ICCJ. Decizia nr. 688/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 688/2013
Dosar nr. 9467/62/2011
Şedinţa publică din 26 februarie 2013
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 91/S din 17 aprilie 2012, Tribunalul Braşov a hotărât următoarele:
În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. proc. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 7 acte materiale - art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.Ş.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în interzicerea, pe durata executării pedepsei principale, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - relativ la art. 64 lit. c) C. pen. fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială.
În baza art. 861 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit conform art. 862 alin. (1) C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul N.Ş.M. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de respectivul serviciu;
- să anunţe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice serviciului indicat schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov informaţii de natură a putea fi verificate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului N.Ş.M. asupra dispoziţiilor 864 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul N.Ş.M. a fost obligat la plata următoarelor sume de bani cu titlu cte despăgubiri civile:
- către partea civila SC C.M.I. SA a sumei de 35.702,86 lei cu titlu de daune materiale;
- către partea civila SC B.P. SRL a sumei de 91.029,05 lei cu titlu de daune materiale;
- către partea civila SC N.I. SRL a sumei de 68.989,54 lei cu titlu de daune materiale;
- către partea civira SC S.S. SRL a sumei de 92.691 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea unei copii de pe această hotărâre penală, la rămânerea definitivă a acesteia, la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov pentru a se efectua menţiunile corespunzătoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut ca stare de fapt că, în data de 06 februarie 2007, la O.R.C. a fost înregistrat contractul de cesiune dintre R.B.l. şi D.E.S., pe de o parte şi „L.F." pe de altă parte, cel din urmă cesionând părţile sociale ale SC C. SRL Braşov. Potrivit declaraţiei martorei D. (R.) E.S., în scopul cesionării societăţii, a. fost contactată de un domn care s-a recomandat E. După ce acesta a studiat actele contabile s-au prezentat la O.R.C. Braşov, unde actul de cesiune a fost semnat de o altă persoană în calitate de cesionar, respectiv L.F.
Ulterior, de administrarea societăţii şi respectiv de obţinerea de foloase în mod injust s-a ocupat, în mod direct, persoana cunoscută ca "d-nul E." Pentru realizarea rezoluţiei infracţionale numitul „E.", l-a cooptat pe inculpatul N.Ş.M., cunoscut cu puţin timp în urmă şi numit director vânzări, pe care l-a împuternicit în relaţia cu instituţiile bancare unde societatea avea conturi.
Inculpatul N.Ş.M. s-a ocupat de găsirea unui sediu pentru desfăşurarea activităţii, precum şi pentru închirierea unui spaţiu de depozitare bunuri.
Astfel, la data de 15 octombrie 2007 N.Ş., în numele SC C. SRL, a încheiat un contract de închiriere a apartamentului din mun. Braşov.
În acelaşi mod, inculpatul N.Ş.M. a procedat şi în cazul închirierii depozitului din str. P., acesta recomandându-se ca reprezentant al societăţii SC C. SRL, tot el fiind cel care s-a ocupat ulterior de preluarea mărfurilor achiziţionate şi depozitarea acestora.
Instanţa de fond a reţinut că, în realizarea rezoluţiei infracţionale numitul „E." - cu sprijinul inculpatului N.Ş. - a procedat după cum urmează:
1. Inculpatul N.Ş.M. şi numitul „E." au contactat - în luna noiembrie 2007 - reprezentanţii SC C.M.I. SA, de la care au solicitat achiziţionarea de mărfuri comercializate de partea vătămată, iar pentru achitarea acestora a fost emisă fila C.E.C.
Pătraşcu T.C., manager zonal la SC C.M.I. SA, în data de 12 noiembrie 2007, urmare a solicitării venite din partea unui coleg, a luat legătura telefonic cu „d-nul E." reprezentant al SC C. SRL interesat de achiziţionarea de oţel beton şi s-a stabilit ca plata să se facă în termen de 30 de zile de la livrare.
În data de 14 noiembrie 2007 P.T.C. s-a deplasat la Braşov unde s-a întâlnit cu inculpatul N.Ş.M., care i-a comunicat că are împuternicire din partea „d-nului E." să reprezinte societatea. împreună s-au deplasat la sediul SC C. SRL unde a fost încheiat contractul din 19 noiembrie 2007, însă N.Ş.M. nu a prezentat procura sau actele societăţii.
La încheierea contractului N.Ş.M. i-a înmânat o filă C.E.C. semnată şi ştampilată."
Ulterior marfa a fost încărcată din Târgovişte şi transportată potrivit indicaţiilor numitului N.Ş.M. în Braşov. Urmare a livrării efectuate societatea parte vătămată a emis factura fiscală din 19 noiembrie 2007 în valoare de 35.702,86 lei. în data de 17 noiembrie 2007 martorul P.T.C. s-a deplasat la Braşov unde trebuia să se întâlnească cu numitul E. Acesta din urmă nu s-a prezentat la întâlnire şi nici nu a putut fi contactat.
Urmare a acestor fapte, fila C.E.C. înmânată de N.Ş.M. la semnarea contractului a fost introdusă la plată şi a fost refuzată pentru motivul lipsă totală disponibil.
2. În data de 12 noiembrie 2007 N.Ş., recomandându-se reprezentant al SC C. SRL, I-a contactat pe numitul D.C. - reprezentant al SC B.P. SRL - comunicându-i că se ocupă de achiziţionarea mărfurilor comandate anterior de către numitul E.
Potrivit dispoziţiilor date de N.Ş.M., care a şi semnat contractul din partea SC C. SRL, mărfurile au fost livrate în municipiul Braşov. Urmare a livrărilor effectuate, N.Ş.M. a înmânat numitului A.G., angajat al părţii vătămate, 2 file C.E.C., care au fost ulterior refuzate la plată pentru motivul lipsă totală disponibil.
3. Relaţiile părţii vătămate SC N.I. SRL cu SC C. SRL s-au desfăşurat în perioada 15-27 noiembrie 2007. Urmare a livrărilor efectuate de partea vătămată indicată - la cererea numitului E.- s-a emis o filă C.E.C. care a fost înmânată, la prima livrare, de către numitul Ş.A.
Prima livrare s-a făcut cu autoturismul condus de Ş.A., iar cele din datele de 23 octombrie 2007 şi 30 octombrie 2007 cu autovehiculele conduse de S.A. şi R.G.
Martorul R.G. arătat că, în luna octombrie 2007 a efectuat un transport pentru SC C. SRL Braşov, la solicitarea lui Ş.A., un fost coleg de muncă. Marfa a fost încărcată din Cluj de la N.I. şi transportată în Braşov, unde a fost preluată de inculpatul N.Ş.M.. Acesta a semnat scrisoarea de transport şi factura de primire a mărfii şi tot el este cel care a plătit în numerar transportul. în data de 30 octombrie 2007 a efectuat un nou transport şi de această dată mărfurile au fost preluate de N.Ş.M. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului S.C.A., celălalt transportator care s-a deplasat la Cluj cu autovehiculul, iar de la aceeaşi parte vătămată a încărcat cablu coaxial pe care l-a transportat la sediul SC C. SRL din cartierul R. Bunurile au fost preluate de N.Ş. care a semnat şi ştampilat factura de primire a mărfurilor şi a plătit în numerar transportul.
Martorul Ş.A. a arătat că la solicitarea lui N.Ş. a efectuat un transport de la Cluj cu mărfuri ale SC N.I. SRL şi tot inculpatul N.M.Ş. este cel care i-a înmânat în data de 18 octombrie 2007 fila C.E.C. pe care predat-o reprezentanţilor părţii vătămate.
4. Inculpatul N.Ş.M. a avut contact şi cu societatea parte vătămată SC S.S. SRL Braşov în scopul achiziţionării de bunuri. Urmare a livrării efectuate SC C. SRL a emis 3 file C.E.C., înmânate de către inculpatul N. - pentru suma totală de 92.691 lei.
Filele C.E.C. au fost refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil. Faţă de materialul probator administrat în cauză. Instanţa de fond nu a putut reţine susţinerile inculpatului N.Ş.M. - care a solicitat achitarea prin prsma ari 10 lit. c) C. proc. pen. arătând că faptele ar fi fost comise de către numiţii „E. şi D. - apreciind că probele relevă cel puţin forma de vinovăţie a „intenţiei indirecte", în sensul art. 9 pct. 1 lit. b) C. pen., în acţiunile inculpatului N.Ş.M., care au condus la prejudicierea consistentă a părţilor civile din cauză.
S-a reţinut că, este evident că inculpatul N.Ş.M. nu a fost persoana care a avut rolul determinant în comiterea faptelor, însă este la fel de evident că inculpatul - deşi cunoştea că SC C. SRL are datorii, chiar acesta arătsţnd că nu a putut încheia un contract de telefonie mobilă în numele acestei firme tocmai datorită situaţiei sale financiare - a avut contribuţia sa la prejudicierea părţilor civile.
Astfel, în unele din relaţiile „comerciale" inculpatul N.Ş.M. „s-a prezentat ca fiind director al SC C. SRL" (fila 104, dosar instanţă, declaraţiile martorului F.M.), a deţinut şi folosit ştampila acestei societăţi sau a închiriat spaţiile necesare desfăşurării activităţii societăţilor menţionate.
Mai mult decât atât inculpatul N.Ş.M. a fost prezent la descărcarea mărfurilor livrate de către părţile vătămate, a încheiat şi semnat anumite contracte cu aceste părţi, a înmânat filele C.E.C. emise de SC C. SRL iar finalmente „avea telefonul închis" şi nu a mai putut fi găsit de către reprezentanţii părţilor civile sau de persoanele ce-i închiriaseră diverse imobile (filele 75 său 101 dosar instanţă).
S-a apreciat că toate cele expuse relevă forma de vinovăţie, prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în comiterea faptelor de către inculpatul N.Ş.
Împotriva hotărârii primei instanţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul N.Ş.M., criticile formulate vizând netemeinicia soluţiei de condamnare ce a fost pronunţată în cauză.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că era un simplu angajat la respectiva societate comercială, fusese angajat de doar două luni de zile şi a acţionat la insistenţele angajatorului, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultând că nu avea putere de decizie, ci era un simplu mandatar.
Prin Decizia penală nr. 98/A din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.Ş.M. împotriva sentinţei penale nr. 91/S din 17 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă.
S-a constatat că este neîntemeiată susţinerea inculpatului că nu el ar fi autorul faptelor, calificate din punct de vedere juridic în infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., întrucât din actele dosarului rezultă că acesta a prevăzut rezultatele faptelor sale, având cunoştinţă de situaţia financiară reală a societăţii în numele căreia acţiona, chiar şi ca un simplu mandatar al celorlalţi participanţi, cum a susţinut pe parcursul procesului penal.
S-a reţinut că participaţia sub forma coautoratului subzistă şi în ipoteza în care nu toţi participanţii contribuie în aceeaşi măsură la producerea rezultatului, esenţial fiind ca acţiunile simultane sau succesive săvârşite de fiecare participant să se completeze reciproc şi toate împreună să alcătuiască activitatea unică, indivizibilă, considerată în ansamblu activitatea de săvârşire a faptei, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei acţiuni în parte a participanţilor. Mai mult decât atât, la individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, prima instanţă a reţinut şi această contribuţie a inculpatului la comiterea faptelor ce-i sunt imputate.
S-a mai apreciat că, naivitatea reprezentanţilor părţilor vătămate care nu au făcut anumite verificări cu privire la bonitatea SC C. SRL Braşov, naivitate invocată în apărare de inculpat, nu constituie un motiv de exonerare de răspundere penală a inculpatului.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.Ş.M.
Recursul inculpatului, astfel cum a fost motivat de apărătorul din oficiu, a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de ari 3859 pct. 18 C. proc. pen., prin concluziile formulate solicitându-se admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi pe fond pronunţarea unei soluţii de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu este vinovat de săvârşirea faptei, a acţionat ca un simplu angajat, instanţele dând o interpretare greşită materialului probator administrat în cauză.
Înalta Curte, examinând hotărârile pronunţate în cauză, prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că recursul nu este fondat, instanţele reţinând, în mod corect, situaţia de fapt, motiv pentru care şi-o însuşeşte ca atare, şi, pe de altă parte, au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocate de inculpat, prin apărător, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.
Apărarea inculpatului nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel.
Motivul invocat de apărare, în sensul că instanţele ar fi interpretat greşit probele administrate, nu este suficient să justifice incidenţa dispoziţiilor legale menţionate, întrucât existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci neconcordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea unei alte soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
În prezenta cauză, Înalta Curte nu a identificat, în cadrul situaţiei de fapt, reţinută de ambele instanţe, nrciun aspect esenţial care să vină în contradicţie evidentă cu ceea ce relevă probele de la dosar.
Astfel, probatoriul administrat în cauză a demonstrat, dincolo de orice dubiu, faptul că că inculpatul N.Ş., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada octombrie-noiembrie 2007, prezentându-se ca reprezentant al SC C. SRL Braşov a indus în eroare reprezentanţii SC C.M.I. SA, SC B.P. SRL, SC S.S. SRL şi SC N.I. SRL cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de vânzare-cumpărare de mărfuri, prin înmânarea, direct sau indirect, a unui număr de 7 file C.E.C. pentru care nu exista disponibil în cont.
Apărarea inculpatului, în sensul că a acţionat ca un simplu angajat, a fost înlăturată în mod corect de ambele instanţe, retinându-se că, deşi acesta nu a avut un rol determinant în comiterea faptelor, a contribuit la inducerea în eroare şi la la prejudicierea părţilor civile, întrucât cunoştea situaţia financiară a.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.Ş.M. împotriva Deciziei penale nr. 98/A din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.Ş.M. împotriva Deciziei penale nr. 98/A din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 681/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 1367/2013. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
