ICCJ. Decizia nr. 1173/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1173/2013

Dosar nr. 57248/3/2010

Şedinţa publică din 3 aprilie 2013

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 682/F din 29 august 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.N.V. la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului O.N.V. prin Sentinţa penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 2807/4/2007, definitivă prin respingerea apelului şi a recursului, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen.;

- 3 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că faptele judecate prin Sentinţa penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pentru care s-au aplicat pedepsele mai sus, repuse în individualitatea lor, sunt concurente cu faptele deduse prezentei judecăţi, pentru care s-au aplicat pedepsele de 6 ani şi 6 luni, respectiv de 10 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele de 6 ani şi 6 luni închisoare, de 10 luni închisoare, de 4 ani închisoare şi de 3 ani şi 9 luni închisoare, inculpatului O.N.V. dându-i-se, în final, spre executare, pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat condamnatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare detenţia provizorie de la 01 noiembrie 2007 la data de 06 decembrie 2007, reţinerea din data de 29 septembrie 2006 şi perioada executată în temeiul mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin respingerea apelului şi recursului şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei sentinţe.

În baza art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii de la inculpatul O.N.V. a cantităţii de 2,83 grame heroină şi 240 comprimate de metadonă, din care s-au reţinut contraprobele, droguri rămase după efectuarea analizelor de laborator şi care au fost depuse la camera de corpuri delicte a IGPR - DCJSEO.

S-a constatat că din suma de 230 RON ridicată de la inculpatul O.N.V. prin procesul-verbal de percheziţie din data de 01 noiembrie 2007, suma de 50 RON provine din fondurile DGPMB - Poliţia Sector 4 Bucureşti - BCCO. în baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.N.V. a sumei de 50 RON, din diferenţa de 180 RON ridicată de la acesta prin procesul-verbal de percheziţie din data de 01 noiembrie 2007.

S-a dispus restituirea către inculpatul O.N.V. a sumei de 130 RON, din suma totală de 230 RON ridicată de la acesta, precum şi a telefonului N. şi a cartelei SIM.

Inculpatul O.N.V. a fost obligat la plata sumei de 1300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 30 octombrie 2007, lucrătorii de poliţie din cadrul BCCO Bucureşti - Biroul Sector 4 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că un anume "M." vinde heroină în zona cartierului Pantelimon, sector 2. Acesta se aprovizionează cu droguri de la o adresă din Bucureşti, str. A. sector 2. În urma investigaţiilor s-a aflat că la respectiva adresă locuieşte inculpatul O.N.V. zis "N.", cunoscut ca fiind consumator de heroină.

La aceeaşi dată de 30 octombrie 2007, martorul D.R.C. a formulat un denunţ, în care a arătat că în ultima perioadă a procurat heroină pentru propriul consum de la inculpatul V.G. zis "M.", între timp decedat, cu care, de obicei, se întâlneşte la capătul tramvaiului 14, îi dă banii pentru dozele de heroină (50 RON/doza), iar acesta îi remite drogurile.

În aceste condiţii, prin ordonanţa nr. 1454 D/P/2007 din data de 30 octombrie 2007, lucrătorii de poliţie din cadrul I.G.P.R. - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti au fost delegaţi să efectueze o acţiune de prindere în flagrant a inculpaţilor V.G. şi O.N.V.

Pentru aceasta, s-a trecut la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor bancnotelor ce urmau a fi folosite la cumpărarea a 3 doze de heroină de la inculpaţi.

Ulterior, în prezenţa martorului asistent D.C., martorul denunţător D.R.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul V.G., întrebându-l dacă poate să îi procure heroină. Inculpatul V.G. a confirmat că poate să îi procure heroină şi au stabilit să se întâlnească pe şoseaua Pantelimon, la prima staţie de la capătul tramvaiului 14. Martorul s-a întâlnit cu inculpatul V.G. la locul stabilit, de unde au plecat până la capătul tramvaiului, după care s-au întors şi au mers până în faţa blocului M4 din strada A. din sectorul 2.

Întrucât inculpatul V.G. a spus că nu poate să îi procure decât două doze de heroină, martorul D.R.C. i-a înmânat acestuia suma de 100 RON. Martorul a rămas în faţa blocului, iar inculpatul V.G. a intrat în bloc, unde s-a întâlnit cu inculpatul O.N.V., care i-a vândut o doză de heroină cu suma de 50 RON.

După câteva minute, a revenit inculpatul V.G. la martorul D.R.C. înmânându-i acestuia doza de heroină, spunându-i că cea de-a doua doză este comisionul său. Doza de heroină oprită de inculpatul V.G. fusese cumpărată, în aceeaşi zi, cu puţin timp înainte, de la acelaşi inculpat O.N.V.

După despărţire, martorul s-a deplasat la lucrătorii de poliţie, cărora le-a predat doza de heroină, precum şi suma rămasă de 50 RON.

Imediat au intervenit organele de anchetă care supravegheau zona şi l-au imobilizat pe inculpatul V.G., asupra căruia s-au găsit suma de 50 RON formată din bancnotele înseriate anterior, o doză de heroină, o fiolă spartă, mai multe bucăţi de staniol şi un telefon mobil.

Ulterior, ca urmare şi a indicaţiilor inculpatului V.G., organele de cercetare au făcut o percheziţie la locuinţa inculpatului O.N.V., ridicând o bancnotă de 10 RON înseriată anterior de poliţişti, o sumă de 210 RON, între care 4 bancnote de 10 RON înseriate anterior de poliţişti, o altă bancnotă de 10 RON, un telefon N.; 2 punguţe din material plastic cu o substanţă pulverulentă de culoare bej şi o seringă, 17 punguţe din material plastic şi o altă punguţă din material plastic alb cu o substanţă pulverulentă de culoare bej, precum şi 262 comprimate cu inscripţia SN.

Conform raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 333425 din data de 02 noiembrie 2007, cele 19 punguţe tip doză şi punguţa din material plastic alb cu substanţă pulverulentă de culoare bej ridicate de la inculpatul O.N.V. conţineau cantitatea de 3,36 grame heroină, iar cele 262 comprimate cu inscripţia SN conţineau metadonă.

În urma decesului inculpatului V.G., procesul penal pornit împotriva sa a încetat.

Cu privire la inculpatul O.N.V., prima instanţă arată că faptele acestuia, comise în data de 01 noiembrie 2007, de a vinde inculpatului V.G. două doze de heroină, precum şi de a deţine în vederea vânzării sau în vederea consumului propriu, 3,36 grame de heroină şi 262 comprimate metadonă, întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, precum şi ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor stabilite pentru inculpatul O.N.V., Tribunalul a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura şi gravitatea faptei, pericolul social concret al acestora, împrejurările comiterii faptelor şi persoana făptuitorului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea, instanţa a ţinut seama de cantitatea mică de droguri traficată, de faptul că inculpatul deţinea în vederea comercializării şi asigurării propriului consum, 3,36 grame heroină şi 262 comprimate metadonă, de urmările grave care se pot produce prin punerea în circulaţie sau deţinerea de droguri în vederea consumului, de faptul că inculpatul a recunoscut în mare măsură săvârşirea faptelor, că nu avea nicio ocupaţie la momentul săvârşirii faptelor.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere vârsta relativ tânără a inculpatului, situaţia familială, precum şi faptul că acesta este o victimă a consumului de droguri.

La dozarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere că nu sunt incidente alte circumstanţe atenuante, infracţiunile săvârşite prezintă o gravitate deosebită, fiind de natură să pericliteze serios relaţiile sociale ocrotite de lege, iar revenirea asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale relevă lipsa unui profund regret al inculpatului faţă de faptele săvârşite şi consecinţele acestora, ceea ce reclamă un tratament sancţionator adecvat, care să realizeze corespunzător, toate funcţiile pedepsei.

S-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin respingerea apelului şi recursului, inculpatul O.N.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, rezultată din contopirea unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu o pedeapsă de 3 ani şi 9 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de 26 raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât faptele deduse prezentei judecăţi şi cele judecate prin Sentinţa penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, au fost comise înainte de a se pronunţa o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna din ele, s-a reţinut că acestea sunt, în mod evident, concurente.

Prin urmare, tribunalul a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului O.N.V. prin Sentinţa penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin respingerea apelului şi recursului, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a constatat că faptele judecate prin Sentinţa penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pentru care s-au aplicat pedepsele repuse în individualitatea lor, sunt concurente cu faptele deduse prezentei judecăţi, pentru care s-au stabilit pedepsele de 6 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv de 10 luni închisoare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul O.N.V., criticând-o pentru nelegalitate.

În şedinţa publică din 10 aprilie 2012, apelantul inculpat, prin apărător ales a ridicat, în conformitate cu disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 301, 302 C. proc. pen. şi art. 287 rap. la art. 64 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 197 C. proc. pen., excepţia nulităţii absolute a următoarelor acte de urmărire penală:

- ordonanţa nr. 1454/D/P/2007 din 30 octombrie 2007 emisă de procuror prin care s-a dispus efectuarea unor acte de urmărire penală de către lucrători ai BCCO sector 4 Bucureşti;

- rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de inculpat emisă la 01 noiembrie 2007, ora 10.30,

- autorizaţia de percheziţie domiciliară nr. 307 din 01 noiembrie 2007 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, solicitând, pe cale de consecinţă, îndepărtarea din cadrul materialului probator procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din 01 noiembrie 2007 la imobilele din Bucureşti, str. A., sector 2, între orele 16.00 - 17.20.

În susţinerea excepţiei ridicate, a precizat următoarele:

1. La momentul emiterii ordonanţei menţionate dosarul se afla în faza actelor premergătoare, procurorul întemeindu-se pe disp.art. 217 alin. (4) C. proc. pen. deşi legiuitorul a plasat acest text de lege în interiorul fazei de urmărire penală. Ordonanţa criticată încalcă prevederile art. 203 alin. (2) C. proc. pen. şi în ceea ce priveşte motivarea măsurilor dispuse, locul întocmirii ordonanţei, cauza la care se referă şi temeiul legal al măsurii ceea ce demonstrează că actul a fost emis în pripă, cu nerespectarea dispoziţiilor obligatorii impuse de lege, norme care fiind de strictă interpretare atrage incidenţa art. 197 alin. (4) teza finală C. proc. pen. iar remediul ar fi, în opinia apelantului, anularea actului întrucât vătămarea este evidentă iar refacerea la acest moment este imposibilă, doar astfel cauza primind o soluţie justă şi neviciată, în spiritul aflării adevărului.

2. Privitor la rezoluţia de începerea a urmăririi penale faţă de O.N.V., emisă la 01 noiembrie 2007 ora 10.30, s-a arătat că aceasta a fost emisă pro causa, ulterior demarării activităţilor specifice de urmărire penală şi chiar a obţinerii autorizaţiei de percheziţie domiciliară de la Tribunalul Bucureşti, pentru a se crea impresia că această din urmă autorizaţie a fost solicitată şi obţinută în cursul urmăririi penale şi nu înainte ca aceasta să înceapă, fapt dovedit chiar de procuror prin emiterea celei de-a doua rezoluţii de începere a urmăririi penale în ceea ce îl priveşte pe O.N.V., în aceeaşi zi la ora 22.20, urmată de îndeplinirea întregului ansamblu procedural. Totodată, actul procesual este criticat pe motiv că acesta nu respectă rigorile impuse de art. 228 C. proc. pen.

3. Cu privire la autorizaţia de percheziţie domiciliară emisă în cauză de Tribunalul Bucureşti se arată că a fost rezultatul unor acte/proceduri nelegale, nulitate ce atinge şi autorizaţia obţinută fără îndeplinirea condiţiilor impuse de lege. S-a invocat lipsa orei emiterii, lipsa numelui persoanei la domiciliul căreia se va efectua percheziţia şi a numelui calităţii procesuale a persoanei urmărită penal. Întrucât vătămarea adusă cât şi imposibilitatea refacerii actului sunt evidente în stadiul procesual curent, în temeiul art. 100 alin. (4) rap la art. 197 alin. (1) C. proc. pen. s-a solicitat anularea autorizaţiei de percheziţie domiciliară nr. 307 din 01 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

4. Referitor la procesul-verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare s-a precizat că sunt incidente disp.art. 64 alin. (2) C. proc. pen., întrucât a fost întocmit în urma efectuării unei percheziţii domiciliare care a fost dispusă în afara cadrului procesual penal legal, respectiv înainte de a se fi început urmărirea penală în cauză nici în ceea ce-l priveşte pe "M." şi nici în ceea ce-l priveşte pe O.N.V. În acelaşi sens, s-a precizat că procesul-verbal în discuţie nu a respectat niciuna dintre prevederile impuse de lege, respectiv art. 104, art. 91, art. 92, art. 106, art. 108 C. proc. pen., iar aceste aspecte se regăsesc în chiar cuprinsul actului.

În concluzie s-a menţionat că mijlocul de probă - procesul-verbal de percheziţie imobiliară - avut în vedere de către prima instanţă la soluţionarea cauzei a fost obţinut în mod ilegal şi, ca atare, inculpatul a solicitat să se constate acest lucru şi pe cale de consecinţă, conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen. să se înlăture din ansamblul probator înscrisul criticat.

Întrucât procesul-verbal întocmit în urma percheziţiei a fost obţinut în mod nelegal, motivat de aceea că autorizaţia percheziţiei a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la acel moment, cu consecinţa imposibilităţii utilizării sale în procesul penal, inculpatul O.N.V. a solicitat, prin apărătorul său, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin Decizia penală nr. 126 A din 2 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.N.V. împotriva Sentinţei penale nr. 682/F din 29 august 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, situaţie pe care Curtea şi-a însuşit-o, cu menţiunea că din probele administrate în faţa instanţei de apel, a rezultat că deţinerea tabletelor de metadonă nu avea caracter nelegal, împrejurare ce va fi analizată mai jos.

Astfel, s-a constatat că dată de 30 octombrie 2007, martorul D.R.C. a formulat un denunţ, în care a arătat că în ultima perioadă a procurat heroină pentru propriul consum de la inculpatul V.G. zis "M.", cu care, de obicei, se întâlneşte la capătul tramvaiului 14, îi dă banii pentru dozele de heroină (50 RON/doza) iar acesta îi remite drogurile.

Ulterior, martorul denunţător D.R.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul V.G., întrebându-l dacă poate să îi procure heroină. Inculpatul V.G. a confirmat că poate să îi procure heroină şi au stabilit să se întâlnească pe şoseaua Pantelimon, la prima staţie de la capătul tramvaiului 14. Martorul s-a întâlnit cu inculpatul V.G. la locul stabilit, de unde au plecat până la capătul tramvaiului, după care s-au întors şi au mers până în faţa blocului M4 din strada A. nr. 12 din sectorul 2.

După câteva minute, inculpatul V.G. a revenit şi a înmânat martorului o doză de heroină, spunându-i că cea de-a doua doză este comisionul său. Doza de heroină oprită de inculpatul V.G. fusese cumpărată, în aceeaşi zi, cu puţin timp înainte, de la acelaşi inculpat O.N.V.

După despărţire, martorul s-a deplasat la lucrătorii de poliţie, cărora le-a predat doza de heroină, precum şi suma rămasă de 50 RON.

Imediat au intervenit organele de anchetă care supravegheau zona şi l-au imobilizat pe inculpatul V.G., asupra căruia s-au găsit suma de 50 RON formată din bancnote înseriate anterior, o doză de heroină, o fiolă spartă, mai multe bucăţi de staniol şi un telefon mobil marca M.

Ulterior, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa inculpatului O.N.V., fiind ridicate următoarele bunuri: o bancnotă de 10 RON înseriată anterior de poliţişti, care a fost găsită în buzunarul bluzei cu care era îmbrăcat inculpatul O.N.V.; suma de 210 RON, între care 4 bancnote de 10 RON înseriate anterior de poliţişti, care a fost găsită în locaşul casetei unui casetofon; o bancnotă de 10 RON, găsită în buzunarul unei perechi de pantaloni din şifonier; un telefon N.; 2 punguţe din material plastic cu o substanţă pulverulentă de culoare bej şi o seringă; 17 punguţe din material plastic şi o altă punguţă din material plastic alb cu o substanţă pulverulentă de culoare bej, găsite într-un dulap; 262 comprimate cu inscripţia SN.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 333425 din data de 02 noiembrie 2007, cele 19 punguţe tip doză şi punguţa din material plastic alb cu substanţă pulverulentă de culoare bej ridicate de la inculpatul O.N.V. conţineau cantitatea de 3,36 grame heroină, iar cele 262 comprimate cu inscripţia SN conţineau metadonă.

Situaţia de fapt a fost reţinută de către prima instanţă pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi în timpul judecăţii, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale de investigaţii; denunţul martorului D.R.C.; procesul-verbal de înseriere a banilor şi planşele foto ataşate; proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; procesul-verbal de percheziţie domiciliară; rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică; declaraţiile martorilor T.B.A., Z.G.F., V.A. şi ale martorului asistent D.C.; declaraţiile inculpaţilor O.N.V. şi V.G., precum şi cu celelalte înscrisuri aflate în dosarul de urmărire penală.

Referitor la martorul denunţător D.R.C. şi martorii T.B.A., Z.G.F. şi V.A., martori audiaţi în faza de urmărire penală, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., faţă de imposibilitatea obiectivă de audiere în şedinţă publică.

De asemenea, instanţa de apel a făcut demersuri în vedere reaudierii martorilor sus-menţionaţi, singurul care a putut fi audiat fiind martorul T.B.A. Acesta, deşi nu a mai confirmat faptul că inculpatul O.N.V. ar fi persoana de la care cumpăra metadonă, a arătat că acesta îl cunoştea pe apelantul inculpat ca fiind vânzător de heroină.

Referitor la susţinerea apărătorului inculpatului, în sensul că percheziţia domiciliară făcută la adresa inculpatului O.N.V. ar fi lovită de nulitate, pe motiv că ar fi efectuată anterior începerii urmăririi penale, Curtea a constată că este nefondată.

Astfel, din actele dosarului a rezultat că prin procesul-verbal din data de 30 octombrie 2007 lucrătorii de poliţie din cadrul DGPMB - Poliţia Sectorului 4, Biroul de Combatere a Criminalităţii Organizate s-au sesizat din oficiu în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni de trafic de droguri, stabilindu-se că la o persoană cunoscută ca fiind "M." se aprovizionează cu heroină de la adresa din Bucureşti, str. A., sector 2, adresă la care locuia inculpatul O.N.V.

După declinarea competenţei în favoarea DIICOT - Biroul Teritorial Bucureşti, prin ordonanţa din data de 30 octombrie 2007 s-a dispus delegarea organelor de cercetare penală speciale să efectueze o serie de acte şi activităţi procedurale necesare, printre care obţinerea şi efectuarea percheziţiei domiciliare la adresa din Bucureşti, str. A., sector 2. Facem precizarea că aceste acte se plasează, evident în afara procesului penal.

În data de 01 noiembrie 2007 prin rezoluţia procurorului s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numitul O.N.V., reţinându-se generic, faţă de datele avute la acel moment, că există indiciile săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, la adresa indicată mai sus.

În aceeaşi zi, s-a emis de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, autorizaţia de percheziţie nr. 307 din 01 noiembrie 2007 la adresa din Bucureşti, str. A., sector 2.

Constatarea infracţiunii flagrante şi percheziţie domiciliară s-au realizat în aceeaşi zi conform proceselor-verbale depuse la dosarul cauzei.

Aşadar, din succesiunea activităţilor efectuate a rezultat că acestea s-au îndeplinit conform Codului de procedură penală, percheziţia realizându-se în cadrul procesului penal. De altfel, inculpatul a fost prezent la efectuarea percheziţiei şi nu a avut obiecţiuni de formulat. Imediat după aceea, inculpatul O.N.V. a fost audiat, recunoscând faptele reţinute în sarcina sa.

Totodată, inculpatul a fost audiat de mai multe ori în cursul urmăririi penale, ocazie cu care şi-a menţinut poziţia de recunoaştere a faptelor, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, când nu a invocat aspecte de nelegalitate cu ocazia efectuării urmăririi penale şi nici nu a solicitate probe în apărare.

Ca urmare, Curtea a considerat că susţinerea apărătorului inculpatului este nefondată.

Cu privire la situaţia de fapt, Curtea a încuviinţat probe noi, având în vedere actele medicale depuse de către acesta la prima instanţă şi declaraţia sa din care reiese că cele 262 comprimate de metadonă găsite la percheziţia domiciliară le deţinea în vederea consumului propriu.

Astfel, din relaţiile comunicate de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia" a rezultat că în cursul anului 2007 inculpatul a beneficiat de tratament cu metadonă, pe bază de prescripţie specială, iar din data de 07 noiembrie 2007 a fost scos din regimul de prescripţie specială. Din data de 18 decembrie 2007 inculpatul a fost reinternat în programul ambulatoriu de zi, urmând tratament cu metadonă.

Aşadar, Curtea a constatat că faţă de tratamentul prescris în perioada în care s-a descoperit la domiciliul inculpatului această cantitate de metadonă, deţinerea sa nu este nelegală.

Din probele administrate însă a rezultat că inculpatul a săvârşit cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, chiar din declaraţiile inculpatului, inclusiv cea din faţa instanţei, a rezultat că acesta a vândut coinculpatului V.G. o doză de heroină, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Totodată, fapta de a deţine cantitatea de 3,36 gram de heroină în domiciliul său în scopul consumului propriu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

Aşadar, susţinerea inculpatului O.N.V. în sensul că nu ar fi săvârşit infracţiunea de trafic de droguri pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă, este combătută de toate mijloacele de probă administrate în cauză, inclusiv de declaraţiile date de către acesta. De asemenea, susţinerea apărătorului inculpatului referitoare la faptul că sumele bani găsite în locuinţa percheziţionată nu i-ar aparţine acestuia, este contrazisă de declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei, în care a arătat că prezentat organelor de anchetă sume de 400 RON care se afla deasupra casetofonului. Oricum, prima instanţă a dispus restituirea sumei de 130 RON ridicată de la locuinţa inculpatului constatând că nu are provenienţă ilicită.

Faţă de toate acestea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.N.V. împotriva Sentinţei penale nr. 682/F din 29 august 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 57248/3/2010, deducând din pedeapsa aplicată reţinerea din data de 29 septembrie 2006, arestarea preventivă din prezenta cauză de la 01 noiembrie 2007 la 06 decembrie 2007 şi perioada executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 4868/2007 emis de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, de la 24 octombrie 2008 la zi.

Împotriva acestei deciziei pronunţate de instanţa de apel, în termen legal a declarat recurs inculpatul O.N.V., criticând-o pentru greşita individualizare a pedepselor şi solicitând reducerea cuantumului acestora.

Inculpatul a susţinut, în cadrul recursului formulat, că înainte de a fi un traficant de droguri, este o victimă a consumului de droguri, lucru demonstrat de discrepanţa dintre cele 262 comprimate de metadonă, substituit de substanţă psihotropă şi cantitatea de numai 3 grame de heroină.

A menţionat că se afla în tratamentul de dezintoxicare pe care îl urma şi că, cantitatea mare de metadonă se explică prin dificultatea demersului de abandonare a consumului de droguri explică

În sfârşit, inculpatul a mai arătat că inculpatul a fost pus în libertate din executarea pedepsei de 4 ani şi 3 luni, executată în totalitate, fără a beneficia nici o zi de liberare condiţionată, ceea ce face ca trimiterea sa în penitenciar, din nou, să constituie o penitenţă nedreaptă, inutilă şi fără nicio necesitate, atâta timp cât prin executarea pedepsei deja menţionată, şi-a format indiscutabil, o atitudine corectă dată de muncă şi de valorile ocrotite de legea penală.

S-a solicitat, astfel, admiterea recursului inculpatului, casarea deciziei atacate şi a sentinţei în parte, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale stabilite pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, pe care să o reducă, corespunzător gradului de pericol social concret al acestei infracţiuni.

Analizând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este netemeinică şi constată recursul declarat de către inculpatul O.N.V. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca fiind fondat.

Sub aspectul criticii formulate, se constată că procesul de individualizare al pedepsei trebuie să aibă în vedere dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, cu respectarea principiului proporţionalităţii şi potrivit scopului preventiv al aplicării pedepsei.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar alin. (2) prevede că, în situaţia în care faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani.

În cauză, instanţa de recurs apreciază ca fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cărora trebuie să li se dea o eficienţă mai mare faţă de soluţia pronunţată de către instanţa de fond (menţinută în apel), în raport cu împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale (faptele deduse prezentei judecăţi şi cele judecate prin Sentinţa penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, au fost comise înainte de a se pronunţa o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna din ele) şi ţinându-se cont de cantitatea mică de droguri traficată, de faptul că inculpatul deţinea în vederea comercializării şi asigurării propriului consum 3,36 grame heroină şi 262 comprimate metadonă însă acestea din urmă erau deţinute legal, întrucât îi fuseseră prescrise pentru că urma un tratament de dezintoxicare, dar şi de faptul că inculpatul a recunoscut în mare măsură săvârşirea faptelor.

Referitor la criticile formulate de recurent, faţă de împrejurarea că circumstanţele atenuante sunt acele stări, situaţii, împrejurări, calităţi, întâmplări sau alte date ale realităţii, anterioare, concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni, ce au legătură cu fapta infracţională sau cu persoana infractorului şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei sau o periculozitate mai redusă a infractorului, Înalta Curte consideră că sub aspectul individualizării pedepsei, instanţele de fond şi apel deşi au reţinut la încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu toate acestea, în mod eronat, nu au dat suficientă eficienţă circumstanţelor reale dar şi celor personale ale inculpatului, legate de conduita bună de care a dat dovadă înainte de săvârşirea infracţiunii.

Astfel, instanţa de recurs observă că recurentul inculpat nu are antecedente penale, fiind o persoană cu un comportament corect înainte de săvârşirea infracţiunii, împrejurare de natură a atrage reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

De asemenea, instanţele anterioare nu au avut în vedere vârsta tânără a recurentului şi starea sa medicală, eroare care, în raport şi de cele anterior menţionate, este de natură să înfrângă rigorile impuse de art. 52 C. pen., care stabileşte că scopul pedepsei este acela de restabilire a ordinii de drept, pentru constrângerea şi reeducarea infractorului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Ca atare, în acord cu prima instanţă şi cu instanţa de apel, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. însă, spre deosebire de instanţele menţionate, instanţa de recurs consideră necesar a se da o mai mare eficienţă prevederilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., în conformitate cu care, când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani.

Se apreciază că, în acest context, pedeapsa principală de 6 ani şi 6 luni închisoare, stabilită de instanţa de fond şi menţinută de Curtea de Apel este excesivă.

În consecinţă, în limitele prevăzute de textele legale anterior menţionate, instanţa de recurs va proceda la reindividualizarea pedepsei principale aplicate recurentului inculpat, considerând că o pedeapsă de 4 ani şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 este justă şi corespunde atât gravităţii delictului săvârşit cât şi vinovăţiei şi gradului de pericol social concret al recurentului inculpat, satisfăcând concomitent şi finalitatea urmărită potrivit prevederilor art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de inculpatul O.N.V. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va casa decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 682 din 29 august 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi, rejudecând:

Va înlătura dispoziţiile art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. şi va repune pedepsele în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani şi 5 luni închisoare.

Va face aplicarea art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. şi contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai mare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani şi 5 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 36 alin. (3) C. pen. va deduce din pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare perioada executată de la 1 noiembrie 2007 la 6 decembrie 2007, reţinerea din data de 29 septembrie 2006 şi perioada executată în temeiul mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 2393 din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 2807/4/2007.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul O.N.V. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează decizia penală atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 682 din 29 august 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi, rejudecând:

Înlătură dispoziţiile art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani şi 5 luni închisoare.

Face aplicarea art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. şi contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai mare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani şi 5 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 36 alin. (3) C. pen. deduce din pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare perioada executată de la 1 noiembrie 2007 la 6 decembrie 2007, reţinerea din data de 29 septembrie 2006 şi perioada executată în temeiul mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 2393 din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 2807/4/2007.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2013.

Proc sat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 1262/2013. Penal. Conflict de interese (art....		ICCJ. Decizia nr. 1162/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... →

ICCJ. Decizia nr. 1173/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1173/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs