ICCJ. Decizia nr. 1492/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1492 /20 14
Dosar nr. 4100/120/2013
Şedinţa publică din 30 aprilie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 337 din data de 01 august 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, în Dosarul nr. 4100/120/2013, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpat, prin avocat, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap.la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 65 din acelaşi cod, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii efective publice) şi b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa în condiţiile art. 66 C. pen.
Conform art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii efective publice) şi b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).
În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei închisorii aplicată timpul reţinerii şi pe cel al arestării preventive, începând cu data de 03 iunie 2013 la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul M.C.V., prin încheierea nr. 24 din 03 iunie 2013 pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 3815/120/2013 şi în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă din 03 iunie 2013.
Conform art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. şi la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, a fost obligat inculpatul M.C.V. la plata sumei de 1.997,843 RON către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte reprezentând cheltuielile aferente spitalizării părţii vătămate N.F.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, s-a dispus restituirea către partea vătămată N.F. a următoarelor obiecte de îmbrăcăminte ridicate potrivit procesului-verbal de ridicare încheiat la 26 mai 2013: o bluză de trening de culoare roşie cu fermoar şi buzunare marca K. şi un tricou din material textil cu mânecă scurtă de culoare albastră, marca K., sigilate.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul M.C.V.
Conform art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns latura civilă a cauzei, parte civilă fiind N.F., şi s-a stabilit termen la 26 august 2013.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.760 RON, din care 1.500 RON reprezintă cheltuielile judiciare stabilite în faza urmăririi penale, iar 260 RON - cheltuieli stabilite cu judecata în fond a cauzei, 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu şi care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul nr. 223/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, la 19 iunie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul M.C.V., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută şi pedepsită de disp. art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în seara de 25 mai 2013 în timp ce se afla în loc public (zona magazinului SC L. SRL din comuna O.), a lovit cu un corp tăietor-înţepător pe partea vătămată N.F. în zona toracică stângă, cauzându-i o leziune ce a necesitat pentru vindecare un număr de 22-24 zile de îngrijiri medicale, care i-a pus viaţa în primejdie.
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut în actul de sesizare că în seara de 25 mai 2013, în apropierea magazinului SC L. SRL, situat în comuna O., a avut loc un incident în care au fost implicaţi inculpatul M.C.V. şi partea vătămată N.F.
Astfel, în timp ce acesta se afla în apropierea terasei magazinului SC L. SRL alături de N.G.B., N.I., G.V., G.C.G., B.M. s-a alăturat şi inculpatul M.C.V. aflat sub influenţa băuturilor alcoolice.
La un moment dat, pe fondul alcoolului, inculpatul l-a acostat pe martorul N.G.B. care se afla aşezat pe o treaptă a terasei magazinului. Nemulţumit de prezenţa acestuia, care i-a răspuns că se încălzeşte, inculpatul a luat din atelajul aflat în apropiere o scândură cu care a lovit în treptele pe care se afla aşezat martorul.
Din lovitură, scândura a ricoşat şi l-a lovit pe acesta în genunchiul drept, actul medico-legal din 27 mai 2013 evidenţiind în concluzii că N.G.B. prezintă o leziune traumatică ce s-a putut produce prin lovire cu un corp dur şi nu necesită zile de îngrijiri medicale.
Urmare acestui incident a intervenit partea vătămată N.F., care l-a întrebat pe inculpat motivul pentru care s-a comportat agresiv faţă de N.G.B.
Fără a reacţiona verbal, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată şi scoţând un cuţit de la piept, a aplicat acestuia o lovitură în zona toracică stângă.
Întrucât partea vătămată a observat că inculpatul intenţionează să îl mai lovească o dată a fugit, timp în care a simţit că începe să sângereze.
Ajuns acasă, soţia părţii vătămate a solicitat o ambulanţă şi l-a transportat la Spitalul Judeţean Târgovişte, unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale şi internat în perioada 25 mai - 01 iunie 2013.
Cu privire la persoana inculpatului s-a reţinut că acesta a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru art. 211 C. pen., prin sentinţa penală nr. 915 din 23 iulie 1992 a Judecătoriei Târgovişte fiind arestat la 29 noiembrie 1990 şi eliberat la 11 martie 1994 cu un rest de 443 zile neexecutate; condamnat la 1 an şi 6 luni pentru art. 208-209 C. pen., 1 an şi 3 luni, pentru art. 192 alin. (2) C. pen. şi 2 ani şi 6 luni închisoare pentru art. 208-209 C. pen., urmând să execute 2 ani şi 6 luni cu art. 71-64 C. pen. prin sentinţa penală nr. 512 din 25 mai 1996 în Dosarul nr. 942/1996 al Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare, arestat la 07 ianuarie 1996, eliberat la 15 iulie 1997 cu un rest de 365 de zile neexecutate; condamnat la 4 ani şi 5 luni pentru art. 208-209 C. pen., urmând să execute 5 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1151 din 15 iunie 1998 în Dosarul nr. 11073/1997 al Judecătoriei Târgovişte, decizia penală nr. 81 din 25 ianuarie 1999 a Curţii de Apel Ploieşti, revocă restul rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 512/1996 pe care-l contopeşte cu prezenta pedeapsă, urmând să execute 5 ani închisoare, arestat la 29 noiembrie 1997 şi eliberat la 15 mai 2001 cu un rest de 682 zile neexecutate; condamnat la 6 luni închisoare pentru art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 prin sentinţa penală nr. 550 din 19 mai 2004 a Judecătoriei Moreni şi decizia penală nr. 98 din 25 februarie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa; condamnat la 1 an închisoare pentru art. 321 alin. (1) C. pen. prin sentinţa penală nr. 1251 din 24 octombrie 2006 în Dosarul nr. 2063 al Judecătoriei Moreni şi decizia penală nr. 68 din 20 martie 2007 a Tribunalului Dâmboviţa; condamnat la 3 ani pentru art. 208-209 lit. a), g) C. pen. prin sentinţa penală nr. 835 din 12 iulie 2006 în Dosarul nr. 377/2006 al Judecătoriei Moreni, definitivă prin decizia penală nr. 195 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Dâmboviţa; condamnat la 3 ani închisoare pentru art. 192 alin. (2) C. pen. prin sentinţa penală nr. 150 din 16 februarie 2007 în Dosarul nr. 160/2007 al Judecătoriei Moreni, definitivă prin neapelare; prin sentinţa penală nr. 69 din 23 ianuarie 2008 a Judecătoriei Moreni s-a dispus contopirea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 1251/2006, 835/2006, 150/2007 şi 550/2004 urmând să execute 3 ani închisoare, arestat la 23 martie 2005 şi eliberat la 22 septembrie 2005, rearestat la 10 martie 2007 şi eliberat la 08 septembrie 2008 cu un număr de 363 zile neexecutate, fiindu-i aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen.
Prin acelaşi act de sesizare în privinţa plângerii formulată de către partea vătămată N.G.B. împotriva inculpatului s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni.
Existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatului s-au reţinut în faza urmăririi penale în baza următorului material probatoriu: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de cercetare la faţa locului; declaraţiile inculpatului; declaraţiile martorilor; actul medico-legal din 27 mai 2013; planşe fotografice şi procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, instanţă cu competenţă materială şi teritorială potrivit disp. art. 27 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., cauza a fost înregistrată sub nr. 4100/120/2013 la data de 19 iunie 2013.
La primirea dosarului, în conformitate cu disp. art. 160 C. proc. pen., rap. la art. 3001 C. proc. pen., s-a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, iar prin încheierea pronunţată la 20 iunie 2013, s-a dispus în conformitate cu disp. art. 3001 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpat, încheiere devenită definitivă prin decizia nr. 930 din 24 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Din partea Spitalului Judeţean de Urgenţă Târgovişte s-a înaintat adresa din 24 iulie 2013 prin care această unitate spitalicească s-a constituit parte civilă cu suma de 1.997,843 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate cu internarea părţii vătămate N.F.
La termenul din 26 iulie 2013 în şedinţă publică, în conformitate cu disp. art. 300 alin. (1) C. proc. pen., s-a procedat la verificarea regularităţii actului de sesizare, constatându-se că îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de disp. art. 263 şi 264 C. proc. pen., nefiind incidente disp. art. 300 alin. (2) C. proc. pen.
La acelaşi termen de judecată au fost aduse la cunoştinţa părţii vătămate N.F. dispoziţiile art. 320 alin. (1) C. proc. pen., acesta declarând că înţelege să participe în procesul penal şi în calitate de parte civilă cu suma de 20.000 RON din care 10.000 RON cu titlu de daune morale (suferinţele psihice şi fizice) şi 10.000 RON cu titlu de daune materiale (beneficiu nerealizat, cheltuieli de spitalizare, cheltuieli de transport).
După ce s-a luat act de manifestarea de voinţă a părţii vătămate, în continuare, la cunoştinţa inculpatului, au fost aduse disp. art. 3201 C. proc. pen. şi condiţiile în care o astfel de procedură devine aplicabilă.
Din partea inculpatului, în prezenţa apărătorului din oficiu, de ale cărui servicii a înţeles să beneficieze, s-a formulat cerere în sensul aplicării procedurii simplificate a judecăţii.
În acest sens s-a procedat la ascultarea inculpatului în condiţiile art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., acesta precizând că recunoaşte fapta aşa cum este descrisă în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
Cu privire la pretenţiile solicitate de către partea vătămată N.F., a precizat că le consideră exagerate.
Având în vedere poziţia inculpatului faţă de pretenţiile solicitate de partea vătămată N.F., natura acestor pretenţii (inclusiv daune materiale), a fost pusă în discuţie aplicarea disp. art. 3201alin. (5) C. proc. pen., dispunându-se disjungerea acţiunii civile formulată de către partea vătămată constituită parte civilă, N.F.
Sub aspectul laturii penale a cauzei, din partea inculpatului, prin avocat, s-a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă, cerere pusă în discuţie în cadrul dezbaterilor care au avut loc sub aspectul laturii penale a cauzei, reţinută pentru soluţionare.
În final, instanţa a apreciat că fapta inculaptului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., iar nu pe cele ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. şi ped. de art. 182 alin. (2) C. pen., fiind respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în acest sens de inculpat.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere în conformitate cu disp. art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei şi care în speţă este unul ridicat fiind lezate relaţiile sociale privitoare la viaţa, sănătatea şi integritatea corporală a persoanei, urmările produse, împrejurările în care a fost săvârşită fapta, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen., astfel cum vor fi reduse ca urmare a aplicării disp. art. 3201 C. proc. pen., persoana inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală.
Totodată, în raport de menţiunile din fişa de cazier judiciar existentă la dosarul de urmărire penală, s-a reţinut în privinţa inculpatului şi disp. art. 37 lit. b) C. pen., săvârşind această nouă infracţiune în stare de recidivă postexecutorie.
Recunoaşterea faptei, prezentarea în faţa autorităţii (prezenţă posibilă şi urmare a faptului că urmărirea penală şi judecata s-au desfăşurat cu inculpatul în stare de arest preventiv), sunt împrejurări care au făcut posibilă aplicarea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., fiind valorificate în cadrul acestei proceduri, apreciindu-se că nu li se pot da eficienţă separat şi ca circumstanţă atenuantă judiciară în sensul disp. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., neputându-se reţine faţă de situaţia concretă existentă, în favoarea inculpatului nici alte circumstanţe atenuante judiciare (în acest sens se are în vedere conduita avută anterior, acesta aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, dar şi poziţia exprimată în raport cu pretenţiile solicitate de partea vătămată constituită parte civilă).
Ţinând seama de aceste criterii de individualizare, s-a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei prevăzut de disp. art. 52 C. pen., poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientată peste minimul special prevăzut de lege, astfel cum va fi redus conform disp. art. 3201alin. (7) C. proc. pen., pedeapsă care urmează a fi executată în regim de detenţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi inculpatul M.C.V., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
În apelul declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a solicitat în esenţă majorarea pedepsei aplicate inculpatului, pentru tentativă la infracţiunea de la omor calificat, săvârşită în stare de recidivă post executorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., deoarece pedeapsa aplicată de prima instanţă în cuantum de 6 ani închisoare, nu este în măsură să-şi atingă scopul preventiv educativ.
În apelul său, inculpatul M.C.V. a solicitat în esenţă schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textul de lege încriminator, redusă conform art. 3201alin. (7) C. proc. pen., după reţinerea circumstanţelor atenuante personale prev. de art. 74 şi art. 76 C. pen., precum şi a circumstanţei atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Prin decizia penală nr. 225 din 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi de inculpatul M.C.V., împotriva sentinţei penale nr. 337 din 01 august 2013 a Tribunalului Dâmboviţa.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă a acestuia de la 03 iunie 2013 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 150 RON reprezentând onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că din declaraţiile părţii vătămate, declaraţii de martori, acte medicale, procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, declaraţia şi fişa de cazier judiciar a inculpatului au fost bine analizate şi interpretate de prima instanţă astfel că încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârşite, situaţie în care Curtea a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i), cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2), cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
S-a reţinut că la instanţa de fond, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat judecarea pe procedura simplificată prev. de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., recunoscând şi regretând în totalitate fapta comisă, însuşindu-şi probele administrate în faza de urmărire penală.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel al inculpatului referitor la reţinerea de circumstanţe atenuante personale şi coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de lege încriminator, Curtea l-a respins faţă de împrejurarea că apelantul-inculpat a săvârşit această infracţiune în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., având multiple condamnări, aşa cum de altfel s-a arătat mai sus şi cum rezultă şi din fişa de cazier judiciar, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu a fost de acord cu despăgubirile solicitate de către partea vătămată N.F.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanţă a avut în vedere modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii, pericolul social concret, dispoziţiile art. 72 C. pen. circumstanţele personale ale inculpatului care este o persoană violentă, este recidivist, a avut o poziţie oscilantă pe parcursul procesului penal, în sensul că, la instanţa de fond a solicitat aplicarea dispoz. art. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., iar ulterior, Ia instanţa de apel, a acreditat ideea că a săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de provocarea din partea persoanei vătămate şi a martorilor aflaţi în zonă, motiv pentru care a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Din întregul probatoriu administrat în cauză, la urmărirea penală rezultă cu certitudine că inculpatul aflat în stare de ebrietate a fost cel care a iniţiat şi dezvoltat conflictul în seara zilei de 25 mai 2013, într-un loc public, în zona magazinul SC L. SRL din comuna O., mai întâi cu partea vătămată N.G.B., faţă de care a fost disjunsă cauza, iar ulterior, cu partea vătămată N.F.
În atare situaţie, Curtea nu a primit solicitarea apelantului-inculpat în sensul de a reţine circumstanţa atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, prin care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea a constatat că scopul preventiv educativ al acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 52 C. pen., poate fi atins în cuantumul şi modalitatea de executare stabilite de prima instanţă.
Examinând recursul declarat de inculpatul M.C.V. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la 20 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 alin. (1) art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, sub incidenţa căruia, prin acordarea circumstanţei atenuante legale a provocării - art. 73 lit. b) C. pen. - a solicitat reducerea pedepsei, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă acest caz de casare nu pote fi incident din moment ce finalitatea vizată prin invocarea acestui temei de drept este, în realitate, reducerea pedepsei - adică un aspect de netemeinicie - ceea ce este inadmisibil, întrucât ceea ce nu se poate obţine direct, sub incidenţa cazului de casare prevăzut de pct. 14, care în prezent vizează doar nelegalitatea, iar nu şi netemeinicia pedepsei, nu poate fi obţinut nici indirect, prin „deturnarea” de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 172 [ambele de sub art. 3859alin. (1) C. proc. pen.] şi aceasta cu atât mai mult cu cât examinarea eventualităţii aplicării art. 73 lit. b) C. pen. ar face inevitabilă reevaluarea stării de fapt.
În consecinţă, obiectiunile formulate în recursul de faţă subsumate cazurilor de casare prevăzut de art. art. 385 alin. (1) C. proc. pen. - pct. 172sau respectiv pct. 14 - se apreciază a fi neîntemeiate.
Ca urmare a intrării în vigoare - la 01 februarie 2014 - a noilor Coduri (penal şi de procedură penală), instanţa este datoare, fie la cererea inculpatului recurent, fie chiar din oficiu, să examineze dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Din această perspectivă, instanţa constată că inculpatul M.C.V. a fost trimis în judecată şi condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
După cum se poate observa, fapta săvârşită de inculpat are corespondent în prevederile art. 32, raportat la art. 188 C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 5 ani la 10 ani închisoare - încât aceste dispoziţii se învederează a fi mai favorabile inculpatului.
Pentru considerentele expuse urmează ca recursul declarat de inculpat să fie admis în vederea aplicării, prevederilor art. 5 C. pen. (01 februarie 2014), text de lege ale cărui cerinţe sunt îndeplinite, cu consecinţa schimbării încadrării juridice a faptei săvârşită de inculpat, din tentativă la infracţiunea la omor calificat, prev. de art. 20, rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, în tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen., texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior, inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor (sentinţă/decizie în apel) şi se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 03 iunie 2013 la 30 aprilie 2014.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 225 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 337 din 01 august 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, şi rejudecând:
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpat din tentativă la infracţiunea la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen., texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior, condamnă pe inculpatul M.C.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 03 iunie 2013 la 30 aprilie 2014.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1331/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1496/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
