ICCJ. Decizia nr. 1331/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1331 /20 14

Dosar nr. 6975/97/2013

Şedinţa publică din 14 aprilie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 219 din 04 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, a fost condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor civile, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. anterior.

A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.

În baza art. 350 C. proc. pen. anterior, a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. anterior, a fost dedusă din pedeapsă perioada executată în stare de reţinere şi arest preventiv, respectiv de la 12 septembrie 2013 până la 04 noiembrie 2013.

În baza art. 111 şi 113 C. pen. anterior, s-a dispus luarea faţă de inculpat a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical.

S-a constatat că părţile vătămate T.F.G. şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Hunedoara - Deva nu s-au constituit părţi civile în cauză.

S-a dispus ca mijloacele materiale de probă înregistrate în Registrul de Corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara, să rămână ataşate dosarului.

În baza art. 7 din Legea nr. 78/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat, fără notificare prealabilă, a probelor biologice, în vederea înregistrării profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

A fost stabilită în sarcina Ministerului Justiţiei şi în favoarea Baroului Hunedoara, plata sumei de 75 RON, pentru avocatul desemnat din oficiu pentru inculpat.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 430 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 708/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, înregistrat la instanţă sub nr. 6975/97/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.D., pentru infracţiunea de omor calificat în formă tentată, prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. anterior.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că în noaptea de 11/12 septembrie 2013, în jurul orelor 01.30, în incinta barului C.C. din Deva, a tăiat la gât pe partea vătămată T.F.G., cu un ciob de sticlă, provenit din spargerea (de către inculpat) a unei sticle de bere de 500 ml, punând în pericol viaţa părţii vătămate.

Partea vătămată T.F.G. şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Hunedoara - Deva (unitate medicală în care a fost internată partea vătămată) nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de examinare, raportul de constatare medico-legală al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Hunedoara, concluziile provizorii de expertiză medico-legală psihiatrică, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului, precum şi din celelalte acte şi lucrări ale dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În noaptea de 11/12 septembrie 2013, în jurul orei 01.00, în localul C.C. din Deva, aparţinând SC A.E. SRL, a intrat partea vătămată T.F.G., care a consumat 100 ml coniac, stând în picioare lângă bar. După aproximativ 30 de minute, în local a intrat şi inculpatul C.D., care s-a aşezat lângă partea vătămată (cei doi părând prieteni) şi a comandat 100 ml de băutură A. La scurt timp, partea vătămată şi inculpatul au început să se certe în legătură cu genul de muzică difuzată în local, context în care C.D. i-a cerut lui T.F.G. să iasă afară să se bată. Partea vătămată s-a dezbrăcat de tricou şi s-a deplasat împreună cu inculpatul în afara localului, unde a avut loc un conflict fizic, care s-a finalizat, totuşi, prin împăcare. Cei doi au revenit în local, ocazie cu care s-a putut constata de către cei prezenţi că partea vătămată avea nasul spart. Părţile au continuat să discute, iar la un moment dat, inculpatul a comandat o sticlă de bere de 500 ml în momentele ce au urmat, s-a auzit un zgomot de sticlă spartă, context în care martorul T.A. (barman), uitându-se în direcţia de unde venea zgomotul, l-a văzut pe inculpatul C.D. ţinând în mână jumătatea superioară a sticlei de bere, spartă, şi l-a observat pe T.F.G. sângerând abundent în zona gâtului. Acelaşi lucru a fost văzut şi de către martorii P.A.M. şi M.A.G. Sângerarea la gât a părţii vătămate a fost consecinţa aplicării unei lovituri în zona respectivă de către inculpat, cu un ciob din sticlă de bere spartă de acesta. Inculpatul a atacat pe partea vătămată prin surprindere şi într-un moment în care cei doi păreau că s-au împăcat.

Imediat după procedura agresiunii, partea vătămată a ieşit în fugă din local, fiind urmărită de către inculpat, care avea în mână fragmentul de sticlă spartă. În momentul respectiv, la faţa locului a apărut martorul S.G.I., care l-a prins în braţe pe inculpat, împiedicându-l să mai fugă după partea vătămată. Tot atunci, la faţa locului au apărut şi agenţi de pază de la firma H., precum şi funcţionari ai poliţiei locale. În contextul respectiv a fost apelat numărul de urgenţă 112 de către martorul T.C.R. (taximetrist aflat în timpul serviciului), la faţa locului ajungând şi un echipaj S.M.U.R.D. care l-a preluat pe T.F.G. şi l-a dus la spital, unde a fost internat.

Instanţa a constatat că, din raportul de constatare medico-legală din 12 septembrie 2013, eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Hunedoara - Deva, rezultă că partea vătămată T.F.G. a prezentat leziuni post traumatice ce pot data din data de 11/12 septembrie 2013 şi care s-au produs prin lovire cu un corp tăietor (posibil cioburi de sticlă). Potrivit aceluiaşi raport, leziunile constatate au necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale, au impus un tratament chirurgical de urgenţă, iar părţii vătămate i-a fost pusă în primejdie viaţa.

S-a reţinut că şi inculpatul C.D. a fost examinat medico-legal de către Serviciul Judeţean şi Medicină Legală Hunedoara, constatându-se că acesta prezintă leziuni post traumatice, ce pot data din noaptea de 11/12 septembrie 2013 şi care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

În cauză s-a efectuat şi o expertiză medico-legală psihiatrică din care a rezultat că inculpatul C.D. prezintă diagnosticul de: „Tulburare mixtă de personalitate cu decompensări psihotice atipice” (în antecedente) şi care concluzionează că acesta are diminuată capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor sale şi a consecinţelor acestora, având discernământul diminuat. Raportat la aceste concluzii, s-au recomandat măsuri de siguranţă, conform art. 113 C. pen. anterior.

Procedând la încadrarea juridică a faptei, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, în formă tentată, prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. anterior. În baza acestor texte de lege, inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. anterior, şi anume limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, pericolul social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită şi persoana inculpatului, care posedă antecedente penale.

În cauză au fost reţinute şi dispoziţiile art. 3201C. proc. pen. anterior, având în vedere atitudinea de recunoaşte a faptelor şi solicitarea inculpatului de a fi judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În ceea ce priveşte solicitarea de a se reţine ca circumstanţă atenuantă scuza provocării, instanţa a apreciat-o ca neîntemeiată întrucât nu există elemente care să conducă la o astfel de concluzie, inculpatul acţionând după încheierea unui conflict pe care tot el l-a provocat şi în contextul în care lăsase de înţeles că s-a împăcat cu partea vătămată.

Astfel fiind, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor civile, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior.

În condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen. anterior, s-a dispus ca inculpatul să fie privat de exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din acelaşi cod.

Apreciindu-se că pericolul social concret pentru ordinea publică este încă actual, în baza art. 350 C. proc. pen. anterior, a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsă perioada executată în stare de reţinere şi arest preventiv, respectiv de la 12 septembrie 2013 până la 04 noiembrie 2013.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, în baza art. 111 şi 113 C. pen. anterior, s-a dispus luarea faţă de inculpat a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.D., fără a depune în scris motivele de nelegalitate sau netemeinicie.

Prezent la termenul de judecată din data de 16 decembrie 2013, inculpatul a menţionat că a formulat apel deoarece apreciază că i s-a aplicat o pedeapsă prea mare, raportat la circumstanţele în care a fost săvârşită fapta, arătând că a fost provocat de partea vătămată.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant C.D. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, procedând la o nouă judecare, a se reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului şi a se dispune suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei, conform dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen. anterior.

S-a solicitat a se reţine în favoarea inculpatului scuza provocării din partea victimei, avându-se în vedere atât declaraţia inculpatului, cât şi declaraţiile părţii vătămate. S-a făcut referire şi la starea de sănătate precară a inculpatului şi la faptul că acesta nu a reuşit să-şi ia medicamentaţia corespunzătoare în penitenciar, precum şi la împrejurarea că inculpatul are familie în Irlanda, respectiv soţie şi doi copii.

Sub aspectul măsurii arestării preventive s-a solicitat revocarea acesteia şi punerea inculpatului în libertate, având în vedere că nu subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia. S-a apreciat că în raport de perioada mare de timp scursă de la momentul arestării, s-a atenuant rezonanţa negativă creată în rândul societăţii, urmare a săvârşirii faptei.

Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate şi a se menţine ca legală şi temeinică sentinţa penală atacată. S-a arătat că inculpatul, în mod voluntar, s-a angajat în dispută cu partea vătămată, că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este una gravă, iar consecinţele asupra vieţii persoanei vătămate au fost evitate doar ca urmare a intervenţiei chirurgicale.

În ceea ce priveşte măsura arestării preventive a inculpatului, s-a apreciat că se impune menţinerea acesteia întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.

Prin decizia penală nr. 207/A din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul C.D. şi de partea vătămată T.F.G. împotriva sentinţei penale nr. 219 din 04 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 6975/97/2013.

În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. anterior, raportat la art. 350 alin. (1) din acelaşi cod, s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul C.D. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 12 septembrie 2013 şi până la data de 16 decembrie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, au fost obligate părţile la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, astfel: inculpatul, la plata sumei de 300 RON, iar partea vătămată, la plata sumei de 100 RON.

S-a acordat onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în sumă de 200 RON, care va fi avansat din fondul special destinat al Ministerului de Justiţie.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanţa de prim control judiciar a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt, bazată pe mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, cauza fiind soluţionată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior, raportat la poziţia exprimată de inculpat care, la termenul de judecată din data de 31 octombrie 2013 a arătat că recunoaşte fapta reţinută în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Reevaluând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, instanţa de apel a reţinut, sub aspectul stării de fapt, că în noaptea de 11/12 septembrie 2013, în timp ce se afla în localul C.C., aparţinând SC A.E. SRL, în urma unor discuţii contradictorii purtate cu partea vătămată T.F.G. pe tema genului de muzică difuzată în local, inculpatul C.D. i-a cerut părţii vătămate să iasă afară să se bată. Cei doi au ieşit în faţa localului, unde şi-au aplicat lovituri reciproc, după care au revenit în local, inculpatul comandându-şi la un moment dat o sticlă de bere. Conflictul dintre cei doi părea că a încetat, însă inculpatul a spart sticla de bere şi, ţinând în mână jumătatea superioară a acesteia, s-a apropiat de partea vătămată, aplicându-i prin surprindere o lovitură în partea dreaptă a gâtului. Partea vătămată a căzut, iar inculpatul i-a mai aplicat o lovitură în urechea stângă, provocându-i încă o tăietură.

Imediat după procedura agresiunii, partea vătămată a ieşit în fugă din local, fiind urmărită de către inculpat, care avea în mână fragmentul de sticlă spartă. În momentul respectiv, la faţa locului a apărut martorul S.G.I., care l-a prins în braţe pe inculpat, împiedicându-l să mai fugă după partea vătămată.

Raportul de constatare medico-legală din 12 septembrie 2013 eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Hunedoara Deva a stabilit că partea vătămată T.F.G. prezintă leziuni post-traumatice ce pot data din data de 11/12 septembrie 2013 şi care s-au produs prin lovire cu un corp tăietor (posibil cioburi de sticlă). Potrivit aceluiaşi raport, leziunile constatate au necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale, au impus un tratament chirurgical de urgenţă, iar părţii vătămate i-a fost pusă în primejdie viaţa.

A fost avut în vedere că starea de fapt descrisă anterior reiese din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate cu declaraţiile martorilor T.A., P.A.M., M.A.G., S.S.I., T.C.R., precum şi cu declaraţiile inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptei.

Instanţa de apel a constatat că inculpatul a invocat încă din faza de urmărire penală faptul că ar fi fost provocat de partea vătămată, însă această susţinere nu a rezultat din mijloacele de probă administrate în cauză. S-a reţinut că este adevărat că, anterior exercitării actului de agresiune care a produs leziunile în zona gâtului, între inculpat şi partea vătămată au avut loc discuţii contradictorii şi o altercaţie în afara localului, însă ulterior acestui moment, când părţile părea că s-au împăcat, inculpatul a luat brusc hotărârea de a continua agresiunea asupra părţii vătămate. În acest sens, a spart sticla de bere pe care o avea în mână şi a lovit-o pe partea vătămată, care nu a apucat să reacţioneze, în partea dreaptă a gâtului, provocându-i o „plagă tăiată anfractuoasă de cca. 15 cm laterocervical dreapta”, după care i-a mai aplicat o lovitură, cauzându-i o plagă retroarticulară stângă.

Deşi inculpatul a susţinut că partea vătămată l-a provocat la bătaie, din declaraţia părţii vătămate şi a martorilor T.A. şi P.A.M. a reieşit că inculpatul a fost cel care i-a cerut părţii vătămate să iasă afară să se bată, iar după ce au revenit în local, partea vătămată nu a avut o atitudine provocatoare, fiind surprins de reacţia violentă a inculpatului.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a apreciat că, în cauză, nu erau îndeplinite condiţiile de reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. anterior, aspect reţinut în mod corect atât în rechizitoriu, cât şi în hotărârea instanţei de fond.

Analizând hotărârea apelată în privinţa individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului C.D., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior, Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a procedat la aplicarea corectă a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, iar pedeapsa de 5 ani închisoare este egală cu minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime în baza art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, şi reflectă gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, apreciat ca fiind destul de ridicat, atât prin prisma împrejurărilor concrete de comitere a acesteia, cât şi prin prisma aspectelor legate de persoana inculpatului.

S-a reţinut că deşi raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în privinţa inculpatului a relevat că acesta are discernământul diminuat, nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, aplicarea pedepsei la limita minimă prevăzută de lege în urma aplicării art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior constituind o clemenţă suficientă. Totodată, s-a reţinut că modul de săvârşire a faptei a reflectat caracterul violent al inculpatului, manifestat iniţial verbal, apoi prin provocarea părţii vătămate la bătaie şi, ulterior, prin aplicarea loviturilor cu ciobul de sticlă, în urma cărora viaţa părţii vătămate a fost pusă în primejdie; de asemenea, din declaraţiile martorilor a reieşit faptul că inculpatul a intenţionat să continue actele de violenţă asupra părţii vătămate, fugind după aceasta cu ciobul de sticlă în mână, fiind oprit însă de persoanele care se aflau în zonă. Predispoziţia inculpatului spre săvârşirea de fapte antisociale a reieşit şi din conţinutul fişei de cazier judiciar, din care rezultă că, în afara infracţiunilor săvârşite în minorat, pentru care a fost condamnat la pedepse cu închisoarea, inculpatul a fost sancţionat administrativ în perioada 2011-2013, în repetate rânduri, pentru infracţiuni contra patrimoniului, dar şi pentru infracţiunea de lovire, distrugere, port ilegal de cuţit.

În legătură cu afecţiunile de care suferă inculpatul, la care a făcut referire apărătorul acestuia, Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a dispus luarea măsurii obligării la tratament medical, tratament care poate fi efectuat chiar dacă s-a dispus executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Din aceste motive s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului C.D. de către instanţa de fond pentru a se da curs solicitării formulate de apărătorul inculpatului cu ocazia susţinerii apelului formulat, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 sau art. 861C. pen. anterior, pentru atingerea scopului sancţionator şi preventiv al pedepsei fiind necesară executarea pedepsei de 5 ani închisoare în regim privativ de libertate.

În legătură cu apelul părţii vătămate T.F.G., s-a constatat că aceasta nu a formulat motivele de apel în scris, prin cererea de apel sau prin memoriu separat. De asemenea, deşi legal citată, partea vătămată nu s-a prezentat la termenul de judecată din data de 16 decembrie 2013.

S-a constatat că prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond a reţinut în mod corect că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, având în vedere că aceasta nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru a-şi preciza poziţia procesuală. În faza de urmărire penală, partea vătămată a declarat că doreşte să se constituie parte civilă în cauză şi că va preciza pe parcursul procesului cuantumul despăgubirilor, însă nu s-a prezentat în faţa instanţei de fond. În aceste condiţii, Curtea de Apel a apreciat că se impune a se respinge, ca nefondat, şi apelul părţii vătămate.

De asemenea, în baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. anterior, raportat la art. 350 alin. (1) din acelaşi cod, instanţa de prim control judiciar a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul C.D., apreciind că, raportat la natura infracţiunii săvârşite, de gravitate destul de ridicată, la modalitatea concretă de comitere, care a reflectat caracterul violent al inculpatului, pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate pentru ordinea publică subzistă, fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. anterior. Totodată, s-a constatat că, în cauză, nu se poate reţine nici depăşirea termenului rezonabil al arestării preventive, având în vedere că inculpatul este arestat din data de 12 septembrie 2013, iar până la această dată s-a realizat atât urmărirea penală, cât şi judecata cauzei în primă instanţă şi, în plus, condamnarea în primă instanţă justifică menţinerea stării de arest din perspectiva art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiind vorba de o detenţie în baza unei condamnări şi nu de o detenţie preventivă în sensul art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţie.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 12 septembrie 2013 şi până la data de 16 decembrie 2013.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.D., dosarul fiind înregistrat pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 ianuarie 2014.

Potrivit rezoluţiei, termenul de judecată a recursului a fost fixat la data de 26 mai 2014, la termenele din 03 februarie 2014 şi, respectiv 17 februarie 2014, procedându-se la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a recurentului inculpat.

La prezentul termen, care a fost stabilit tot pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a recurentului inculpat C.D., acesta din urmă a învederat că înţelege să-şi retragă recursul declarat în cauză.

Faţă de această împrejurare, concluziile reprezentantului Parchetului şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voinţă exprimată.

Astfel fiind, având în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale - potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs -, în temeiul dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 207/A din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 207/A din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1300/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie...  ICCJ. Decizia nr. 1492/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1331/2013. Penal