaniol şi la pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului la vot pe toată durata executării pedepsei, hotărârea rămânând definitivă la 24 iulie 2008.

În fapt, s-a reţinut că în dimineaţa zilei de 15 octombrie 2005 în jurul orelor 05⁴⁵ persoana condamnată împreună cu o altă persoană ce a rămas neidentificată au urmărit-o pe victima R.L.S. până în dreptul locuinţei sale, cei doi pătrunzând în curte împreună cu victima, folosind forţa. În curtea imobilului victima a fost agresată fizic, fiind imobilizată şi violată pe rând de persoana condamnată B.G.F. şi cealaltă persoană. În timpul cât cealaltă persoană viola victima, B.G.F. a imobilizat-o.

După comiterea faptei de viol, folosind agresiunea fizică cei doi i-au sustras victimei geanta.

S-a constatat că în final, persoana condamnată B.G.F. are de executat o pedeapsă totală de 20 ani închisoare.

Prin Sentinţa nr. 119/07 din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului de Instrucţie nr. 2 din Arganda Del Ray persoana condamnată B.G.F. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru o infracţiune de viol prevăzută de art. 179 din C. pen. spaniol, la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de furt cu violenţă, prevăzută de art. 242.1 C. pen. spaniol şi la o pedeapsă de 2 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 euro pentru o infracţiune de leziune prevăzută de art. 617.1 din C. pen. spaniol şi la pedeapsa accesorie a suspendării oricărei sarcini publice şi drept de sufragiu pe durata condamnării, hotărârea rămânând definitivă la data de 4 decembrie 2007.

Instanţa de fond a constatat că în final, pentru aceste fapte, persoana condamnată are de executat 15 ani de închisoare.

S-a reţinut că în noaptea de 21 noiembrie 2005, persoana condamnată împreună cu o altă persoană ce a rămas neidentificată au abordat pe stradă pe victima B.C.Ş. şi după ce au agresat-o fizic au târât-o în parcul din apropiere unde au imobilizat-o, iar persoana condamnată a violat-o. Folosind violenţa fizică cei doi i-au sustras victimei geanta.

Totodată, instanţa de fond a constatat că faptele reţinute în sarcina condamnatului au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de viol şi 197 alin. (1) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) C. pen., pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani şi de la 7 la 20 de ani.

La data de 16 octombrie 2010 numitul B.G.F. şi-a manifestat consimţământul în vederea transferării în România pentru continuarea executării pedepsei, astfel cum rezultă din declaraţia aflată la dosar.

Conform notei de lichidare a condamnării emisă de Secţiunea 7 a Audienţei Provinciale din Madrid nr. 147/2007 rezultă că pedeapsa de 5505, din care se deduce arestul preventiv de la 22 noiembrie 2005 la 27 decembrie 2007, rămânând un rest de îndeplinit de 4739 zile a început să fie executată la data de 28 decembrie 2007 şi se va considera executată la 17 decembrie 2020.

Conform notei de lichidare a condamnării emisă de Secţiunea 7 a Audienţei Provinciale din Madrid nr. 107/2008 rezultă că pedeapsa de 7300 de zile va începe să fie executată la data de 18 decembrie 2020 şi se va considera executată la 12 decembrie 2040.

Prin adresele înaintate de instanţă în datele de 7 decembrie 2010 şi 21 februarie 2011 s-a solicitat M.J. prin direcţia de resort obţinerea unor relaţii de la autorităţile spaniole privind existenţa sau inexistenţa unei hotărâri de comasare a celor două sentinţe.

Conform răspunsurilor formulate de M.J., Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară la datele de 30 decembrie 2010 şi respectiv 21 martie 2011, în sistemul de drept spaniol se aplică sistemul cumulului aritmetic, aplicat şi în ceea ce priveşte cele două pedepse privind persoana condamnată B.G.F., astfel cum rezultă din documentele intitulate "Lichidarea condamnării" ataşate la dosar.

Instanţa de fond, analizând ansamblul actelor depuse la dosar a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 129 şi art. 141, din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Astfel, cetăţeanul român B.G.F. a fost condamnat definitiv de către instanţele din Spania la pedepsele finale de 20 de ani închisoare şi respectiv 15 ani de închisoare pentru săvârşirea de infracţiuni care au corespondent în legislaţia română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) C. pen.

De asemenea, persoana condamnată şi-a manifestat consimţământul privind continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, iar perioada pe care acesta o mai are de executat este mai mare de 6 luni.

Pentru toate considerentele expuse, instanţa de fond a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în baza art. 149 din acelaşi act normativ, a recunoscut Sentinţa nr. 81/07 din data de 19 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul de Instrucţie nr. 21 din Madrid, prin care B.G.F. a fost condamnat la două pedepse de 9 ani închisoare şi la o pedeapsă de 2 ani închisoare, precum şi la pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului la vot pe toată durata executării pedepsei, rezultând conform notei de lichidare, pedeapsa principală de 20 ani închisoare şi Sentinţa nr. 119/07 din data de 6 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul de Instrucţie nr. 2 din Arganda Del Ray, prin care aceeaşi persoană a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 13 ani închisoare, 2 ani închisoare şi două luni de amendă cu o cotă zilnică de şase euro şi pedeapsa accesorie a suspendării oricărei sarcini publice şi drept de sufragiu pe durata condamnării, rezultând conform notei de lichidare, pedeapsa principală de 15 ani închisoare.

A dispus transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepselor, într-un penitenciar din România.

În baza art. 146 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus perioada deja executată de condamnat sub forma arestului preventiv, de la data de 22 noiembrie 2005 la zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu de 320 RON urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei, conform art. 189 alin. (1) şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 138 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În motivarea recursului, s-a criticat hotărârea atacată pentru: omisiunea instanţei de a recunoaşte, alăturat pedeapsa de 15 ani închisoare dispusă prin Sentinţa nr. 119/07 din data de 6 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul de Instrucţie nr. 2 din Arganda Del Ray şi a pedepsei de 30 de zile închisoare şi nelegalitatea hotărârii prin care s-a stabilit în total pedeapsa de executat de 35 ani închisoare, deşi faţă de pedepsele aplicate instanţele judiciare spaniole limitaseră pedeapsa la o rezultantă de 20 ani.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat.

Verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru recunoaşterea hotărârilor străine de condamnare şi executarea pedepsei într-un penitenciar din România, instanţa de recurs constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru transferarea persoanei condamnate:

a) persoana condamnată B.G.F. este resortisant al statului de executare;

b) hotărârile puse în executare au rămas definitive;

c) la data primirii cererii de transferare, perioada pe care condamnatul o mai are de executat este mai mare de 6 luni;

d) condamnatul şi-a exprimat consimţământul într-un penitenciar din România;

e) faptele comise de persoana condamnată B.G.F. îşi au corespondent în legislaţia română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) C. pen.

f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că deşi instanţa de fond a reţinut că Sentinţa nr. 119/07 din data de 6 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul de Instrucţie nr. 2 din Arganda Del Ray, viza pedeapsa închisorii de 13 ani, 2 ani închisoare şi două luni de amendă cu o cotă zilnică de şase euro, precum şi pedepse accesorii şi s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa principală de 15 ani închisoare, din fişa de lichidare a condamnării (aflată la dosarul instanţei de fond), rezultă însă că instanţa spaniolă de executare dispusese pentru neplata amenzii impuse de 30 zile închisoare, zile ce au fost adăugate la pedeapsa iniţial stabilită de 15 ani închisoare, astfel încât urma să execute în total 5505 zile şi nu doar 15 ani, cum greşit a stabilit instanţa de fond.

De asemenea, instanţa de recurs constată că instanţa de fond, în mod greşit a dispus recunoaşterea a două hotărâri de condamnare emise de autorităţile spaniole, cu consecinţa stabilirii a două pedepse principale care însumează 35 ani închisoare deşi durata pedepsei era incompatibilă cu legislaţia română - ce prevede o pedeapsă principală de 30 ani şi prin urmare ar fi fost aplicabile dispoziţiile referitoare la conversiunea condamnării.

Din examinarea actelor dosarului se constată că în cursul soluţionării cauzei, instanţa de fond a dispus obţinerea de la autorităţile judiciare spaniole, prin intermediul Ministerului Justiţiei, relaţii cu privire la dispoziţiile legale aplicabile în cazul concursului de infracţiuni în C. pen. spaniol, însă până la soluţionarea cauzei aceste relaţii nu au fost furnizate, Ministerul Justiţiei precizând doar că în sistemul de drept spaniol se aplică sistemul cumulului aritmetic.

Ulterior pronunţării hotărârii s-a depus la dosar - tot prin intermediul Ministerului Justiţiei - punctul de vedere al autorităţilor judiciare spaniole formulat în sensul că s-a făcut aplicarea art. 76 C. proc. pen. spaniol ce conferă posibilitatea limitării duratei maxime de executare a pedepsei aplicate unei persoane, chiar în procese diferite, consecinţa fiind că persoana condamnată are de executat în total o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare (7300 zile) precum şi pedepsele accesorii a interzicerii dreptului de vot şi a suspendării oricărei sarcini publice, având corespondent în legea română în art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. şi nu 35 ani şi pedepsele accesorii astfel cum rezultă din documentele transmise iniţial de autorităţile spaniole (în acest sens fiind Hotărârea nr. 107/2008 din 12 martie 2010 pronunţată de Audencia Provincial din Madrid - Secţia 7 şi fişa privind lichidarea condamnărilor cumulate - înscrisuri traduse şi în limba română).

Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 137 din Legea nr. 302/2004 republicată:

(1) Executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române.

(2) Hotărârile penale străine recunoscute şi executate în România produc aceleaşi efecte ca şi hotărârile pronunţate de instanţele române.

(4) Amnistia şi graţierea pot fi acordate atât de statul străin, cât şi de statul român.

Din documentaţia trimisă de autorităţile judiciare spaniole rezultă că persoana transferabilă B.G.F. a fost condamnat:

- prin Sentinţa nr. 81/07 pronunţată la 19 iulie 2007 de Tribunalul de Instrucţie nr. 21 din Madrid două pedepse de câte 9 ani închisoare pentru 2 infracţiuni de viol prevăzute de art. 179 din C. pen. spaniol, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru furt cu violenţă prevăzută de art. 237 şi 242.1 C. pen. spaniol şi la pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului la vot pe toată durata executării pedepsei, hotărârea rămânând definitivă la 24 iulie 2008.

- prin Sentinţa nr. 119/07 din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului de Instrucţie nr. 2 din Arganda Del Ray persoana la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru o infracţiune de viol prevăzută de art. 179 din C. pen. spaniol, la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de furt cu violenţă, prevăzută de art. 242.1 C. pen. spaniol şi la o pedeapsă de 2 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 euro pentru o infracţiune de leziune prevăzută de art. 617.1 din C. pen. spaniol, şi la pedeapsa accesorie a suspendării oricărei sarcini publice şi drept de sufragiu pe durata condamnării, hotărârea rămânând definitivă la data de 4 decembrie 2007.

Potrivit art. 158 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, continuarea executării, în cazul în care Statul Român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul şi durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.

Din relaţiile comunicate de autorităţile judiciare spaniole (depuse la dosarul cauzei prin intermediul Ministerului Justiţie); în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate condamnatului B.G.F. prin sentinţele mai sus evocate, rezultă că s-a făcut aplicarea art. 76 C. proc. pen. spaniol ce conferă posibilitatea limitării duratei maxime de executare a pedepsei aplicate unei persoane, chiar în procese diferite, consecinţa fiind că persoana condamnată are de executat în total o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare (7300 zile), precum şi pedepsele accesorii a interzicerii dreptului de vot şi a suspendării oricărei sarcini publice, având corespondent în legea română în art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 138 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va casa în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând. în fond, va constata că în urma recunoaşterii sentinţelor nr. 81/07 din 19 iulie 2007 a Tribunalului de Instrucţie Nr. 21 din Madrid şi nr. 119/07 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul de Instrucţie Nr. 2 din Arganda Del Ray persoana transferabilă B.G.F. va executa pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare (7300 zile) precum şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 138 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă B.G.F.

Casează în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond constată că în urma recunoaşterii sentinţelor nr. 81/07 din 19 iulie 2007 a Tribunalului de Instrucţie Nr. 21 din Madrid şi nr. 119/07 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul de Instrucţie Nr. 2 din Arganda Del Ray persoana transferabilă B.G.F. va executa pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare (7300 zile) precum şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

← ICCJ. Decizia nr. 3917/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de...		ICCJ. Decizia nr. 1289/2013. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1094/2013. SECŢIA PENALĂ. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs