ICCJ. Decizia nr. 1254/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1254/2013
Dosar nr. 50141/3/2011
Şedinţa publică din 11 aprilie 2013
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 403 din 13 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului T.V., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a aplicat pe lângă pedeapsa închisorii stabilită pentru infracţiunea de evaziune fiscală, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dat spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Cu titlu de pedeapsă accesorie au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen. s-a procedat la revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de 1349 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 293 din 4 februarie 2002 a Judecătoriei sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 964 din 5 iunie 2002 a Tribunalului București, secţia a II-a penală, rest ce a fost contopit cu pedeapsa rezultantă, aplicată pentru faptele deduse judecăţii, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condițiile dispoziţiilor art. 65 C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.964.214 RON despăgubiri civile către stat reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice A.N.A.F., plus dobânda legală aferentă de la data săvârșirii faptei şi până la achitarea debitului.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 9.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt: la data de 11 decembrie 2007 inculpatul T.V., în calitate de cesionar, şi soţia acestuia T.T., în calitate de cedent, au încheiat contractul de cesiune a părţilor sociale deţinute de T.T. în calitate de asociat unic al SC A.T. SRL, asociat unic şi administrator devenind inculpatul T.V., în acest sens fiind întocmite contractul de cesiune a părţilor sociale din data de 11 decembrie 2007, actul adiţional din data de 11 decembrie 2007 şi actul constitutiv din data de 13 decembrie 2007 care au fost depuse la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Începând cu data de 1 ianuarie 2008, prin intermediul SC A.T. SRL, inculpatul a început să desfăşoare mai multe operaţiuni de achiziţii intracomunitare din statele membre ale Uniunii Europene valoarea totală a acestora la data de 25 aprilie 2008 fiind de 15.656.794,33 RON, obiectul constituindu-l fructe şi legume pe care le-a comercializat ulterior pe piaţa românească. Livrările intracomunitare de bunuri au fost realizate de următoarele societăţi comerciale: A.P., B.S., F.G.D.E., S.F.A., M.F., M.H.T., S.Z., Z.K.T., M.G., B.M.G.D., B., B.B.C., C.V., C.M., C.F., C.A.S.G.D., C.F.A., C.G.A.L.S., D.F., D.E.F., E.V., F.I.E.P., F.E., F.D., G.F., G.F., L.S., M.E., M.F., M., N.F., O.F., S.D.S., P.P.S.R., S., S.V.S., S.F., S.I.E.O., T.B., V.D.M., Z.M., H.L.P., A.P.L. şi A.F. Inculpatul T.V., în calitate de administrator al SC A.T. SRL, a omis să evidenţieze în alte documente legale astfel cum acestea sunt definite de art. 2 lit. c) din Legea nr. 241/2005, respectiv în decontul de TVA (formularul 300) toate operaţiunile comerciale de vânzare a mărfurilor achiziţionate intracomunitar în cuantum de 10.111.767 RON livrate pe piaţa românească şi a veniturilor realizate din acestea în valoare de 10.400.819 RON, omiţând totodată să evidenţieze în declaraţia recapitulativă aferentă trimestrului I suma de 4.345.493,33 RON reprezentând achiziţii intracomunitare de legume şi fructe, iar în declaraţia 100 suma de 47.688 RON reprezentând impozit pe profit, iar în evidenţele contabile, respectiv în Registrul de evidenţă fiscală a omis să evidenţieze integral operaţiunile comerciale realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Prin acest mod de operare, inculpatul a prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma de 1.976.214 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată de plată şi impozit pe profit. Ulterior cesiunii părţilor sociale, inculpatul T.V. s-a prezentat la data de 6 iunie 2008 şi la data de 14 iulie 2008 în faţa funcţionarilor bancari ai Agenţiei D., Banca T. unde a completat fişele de actualizare a împuterniciţilor pe contul bancar al SC A.T. SRL, în calitate de reprezentant legal şi aplicând ştampila aceleiaşi societăţi pe care anterior a pretins că a predat-o noilor asociaţi la data de 6 mai 2008.
În declaraţiile date, inculpatul T.V. arată că, în luna decembrie 2007 a preluat părţile sociale şi a devenit administrator al SC A.T. SRL, sens în care a întocmit toate documentele necesare şi le-a depus la Oficiul Registrului Comerţului. Din luna ianuarie 2008 a început să efectueze importuri de legume şi fructe din Comunitatea Europeană.
În perioada ce face obiectul cercetării, respectiv 1 ianuarie 2008-31 iulie 2008, inculpatul T.V. a acţionat în calitate de administrator de drept al SC A.T. SRL, cât şi în calitate de administrator de fapt. În această calitate avea obligaţia evidenţierii operaţiunilor comerciale în deconturile de TVA (declarația 300) declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat (declarația 100) declaraţia privind achiziţiile intracomunitare (declarația 390) pentru achiziţiile intracomunitare efectuate conform facturilor fiscale emise de furnizorii externi. Nu au fost evidenţiate operaţiuni comerciale reprezentând contravaloarea achiziţiilor intracomunitare achitată furnizorilor externi şi a veniturilor încasate din aceste operaţiuni în evidentele contabile ale societăţii, respectiv în Registrul de evidenţă fiscală, cât şi în alte documente legale așa cum acestea sunt definite în art. 2 lit. c) din Legea nr. 241/2005. În acest fel a fost prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu taxa pe valoarea adăugată de plată şi impozit pe profit.
Deşi inculpatul T.V. a indicat că a existat un contabil autorizat în persoana numitei M.N., aceasta nu a putut fi identificată, iar din verificarea bazei de date online a C.E.C.C.A.R. a rezultat că aceasta nu figurează ca expert contabil şi prin urmare obligaţia de a organiza şi ţine contabilitatea revenea administratorului T.V.
Comisarii Gărzii Financiare, secția Municipiului București au procedat la verificarea activității comerciale a societăţii SC A.T. SRL, inculpatul a prezentat la data de 11 februarie 2008 spre control doar o parte din documentele solicitate de aceștia, facturi, fără a prezenta un registru contabil fiind întocmită nota de constatare. Deși inculpatul avea cunoștință că la data de 4 februarie 2008 va fi supus unui control fiscal s-a sustras de la prezentarea documentelor contabile.
Trebuia să se prezinte la sediul Gărzii Financiare cu documentele de înființare, funcționare firma şi celelalte documente justificative contabile pentru perioada 1 ianuarie 2008 la zi şi registrul unic de control. Inculpatul s-a prezentat la sediul organului de control la data de 27 aprilie 2008 fără a prezenta documentele solicitate, declarând că acestea se aflau la contabila societăţii care nu se afla în localitate şi care s-a dovedit a fi o persoană inexistentă. S-a stabilit ca inculpatul T.V. să se prezinte din nou, cu toate documentele la data de 24 aprilie 2008. Însă la acea dată inculpatul a încheiat un contract de cesiune a părţilor sociale deţinute de SC A.T. SRL, cu două persoane neidentificate, care s-au recomandat cetăţeni turci C.F.A. şi D.S.
Documentele judiciar-contabile nu s-au predat când s-a semnat contractul, ci ulterior la 6 mai 2008. La Oficiul Registrului Comerţului a fost înscris un contract de cesiune din 5 mai 2008, nu cel din 25 aprilie 2008.
În perioada cuprinsă între 25 aprilie 2008-6 mai 2008, inculpatul a făcut plăţi furnizorilor externi deși cesionase părţile sociale ale firmei în scopul îngreunării urmăririi penale şi sustragerii de la urmărirea penală prin predarea acestor documente contabile unor persoane de cetățenie turcă pe care nu le-a cunoscut. Această predare s-a făcut prin intermediul martorului P.V.C. Conform concluziilor constatării tehnico-ştiinţifice grafoscopice, efectuate în cauză semnătura de pe contractul de cesiune din 25 aprilie 2008 la rubrica cedent a fost executată de inculpatul T.V.
Cu privire la cel de al doilea contract de cesiune, din data de 2 mai 2008, urmat de procesul-verbal de predare-primire a documentelor contabile, din data de 6 mai 2008 martorul P.V.C. declara că şi acesta a fost semnat de inculpatul T.V. în faţa sa, care a aplicat şi ştampila societăţii pe acest înscris. Rezultă din probele dosarului că până la data de 6 mai 2008 cele trei ştampile ale societăţii au fost în posesia inculpatului T.V.
În sensul celor prezentate detaliat în rechizitoriu referitor la normele legale incidente cauzei, cât şi din împrejurările de fapt a rezultat că, ulterior datei de 25 aprilie 2008 când a fost încheiat contractul de cesiune a părţilor sociale, în numele şi pe seama SC A.T. SRL au fost efectuate plăţi prin contul bancar către furnizorii externi de către numitul T.F.R., fiul inculpatului, cu ştiinţă şi sub supravegherea acestuia. În declaraţiile din data de 27 ianuarie 2011 şi din data de 10 iunie 2011, inculpatul a arătat că îl însoţea de fiecare dată pe fiul său pentru a face depunerile de numerar din încasările de la furnizorii interni, precum şi pentru a face plăţile valutare externe, despre furnizorii externi având cunoştinţă numai inculpatul T.V. întrucât doar acesta lansa comenzile la extern. Această împrejurare de fapt este atestată de plăţile efectuate prin declaraţiile de plată valutară externă pentru furnizorul extern S.Z. în cuantum de 24.347,75 euro; pentru furnizorul extern C.V. S.R.L. în cuantum de 9431,24 euro; pentru furnizorul extern F.G.D.E. în cuantum de 70.000 de euro; pentru furnizorul extern V.D.M. în cuantum de 5.278,67 euro; pentru furnizorul extern S. S.R.L. în cuantum de 4.371,72 euro; pentru furnizorul extern F.D. în cuantum de 8.288 euro; pentru furnizorul extern S.F.A. în cuantum de 46.500 euro; pentru furnizorul extern F.I.E.P. în cuantum de 20.075,26 euro; pentru furnizorul extern Z.K.T. în cuantum de 15.012 euro; pentru furnizorul extern M.F. în cuantum de 32.678,4 euro; pentru furnizorul extern Z.M. în cuantum de 14.088 euro; pentru furnizorul extern S.F.A. în cuantum de 67.829,03 euro şi de 13.694 euro. Dacă inculpatul se afla în incapacitate de plată aşa cum a susţinut în declaraţiile date în data de 25 mai 2011 şi 2 iunie 2011 nu ar mai fi procedat la efectuarea acestor plăţi valutare externe.
Inculpatul T.V. a recunoscut că l-a cunoscut pe martorul P.V.C. prin intermediul lui T.F.R., astfel încât nu s-a putut susţine că iniţiativa cesiunii i-a aparţinut martorului P.V.C., ci că inculpatul T.V., ştiind că face obiectul unor verificări fiscale din partea comisarilor Gărzii Financiare, secţia Municipiului Bucureşti, i-a solicitat fiului său să-i găsească o persoană care să-l poată ajuta să îndeplinească formalităţile de cesiune a părţilor sociale. Martorul P.V.C. a fost de acord să-l ajute să cesioneze părţile sociale, motivul cesiunii comunicat de inculpatul T.V. martorului fiind acela al incapacităţii de plată în care a intrat societatea.
Împrejurarea că inculpatul a cesionat părţile sociale fictiv, în realitate continuând să administreze pe mai departe activitatea societăţii comerciale a rezultat din faptele sale, la data de 14 iulie 2008 s-a prezentat la agenția instituției creditoare, Agenția D. şi a depus cererea de actualizare a împuterniciţilor pe contul SC A.T. SRL, arătând că el este împuternicitul pe mai departe al societăţii, deşi la data de 25 aprilie 2008 îşi cesionase părţile sociale, la data de 6 iunie 2008, s-a legitimat în faţa funcţionarului aceleiaşi agenţii şi a aplicat ştampila societăţii pe cererea de actualizare a titularilor de cont, împrejurări recunoscute de inculpat.
Împrejurările menţionate au dus la concluzia că inculpatul a cesionat părţile sociale fictiv scopul real urmărit la realizarea cesiunii fiind acela de a se sustrage de la urmărirea penală şi nicidecum incapacitatea de plată în care se afla societatea.
Prima instanţă a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi ale art. 2801 din Legea nr. 31/1990 şi că aceste infracţiuni au fost săvârşite de inculpatul T.V.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, cât şi de persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor şi are un cazier bogat, având multiple condamnări anterioare, tribunalul a procedat la aplicarea pedepselor.
Pe latură civilă s-a reţinut că Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F., s-a constituit parte civilă cu suma de 1.964.214 RON reprezentând prejudiciu la bugetul de stat cauzat prin omisiunea acestuia de a evidenţia în documentele contabile toate operaţiunile economice şi veniturile realizate de societatea administrată de acesta SC A.T. SRL. S-a constatat că acţiunea civilă este întemeiată sub acest aspect, inculpatul datorând TVA de plată în cuantum de 825.644 RON şi impozit pe profit în valoare de 20.858 RON, aferent achiziţiilor intracomunitare în valoare de 4.435.496 RON neevidenţiate în declaraţie; TVA de plată în cuantum de 1.093.882 RON şi impozit pe profit în cuantum de 26.830 RON aferent stocului de marfă în valoare de 5.757.274 RON comercializat pe piaţa românească.
Solicitarea privind obligarea inculpatului la suma de 1.111.260 RON reprezentând TVA de plată şi impozit pe profit corelativ cantităţii de marfă în sumă de 5.542.442 RON a fost considerată ca neîntemeiată întrucât nu s-a făcut dovada că aceste mărfuri au intrat în posesia SC A.T. SRL.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul T.V.
Criticile Ministerului Public vizează nelegalitatea sentinţei atacate sub aspectul greşitei aplicări a regimului sancţionator şi omisiunea instanţei de a aplica cu titlu de pedeapsă complementară şi accesorie, interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
Apelul inculpatului vizează temeinicia soluţiei de condamnare, acesta solicitând achitarea pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 293 din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au admis apelurile declarate de procuror şi de inculpat, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului T.V., în pedepsele componente de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum şi restul de 1349 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penala nr. 293 din 4 februarie 2002, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 8 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 293 din 4 februarie 2002, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 964 din 5 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi s-a contopit restul neexecutat de 1349 zile închisoare cu fiecare dintre cele două pedepse aplicate inculpatului, aplicându-i acestuia pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, respectiv de 1349 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse astfel stabilite, urmând ca inculpatul T.V. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea de evaziune fiscală, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsă pe care a aplicat-o inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă, conform art. 35 alin. (1) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998-art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.967.214 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă Statul Român, Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că, în cauză există probe care să confirme că inculpatul, în calitate de administrator al SC A.T. SRL, în perioada 1 ianuarie 2008-31 iulie 2008, a efectuat achiziţii intracomunitare de fructe şi legume, procedând la vânzarea acestora, fără a evidenţia aceste operaţiuni comerciale în evidenţele contabile, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor către bugetul de stat, respectiv a impozitului pe profit şi a taxei pe valoare adăugată, producând un prejudiciu de 1.967.214 RON.
Astfel, din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, reiese că procedând la compararea declaraţiei recapitulative privind livrările/achiziţiile intracomunitare de bunuri depusă de SC A.T. SRL pentru trimestrul I al anului 2008 şi situaţia tranzacţiilor efectuate în euro pusă la dispoziţie de Banca T., expertul a constatat că acestea din urmă evidenţiază faptul că au fost achitate mai multe furnizări de marfă decât cele evidenţiate, concluzionând în sensul că achiziţiile intracomunitare nedeclarate conform plăţilor efectuate în plus faţă de declaraţia 390, însumează 4.345.496 RON, sumă la care prin aplicarea adaosului mediu declarat de inculpat de 3%, astfel încât valoarea veniturilor nedeclarate este în cuantum de 4.475.858 RON. De asemenea, expertul a procedat la stabilirea achiziţiilor intracomunitare nedeclarate şi prin luarea în considerare a declaraţiilor furnizorilor externi, reţinând că prin scăderea din valoarea acestora de 5.316.480 euro a sumei de 1.470.924 euro, reprezentând plăţile efectuate către furnizorii externi şi având în vedere acelaşi adaos comercial de 3%, pe lângă prejudiciul calculat în modalitatea anterior expusă, se poate estima un venit nedeclarat de 5.708.715 RON.
În continuare, expertul a procedat la calcularea prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului prin neevidenţierea tuturor operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate în raport de ambele modalităţi de stabilire a acestora, concluzionând că:
În raport de prima modalitate de calcul descrisă în precedent acesta este în cuantum de 1.967.214 RON-1.919.526 RON reprezentând TVA şi 47.688 RON reprezentând impozit pe profit.
În raport de cea de-a doua modalitate de calcul, în afara prejudiciului menţionat, expertul a indicat ca prejudiciu estimativ suma de 1.111.260 RON, din care 1.084.656 RON reprezintă TVA şi 26.604 RON, impozit pe profit.
Curtea, în acord cu prima instanţă a reţinut suma de 1.967.214 RON-1.919.526 RON reprezentând TVA şi 47.688 RON reprezentând impozit pe profit, ca prejudiciu cert cauzat bugetului general consolidat al statului, astfel cum chiar expertul a precizat în expertiza efectuată, prejudiciul calculat în raport de declaraţiile furnizorilor externi, în lipsa unei dovezi care să conforme plata mărfurilor respective şi prin urmare caracterul efectiv al livrărilor şi/sau al veniturilor corespunzătoare, având doar caracter estimativ.
În ceea ce priveşte contabilitatea societăţii, aceasta nu a fost ţinută şi organizată în baza unui contract de prestări servicii, astfel încât răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine inculpatului T.V., potrivit art. 10 raportat la art. 1 din Legea nr. 82/1991. S-a reţinut că susţinerile iniţiale ale inculpatului în sensul că evidenţa contabilă a societăţii comerciale a fost ţinută de numita M.N., nu a fost reţinută în lipsa unui contract de prestări servicii, cu atât mai mult cu cât din procesul-verbal de verificare în baza de date online a C.E.C.C.A.R., reiese că persoana indicată de inculpat nu figurează ca având calitatea de expert contabil sau contabil autorizat.
În obiecţiunile la raportul de expertiză contabilă, inculpatul T.V. a solicitat să fie avut în vedere faptul că începând cu data de 25 aprilie 2008, dată la care a cesionat părţile sociale, nu a mai avut calitatea de administrator, această calitate revenind numitului D.S.
În legătură cu acest aspect, Curtea a reţinut în acord cu prima instanţă, ca fiind dovedită infracţiunea prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 privind transmisiunea fictivă a părţilor sociale, reţinută în sarcina inculpatului, transmitere fictivă ce nu are aptitudinea de a înlătura răspunderea penală a inculpatului pentru infracţiunea de evaziune fiscală, inculpatul continuând să exercite în fapt atribuţiile de administrator, cesiunea formală încheiată de acesta având ca şi scop tocmai eludarea legii penale şi îngreunarea cercetărilor.
În susţinerea acestei acuzaţii, Curtea a reţinut chiar împrejurarea în care inculpatul T.V. a procedat la încheierea contractului de cesiune, respectiv, cunoscând că societatea face obiectul unor verificări fiscale din partea Gărzii Financiare, aspect dovedit cu notele de constatare, procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, precum şi notele explicative aflate la dosar.
De altfel, din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică efectuate în cauză rezultă că semnătura de pe contractul de cesiune nu a fost executată de consilierul juridic N.D., deşi poartă ştampila cu inscripţia „C.J.N.D.”, ştampilă în privinţa căreia nu s-a putut stabili dacă a fost sau nu aplicată cu cea aparţinând acestuia, iar în ceea ce priveşte semnăturile de la rubrica cesionarilor D.S. şi C.F.A. de pe ambele contracte de cesiune încheiate succesiv la 25 aprilie 2008 şi 5 mai 2008, precum şi de pe procesul-verbal de predare primire din data de 6 mai 2008 nu au fost executate de aceştia.
Mai mult, inculpatul T.V. a continuat să efectueze plăţi către furnizorii externi şi după data la care se încheiase presupusa cesiune, în susţinerea acestui aspect de fapt fiind identificate mai multe declaraţii de plată valutară externă, iar în privinţa contului bancar al SC A.T. SRL neintervenind nicio modificare în ceea ce priveşte persoana abilitată să efectueze operaţiuni bancare în numele societăţii, dimpotrivă din actele puse la dispoziţie de Banca T., Agenţia D., rezultă că la data de 6 iunie 2008 şi 14 iulie 2008, inculpatul s-a prezentat funcţionarului bancar sub calitatea de reprezentant legal al societăţii comerciale menţionate, a completat cereri de actualizare a împuterniciţilor pe contul bancar al acesteia arătând că el este persoana împuternicită şi aplicând ştampila societăţii, ceea ce denotă în mod evident faptul că acesta a exercitat în fapt atribuţiile de administrator şi caracterul fictiv al cesiunii părţilor sociale, în contextul în care presupuşii cesionari nu au desfăşurat practic nicio activitate în cadrul societăţii.
Susţinerea inculpatului în sensul că odată cu încheierea contractului de cesiune, pasivul societăţii, cât şi actele contabile au fost preluate de cesionari, de asemenea nu a putut fi reţinută ca reprezentând adevărul, pe de o parte pentru aceleaşi motive expuse în precedent şi pe de altă parte faţă de faptul că referitor la acest aspect există un singur document, respectiv procesul-verbal de predare primire, care nu apare ca fiind semnat de cesionari, aşa cum s-a arătat, document ce de altfel nu este legal întocmit, lipsind un opis al documentelor predate.
Inculpatul a contestat suma calculată drept prejudiciu de expertul contabil, invocând că suma respectivă este net superioară celei calculate de A.N.A.F. prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, şi faptul că aceasta a fost calculată pornind de la prezumţia unui „profit maxim”. Cu privire la aceste aspecte, Curtea a reţinut ca fiind fondate răspunsurile date de expert în sensul că diferenţa dintre debitul stabilit de A.N.A.F. în cadrul procedurii insolvenţei diferă, dat fiind faptul că acesta a fost calculat în raport de declaraţiile şi deconturile depuse de societate, fără ca organul fiscal să verifice neconcordanţa dintre declaraţiile depuse şi situaţia reală, acest aspect făcând de altfel obiectul cauzei penale de faţă, fiind rezultat concret al infracţiunii de evaziune fiscală. În legătură cu cel de-al doilea aspect, în condiţiile în care inculpatul în calitate de administrator nu a ţinut o evidenţă contabilă, în mod corect la calcul obligaţiilor fiscale a fost avut în vedere adaosul comercial mediu declarat chiar de inculpat în nota explicativă dată în 29 aprilie 2008.
În raport de considerentele expuse referitoare la cuantumul prejudiciului cauzat, critica inculpatului privind încadrarea juridică a infracţiunii de evaziune fiscală, în sensul că trebuia reţinută incidenţa alin. (2), iar nu alin. (3) ale art. 9 din Legea nr. 241/2005, apare ca nefondată, suma de 1.967.214 RON, raportată la cursul mediu al monedei euro 3,768 RON/euro, depăşind suma de 500.000 de euro.
De altfel, din chiar faptul că inculpatul T.V. a preluat societatea comercială respectivă, societate care nu a avut nicio activitate comercială, efectuând în numele şi pe seama acesteia achiziţii intracomunitare un singur trimestru, până la prima raportare fiscală a activităţii comerciale, după care a transmis în mod fictiv părţile sociale pentru a se sustrage răspunderii controlului fiscal şi eventual răspunderii penale, atestă faptul că inculpatul a urmărit acest scop încă de la preluarea societăţii.
În ceea ce priveşte critica parchetului referitor la modalitatea de sancţionare adoptată de Tribunal, Curtea a constatat că aceasta este fondată. Astfel, deşi instanţa de fond în mod corect a stabilit că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, în mod eronat a procedat la aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni şi subsecvent a celor incidente în cazul recidivei. Astfel, în considerarea faptului că pedeapsa aplicată potrivit regimului sancţionator al recidivei este unică şi indivizibilă, prima instanţă ar fi trebuit să dea efect cu precădere regulilor de sancţionare incidente, respectiv art. 61 C. pen., pedepsele astfel stabilite urmând a fi contopite potrivit regulilor concursului de infracţiuni.
De asemenea, s-a apreciat ca fiind fondată critica parchetului vizând omisiunea primei instanţe de a aplica inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie şi complementară, interdicţia de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale în contextul în care inculpatul s-a folosit la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală de funcţia de administrator al SC A.T. SRL, iar în raport de natura şi gravitatea infracţiunii se impune şi aplicarea acestor pedepse.
Împotriva deciziei penale nr. 293 din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Greşita condamnare a inculpatului pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa.
Referitor la infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale, inculpatul a arătat că această faptă nu a fost săvârşită cu intenţie, ci a urmărit să cesioneze în mod real părţile sociale, în acest sens întocmind o procură autentificată martorului P.V.C., iar ulterior a predat şi actele contabile ale firmei.
În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală nu mai putea fi subiectul activ al acestei infracţiuni după data cesionării părţilor sociale.
2. Instanţele au făcut o greşită încadrare juridică a faptei de evaziune fiscală în sensul reţinerii alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 241/2005 prin luarea în considerare a cursului euro mediu pe anul 2008 şi nu cel de la data facturării.
3. În mod neîntemeiat instanţele au respins cererea inculpatului de a se încuviinţa un supliment la raportul de expertiză contabilă care să stabilească valoarea achiziţiilor comunitare pentru perioada 1 ianuarie 2008-25 aprilie 2008, având în vedere declaraţiile făcute de SC A.T. SRL cât şi declaraţiile furnizorilor străini până la data cesionării societăţii.
Pentru motivele expuse, inculpatul solicită, în principal, casarea deciziei penale recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea suplimentului la raportul de expertiză, iar în subsidiar, casarea ambelor hotărâri şi achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru cele două infracţiuni care i s-au reţinut în sarcină.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 12, pct. 17 şi pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Inculpatul T.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 2801 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în perioada 1 ianuarie 2008-31 iulie 2008 inculpatul T.V. nu a evidenţiat în documentele contabile întreaga activitate comercială desfăşurată de societatea pe care o administra, respectiv SC A.T. SRL. Astfel, nu a evidenţiat operaţiuni comerciale în valoare de 4.345.496 RON, contravaloarea achiziţiilor intracomunitare, şi venituri în valoare de 4.475.858 RON, acesta neevidenţiind nici livrările de legume şi fructe reprezentând stocul de marfă de la sfârşitul lunii martie 2008 pe care l-a comercializat pe piaţa internă în valoare de 5.757.274 RON, respectiv veniturile încasate din aceste operaţiuni comerciale în valoare de 5.924.958 RON, iar în evidenţele contabile ale societăţii, respectiv în Registrul de evidenţă fiscală a omis să evidenţieze toate operaţiunile comerciale efectuate, prejudiciind în acest fel bugetul general consolidat al statului cu suma de 1.976.214 RON, reprezentând taxă pe valoare adăugată de plată şi impozit pe profit.
S-a mai reţinut că la data de 25 aprilie 2008 inculpatul T.V. a transmis în mod fictiv părţile sociale deţinute la SC A.T. SRL către două persoane rămase neidentificate care s-au recomandat sub identitatea de D.S. şi C.F.A., acest contract fiind pus la dispoziţia organelor de cercetare penală la data de 10 septembrie 2008, după care inculpatul a încheiat la data de 5 mai 2008 cu aceleaşi persoane un nou contract de cesiune a părţilor sociale având ca obiect aceleaşi părţi sociale, după care la data de 6 mai 2008 a întocmit un proces-verbal de predare-primire a documentelor contabile, deşi inculpatul a continuat să efectueze operaţiuni bancare, încasări şi plăţi, prin contul bancar al SC A.T. SRL, corelativ achiziţiilor intracomunitare realizate, în scopul sustragerii de la urmărire penală şi îngreunării urmăririi penale.
Înalta Curte reţine în acord cu instanţele de fond şi de apel că din probele administrate rezultă fără dubiu că inculpatul a comis infracţiunile pentru care a fost condamnat.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte reţine că inculpatul a procedat la transmiterea fictivă a părţilor sociale.
Astfel, acesta a încheiat contractul de cesiune cunoscând faptul că societatea sa face obiectul unor verificări fiscale din partea Gărzii Financiare.
Din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică efectuate în cauză rezultă că semnătura de pe contractul de cesiune nu a fost executată de consilierul juridic N.D., deşi poartă ştampila cu inscripţia „C.J. N.D.”, iar în ceea ce priveşte semnăturile de la rubrica cesionarilor D.S. şi C.F.A. de pe contractele încheiate la 25 aprilie 2008 şi 5 mai 2008, precum şi de pe procesul-verbal de predare-primire din 6 mai 2008 nu au fost executate de aceştia.
Pe de altă parte, probele administrate au dovedit că inculpatul a continuat să efectueze plăţi pentru furnizorii externi şi după data presupusei cesiuni.
În realitate, inculpatul a administrat pe mai departe societatea, aspect ce rezultă şi din faptul că la datele de 6 iunie 2008 şi 14 iulie 2008 s-a prezentat la Agenţia D., Banca T. unde a completat fişele de actualizare a împuterniciţilor pe contul bancar al SC A.T. SRL, în calitate de reprezentant legal şi a aplicat ştampila aceleiaşi unităţi pe care a pretins că a predat-o noilor asociaţi la data de 6 mai 2008.
Inculpatul a procedat la transmiterea fictivă a părţilor sociale cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, astfel că în mod corect instanţele au reţinut în sarcina acestuia comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2801 C. pen.
De asemenea, în perioada 1 ianuarie 2008-31 iulie 2008, inculpatul a omis să înregistreze şi să evidenţieze în documentele contabile toate operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 1.967.214 RON, 1.919.526 RON TVA şi 47.688 RON impozit pe profit.
Aşa cum s-a arătat anterior, cesiunea părţilor sociale a fost una fictivă, astfel că nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că nu putea fi subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală.
Instanţele au realizat şi o corectă încadrare juridică a faptei în dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, prejudiciul creat depăşind suma de 500.000 euro raportat la cursul mediu al monedei euro de 3,768 RON.
Cea de a treia critică formulată de inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte încadrând acest motiv de recurs în dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. care nu sunt incidente în cauză, instanţa de apel pronunţându-se motivat asupra cererii inculpatului de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză contabilă.
Pe de altă parte, un astfel de supliment nici nu era necesar, expertul contabil având în vedere perioada 1 ianuarie 2008-31 iulie 2008, inculpatul continuând să desfăşoare operaţiuni în numele societăţii şi după data de 25 aprilie 2008.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 293/A din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secția a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1061/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1265/2013. Penal → |
|---|
