ICCJ. Decizia nr. 1367/2013. Penal. Mandat european de arestare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1367/2013
Dosar nr. 43/59/2013
Şedinţa publică din 19 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 66/PI din 25 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a respins sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, având ca obiect executarea mandatului european de arestare emis de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania împotriva persoanei solicitate C.I., cu locuinţa efectivă în comuna Grădinari, satul Greoni, jud. Caraș-Severin şi fără loc de muncă în prezent.
În baza art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 121/2012 pronunţată de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania în Dosarul nr. 105/2012 (definitivă la data de 03 aprilie 2012) împotriva persoanei solicitate C.I., cu privire la pedeapsa principală de 10 (zece) luni închisoare şi la pedeapsa accesorie de dezabilitare specială pentru exercitarea dreptului de sufragiu pasiv pe durata condamnării.
În baza art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus conversiunea pedepsei accesorii, anterior recunoscute, în pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. (interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei).
În baza art. 98 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii.
S-a dedus din pedeapsa principală de 10 luni (reprezentând 300 de zile) închisoare perioada executată în arest provizoriu începând cu data de 27 iulie 2011 până în data de 03 aprilie 2012 inclusiv (reprezentând 252 zile).
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu şi a sumei de 41.61 lei în contul SC S.S. SRL Timişoara, reprezentând onorariu traducere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, la data de 11 ianuarie 2013 sub nr. 43/59/2013, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania împotriva persoanei solicitate C.I., având ca obiect pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare aplicată de autorităţile spaniole pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti.
Faţă de persoana solicitată nu au fost luate măsuri privative de libertate, nici în faţa procurorului şi nici în procedura desfăşurată în faţa instanţei.
Persoana solicitată, cetăţean român, a fost audiată de instanţă la data de 15 ianuarie 2013 (fila 17), ocazie cu care aceasta a declarat că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent al mandatului european (Spania).
Având în vedere poziţia persoanei solicitate, în temeiul art. 98 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004 republicată instanţa de fond a solicitat autorităţii judiciare emitente o copie certificată a hotărârii de condamnare şi informaţii în legătură cu perioada executată.
Din documentele comunicate de autorităţile spaniole (copia certificată a sentinţei penale nr. 121/2012 pronunţată de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania în Dosarul nr. 105/2012, definitivă la data de 03 aprilie 2012, precum şi fişa de lichidare a pedepsei) a rezultat că persoana solicitată a fost condamnată definitiv la data de 03 aprilie 2012 pentru delictul de încălcare a unei măsuri de protecţie prevăzut de art. 468.2 C. pen. al Spaniei.
În fapt, s-a reţinut că persoana solicitată a încălcat ordinul de protecţie instituit de către Judecătoria de Instrucţie nr. 2 din Villarcayo în data de 19 aprilie 2010 în Dosarul nr. 15/2010, în sensul că în data de 27 iulie 2011, la orele 10.30, s-a îndreptat către domiciliul numitei G.F.C. (deşi cunoştea că avea interdicţia de a se apropia la o distanţă mai mică de 200 de metri de aceasta, de domiciliul ei, de locul de muncă sau de oricare alt loc în care s-ar putea afla şi interdicţia de a comunica cu ea prin orice fel de mijloace, aceste măsuri fiind în vigoare în acel moment) situat în localitatea Villasana de Mena din departamentul Burgos şi a sunat de nenumărate ori la interfon cerând să îi aducă copiii ca să se plimbe cu ei. G.F. nu a acceptat, iar I.C. a început să lovească cu putere interfonul. În momentul în care sus-numitul a fost arestat de către agenţii de la Garda Civilă acesta se afla la barul „R." din Villasana de Mena, ştiind că acest local se afla la o distanţă mai mică de 200 de metri de domiciliul lui G.F.C.
Persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă principală de 10 (zece) luni închisoare şi la pedeapsa accesorie de dezabilitare specială pentru exercitarea dreptului de sufragiu pasiv pe durata condamnării, iar din pedeapsa principală, a executat în arest provizoriu 252 de zile în intervalul 27 iulie 2011 - 03 aprilie 2012, rămânând un rest de executat de 48 de zile.
Verificând condiţia dublei incriminări, prevăzută de art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa de fond a constatat că fapta, astfel cum a fost reţinută în sentinţa de condamnare, este prevăzută ca infracţiune şi de legea română, fiind incriminată de art. 271 C. pen. sub denumirea de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.
În acelaşi timp, s-a constatat incidenţa motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare emis în scopul executării pedepsei cu închisoarea, prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că persoana solicitată, cetăţean român, a declarat că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent al mandatului european.
Instanţa de fond a apreciat că se impune reţinerea acestui motiv de refuz al executării şi respingerea solicitării de predare, în raport de următoarele motive: intervalul redus de timp ce a mai rămas de executat din pedeapsa aplicată (48 de zile), starea actuală de sănătate a persoanei solicitate (din actele medicale depuse la dosar, care se coroborează, cu susţinerile persoanei solicitate şi ale soţiei acestuia audiată în cauză, rezultă că acesta are în prezent o infirmitate fizică - invaliditate de gradul 2, deplasându-se într-un scaun cu rotile, urmare a unui traumatism suferit la sfârşitul anului 2012 în cadrul unui accident de circulaţie), situaţia familială (condamnatul, soţia acestuia - victima infracţiunii pentru care acesta a fost condamnat în Spania - şi cei doi copiii minori locuiesc şi se gospodăresc împreună, întorcându-se în România în octombrie 2012).
S-a constatat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 98 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată, impunându-se recunoaşterea sentinţei penale nr. 121/2012 pronunţată de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos -Spania în Dosarul nr. 105/2012 (definitivă la data de 03 aprilie 2012) împotriva numitului C.I., cu privire la pedeapsa principală de 10 (zece) luni închisoare şi la pedeapsa accesorie de dezabilitare specială pentru exercitarea dreptului de sufragiu pasiv pe durata condamnării.
De asemenea, s-a mai apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, se impune conversiunea pedepsei accesorii anterior recunoscute în pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. (interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei), şi, în baza art. 98 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 302/2004, republicată, se impune emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată C.I., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi punerea în libertate, pe motive medicale, arătând că starea de sănătate şi infirmitatea fizică, nu-i permit continuarea executării pedepsei în penitenciar.
Analizând cauza, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară, prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al U.E. solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Acest mandat se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce statornicit de dispoziţiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2007 şi trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004.
Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că, fiind sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cu executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania împotriva numitului C.I., instanţa de fond a procedat conform dispoziţiilor art. 96 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată.
Apreciind corect incidenţa motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată - faţă de declaraţia persoanei solicitate că se opune predării, timpul scurt ce a mai rămas de executat din pedeapsa aplicată şi starea precară de sănătate a persoanei solicitate - instanţa de fond, în baza art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, a respins sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În conformitate cu dispoziţiile art. 98 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 121/2012 pronunţată de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania în Dosarul nr. 105/2012 (definitivă la data de 03 aprilie 2012) prin care persoanei solicitate C.I. i-a fost aplicată pedeapsa principală de 10 (zece) luni închisoare şi pedeapsa accesorie de dezabilitare specială pentru exercitarea dreptului de sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa de fond a dispus conversiunea pedepsei accesorii anterior recunoscute în pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. şi, în baza art. 98 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 302/2004 republicată, a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu există temeiuri de casarea a hotărârii instanţei de fond, aceasta fiind este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte solicitarea formulată de recurentul persoană solicitată, de a fi pus în stare de libertate, pe motive medicale, Înalta Curte constată că nu poate fi analizată în actualul cadru procesual, aspectele menţionate putând fi invocate în faţa instanţei de executare.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 520 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.I. împotriva sentinţei penale nr. 66/PI din 25 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 688/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1371/2013. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
