ICCJ. Decizia nr. 1165/2013. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1165/2013
Dosar nr. 3694/120/2012
Şedinţa publică din 3 aprilie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 337 din 28 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa s-a respins cererea formulată de către apărătorul inculpatului S.I., privind schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinută în sarcina acestuia prin actul de sesizare a instanţei, din infracţiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută de dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi b) şi alin. (3) teza a II-a C. pen., în complicitate la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 208-209 lit. a), g) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi b) şi alin. (3) teza a II-a C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., inculpatul S.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În conformitate cu disp. art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., rap. la disp. art. 211 alin. (3) teza a II-a C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani care va începe după executarea pedepsei principale.
În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în conformitate cu disp. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a computat din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 09 noiembrie 2011 la zi.
În baza dispozițiilor art. 14, 15 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la disp. art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă S.V. şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 9.800 RON, cu titlu de daune materiale.
În baza dispozițiilor art. 14, 15 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă T.I., domiciliat în comuna D., judeţul Argeş, şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 580 RON, cu titlu de daune materiale şi a sumei de 1.000 RON, cu titlu de daune morale, luându-se act că partea vătămată C.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat (în care sunt incluse şi cheltuielile în sumă de 1.060,32 RON efectuate la urmărirea penală), iar în baza dispozițiilor art. 193 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000 RON, către partea civilă S.V., reprezentând cheltuielile judiciare efectuate de aceasta (contravaloarea transportului la instanţă şi onorariul apărătorului ales).
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 07 noiembrie 2011 inculpatul S.I. alături de alte persoane au deposedat prin exercitarea de violenţe pe părţile vătămate P.I., T.I. şi C.N. de două ovine şi suma de 580 RON, leziunile produse ciobanului P.I., provocând decesul acestuia.
Acest conflict a fost confirmat, cu anumite nuanţări, chiar de inculpat în declaraţiile date, chiar dacă a încercat în permanenţă să-şi minimalizeze activitatea infracţională şi să transfere vina asupra celorlalţi agresori pentru care s-a dispus disjungerea cauzei.
A mai precizat instanţa de fond că inculpatul S.I., a avut pe parcursul procesului o conduită procesuală oscilantă, mergând de la negarea oricărei implicări în activitatea de natură infracţională din seara zilei de 07 noiembrie 2011, până la asumarea în ultima declaraţie dată în faţa procurorului şi a instanţei de judecată, că s-a aflat în locul unde s-a comis infracţiunea situat în extravilanul comunei P., judeţul Dâmboviţa, la aproximativ 200 m de autostrada A1 Bucureşti – Piteşti, în zona Km 67 alături de alte 6 persoane, între care s-au aflat vărul S.P. zis S. (cu maşina căruia s-au deplasat până în apropierea turmei – potrivit propriilor sale declaraţii), cumnatul său S.I. zis „C.”, Dabija, P. lui A., B. şi C.
Din declaraţiile martorilor S.I., M.L. din şi S.G. date în cursul urmăririi penale, din procesul-verbal de confruntare din 09 noiembrie 2011 realizat între S.I. şi S.I., declaraţiile părţilor vătămate, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din data de 26 aprilie 2012 şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi în mediul ambiental, inclusiv din declaraţiile inculpatului S.I. şi din motivarea acestuia făcută în cadrul interviului protest privind examinarea sa cu ajutorul poligrafului, s-a confirmat că S.I. a acţionat alături de ceilalţi 6 prieteni ai săi, după un plan dinainte stabilit (roluri importante revenind sub acest aspect vărului său Ş. care a avut şi iniţiativa acţiunii din seara zilei de 07 noiembrie 2011 de sustragere a mai multor oi, din turma despre care ştiau că era păzită de mai mulţi ciobani, şi care le-a propus să-l sprijine, întrucât a doua zi era sărbătoare).
Inculpatul nu a negat că nu cunoştea modul în care aveau să procedeze, întrucât alături de expunerea planului, văzuse în interiorul autoturismului mai multe bâte şi o şipcă ruptă din gardul împrejmuitor al casei lui R.P., poreclit B., despre care a afirmat că au fost utilizate de către C., B., P. al lui A., D. şi S.I. (cumnatul său) care s-au deplasat în direcţia turmei.
Inculpatul a acceptat că a participat la sustragerea a două oi din turma păzită de către cei trei ciobani, asumându-şi doar un rol de pază a locului, alături de numitul Ş., negând însă că ar fi exercitat acte de violenţă asupra acestora.
A mai arătat instanţa de fond că din coroborarea probelor rezultă că ştia ce avea să se întâmple, că urmau să fie folosite obiectele contondente pentru reuşita acţiunii şi că a avut o participare care nu s-a rezumat doar la paza locului.
Astfel, el a arătat odată că în aceeaşi zi – 07 noiembrie 2011, a rămas singur în L. (toţi ceilalţi 6 acţionând pentru sustragerea oilor şi lovirea ciobanilor) şi altă dată că în autoturism s-a mai aflat şi vărul său Ş.
Poziţia nesinceră a inculpatului a rezultat şi din refuzul său de a relata despre discuţiile purtate în maşină, atât la dus cât şi la întors, fiind greu de crezut că totul s-ar fi desfăşurat în tăcere.
Martorul M.L. a confirmat în depoziţia sa dată în cursul urmăririi penale că în seara zilei de 07 noiembrie 2011 i-a văzut la magazin pe inculpat, pe cumnatul acestuia, pe P. lui A. şi pe B. care puneau la cale să fure animale dintr-o turmă aflată lângă barajul de pe Râul Argeş, aceştia fiind cunoscuţi „la ei”, ca hoţi.
În ziua următoare, în jurul orelor 10,00 i-a revăzut la acelaşi magazin, pe inculpat, pe cumnatul său şi vărul acestuia şi pe P. lui A., precum şi pe alţi 3 tineri pe care nu-i cunoştea, primii 4 „lăudându-se că au furat 3 oi de la nişte ciobani cu care s-au bătut”, situaţie care a infirmat că inculpatul S.I. ar fi fost (aşa după cum a declarat) la Bucureşti, pe data de 08 noiembrie 2011, pentru a-şi recupera o sumă de bani pentru zilele muncite pe un şantier.
Şi martorul S.I. (cu care inculpatul, a fost şi confruntat) a susţinut că în seara zilei de 07 noiembrie 2011 inculpatul, cumnatul şi vărul acestuia, au venit la poarta sa şi l-au strigat, S.I. zis „C.”- cumnatul inculpatului cerându-i într-o primă fază să-i ajute într-o problemă, tot el spunându-i că mai târziu au de gând să meargă în zona barajului pentru a fura nişte oi dintr-o turmă.
Aceste declaraţii au fost susţinute şi de depoziţia martorului S.G., care a declarat că în seara de 07 noiembrie 2011 inculpatul S.I. „zis M.”, S.I. zis „C.”, S.P. zis „Ş.”, R.P., zis „B.”, R.I., zis „P. lui A.” şi M.E. zis „C.”, s-au dus să fure oi din turma celor trei ciobani, deplasându-se cu maşina lui M.E., o D.L. de culoare roşie, maşină care a fost vândută după comiterea faptei.
Aceştia au reuşit să fure două oi, una fiind sacrificată de tatăl inculpatului, iar cea de-a doua de M.E., zis C.
După arestarea inculpatului S.I., ceilalţi făptuitori s-au întâlnit şi au discutat despre modul în care să-şi facă apărarea în faţa organelor de urmărire penală, ocazie cu care martorul a aflat că unul dintre ciobani l-a prins pe S.I. zis „C.”, iar acesta l-a chemat în ajutor pe inculpat care l-a lovit pe cioban în cap cu o bâtă.
Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză s-au coroborat cu declaraţiile părţilor vătămate, cu raportul medico legal de necropsie din 10 noiembrie 2011, rapoartele de expertiză medico legale din 8 noiembrie 2011 şi din 8 noiembrie 2011 privind pe T.I. şi C.N., şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi în mediul ambiental, interceptate şi înregistrate, din care a rezultat cu certitudine că inculpatul S.I. a participat activ la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, el fiind cel care l-a lovit pe P.I. cu bâta în cap, lovitură care a condus la decesul victimei.
Şi prin procesul-verbal de percheziţie domiciliară s-a făcut dovada participaţiei inculpatului la săvârşirea faptei, întrucât la domiciliul acestuia au fost găsite un dispozitiv tip Crotal aplicat uneia dintre animalele sustrase, 20 kg carne şi un cap de oaie, mai multe smocuri de păr de oaie, precum şi o piele de oaie pe izlaz.
Tribunalul a considerat ca fiind relevante privind succesiunea evenimentelor şi modul în care persoanele care veniseră să sustragă oi în seara de 07 noiembrie 2011 au acţionat, informaţiile furnizate de către părţile vătămate T.I. şi C.N., din declaraţiile cărora a rezultat că au fost atacaţi de un grup de 6-7 persoane, aproape toate purtând bâte, care le-au deposedat pe părţile vătămate de suma de 580 RON (pe T.I.) şi de cel puţin 2 oi şi de procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice a discuţiilor purtate între inculpatul S.I. şi părinţii săi pe de o parte, iar pe de altă parte între B.D. şi diverse persoane, printre care „M.”, M.F. zis „T.”, M.E. zis „C.P.”.
Analiza comparativă a probelor a demonstrat că în câmpul infracţional s-au aflat 7 persoane (iar nu 5 cum pretinde inculpatul) împărţite în trei grupuri, fiecare dintre cei trei ciobani fiind agresat de câte un grup.
Inculpatul S.I. a lovit-o din spate cu o bâtă pe victima P.I., cauzându-i o contuzie meningo-cerebrală şi dilacerare cerebeloasă, consecinţa unui TCC acut deschis, cu fracturi multieschiloase de boltă şi baza a craniului, ceea ce condus la decesul acesteia.
Partea vătămată T.I. a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale, iar partea vătămată C.N. a prezentat leziuni traumatice ce nu au necesitat îngrijiri medicale, aşa cum au atestat rapoartele de expertiză medico – legală efectuate în cauză.
Din probele administrate a reţinut tribunalul că a existat o acţiune conjugată a unui număr de 7 persoane (între care se află şi inculpatul), cu roluri conturate în activitatea de ansamblu, atât de exercitare a unor acte de agresiune împotriva celor 3 ciobani, cât şi de sustragere a unei sume de bani, şi cel puţin a două oi din turma pe care aceştia o aveau în grijă şi eventual, de asigurare a pazei locului ale cărui caracteristici erau cunoscute cel puţin unora dintre componenţii grupului, în vederea realizării scopului urmărit.
Aşa după cum s-a arătat, plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate s-au coroborat în sensul disp. art. 75 C. proc. pen., cu fapte şi împrejurări care au rezultat din ansamblul probator administrate în cauză, fiind confirmată astfel atât situaţia de fapt reprodusă de procuror cât şi vinovăţia inculpatului.
Prima instanţă a înlăturat apărările inculpatului potrivit cărora în seara de 07 noiembrie 2011 când a avut loc incidentul s-a aflat în stare de ebrietate şi deşi s-a deplasat împreună cu ceilalţi făptuitori pe câmp în apropierea turmei de oi el nu a coborât din maşină şi nici nu a ştiut ce au făcut ceilalţi deoarece ar fi adormit, aceste susţineri fiind răsturnate de procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice şi în mediul ambiental din care a rezultat că inculpatul S.I. l-a lovit cu bâta în cap pe P.I., agresiune ce a avut ca urmare moartea victimei, convorbiri recunoscute ca fiind reale de către inculpat şi de declaraţiile părţilor vătămate şi a martorilor audiaţi în cauză în cursul urmăririi penale.
Astfel, tribunalul a apreciat că, în drept, fapta inculpatului S.I. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei prev. de disp. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi b) şi alin. (3) teza a II-a C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, partea civilă S.V. şi inculpatul S.I.
În motivarea căii de atac, procurorul a criticat sentinţa apelată, precizând că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea blândă faţă de pericolul social al infracţiunii comisă de acesta, de mobilul care a stat la baza săvârşirii faptei şi de urmările produse. Referitor la mobil, procurorul a precizat că scopul acţiunii infracţionale a fost de deposedarea victimelor de bunurile pe care le aveau în proprietate, noaptea şi după un plan bine stabilit, iar în legătură cu urmarea infracţiunii s-a făcut trimitere la faptul că au fost agresaţi ciobanii din stâna respectivă, iar unul dintre aceştia şi anume P.I. a decedat.
Partea vătămată S.V., în motivarea căii sale de atac a solicitat majorarea daunelor materiale menţionând că după pronunţarea sentinţei instanţei de fond a cheltuit suma de 863,70 RON cu pomenile creştineşti, menţionând, de asemenea, că nu iau fost acordate c/val. a 14 oi gestante care au dispărut în data de 07 noiembrie 2011.
Inculpatul în apelul formulat a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, în infracţiunea de complicitate la furt calificat, cu consecinţa diminuării pedepsei aplicate. A precizat inculpatul că în mod nejustificat instanţa de fond a făcut trimitere la procesele-verbale de redare a convorbirilor, deoarece acestea s-au purtat în limba rromani, iar pe procesele-verbale de redare nu a existat semnătura unui interpret de acest gen.
A mai precizat inculpatul că declaraţiile părţilor vătămate T.I. şi C.N. nu au condus la concluzia că ar fi cunoscut că urmează să se comită o infracţiune de tâlhărie urmată de moartea victimei.
Instanţa de apel a apreciat ca fondate doar criticile formulate de parchet.
Solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei nu a fost primită, reţinându-se că acesta a cunoscut că în autoturismul cu care s-a deplasat au fost puse mai multe obiecte destinate lovirii ciobanilor în cazul în care aceştia ar fi opus rezistenţă.
S-a mai apreciat că şi în ipoteza în care procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice nu ar putea fi reţinut ca probă, acesta, alături de rezultatul testului poligraf, constituie indicii ce se coroborează cu celelalte probe administrate şi care fac dovada vinovăţiei inculpatului în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Apelul părţii civile s-a apreciat ca nefondat, despăgubirile acordate de prima instanţă fiind în cuantumul pe care partea civilă l-a putut proba.
Sub aspectul individualizării pedepsei s-a reţinut ca fondată critica formulată de parchet, având în vedere gravitatea şi modalitatea în care a fost comisă infracţiunea şi care reclamă majorarea sancţiunii aplicate inculpatului de prima instanţă.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia penală nr. 210 din 19 decembrie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 7 ani la 10 ani închisoare, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat şi de partea civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi inculpatul S.I.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., criticând individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind nejustificată reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea acestuia.
Inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de: art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei, solicitând schimbarea acesteia din infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei în infracţiunea de furt calificat, art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., sub aspectul nelegalităţii procesului - verbal de redare a convorbirilor telefonice care nu poartă semnătura unui interpret autorizat în limba „rromani”, precum şi art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privind individualizarea pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Recursurile sunt nefondate.
Înalta Curte, analizând decizia pronunţată în cauză, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Prima critică formulată de inculpat care vizează solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei în complicitate la infracţiunea de furt calificat (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.) nu este fondată.
Apărările inculpatului potrivit cărora în seara de 7 noiembrie 2011, când a avut loc incidentul, se afla în stare de ebrietate şi, deşi s-a deplasat împreună cu ceilalţi făptuitori pe câmp, în apropierea turmei de oi, el nu a coborât din maşină şi nici nu a ştiut ce au făcut ceilalţi, au fost corect înlăturate, fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
Din procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice şi în mediul ambiental a rezultat că inculpatul S.I. l-a lovit cu bâta în cap pe P.I., agresiune ce a avut ca urmare moartea victimei, aspect ce se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate, care au putut să aprecieze numărul persoanelor care i-au agresat, precum şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Referitor la nulitatea proceselor - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, invocată de inculpat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că este o nulitate relativă, ce ar fi trebuit să fie invocată de inculpat în momentul în care a luat cunoştinţă de ea, însă inculpatul nu numai că nu a invocat absenţa unui translator autorizat de limba „rromani”, dar a şi recunoscut conţinutul convorbirilor purtate.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat atât de inculpat (care solicită reducerea pedepsei), cât şi de parchet (care, dimpotrivă, solicită majorarea acesteia), Înalta Curte apreciază ambele solicitări ca neîntemeiate.
În apel, urmare a admiterii criticii formulate de parchet, instanţa a dispus majorarea pedepsei aplicate inculpatului la 10 ani închisoare, cuantum pe care Înalta Curte îl apreciază corespunzător gradului concret de pericol social al faptei şi circumstanţelor în care aceasta a avut loc, menit să asigure deopotrivă scopul educativ dar şi coercitiv, astfel că nu se impune nici majorarea solicitată de parchet, dar nici reducerea solicitată de inculpat.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet şi inculpat.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 210 din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 noiembrie 2011 la 3 aprilie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1130/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1448/2013. Penal → |
|---|
