ICCJ. Decizia nr. 1146/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934), infracţiuni la Legea 76/2002. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1146/2013
Dosar nr. 1437/98/2012
Şedinţa publică din 2 aprilie 2013
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 211/F din 22 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata I.D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsare cu intenţie, în cel mult 30 zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, în formă continuată.
În baza art. 111 din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de la obligaţia privind plata contribuţiilor la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în formă continuată.
În baza art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de emitere de C.E.C. - uri fără acoperire, în formă continuată.
În baza art. 33 - 34 C. pen. s-au contopit pedepsele susmenţionate, dispunându-se ca inculpata I.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 115 C. pen., s-a dispus luarea faţă de inculpată a măsurii de siguranţă a interdicţiei de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, respectiv decăderea din aceste drepturi, în ipoteza în care a fost aleasă.
În latură civilă, a fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomiţa, dispunându-se obligarea inculpatei I.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.A. SRL Griviţa, la plata către partea civilă a sumei de 12.037,20 RON cu dobânzile şi penalităţile de întârziere până la data achitării.
S-a constatat imposibilitatea aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului pentru a se face menţiunile corespunzătoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia nr. 2343/P/2010 din 26 aprilie 2012, a fost trimisă în judecată inculpata I.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată (2 infracţiuni), emitere file CEC fără a avea la tras disponibil suficient, în formă continuată, neplata contribuţiilor la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în formă continuată, toate în concurs real, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 111 din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în anul 2006, a fost înfiinţată SC C.A. SRL cu sediul în comuna G., judeţul Ialomiţa, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Ialomiţa, şi ca principal obiect de activitate comerţul cu ridicata al fructelor şi legumelor CAEN 5131.
Societatea a fost înfiinţată şi administrată iniţial de către inculpata I.D., în luna februarie 2007 părţile sociale fiind cesionate către numita F.M., mama inculpatei I.D. Din 01 martie 2007, F.M. a devenit şi administrator al societăţii, conform menţiunilor de istoric al societăţii, astfel cum au fost comunicare de O.R.C. Ialomiţa.
Prin procura autentificată din 13 aprilie 2007 la B.N.P. S.D., F.M. a împuternicit-o pe inculpata I.D. să realizeze administrarea în fapt a agentului economic SC C.A. SRL Griviţa, conferindu-i puteri depline în acest sens, conform cuprinsului înscrisului autentic.
În baza procurii menţionate, inculpata I.D. a acţionat inclusiv în calitate de persoană împuternicită a acţiona în relaţiile cu băncile C.R. şi B.P., la care societatea avea deschise conturi, achiziţionând pe bază de comandă şi sub semnătură şi instrumente bancare necesare derulării operaţiunilor comerciale.
La data de 12 noiembrie 2010, părţile sociale au fost cesionate către numitul I.I., care a devenit şi administrator al societăţii.
Prin încheierea nr. 516/98/2011 din 25 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa s-a dispus deschiderea faţă de C.A. SRL a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, procedură în derulare conform menţiunilor O.R.C.
La data de 11 decembrie 2009 au fost înregistrate penal sesizările formulate de Banca C.R. sub aspectul refuzării la plată a mai multor cecuri emise de SC C.A. SRL Griviţa în beneficiul SC F.P.A. Feteşti.
Fiind efectuate acte de verificare a raporturilor dintre cele două societăţi comerciale, au rezultat indicii de Activitate a raporturilor comerciale atestate prin facturile fiscale din 10 septembrie 2009 şi, respectiv, din 15 septembrie 2009, ambele emise de C.A. SRL.
În raport cu obiectul cercetărilor, în cauză a fost dispusă şi efectuată o expertiză contabilă având ca obiect stabilirea realităţii şi integralităţii înregistrărilor în evidenţele contabile ale SC C.A. SRL a operaţiunilor comerciale realizate în perioada 2009 - 2010.
În luna septembrie 2010, SC C.A. SRL Griviţa a făcut obiectul inspecţiei fiscale generale realizate de inspectori din cadrul DGFP Ialomiţa - Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Inspecţia a vizat verificarea efectuării plăţilor către bugetul de stat a obligaţiilor, contribuţiilor şi taxelor prevăzute de lege, inclusiv reţinerea şi virarea contribuţiilor şi impozitelor cu reţinere la sursă.
Perioada supusă verificării a fost 01 ianuarie 2007 – 30 iunie 2010.
Conform procesului-verbal din 15 septembrie 2010, întocmit de inspectorii DGFP Ialomiţa — AIF, societatea comercială verificată a înregistrat următoarele impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă prevăzute de Legea nr. 76/2002, ce au fost constituite, respectiv reţinute de la salariaţi cu ocazia plăţii drepturilor salariale, dar nevirate la buget în termen de 30 de zile de la scadenţă:
- impozit pe profit din salarii conform Legii nr. 571/2003 - 1514 RON debit neachitat;
- contribuţie asigurări sociale asiguraţi - 3954 RON debit neachitat;
- contribuţie sănătate asiguraţi - 2312 RON debit neachitat;
- contribuţie şomaj asiguraţi (art. 26 din Legea nr. 76/2002) - 296 RON debit neachitat;
- contribuţie şomaj angajator (art. 27 din Legea nr. 76/2002) - 398 RON debit neachitat, totalizând 8474 RON.
Audiată în cursul urmăririi penale, inculpata I.D. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, susţinând că cecurile au fost emise anterior intrării în interdicţie bancară şi că nu a avut intenţia de fraudare a intereselor beneficiarului SC F.P.A. Feteşti, nedecontarea CEC-urilor fiind consecinţa intrării în incapacitate de plată a SC C.A. SRL.
În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, inculpata a recunoscut neînregistrarea în evidenţele fiscale a facturii din 15 septembrie 2009; de asemenea, a recunoscut şi neachitarea contribuţiilor cu reţinere la sursă, arătând că aceasta s-a datorat dificultăţilor financiare ale firmei.
În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă care a stabilit că la SC C.A. SRL Griviţa nu au fost descoperite cheltuieli înregistrate care nu au la bază operaţiuni reale, dar că factura fiscală din 15 septembrie 2009 emisă de C.A. către F.P.A. SRL nu a fost înregistrată în evidenţele contabile, valorii totale a facturii (11.900,00 RON) corespunzându-i TVA de 1900 RON şi venituri de 10.000 RON. Prin această activitate materială s-a produs o diminuare a TVA de plată cu suma de 2371,20 RON, compusă din 1900 RON TVA şi 4.71,20 RON accesorii.
Cu toate acestea, s-a stabilit că nu a fost diminuat impozitul pe profit, prin raportare la rezultatul financiar anual (pierdere de 156.479,95 RON) şi că pentru exerciţiul financiar respectiv societatea verificată a datorat impozit forfetar.
Reflectarea în plan contabil/fiscal a activităţii societăţii SC C.A. SRL Griviţa a făcut obiectul inspecţiei fiscale generale conform Raportului de inspecţie fiscală din 15 septembrie 2009, la capitolele dedicate impozitului pe profit şi TVA nefiind reţinute aspecte care să susţină teza înregistrării în contabilitatea societăţii a unor operaţiuni nereale.
În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatei I.D. constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Întrucât a fost săvârşită la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, au fost reţinute ca fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceleiaşi inculpate constând în reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, incidenţa dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. fiind argumentată pe aspectul că inculpata a realizat la interval de timp acţiunea sau inacţiunea care reprezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
Fapta inculpatei de a se sustrage de la obligaţia privind plata contribuţiilor la bugetul asigurărilor pentru şomaj a fost reţinută ca infracţiunea prevăzută de art. 111 din Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea forţei de muncă, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Totodată, fapta inculpatei I.D. de a emite mai multe file CEC fără a avea la tras disponibil suficient a fost reţinută ca infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., circumstanţele personale ale inculpatei, împrejurările în care au fost comise faptele, precum şi prevederile art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva hotărârii primei instanţe, în termen legal, a declarat apel inculpata I.D. care a solicitat achitarea sa, conform art. 181 C. pen., cu argumentarea că a achitat prejudiciul şi că societatea comercială pe care o deţinea este în lichidare judiciară.
Prin decizia penală nr. 275/A din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpata I.D., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. a achitat pe inculpata I.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 6 din Legea nr. 241/205 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 111 din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 181 C. pen. şi art. 91 C. pen. a aplicat inculpatei o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond, fiind recunoscută de inculpată, care a solicitat judecarea în procedura simplificată potrivit art. 3201 C. proc. pen.
Totodată, a apreciat că solicitarea inculpatei de a i se aplica dispoziţiile art. 18 C. pen. este întemeiată, întrucât faptele reţinute în sarcina acesteia au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, iar prin conţinutul lor concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Instanţa de prim control judiciar a avut în vedere în acest sens faptul că inculpata nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat faptele, precum şi împrejurarea că prejudiciul nu este mare şi a fost acoperit integral, apreciind că pentru sancţionarea inculpatei este suficientă şi o amendă administrativă, în condiţiile art. 91 C. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata I.D., fără a motiva în scris calea de atac, conform art. 385 C. proc. pen.
La termenul din 2 aprilie 2013, Înalta Curte a constatat că manifestarea de voinţă a recurentei inculpate I.D., de retragere a recursului care formează obiectul cauzei pendinte, exprimată în cuprinsul înscrisului, nu îmbrăcă forma juridică impusă de disp. art. 385 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., întrucât nu este susţinută personal de parte şi nici prin mandatar special sau prin înscris autentic.
La acelaşi termen, susţinând oral motivele de recurs, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată I.D. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei recurate, iar în rejudecare, să se constate prejudiciul integral acoperit şi să se dispună înlăturarea interdicţiei prevăzută de art. 12 din Legea nr. 241/2005 aplicată inculpatei.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar şi din oficiu, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Prioritar, se constată că, în raport de data pronunţării deciziei atacate, 4 octombrie 2012, şi de data înregistrării cauzei în recurs, 24 octombrie 2012, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Trecând în continuare la examinarea criticilor formulate în recurs, care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt întemeiate, întrucât, pe de o parte, deşi soluţia de achitare dispusă faţă de inculpată în apel, pe temeiul prev. de art. 10 lit. b1) C. proc. pen., s-a fundamentat şi pe constatarea acoperirii integrale de către aceasta a prejudiciului cauzat, acestui fapt nu i s-a dat valoare, în mod expres, şi în latura civilă a cauzei.
Or, achitarea integrală, de către inculpata I.D., a prejudiciului în cuantum de 12037,2 RON este dovedită prin înscrisurile, respectiv 6 chitanţe eliberate de Ministerul Economiei şi Finanţelor — Trezoreria Municipiului Slobozia prin care se atestă plata de către SC C.A. SRL Griviţa, societate administrată de inculpată, a următoarelor sume: chitanţa nr. 8851 din 26 septembrie 2012 - 4,364 RON; chitanţa nr. 8852 din 26 septembrie 2012 - 418 RON; chitanţa nr. 8837 din 26 septembrie 2012 - 2,527 RON; chitanţa nr. 8838 din 26 septembrie 2012 - 316 RON, chitanţa nr. 8656 din 25 septembrie 2012 - 2,041 RON şi chitanţa nr. 8657 din 25 septembrie 2012 - 2,371.20 RON.
În consecinţă, dat fiind faptul dovedit al achitării integrale a prejudiciului cauzat prin faptele inculpatei, se impune a se constata, în latura civilă a cauzei, că prejudiciul a fost integral acoperit.
Pe de altă parte, se constată a fi întemeiată şi solicitarea apărării de înlăturare a interdicţiei prevăzută de art. 12 din Legea nr. 241/2005, aplicată inculpatei, argumentele în acest sens fiind următoarele:
Potrivit art. 12 din Legea nr. 241/2005 "nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege".
Interdicţia susmenţionată reprezintă o nedemnitate care decurge, de drept, din faptul condamnării definitive suferite de o persoană pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile prev. de Legea nr. 241/2005. Prin urmare, singura condiţie prevăzută de lege pentru activarea acestei interdicţii o reprezintă condamnarea definitivă pentru săvârşirea unei infracţiunii prevăzute de actul normativ susmenţionat.
Această condiţie nu este însă îndeplinită în cauză, faţă de inculpata I.D. dispunându-se o soluţie de achitare, pe temeiul prev. de art. art. 10 lit. b1) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii de către aceasta a infracţiunilor prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea nr. 241/205 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. lll din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, nefiind îndeplinită condiţia premisă prevăzută de lege, interdicţia prev. de art. art. 12 din Legea nr. 241/2005 nu poate opera, astfel încât se impune înlăturarea ei.
Pentru aceste motive, constatând întemeiate criticile formulate în recurs de inculpata I.D., Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) raportat la art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., va admite recursul, va casa, în parte, decizia penală atacată, iar în rejudecare, va înlătura interdicţia prevăzută de art. 12 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 115 C. pen. aplicată inculpatei şi va constata prejudiciul integral acoperit, menţinând în rest celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Totodată, având în vedere disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpata I.D. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 4 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în rejudecare, înlătură interdicţia prevăzută de art. 12 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 115 C. pen. aplicată inculpatei.
Constată prejudiciul integral acoperit.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentei inculpate, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 02 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1176/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3658/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
