ICCJ. Decizia nr. 1419/2013. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1419/2013

Dosar nr. 559/39/2009

Şedinţa publică din 24 aprilie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 74 din 11 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1326/86/2007 au fost condamnaţi inculpaţii:

1. M.C.E., fostă R., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza I, din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

A fost condamnată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., la pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

A fost condamnată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpata urmând să execute în final pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatei M.C.E. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

2. M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza I, din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. şi art. 13 C. pen., la pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului M.A. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.A. durata reţinerii din 5 decembrie 2006.

3. R.A., fost N.M.A., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza I, din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. şi art. 13 C. pen., la pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului R.A. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.A. durata reţinerii din 5 decembrie 2006.

4. C.N. pentru săvârşirea infracţiunii de aderarea la un grup infracţional organizat, prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza II, din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. şi art. 13 C. pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului C.N. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.N. durata reţinerii din 5 decembrie 2006.

5. P.O.I. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. şi art. 13 C. pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului P.O.I. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

6. F.S., fostă D., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A fost condamnată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. şi art. 13 C. pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpata urmând să execute în final pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatei F.S. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

S-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 7/D/P/2004 din 7 decembrie 2006 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Suceava asupra sumelor de 9.500 euro şi de 9.400 RON ridicate de la inculpatul P.O.I. şi dispune restituirea acestora la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a confiscat de la inculpatul R.A. suma de 10.000 euro în echivalent lei la data plăţii.

S-a confiscat de la inculpatul M.A. suma de 750 euro în echivalent lei la data plăţii.

S-a confiscat de la inculpata M.C.E. suma de 750 euro în echivalent lei la data plăţii.

A fost obligat inculpatul R.A., să plătească părţii civile I.M.A. suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale.

A obligat inculpaţii R.A., M.A. şi M.C.E. în solidar, să plătească părţii civile G.F.D. suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale şi au fost obligaţi inculpaţii C.N., M.A. şi M.C.E., în solidar, să plătească părţii civile I.C.L. suma de 1.000 euro în echivalent lei la data plăţii cu titlu de daune morale.

Au fost obligaţi inculpaţii C.N., M.A. şi M.C.E., în solidar, să plătească părţii civile I.N. suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a luat act că părţile vătămate U.A.M., P.L.C., P.L.E., T.F., K.M., I.N., P.Ş.C., J.M., H.R.E., B.A.A., C.M.S., M.A.E., C.E.G., F.C.E., F.C.G., M.M.I., S.I., B.M.G., R.A.M., T.I.M., M.P.I., D.F., U.A.C., J.A., A.C.A., O.C.L. şi I.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În temeiul art. 191 alin. C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat în parte să plătească statului câte 15.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 RON reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii M.C.E. şi M.A., avocat C.E. din cadrul Baroului Suceava se va avansa din fondurile MJLC în contul Baroului Suceava.

S-a reţinut că, prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava nr. 7D/P/2004 din data de 26 februarie 2007, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. M.C.E., fostă R., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- "constituire a unui grup infracţional organizat", faptă prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza I, din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate", constând în aceea că, în perioada anilor 2002 - 2003, împreună cu inculpaţii: M.A. şi R.A., fost N.A., fost N.M.A. (fratele inculpatei M.C.E.) au organizat o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii: C.N., P.O.I., F.S., fostă D., I.M., fost C., precum şi învinuiţii: I.I.L. (şoferul soţilor M.), I.O.R. (amanta lui R.A.), P.I.I., M.G.C., fost B., fost B.A., L.F., I.V., R.C.M., fost H., Ş.S., fost L., I.S. şi O.D., fostă R. şi care împreună au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere;

- "proxenetism", faptă prev. de art. 329 alin. C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat mai sus, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 21 de persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia.

2. M.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- "constituire a unui grup infracţional organizat", faptă prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza I, din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate", constând în aceea că, în perioada anilor 2002 - 2003, împreună cu inculpaţii: M.C.E., fostă R. şi R.A., fost N.A., fost N.M.A. (fratele făptuitoarei M.C.E.), au organizat o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii: C.N., P.O.I., F.S., fostă D., I.M., fost C. şi învinuiţii: I.I.L. (şoferul soţilor M.), I.V., I.O.R. (amanta lui R.A.), I.S. şi O.D., fostă R., şi învinuiţii: P.I.I., M.G.C., fost B., fost B.A., L.F., R.C.M., fost H., Ş.S., fost L., şi care împreună au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere;

- "proxenetism", faptă prev. de art. 329 alin. C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 22 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia.

3. R.A., fost N.A., fost N.M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- "constituire a unui grup infracţional organizat", faptă prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza I, din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate", constând în aceea că, în perioada anilor 2002 - 2003, împreună cu inculpaţii: M.A. şi M.C.E., fostă R., au organizat o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii: C.N., P.O.I., F.S., fostă D., I.M., fost C., I.I.L., I.O.R., P.I.I., M.G.C., fost B., fost B.A., L.F., I.V., N.I., fostă R.N., Ş.S., fost L., I.S. şi O.D., fostă R., şi care împreună au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere;

- "proxenetism", faptă prev. de art. 329 alin. C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. din C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 15 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia.

4. C.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- "aderarea la un grup infracţional organizat", faptă prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza II, din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate", constând în aceea că, în perioada anilor 2002 - 2003, a aderat la grupul infracţional organizat de către inculpaţii: M.A., M.C.E., fostă R., şi R.A., fost N.A., fost N.M.A., ce constituia o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii: P.O.I., F.S., fostă D., I.M., fost C., precum şi învinuiţii: I.I.L., I.V., I.S. şi O.D., fostă R. şi învinuiţii: P.I.I., M.G.C., fost B., fost B.A., L.F., R.C.M., fost H., Ş.S., fost L., şi care împreună au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere, şi

- "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. şi art. 13 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare şi transport a unui număr de peste 3 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia.

5. P.O.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- "asociere pentru săvârşirea de infracţiuni", prev. de art. 323 alin. C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de: "aderarea la un grup infracţional organizat", faptă prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza II, din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate", constând în aceea că, în cursul anului 2002, a aderat la grupul infracţional organizat de către inculpaţii: M.A., M.C.E., fostă R. şi R.A., fost N.A., fost N.M.A.,, ce constituia o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii: C.N., F.S., fostă D., I.M., fost C., precum şi învinuiţii: I.I.L., I.V., I.O.R., I.S. şi O.D., fostă R. şi învinuiţii: P.I.I., M.G.C., fost B., fost B.A., L.F., R.C.M., fost H., Ş.S., fost L. şi care împreună au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere;

- "proxenetism", faptă prev. de art. 329 alin. C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 6 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia.

6. F.S., fostă D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- "asociere pentru săvârşirea de infracţiuni", prev. de art. 323 alin. C. pen., constând în aceea că, în cursul anului 2002, a aderat la grupul infracţional organizat, de către inculpaţii: M.A., M.C.E., fostă R. şi R.A., fost N.A., fost N.M.A.,, ce constituia o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii: C.N., P.O.I., I.M., fost C., precum şi învinuiţii: I.I.L. P.I.I., M.G.C., fost B., fost B.A., L.F., I.V., R.C.M., fost H., Ş.S., fost L., I.O.R., I.S. şi O.D., fostă R. şi care împreună au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere;

- "proxenetism", faptă prev. de art. 329 alin. C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 6 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile victimelor: K.M.; I.C.L.; C.E.G.; I.M.; O.C.L.; G.F.D.; P.Ş.C.; P.L.C.; H.R.E.; M.M.I.; A.C.A.; M.A.E.; I.N.; I.C.L.; P.L.C.; B.A.A.; F.C.E.; M.M.M.; A.C.; T.F.; S.I.; I.M.A.; U.A.M.; C.M.S.; J.M.; R.A.M.; P.L.E.; F.C.G.; F.C.E.; T.F.; B.M.G.; J.M.; declaraţiile martorilor: I.C.G.; M.G.; D.I.; F.N.; A.N.; G.D.; P.B.N.; F.F.; H.G.P.; H.C.A.; U.N.G.; procesele-verbale de recunoaştere după planşa foto: procesul-verbal de recunoaştere a inculpaţilor de către victima K.M.; procesul-verbal de recunoaştere de către victima I.C.L. după planşa foto; procesul-verbal de recunoaştere de către victima C.E.G. după planşa foto; procesul-verbal de recunoaştere de către victima I.M.; procesul-verbal de recunoaştere de către victima P.Ş.C. după planşa foto; procesele-verbale de verificare în baza de date a I.G.P.F. privind intrările/ieşirile din ţară a cetăţenilor români; chitanţe de expediere a banilor prin W.U.; comisii rogatorii; percheziţii efectuate de către organele judiciare germane; transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate de organele judiciare germane; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi: inculpaţii P.O.I., F.S., C.N., R.A., părţile vătămate: G.F.D., I.C.L., C.A.A., I.M.A., martorii din lucrări: I.C.G., G.C., P.B.N., A.N., F.F., H.C.A., D.I., R.I., D.V., H.N., F.N., D.O.H., G.D., H.I., M.G.

Inculpatul P.O.I. nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Arată că în anul 2002 se ocupa de transportul de persoane în Germania, de unde mai aducea şi piese pentru maşini şi că nu a transportat nicio persoană în Germania în vederea practicării prostituţiei şi că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpaţii M. ca urmare a faptului că ar fi dus în Germania mai multe fete în vederea practicării prostituţiei.

Inculpata F.S. nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Arată că în cursul anilor 2001 - 2002 a fost de circa 2 - 3 ori în Germania pentru a-şi căuta de lucru şi că în perioada respectivă s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul P.O.I. A mai arătat inculpata că nu a racolat pe nimeni în vederea practicării prostituţiei şi nici nu a obligat pe nimeni să se prostitueze în Germania. De asemenea, o cunoştea pe partea vătămată C.A., zisă "M." cu care a locuit în perioada anilor 2000 - 2001 în gazdă în Suceava. În anul 2002 discuta foarte des cu aceasta şi cunoştea despre faptul că îşi dorea să plece în Germania. La solicitarea acesteia a pus-o în legătură cu inculpatul P.O.I. pentru a o transporta în Germania şi ştie că a muncit 2 - 3 luni după care s-a întors în România. A stat circa 2 - 3 săptămâni, după care s-a întors în Germania, după care nu s-au mai întâlnit.

Inculpatul C.N. nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată. A declarat că începând cu anul 2000 a ieşit de mai multe ori în ţările din Uniunea Europeană, întrucât avea o firmă ce avea ca obiect de activitate intermedieri, înmatriculări autoturisme, comerţ cu autoturisme şi transport de persoane şi că la unul din transporturile legate de cauciucurile din Germania, împreună cu el a mers şi o fată pe nume C., cu care se ştia cu câteva luni înainte deoarece o mai dusese în Austria la muncă. În maşină se afla C., o fată M.A. şi un băiat O.V. pe care-l ducea la sortat cauciucuri. A lăsat fetele în Germania la M.A. acasă, după care el s-a întors în aceeaşi seară în România, iar fetele au rămas acolo, înţelegându-se cu acestea că dacă nu îşi găsesc de lucru, la următorul transport să le aducă în ţară. După zece zile când s-a întors în Germania, la domiciliul inculpatului M. a găsit-o doar pe M.A., pe care de altfel a şi adus-o în România, iar despre C. a aflat că îşi găsise de lucru. Aceasta trebuia să-i dea 150 euro pentru transport însă nu i-a mai dat nici până în prezent. A mai arătat inculpatul că în anul 2003 a mers din nou în Germania după două maşini şi cu el au mers şi două fete, N. şi B.A., să-şi găsească de lucru, pe care le-a lăsat tot la domiciliul inculpatului M.A. A mai arătat inculpatul că, în convorbirea pe care a purtat-o cu inculpata M.C. în aprilie 2003, când i-a spus acesteia că are două bucăţi şi doreşte câte 500 euro pentru fiecare, se referea la afacerea lui cu maşini, după care a arătat că el crede că, convorbirea din aprilie 2003 se referea de fapt la aducerea în Germania a două fete care să stea cu copilul handicapat al inculpatei M. şi cu ceilalţi doi care erau şcolari.

Inculpatul R.A. nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată. A arătat că nu a avut niciodată foloase materiale de pe urma practicării de către altcineva a prostituţiei. La vremea respectivă mai cunoştea persoane de sex feminin care practicau prostituţia în România, el a fost client de vreo două ori dar nu a beneficiat material în niciun fel de pe urma acestora. În anul 2002 a mers de mai multe ori cu maşina sa în Germania la sora sa, inculpata M.C., şi obişnuia, ca la plecare, să ia şi alte persoane care să îl însoţească la drum, printre care şi femei. Le cunoştea pe părţile vătămate G.F.D., I.N., H.R.E., iar pe unele le-a cunoscut atunci când le-a transportat în Germania sau le-a cunoscut acolo, transportate fiind de alte persoane. Pe vreo 2 - 3 persoane vătămate le-a dus la sora sa pentru a sta cu copilul handicapat al acesteia. A aflat ulterior că unele fete pe care le-a transportat în Germania se prostituau, însă el nu le-a obligat şi nici nu le-a solicitat să facă acest lucru. A mai arătat că pe I.N., la solicitarea şi insistenţele acesteia, care lucra la A. la striptease, a dus-o în Germania şi i-a găsit de lucru la un club, ca dansatoare. A fost sunată la ora 03:00 noaptea de către aceasta, spunându-i că un client i-a solicitat să meargă cu el în cameră. A mers la clubul respectiv şi a luat-o şi a dus-o la sora sa, inculpata M.C. A mai arătat inculpatul că pe H.R.E. a cunoscut-o la un bordel în Germania unde a mers ca şi client. Tot acolo a cunoscut-o şi pe U.A.C. De asemenea, în primăvara anului 2003, pe surorile F. le-a dus în Germania la solicitarea unui prieten, iar pe drum a aflat că acestea mergeau pentru a se prostitua. Şi pe acestea le-a lăsat la sora sa, de la care a aflat că au fost duse de cumnatul său la o discotecă unde au lucrat 3 luni, după care au venit în ţară.

Partea vătămată G.F.D. a declarat că a ajuns în Germania cu maşina lui A. sau a soţiei acestuia, o maşină mică de culoare albă, iar ea a plătit transportul 120 euro. Nu a purtat niciun fel de discuţii cu aceştia în legătură cu ce urma să facă ea în Germania, nu cunoaşte pe nimeni cu numele de C.N. şi nu o interesează nimic în cauză.

Partea vătămată I.C.L. a arătat că în decembrie 2002 a plecat în Germania cu inculpatul C.N. şi cu încă un băiat V., înţelegerea ei cu inculpatul fiind ca ea să muncească la un restaurant în Germania. Ajunşi în Germania, inculpatul a oprit la un bloc, a intrat înăuntru, iar ea a rămas în maşină cu V., după care au fost chemaţi în casă, acolo aflându-se inculpatul M.A., soţia acestuia şi o doamnă. La un moment dat inculpatul M.A. a luat-o deoparte şi i-a spus că s-a plătit foarte mulţi bani pentru ea inculpatului C. şi i-a mai spus să nu încerce să fugă pentru că o s-o găsească şi în pământ şi că o să lucreze într-un club de noapte. În aceeaşi zi a fost dusă în oraş, iar inculpata M.C. i-a cumpărat îmbrăcăminte potrivită. În acea noapte a fost dusă într-un local "B." unde a stat circa 4 - 5 zile, acolo cunoscând-o pe o fată pe nume B.A., iar inculpatul M.A. i-a spus că va fi învăţată de aceasta ce trebuie să facă şi că urmează să întreţină relaţii sexuale cu diverşi clienţi. Cât a stat în acel local, a avut doar un singur client, iar în urma unei razii a Poliţiei germane, a fost trimisă în România.

Partea vătămată C. (fostă B.) A.A., a arătat că a plecat din proprie iniţiativă în Germania în anul 2002, unde şi-a găsit de lucru la un local B.K. unde trebuia să stea la masă cu clienţii, nu şi să întreţină relaţii sexuale, iar în urma unei razii a poliţiei, a aflat că acolo era bordel. A mai declarat că nu o cunoaşte pe I.C., iar pe inculpaţii P.O.I. şi F.S. i-a cunoscut atunci când a plecat în Germania, în vama română, aceştia nu a exploatat-o în niciun fel şi nu le-a dat acestora nicio sumă de bani în afara celei de 100 euro pentru transport. De asemenea, a mai arătat că nu are niciun fel de pretenţii de la inculpaţi.

Partea vătămată I.M.A. a arătat că în anul 2002 a plecat împreună cu inculpatul R.A. în Germania, după ce în prealabil s-a înţeles cu acesta să-i găsească un loc de muncă acolo. A stat circa 3 săptămâni în Germania şi întrucât nu a găsit de lucru s-a întors în România. A mai arătat că nu a fost exploatată de inculpatul R.A., că nu îi cunoaşte pe ceilalţi inculpaţi şi nici pe părţile vătămate.

Martorul din lucrări G.C. a relatat despre faptul că în anul 2002 a fost împreună cu inculpatul P.O.I. în Germania de vreo 3 ori şi întotdeauna cu maşina acestuia. Pe inculpata F.S. a cunoscut-o în Germania când a mers prima dată, aceasta stătea la o pensiune. A mai arătat că prima dată când a mers în Germania, inculpatul P.O.I. i-a cerut să-i împrumute 1.000 DM, sumă pe care i-a dat-o. În 2003, deoarece nu aveau de lucru, la Viena, l-a contactat telefonic pe un prieten de-al său din Viena să le caute de lucru şi abia după ce şi-a găsit de lucru i-a dat înapoi suma împrumutată.

Martorul din lucrări F.F. a declarat că în anul 2004 a plecat cu unul din fiii vecinei sale M.V. în Germania, cu o maşină, şi că în acea maşină au fost patru persoane de sex masculin.

Martorul din lucrări H.C.A., fratele părţii vătămate H.R.E., a arătat că aceasta a plecat de două ori în Germania cu inculpatul M.A. şi simţind că ceva nu este în regulă, a refuzat să mai plece a treia oară, când inculpatul s-a oferit să o ducă.

Martorul din lucrări R.I. a relatat despre faptul că în noiembrie 2002 i-a cunoscut pe inculpaţii P.O.I. şi F.S. când, în urma unei rugăminţi a unui prieten de-al său, le-a închiriat celor doi o garsonieră şi i-a oferit de lucru la firma sa inculpatului P.O.I., iar mai târziu şi inculpatei F.S., la un restaurant. A mai arătat martorul că în perioada noiembrie 2002 - august 2003 poate spune cu siguranţă că cei doi nu au părăsit Viena.

Martorul din lucrări D.V. a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul C.N. deoarece a lucrat la firma acestuia şi ştie că în anul 2002 a mers în Germania de mai multe ori, iar de vreo patru sau cinci ori l-a însoţit şi el, iar ultima dată când a mers, i-a însoţit şi o fată pe nume C. Inculpatul a luat-o pe aceasta de la Rădăuţi şi a lăsat-o în Germania acasă la inculpatul M.A., iar după vreo 10 zile a aflat că aceasta plecase.

Martorii din lucrări P.B.N., A.N., I.C.G., D.I., F.N., G.D., M.G. au declarat că au fost martori asistenţi la recunoaşteri după planşe fotografice a unor persoane.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 28 martie 2007, în baza art. 140 lit. a) C. proc. pen., s-a constatat că la data de 5 martie 2007 a încetat de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpata F.S., prin Ordonanţa nr. 7D/P/2004 din 7 decembrie 2006 şi prelungită ulterior, succesiv, până la data de 4 martie 2007.

Prin aceeaşi încheiere de şedinţă, în baza art. 140 lit. a) C. proc. pen., s-a constatat că la data de 4 martie 2007 a încetat de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul P.O.I., prin Încheierea nr. 46 A din 5 decembrie 2006 a Tribunalului Suceava, prelungită ulterior prin Ordonanţa nr. 7D/P/2004 din 14 decembrie 2006 şi apoi, până la data de 3 martie 2007.

La termenul de astăzi, instanţa, în temeiul art. 329 C. proc. pen., a revenit de la audierea martorilor U.N.G. şi G.G.

De asemenea, având în vedere Procesul-verbal nr. 7D/P/2004 din data de 17 februarie 2009 întocmit de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, prin care se arată că s-a luat legătura cu martora cu identitate protejată I.M. pentru a i se aduce la cunoştinţă citaţia emisă de Tribunalul Suceava, iar aceasta a declarat că îşi menţine în totalitate declaraţia dată în faza de urmărire penală, dar refuză să se prezinte în faţa instanţei deoarece nu are garanţia că identitatea sa reală nu va fi deconspirată, fapt ce ar avea consecinţe grave asupra sa şi a familiei sale, instanţa, în temeiul art. 329 C. proc. pen., a revenit de la audierea acesteia.

Din întreg materialul probator administrat în ambele faze procesuale, tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:

Descoperirea activităţii infracţionale desfăşurate de către grupul infracţional organizat a avut loc în vara anului 2003, atunci când o parte din victimele traficului de persoane din prezenta cauză au reuşit să fugă din localurile în care erau obligate să practice prostituţia şi au avut curajul să sesizeze organele de poliţie din Germania.

Astfel, autorităţile din Germania au început că monitorizeze activitatea inculpaţilor M.A. şi M.C. şi au filmat timp de câteva luni locuinţa acestora, înregistrând pe bandă video toate persoanele care intrau şi ieşeau din locuinţa acestora, au procedat la interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpaţilor şi ale victimelor, descoperind un număr de 10 victime care au fost traficate de către cei doi inculpaţi, împreună cu alte persoane.

După aceasta au fost sesizate autorităţile din România, care au continuat cercetările, pentru a putea descoperi întreaga activitate a grupului criminal organizat, precum şi pentru a-i identifica pe toţi membrii grupului.

Având la bază datele oferite de către autorităţile germane, organele de cercetare penală au identificat peste 40 de victime care au fost racolate şi exploatate prin practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, de către membrii grupului organizat, precum şi majoritatea persoanelor implicate în constituirea grupului organizat.

De asemenea, pentru identificarea victimelor sau a posibilelor victime, a fost solicitată situaţia persoanelor care au ieşit şi intrat în ţară în perioada 2002 - 2006. De menţionat este faptul că în perioada 1 ianuarie 2002 - 31 decembrie 2006, autorităţile vamale române au înregistrat toate persoanele care au ieşit din România şi au intrat în România, respectiv, identitatea persoanei, data, punctul vamal, seria şi numărul mijlocului de transport cu care s-a făcut deplasarea, astfel că, pe această bază s-a putut stabili identitatea persoanei care a condus vehiculul în care se afla victima în momentul trecerii frontierei sau cel puţin dacă victima se afla în acelaşi mijloc de transport cu traficantul în momentul tranzitării frontierei de stat.

După identificarea victimelor, o parte dintre acestea au fost audiate (respectiv cele care s-au întors în ţară după momentul traficării şi identificării). De precizat este faptul că, în cea mai mare parte, victimele traficului nu se cunoşteau între ele înainte de a fi traficate, fiind din localităţi diferite şi nici pe traficanţi nu îi cunoşteau, anterior. Majoritatea victimelor s-au cunoscut în timpul transportului, ori în bordelurile din Germania, iar pe traficanţi i-au cunoscut în momentul traficării. Totodată, victimele se cunoşteau după poreclele din bordel sau localitatea de unde proveneau, iar pe traficanţi îi ştiau după diminutivele pe care şi le-au acordat aceştia din urmă.

Acest lucru a permis organelor de urmărire penală ca după audierea victimelor să se procedeze la efectuarea unei recunoaşteri după planşa foto, în care fiecare victimă a recunoscut atât victimele pe care le-a întâlnit în timpul traficării ori împreună cu care a fost traficată, cât şi persoanele care se ocupau de traficarea fiecărei victime.

Întrucât declaraţiile fiecărei victime ofereau date cu privire traficarea altor victime, declaraţiile victimelor au fost coroborate, atât între ele, cât şi cu datele obţinute în urma recunoaşterilor efectuate după planşa foto. De asemenea, declaraţiile victimelor au fost confruntate cu situaţia ieşirilor - intrărilor din ţară, precum şi cu probele administrate de autorităţile judiciare din Germania, oferite prin intermediul comisiei rogatorii.

Ocupându-se cu aceste activităţi, inculpaţii M.A. şi M.C., precum şi ceilalţi inculpaţi, au intrat în relaţii cu proprietarii unor cluburi de noapte şi bordeluri din Germania, care erau interesaţi să racoleze şi fete care să practice prostituţia în localurile respective. Deoarece în România existau foarte multe fete cu venituri foarte mici, dar care erau dornice să plece într-o ţară occidentală, pentru a găsi un loc la muncă bine plătit, inculpaţilor le-a surâs ideea de a profita de această ocazie şi sub pretextul că le pot găsi un loc de muncă, să le plaseze în cluburile arătate mai sus şi să le exploateze prin practicarea prostituţiei.

Inculpaţii M.C. şi A. aveau avantajul că locuiau în Germania, cunoşteau limba şi câţiva proprietari de cluburi în care se putea practica prostituţia şi, totodată, aveau posibilitatea de a caza temporar câteva fete la domiciliu, până reuşeau să le plaseze într-un club şi totodată ofereau garanţia persoanelor pe care le racolau în vederea practicării prostituţiei că locuind în Germania, pot găsi foarte uşor un loc de muncă.

Deoarece profitul din practicarea prostituţiei era consistent şi uşor de obţinut, în grupul sus-arătat inculpaţii M.C. şi A. şi-au atras rudele şi prietenii apropiaţi (ca de exemplu: R.A., fost N.A., fost N.M.A., care este fratele inculpatei M.C.E., I.O.R. - prietena lui R.A., C.N. - care se ocupa cu transportul de persoane din România în Germania şi retur, P.O.I., F.S., fostă D., M.G.C., fost B., fost B.A., - care erau prieteni apropiaţi ai inculpaţilor M., etc.).

Pentru a racola cât mai multe fete, în perioada 2002 - 2003, atât inculpaţii M.C. şi A., dar şi ceilalţi membri ai grupului criminal organizat au cooptat şi alte persoane, care pentru diferite sume de bani, dar care erau totuşi atractive, au acceptat să facă diferite acte materiale de racolare, transport cazare, etc., a victimelor ce urmau a fi traficate, chiar dacă acestea din urmă au comis faptele fără vinovăţia cerută de lege, sau cel puţin nu s-a putut stabili că au comis faptele cu intenţie.

Astfel, organizarea şi consolidarea grupului organizat a început în luna februarie 2002 şi a luat sfârşit în luna august 2003, odată cu arestarea inculpaţilor M.A. şi M.C. de către organele de poliţie din Germania. Organizarea grupului infracţional nu s-a încheiat la o anumită dată, ci a fost o structură dinamică care a evoluat şi s-a perfecţionat, continuu, prin racolarea de alţi membri, fie din România (care se ocupau de racolare, transport, cazare, obţinerea de documente de identitate, etc.), fie din Germania (care se ocupau de exploatarea victimelor prin practicarea prostituţiei).

Autorii grupului infracţional sus-arătat, folosind mijloace de corupţie specifice, şi-au făcut relaţii la: Serviciul de paşapoarte în vederea obţinerii pentru victimele infracţiunii paşapoartele în regim de urgenţă, organele de poliţie din mun. Suceava, prin intermediul cărora urmărea victimele care formulau plângeri; organele poliţiei de frontieră şi organele vamale, care le facilitau ieşirea din ţară; de asemenea, au stabilit o serie de relaţii cu mai mulţi proprietari ai unor cluburi de noapte (care de fapt erau bordeluri clandestine) prin intermediul cărora exploatau victimele în cauză.

În relaţiile cu victimele, traficanţii foloseau anumite diminutive şi nu le spuneau acestora numele adevărat şi nici nu le ofereau alte date cu privire la identitate, pentru ca acestea să nu-i poată identifica atunci când ar fi vrut să-i denunţe.

Majoritatea traficanţilor bărbaţi erau însoţiţi în special pe timpul racolării şi transportului victimelor de traficanţi femei. Acest fapt crea o încredere mai mare viitoarelor victime că oferta de muncă în Germania este serioasă şi nu prezintă suspiciuni. Ca atare, prin munca de convingere a traficantelor de sex femeiesc, tinerele fete erau uşor de ademenit. Imediat ce victima era racolată, traficanta de sex femeiesc o caza pe victimă, fie la domiciliul ei, fie la un hotel, iar în cel mai scurt timp traficantul de sex bărbătesc (în cel mult 2 - 3 zile), obţinea paşaportul victimei şi de regulă, împreună cu traficantul de sex femeiesc, transportau victima în Germania, unde o plasau într-un bordel.

Victima afla cel mai devreme după ce ieşea din ţară că va lucra într-un bar şi dacă va dori va avea posibilitatea să întreţină relaţii cu clienţi de bunăvoie şi contra unei sume mari de bani, dar de cele mai multe ori, victimele erau plasate în bordel şi după aceea aflau de la alte victime aflate deja acolo, că au fost vândute şi că vor fi nevoite să practice prostituţia.

Traficanţii racolau victime din rândul tinerelor care aveau o situaţie financiară precară şi se angajau să plătească cheltuielile ocazionate cu obţinerea paşaportului şi plata drumului până în Germania, urmând ca victima să restituie banii din primele salarii obţinute în Germania, dar odată plasate în bordel li se pretindeau datorii de câteva mii euro, şi chiar dacă victimele reuşeau să facă rost de această sumă de bani, traficanţii pretindeau că victimele le aparţin şi trebuie să practice prostituţia în favoarea lor.

Odată ajunse în bordel, victimelor, fie că li se luau actele de identitate, fie că erau păzite de bodyguarzi, care nu le permiteau să părăsească bordelul neînsoţite, iar traficanţii profitau de starea specială în care se aflau victimele, datorită faptului că nu cunoşteau limba, uneori şederea lor devenea ilegală ca urmare a reţinerii de către traficanţi peste limita de trei luni.

Victimele erau obligate să nu refuze niciun client şi erau obligate să acosteze cât mai mulţi, iar atunci când nu reuşeau să aibă clienţi erau ţinute înfometate şi chiar bătute sau ameninţate şi nu aveau voie să intre în relaţii cu clienţi bordelurilor, pentru a nu reuşi să fugă.

Din banii câştigaţi de pe urma practicării prostituţiei, victimele primeau o parte foarte mică, din care trebuiau să achite cazarea, prezervativele şi câţiva euro pentru mâncare (dar suma era întotdeauna insuficientă), astfel că victima nu reuşea să adune bani pentru a se răscumpăra sau pentru a avea bani de drum în cazul că ar fi evadat.

De asemenea, victimele nu erau lăsate mult timp în acelaşi bordel, ci erau mutate dintr-un loc în altul, pentru a nu lega prietenii cu clienţii bordelurilor sau cu celelalte victime şi ca atare, să poată evada.

Chiar de la început, victimele erau instruite de către traficanţi şi ameninţate că, în situaţia în care vor fi depistate de poliţie să nu declare date referitoare la traficanţi sau să recunoască că sunt traficate, iar în cazul în care victima trebuia să se întoarcă în ţară pentru a nu depăşi perioada de şedere de 3 luni, era ameninţată de către traficanţi că în situaţia în care va fugi sau va formula plângere, va fi omorâtă, sau în cel mai bun caz, i se va întocmi dosar penal şi va fi arestată în România pentru practicarea prostituţiei.

Atunci când se întorcea în ţară, pentru a nu ieşi din termenul de viză, victima era însoţită de către unul din membrii grupului infracţional, care o supraveghea îndeaproape pe victimă (fiind chiar predată şi preluată de la un complice al traficanţilor la altul), şi în cel mai scurt timp, era adusă în Germania pentru a fi în continuare exploatată.

Victima care reuşea (ca urmare a relaţiilor pe care le aveau traficanţii) să fugă era identificată în cel mai scurt timp şi determinată prin metode specifice de constrângere şi ameninţare să se întoarcă în bordelul de unde a plecat.

În bordeluri, victimele aveau parte de cel mai "barbar tratament", erau obligate să întreţină relaţii sexuale cu clienţii în timpul "ciclului menstrual". În această situaţie, victimele primeau de la bar "bucăţi de burete" pe care trebuiau să le introducă în vagin pentru a opri sângerarea în timpul actului sexual. De asemenea, victimele erau obligate să întreţină relaţii sexuale chiar şi atunci când aveau dureri sau scurgeri vaginale ca urmare a unor afecţiuni, situaţie în care nu beneficiau de niciun tratament.

La sfârşitul lunii ianuarie 2002, victima K.M. l-a cunoscut pe M.G.C., fost "B.A. şi B." care i-a propus să meargă la lucru în Germania unde urma să lucreze ca ospătar într-un restaurant cu specific românesc. Deoarece victima era interesată de ofertă, M.G.C., fost "B.A. şi B.", a ajutat-o să obţină un paşaport în regim de urgenţă, după care, împreună cu o maşină cu numere de Germania, condusă de către P.O.I. zis "V.A.", au pornit spre această ţară. În acelaşi autoturism se mai aflau două fete, respectiv L. şi S.

Când au ajuns la vama Nădlac, persoanelor sus-arătate nu li s-a permis ieşirea din ţară, întrucât nu dispuneau de 500 euro de persoană, cum prevedeau normele legale. Ca atare, victima K.M. împreună cu L. şi S. au trecut în Ungaria cu un microbuz, după care au fost recuperate de către M.G.C., fost "B.A. şi B.", şi inculpatul P.O.I. zis "V.A." şi transportate în Germania, în localitatea Trittan, unde victima K.M., L. şi P.O.I. zis "V.A." au coborât, iar ceilalţi şi-au continuat drumul spre Spremberg. În Trittan victima K.M. a fost cazată la fratele lui M.G.C., fost "B.A. şi B.", respectiv V. Aici a stat cca. o săptămână şi jumătate după care M.G.C. şi L. i-au explicat victimei că urmează să practice prostituţia într-un club de noapte. Deşi victima nu a fost de acord, ca urmare a presiunilor exercitate de M.G.C. şi a situaţiei în care se afla, sus-numita a fost nevoită să accepte acest lucru.

La câteva zile, M.G.C. a predat-o pe victimă unui cetăţean zis "L." care urma să o ducă la clubul în care urma să practice prostituţia. Acesta din urmă a dus-o pe victimă în localitatea Rentzburg, respectiv la clubul de noapte "C.P.", fiind încredinţată unor fete care practicau prostituţia şi care i-au explicat activităţile ce urmau să fie desfăşurate de aceasta.

Ca atare, victima K.M. trebuia să întreţină relaţii sexuale cu clienţii de la bar de la care primea sume între 80 - 160 euro (în funcţie de activităţile prestate), iar din sumele încasate victimei urma să-i revină doar o parte din bani, restul fiind luaţi de către patronul clubului şi M.G.C.

La acest club victima a cunoscut şi fete din România care practicau prostituţia, respectiv C. şi V. (care erau crescute la o casă de copii şi erau exploatate de către L.), precum şi J. din Părhăuţi şi C. din Botoşani.

După două luni, victima K.M. a reuşit să fugă din club cu un cetăţean german.

De precizat este faptul că în timp ce victima K.M. practica prostituţia în clubul "C.P." a fost dusă de către M.G.C. şi P.O.I. zis "V.A." în localitatea Spremberg la locuinţa inculpaţilor M.A. şi C. (care erau prieteni cu cei doi inculpaţi). Cu această ocazie, victima K.M. a aflat că soţii M. aveau multe fete din România pe care le exploatau sexual, obligându-le să practice prostituţia în diferite baruri de noapte, printre care se afla şi A.O. - fostă prietenă cu M.C.

La începutul anului 2002 victima I.M. (victimă cu identitate protejată) era în căutarea unui loc de muncă întrucât nu avea mijloace de întreţinere şi era însărcinată. Astfel, i-a cunoscut pe inculpaţii Ş.A. şi N.A. care i-au propus să meargă în Germania pentru a lucra "ca damă de companie" într-un bar. Inculpaţii i-au spus că munca constă în ţinerea companiei clienţilor care fac consumaţie în barul respectiv, iar remuneraţia se face în funcţie de încasările făcute de clienţi.

Totodată inculpatul N.A. i-a mai spus victimei că în barul respectiv va avea posibilitatea să întreţină şi relaţii sexuale contra cost cu clienţii. Deoarece victima i-a spus că nu are bani de drum şi pentru paşaport, inculpatul N.A. i-a spus că va plăti transportul şi se va ocupa de obţinerea paşaportului, iar după ce victima va ajunge în Germania şi va lucra îi va restitui. Întrucât victima a acceptat, R.A. s-a ocupat de obţinerea paşaportului pentru victima I.M. şi după câteva zile, respectiv pe data de 14 martie 2002, împreună cu C.M.A. zis "M.B." s-au deplasat cu autoturismul în Germania.

Cu această ocazie, C.M.A. zis "M.B." a mai transportat două fete (prietena lui M.B. şi încă o fată G.). În Germania inculpatul N.A. a rămas împreună cu victima I.M. în Hamburg, iar C.M.A. zis "M.B." şi-a continuat deplasarea, spunând că merge în Spania. A doua zi inculpatul N.A. a dus-o pe victima I.M. în localitatea Tettenhusen, respectiv la clubul "H." şi i-a explicat victimei I.M. că urmează să practice prostituţia, iar din banii câştigaţi urmează să plătească 50% proprietarului barului, iar 50% să-i împartă cu inculpatul.

Din partea de bani care îi revenea victimei aceasta trebuia să achite 10 euro pe noapte pentru cazare, să-şi cumpere de mâncare şi alte lucruri de strictă necesitate.

În acest club victima I.M. a practicat prostituţia timp de o lună şi jumătate, după care inculpatul N.A. a dus-o pe victima I.M. la locuinţa surorii sale, respectiv inculpata M.C. Aici victima I.M. a stat câteva zile, după care inculpatul R.A. a dus-o la un bordel clandestin din localitatea Pforzeim al cărui proprietari erau K. şi M.

În timp ce a practicat prostituţia în clubul H. victima I.M. încasa următoarele tarife: 80 euro pentru o jumătate de oră, 160 euro pentru o oră şi 200 euro pentru o cameră cu jacuzzi (whirlpool).

Inculpatul N.A. venea săptămânal pe la clubul sus-arătat şi lua o parte din banii câştigaţi din practicarea prostituţiei, după cum s-a înţeles cu victima.

Inculpatul susţinea că 1.200 euro trebuie să-i plătească lui Ş.A. pentru victimă, iar restul îi revin ca urmare a altor cheltuieli făcute. În această perioadă victima I.M. i-a dat inculpatul N.A. cca. 1.000 euro proveniţi din practicarea prostituţiei.

Totodată, cu ocazia practicării prostituţiei în clubul arătat mai sus victima I.M. a mai cunoscut şi alte fete din România care au fost aduse de către inculpatul N.A. pentru a practica prostituţia în folosul său. Dintre aceste fete victima I.M. şi-o aminteşte pe M. din Suceava, I. din Mălini, precum şi încă două fete.

După ce a fost transferată în bordelul din Pforzeim victima I.M. a continuat să practice prostituţia până la începutul lunii mai 2002, când inculpatul N.A. a adus-o în ţară pentru a nu ieşi din termenul de trei luni cât avea dreptul de şedere în Germania. De precizat este faptul că împreună cu victima I.M., a mai fost transferată de la clubul H., de către inculpatul R.A. şi I. din Mălini.

La data de 14 iunie 2002, inculpatul R.A. a dus-o din nou pe victima I.M. din România în Germania la bordelul din Pforzeim unde aceasta a continuat să practice prostituţia în favoarea inculpatului până la data de 3 iulie 2002, când aceasta a fost descoperită de autorităţile germane, fiind returnată în România.

I.M. a fost găsită la data de 2 iulie 2002 de către Poliţia germană într-un bordel din Pforzheim, ocazie cu care a stabilit că aceasta a fost adusă de către inc. R.A., care o exploata prin practicarea prostituţiei. Totodată, organele de cercetare judiciară germane au stabilit că inc. R.A. se afla în relaţii foarte bune cu proprietarul bordelului "K.", unde o exploata pe victima I.M.

După aceasta, victima I.M. s-a mai întâlnit cu inculpatul N.A. în ţară şi de fiecare dată acesta a ameninţat-o să nu declare nimic în legătură cu faptele sus-arătate, drept pentru care victima I.M. a solicitat să-i nu-i fie deconspirată identitatea. Victima I.M. a fost identificată la data de 2 iulie 2002 într-un bordel din Pforzeim practicând prostituţia, iar autorităţile germane au stabilit că aceasta a fost adusă din România de către inculpatul N.A.

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 1.000 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

Pe baza cercetărilor efectuate de către organele judiciare germane s-a stabilit că I.M. a fost găsită pe 2 iulie 2002 într-un bordel în Pforzheim - Dillweissenstein practicând prostituţie ilegal şi a fost arestată preventiv. A fost înaintat un proces corespunzător cu nr. de dosar 1672/02-D22. La audierea lui I.M. făcută de către poliţia din Pforzheim, aceasta a declarat că ar cunoaşte pe un român pe nume A.N., domiciliat în Suceava. El are cam 30 ani şi foloseşte un V.P. gri metalizat, înmatriculat în Germania (observaţie: inculpatul M.A., zis "A." era posesorul unui astfel de autovehicul). După investigări poliţia Pforzheim descoperă că numitul A.N. ţine legătura destul de strâns cu şeful bordelului de acolo K.. Când el a adus-o pe I.M. în acest bordel în maşină trebuie să mai fi fost încă 3 românce prostituate. Nu se cunoaşte unde acestea au fost duse. Acest A.N. a folosit mobilul cu nr. de telefon X1. După ce s-au făcut cercetări a rezultat că posesorul acestui număr de telefon este D.A.C. Cercetările făcute pe numele C. au avut ca rezultat faptul că acesta nu este înregistrat în Spremberg. Se cunoaşte totuşi faptul că el este cazat ca turist în locuinţa inculpatului M.A., zis "A.".

C. este un cunoscut de-al inculpaţilor M.A., zis A. şi M.

Printre documentele personale ale lui C. s-a găsit un bileţel pe care era notată adresa completă a inculpatei M.C. În cadrul activităţii sale în bordelul mai sus amintit I.M. avea relaţii bune cu barmaniţa casei, C.R.

În primăvara anului 2002, victima M.M.I. l-a cunoscut pe inculpatul N.M.A. în timp ce lucra ca chelneriţă în municipiul Suceava. În cursul lunii august 2002, inculpatul N.M.A. i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra ca damă de companie într-un club şi pentru a confirma acest lucru a sunat în Germania o persoană care s-a prezentat O. şi care, de asemenea, i-a spus victimei M.M.I. că se câştigă foarte bine şi nu este o muncă grea. Inculpatul s-a oferit să-i asigure transportul, urmând ca victima M.M.I. să plătească cheltuielile de transport după ce va câştiga.

După câteva zile, inculpatul N.M.A. a venit în comuna Mălini la domiciliul victimei M.M.I. şi a luat-o pentru a o duce în Germania.

Chiar în seara aceleiaşi zile, victima M.M.I. a plecat cu un autoturism condus de P.O.I., iar în maşină se mai aflau încă două fete şi un băiat pe numele M. care a fost reţinut la graniţa cu Germania. Inculpatul N.M.A. a mers cu o altă maşină în care se afla el şi mama sa.

După ce au ajuns în Germania, inculpatul N.M.A. şi cu mama sa precum şi victima M.M.I. au mers la locuinţa inculpaţilor M.A. şi C., iar inculpatul P.O.I. în altă parte. Aici, victima M.M.I. a stat două - trei zile, după care inculpatul N.M.A. a dus-o în localitatea Tettenhausen la un club de noapte numit "H.", unde a întâlnit-o şi pe O. (despre care ulterior a aflat că se numeşte T.O.).

Inculpatul N.M.A. a lăsat-o pe victima M.M.I. la acest club, spunându-i că T.O. îi va explica ce urmează să facă. După plecarea inculpatului N.M.A., T.O. i-a explicat victimei M.M.I. că urmează să asigure companie clienţilor de la bar şi să întreţină relaţii sexuale cu aceştia, urmând să perceapă tarife între 80 şi 200 euro (în funcţie de timpul petrecut cu clientul). Clienţii plăteau sumele sus-arătate, iar victimele predau în fiecare dimineaţă banii la bar. Din banii câştigaţi de pe urma practicării prostituţiei, jumătate reveneau clubului, iar restul erau împărţiţi, în mod egal, între victime şi inculpatul N.M.A.

Din suma ce revenea victimei M.M.I., aceasta trebuia să achite cazarea, masa şi contravaloarea prezervativelor.

În acest loc, cele două victime au practicat prostituţia cca. două săptămâni, după care datorită lipsei de clienţi, inculpatul N.M.A. le-a dus într-un club din localitatea Pforzeim, respectiv la o vilă unde clienţii veneau doar pentru a întreţine relaţii sexuale.

Din banii rezultaţi de pe urma practicării prostituţiei, proprietarii vilei reţineau 50%, iar cealaltă jumătate era împărţită între victima M.M.I. şi inculpatul N.M.A.

Victima M.M.I. a câştigat în această perioadă cca. 1.500 euro din care 1.000 euro i-a dat inculpatului N.M.A., întrucât acesta motiva că are nişte probleme.

După aceasta victima M.M.I. a cunoscut un cetăţean italian cu care a plecat în Italia, după care a revenit în România.

În cursul lunii octombrie 2002, inculpatul N.M.A. s-a întâlnit din nou cu victima M.M.I. în România şi aceasta a acceptat să meargă, din nou, în Germania pentru a practica prostituţia. Astfel, împreună cu inculpatul N.M.A., prietena acestuia, învinuita I.O.R., fratele acesteia, învinuitul I.I.L., zis "I.", A. şi inc. P.O.I. au plecat spre Germania cu maşina lui N.M.A. La frontieră inculpaţilor N.M.A. şi învinuitului I.I.L., zis "I." nu li s-a permis ieşirea din ţară, astfel că maşina a fost condusă până în Germania de către inculpatul P.O.I. Acesta din urmă a dus-o pe victima M.M.I. şi A. în oraşul Kiel la un club de noapte numit "E.C.", unde acestea urmau să practice prostituţia. În acest club a stat până la sfârşitul lunii octombrie 2002, când au fost depistate de poliţia germană în urma unei razii. După ce au fost eliberate de poliţie victima M.M.I. l-a sunat pe inculpatul N.M.A. (care între timp şi-a rezolvat problemele cu paşaportul şi a revenit în Germania), iar acesta din urmă le-a luat şi le-a dus la un alt club "C.P." din localitatea Rendsburg. Aici, victima M.M.I. a stat cca. o lună, timp în care a continuat să se prostitueze, împărţind banii cu inculpatul N.M.A., după care a reluat legătura telefonic cu cetăţeanul italian şi a plecat cu acesta la o casă din localitatea Pforzheim, unde a fost obligată să se prostitueze. A rămas în această localitate mai multe luni, când, în urma unei razii efectuate de poliţia germană, a fost depistată şi dusă la un centru de protecţie a victimelor.

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 1.500 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

În cursul anului 2000, victima I.N. i-a cunoscut pe inculpatul P.D. şi pe inculpatul R.M., "fost N.M.A.", cu acesta din urmă fiind prietenă cca. 8 - 9 luni, timp în care a văzut că acesta se ocupa cu lucruri ilegale (paşapoarte false, chemări ilegale în Germania etc.).

În cursul lunii martie 2002, inculpatul R.M., "fost N.M.A.", i-a propus victimei I.N. să meargă în Germania pentru a lucra ca ospătar. Întrucât victima a fost de acord, R.M., "fost N.M.A.", a transportat-o cu maşina sa în Germania şi a cazat-o la un local, spunându-i că este locul unde aceasta va lucra.

Inculpatul R.M., "fost N.M.A.", a luat legătura cu o persoană de la club cu care a discutat în limba germană, iar aceasta i-a arătat victimei I.N. camera în care urma să locuiască. Inculpatul R.M., "fost N.M.A.", a lăsat-o pe victimă în cameră, după care a plecat spunând că se va întoarce, dar nu a mai revenit în ziua respectivă. Seara, în camera victimei, a venit o tânără româncă care a chemat-o în club spunându-i că trebuie să înceapă programul de lucru. Cu această ocazie, victima I.N. a aflat că se află într-un bordel şi că urmează în întreţină relaţii sexuale cu clienţii. Auzind acest lucru victima I.N. a spus că nu doreşte să se prostitueze, drept pentru care persoana care o chemase în club i-a recomandat să spună patronului barului că este minoră, pentru a fi alungată de la club, lucru pe care aceasta din urmă l-a şi făcut.

Ca urmare a acestui fapt, patronului bordelului nu a mai acceptat-o pe victima I.N., iar a doua zi inculpatul R.M., fost N.M.A., a venit şi a luat-o şi a dus-o în localitatea Spremberg, la locuinţa surorii lui, respectiv inculpata M.C. care locuia împreună cu soţul său inculpatul M.A. În acelaşi imobil locuia mama lui, inculpatul R.M., fost N.M.A., şi soţia sa I.

Deoarece victima I.N. a refuzat să practice prostituţia, a stat timp de două săptămâni la locuinţa inculpaţilor M.A. şi C., timp în care a făcut curat în casă şi a avut grijă de copiii acestora.

În acest timp victima a asistat la discuţiile purtate de inculpatul R.M., "fost N.M.A.", mama şi sora acestuia, ocazie cu care şi-a data seama că aceştia erau proxeneţi.

Ulterior, victima I.N. a reuşit să se întoarcă în ţară.

În cursul anului 2002, victima I.C.L. căuta un loc de muncă în străinătate, ocazie cu care l-a cunoscut pe inculpatul C.N. care avea o firmă de transport persoane şi care i-a promis că i-ar putea găsi un loc de muncă la un restaurant din Germania.

Astfel, în jurul datei de 1 decembrie 2002, victima I.C.L. a plecat cu un microbuz aparţinând inculpatului C.N. care era împreună cu "V.", în localitatea Spremberg din Germania. Când au ajuns în Spremberg, inculpatul C.N. a condus-o pe victima I.C.L. la locuinţa inculpaţilor M.A. şi C., unde le-a predat-o.

După aceasta, inculpaţii M.A. şi C. i-au explicat victimei că urmează să lucreze la clubul "B.C." ca damă de companie. Totodată, inculpata M.C. a condus-o pe victima I.C.L. în oraş şi i-a cumpărat lenjerie pe care aceasta trebuia să o poarte la bar. Inculpatul M.A. i-a spus victimei că l-a plătit cu bani mulţi pe inculpatul C.N. ca să o aducă în Germania şi ca atare trebuie să câştige de pe urma ei şi că va trebui să îndeplinească toate serviciile sexuale pe care le cer clienţii.

Aici, victima I.C.L. a întâlnit-o pe B.A. care şi aceasta a fost adusă de către O. şi practica prostituţia în favoarea inculpaţilor M.A. şi C. După câteva zile, ca urmare a unei razii efectuate de poliţia germană, toate fetele de la clubul respectiv au fost duse la poliţie. Din cercetările efectuate de către organele de poliţie din Germania, s-a stabilit că victima I.C.L. a fost adusă din România de către inculpatul C.N. şi a fost exploatată de către inculpaţii M.C. şi M.A.

Pe baza cercetărilor efectuate de către organele judiciare germane s-a stabilit că, în cadrul unei intervenţii a poliţiei a fost arestată preventiv I.C.L. la data de 5 decembrie 2002 în "B.C." ca fiind suspectată de practicarea prostituţiei. Ca urmare a investigaţiilor a fost necesar ca I.C.L. să fie anchetată în acest proces de mai multe ori. Declaraţiile pe care le-a făcut la Poliţie au fost repetate de ea şi la interogatoriul care a avut loc la Tribunalul din Frankfurt/Oder. Pe 27 februarie 2003 a fost expulzată cu avionul de la aeroportul Berlin - Tegel în România. La interogatorii a făcut următoarele declaraţii:

În august 2002 a fost contactată de către inculpatul C.N., un prieten de-al tatălui ei, întrebând-o dacă ar dori să muncească în Germania. Pentru asta ea trebuia să muncească într-un club, unde urma să danseze şi o dată pe noapte să se culce cu un bărbat. Pentru aceste prestaţii ea urma să fie plătită cu 1.000 euro. De la inculpatul C.N. ea a aflat că tot în august 2002 au mai fost duse într-un club 2 românce. Ea nu cunoaşte numele acelor femei. În acest moment ea avea o relaţie stabilă şi nu a putut accepta oferta. După ce a făcut un consult la doctor s-a stabilit că ea era însărcinată. Părinţii ei au stăruit să facă avort în ciuda voinţei sale, lucru care s-a făcut în România pe 31 octombrie 2002. După ce s-a externat din spital ea a decis să părăsească casa părintească şi atunci în ultima săptămână din noiembrie l-a sunat pe inculpatul C.N. şi i-a cerut ajutorul. Inculpatul C.N. i-a povestit din nou despre acest club. I.C.L. s-a decis să accepte această ofertă.

Pe data de 1 decembrie 2002 I.C.L. a călătorit împreună cu inculpatul C.N. în Germania. Pe 2 decembrie 2002 a ajuns la adresa domiciliului inculpaţilor M.C. şi M.A. în Spremberg. După ce a făcut cunoştinţă cu acuzaţii, i s-a explicat clar de către inculpatul M.A. că ea va lucra aici ca prostituată. Ea a fost îmbrăcată corespunzător de către inculpata C. Suma de 150 euro care a fost folosită la cumpărături ea a trebuit să o restituie mai târziu. Chiar seara a fost dusă de către inculpatul M.A. la barul de noapte tip bordel "B.C." din Horlitz pentru activitate.

Barul de noapte era închis când au ajuns ei. Inculpatul M.A. a strigat-o pe doamna A., o româncă care muncea la club, care a apărut la fereastră. Ea a deschis clubul şi inculpatul M.A. i-a predat-o pe I.C.L., a stabilit că ea va fi cazată în camera ei. A. i-a spus lui I.C.L. ce urma ea să facă în club. Ea trebuia să se culce cu bărbaţi. Lui I.C.L. i s-a spus clar că trebuia să se prostitueze. Ea i-a spus clar inculpatului M.A. că ea nu de mult înainte de a veni în Germania a făcut un avort şi că uneori mai sângera încă. Ea se temea pentru sănătate. Inculpatul M.A. nu a reacţionat în niciun fel la cele spuse de ea, a mers singur spre bar şi a vorbit cu barmaniţa de acolo N. În cazul acestei N. este vorba despre J.A. - acuzată în dosarul 220 Js 49808/02.

I.C.L. nu a putut să se retragă din această activitate pentru că ea avea datorii şi nu avea bani. Ea a fost ameninţată de către inculpatul M.A. că el îi taie gâtul respectiv că o bagă în mormânt dacă ea părăseşte clubul sau dacă declară la poliţie ceva despre el. Ea nu putea părăsi clubul pentru că acesta era închis. I.C.L. se simţea ca închisă la închisoare, nu ştia limba germană, nu avea bani şi deci lipsită de orice ajutor. Ea nu cunoştea în Germania nicio persoană în care să aibă încredere.

În "B.C." a făcut cunoştinţă cu patronul. Referitor la plată I.C.L. a declarat că fata primea 17%, proxenetul 17% şi restul barmaniţa, persoana care ţinea locul "persoanei şefului bordelului".

Ea a declarat că doar o dată a trebuit să meargă în cameră cu un bărbat în vârstă. Asta s-a întâmplat exact în seara în care inculpatul M.A. a părăsit clubul. Ea a încercat să îi explice barmaniţei N. aşa cum a putut că ea acum (avort) nu vrea. N. nu a vrut să o înţeleagă. Ea i-a dat de înţeles printr-o mişcare de cap că ea nu vrea să ştie nimic despre asta. Din cauza datoriilor pe care le avea şi cu motoul "fie ce-o fi" ea a decis să meargă cu acest bărbat în cameră şi să întreţină cu el relaţii sexuale. Cu ajutorul unor tablete a stopat sângerarea (declaraţie proprie). Pentru această prestare ea a primit, conform declaraţiilor proprii, 22 euro şi apoi încă 5 euro pentru o sticlă Piccolosekt. Ea ştia faptul că inculpatul M.A. s-a declarat ca fiind proxenetul ei.

În perioada 2001 - 2002, victima G.F.D. a cunoscut pe numiţii R.A., soţia lui I., sora lui A., respectiv inculpata M.C. şi soţul ei inculpatul M.A.

Totodată, a aflat că inculpaţii M.C. şi M.A. locuiesc în Germania. În luna mai 2002, inculpata M.C. i-a propus victimei G.F.D. să vină în Germania pentru a lucra ca menajeră.

Deoarece victima a acceptat, M.C. a stabilit ca aceasta să vină în Germania cu fratele ei, inculpatul N.A.

La 12 mai 2002, victima G.F.D. a plecat, împreună cu N.A., soţia acestuia şi încă o fată din Părhăuţi, în Germania, şi au ajuns a doua zi la locuinţa inculpaţilor M.A. şi M.C. Aici, victima a stat şapte zile, timp în care inculpata M.C. a încercat să o convingă să lucreze într-un bar ca dansatoare.

Văzând că inculpata M.C. insistă ca victima G.F.D. să lucreze într-un club de noapte şi dându-şi seama că va trebui să practice prostituţia, aceasta a reuşit să fugă la poliţia din Spremberg, unde a relatat că inculpata M.C. şi fratele său N.A. au indus-o în eroare cu privire la munca ce urma să o desfăşoare, urmând a fi supusă la practicarea prostituţiei, drept pentru care organele de poliţie au ajutat-o să se întoarcă în ţară cu un avion.

În timpul cât a stat la locuinţa inculpaţilor M.A. şi M.C., victima G.F.D. a văzut mai multe fete care lucrau în cluburi de noapte, iar dintre acestea a recunoscut-o pe B.M. şi M.N.

În primăvara anului 2002, prin intermediul lui C.C.S., victima P.Ş.C. i-a cunoscut pe inculpaţii N.M.A. şi N.I. care i-au propus să meargă la muncă în Germania la sora lui A., respectiv la inculpata M.C. pentru a avea grijă de copii. Întrucât victima a acceptat acest lucru, la 12 mai 2002 a plecat împreună cu inculpaţii N.M.A. şi N.I. cu maşina acestora în Germania la soţii M. În acelaşi autoturism se mai afla o fată cu numele G. (despre care a aflat ulterior că se numeşte G.F.D.) care era transportată de inculpaţii N.M.A. şi N.I., pentru a lucra într-un club de noapte.

Când au ajuns în Germania, inculpaţii N.M.A. şi N.I. au dus-o pe victima P.Ş.C. în localitatea Spremberg la locuinţa inculpaţilor M.A. şi M.C. Aici victima P.Ş.C. a aflat de la inculpaţii M. că a fost adusă pentru a lucra într-un club de noapte, unde trebuia să întreţină relaţii sexuale contra cost. Iniţial, victima P.Ş.C. nu a vrut să accepte acest lucru, dar având în vedere situaţia în care se afla (nu cunoştea limba germană, nu avea bani şi haine, iar paşaportul se afla la N.A.), a fost nevoită să accepte acest lucru.

În cursul aceleiaşi seri, inculpaţii N.I. şi N.A. au dus-o pe victima P.Ş.C. şi pe G.F.D. zisă "G." în localitatea Horlitz la clubul de noapte "B.C.". Aici a rămas doar "G.", iar victima P.Ş.C. a refuzat să rămână fiind adusă la locuinţa inculpaţilor M.

După câteva zile, inculpatul N.A. a dus-o pe victima P.Ş.C. în localitatea Rehnsburg, la 100 km de Hamburg la un club de noapte numit "C.P.". Aici se mai aflau trei fete din Rusia şi o fată din România pe care o chema B.M.

Inculpatul N.A. a predat-o pe victima P.Ş.C. barmanului, respectiv o fată pe care o chema E., care i-a explicat regulile din club, respectiv că va trebui să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, iar din banii câştigaţi A. urma să oprească 50% din câştiguri, 25% reveneau clubului, iar 25% rămâneau victimei. Din aceşti bani victima trebuia să plătească cazarea, masa, ţigările, hainele şi alte lucruri de uz personal.

Tarifele practicate erau între 80 - 200 euro de persoană în funcţie de serviciile practicate.

După cca. trei săptămâni inculpatul N.A. şi N.I. au venit la "C.P." împreună cu I.I. din Rădăuţi şi au luat-o pe victima P.Ş.C., după care au dus-o în localitatea Spremberg la locuinţa inculpaţilor M.A. şi M.C.

Cu această ocazie, victima P.Ş.C. a văzut un bărbat pe care îl chema R.M. care i-a adus inculpatului N.A. două tinere, respectiv pe M.P.I. şi o altă fată pe care o chema F. (aceasta fiind din sat Prelipca comuna Vereşti, judeţul Suceava, şi despre care a aflat ulterior că se numeşte D.F.) pentru a fi exploatate sexual.

În aceeaşi perioadă, un alt tânăr din Suceava, pe care îl chema O. şi care s-a stabilit a fi P.O.I., zis "V.A." (prieten cu inculpaţii N.A. şi M.A.), a adus-o pe A. din Suceava (care s-a stabilit a fi A.C.A.) pentru a practica prostituţia.

Victima P.Ş.C. a rămas în Spremberg cca. trei săptămâni, după care a fost dusă din nou de către inculpatul N.A. la clubul "C.P." din Rehnburg împreună cu A. şi a practicat prostituţia cca. 4 - 5 luni. A. a practicat prostituţia, în prima fază, pentru "V.A.", dar după un timp o parte din câştigurile realizate din prostituţie i le plătea inculpatului N.A.

De asemenea, victima P.Ş.C. a văzut că inculpatul N.A. a mai adus şi alte fete din România pentru a fi exploatate sexual, după cum urmează: I. din Vatra Dornei (despre care a aflat ulterior că se numeşte T.I.M.); O. (despre care a aflat ulterior că se numeşte T.O.G.) din Suceava pe care a dus-o într-un club din Munchen pentru a practica prostituţia; două fete din Adâncata din care una o chema I.; A. din Rădăuţi (despre care a aflat ulterior că se numeşte M.A.E.) care a fost adusă de către N.A. şi I.I., dar producea pentru N.A.; I. din Mălini (despre care a aflat ulterior că se numeşte M.M.I.) adusă de către N.A. şi producea pentru el; C. din Botoşani (despre care a aflat ulterior că se numeşte A.C.A.) adusă de către N.A. şi producea pentru el; U.C. din Vatra Dornei (despre care a aflat ulterior că se numeşte U.A.C.) adusă de către N.A. şi producea pentru el; A. din Gura Humorului (despre care a aflat ulterior că se numeşte B.A.A.) adusă de către "V.A." şi producea pentru el; V., C., T. şi M., toate din Botoşani care erau aduse de un tip pe care nu-l cunoştea victima P.Ş.C.; H.R.E. din Vatra Dornei adusă de către inculpatul M.A. şi care practica prostituţia în folosul acestuia.

În cursul lunii februarie 2004, în timp ce a fost citată la parchet, victima a declarat că a fost căutată de către inculpatul N.A. care i-a solicitat să nu facă declaraţii în faţa procurorului care să-l implice în vreun fel în legătură cu faptele comise în Germania şi, totodată, a mers cu ea în localitatea Mălini şi a căutat-o pe I. cu scopul de a o determina să nu dea declaraţii reale cu privire la el, dar aceasta nu a fost găsită acasă. A doua zi, la solicitarea inculpatului N.A., victima P.Ş.C. s-a deplasat cu acesta în municipiul Rădăuţi la locuinţa numitei A. cu scopul de a o determina să nu dea declaraţii reale cu privire la inculpatul N.A., dar şi aceasta era plecată în Germania.

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 6.500 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

În primăvara anului 2002, prin intermediul unei prietene, victima F.C.E. l-a cunoscut pe inculpatul N.A., iar acesta i-a spus că o poate duce în Germania pentru a practica prostituţia la un club, urmând ca banii câştigaţi să-i împartă cu el.

Întrucât victima F.C.E. a acceptat, inculpatul N.A. s-a ocupat de eliberarea paşaportului turistic, după care a plecat împreună cu ea în Germania. Pentru a nu avea probleme cu poliţia de frontieră victima F.C.E. a trecut în Ungaria cu un autocar, după care a fost preluată de către inculpatul N.A. şi dusă la locuinţa inculpaţilor M.A. şi C. din localitatea Spremberg. Aici victima F.C.E. a stat două zile, după care inculpatul N.A. a dus-o la un club de noapte din Hanovra, dar aici sus-numita a stat doar o zi, întrucât a fost depistată de către organele de poliţie.

După aceasta victima F.C.E. l-a contactat, din nou, pe N.A. care a dus-o la clubul "C.P." din localitatea Regensburg, unde a practicat prostituţia mai multe luni, timp în care a cunoscut mai multe fete din judeţul Suceava care practicau prostituţia în folosul lui N.A. şi soţii M.A. şi C.

Banii câştigaţi de pe urma practicării prostituţiei de către victima F.C.E. erau împărţiţi astfel: 50% erau reţinuţi de patronul clubului, 25% îi primea inculpatul N.A. şi 25% îi reveneau victimei F.C.E., dar din aceşti bani sus-numita trebuia să-şi achite cheltuielile de cazare, hrană etc.

În perioada cât a lucrat la "C.P." victima F.C.E. a câştigat cca. 200 euro, iar inculpatul N.A. a câştigat cca. 2.000 euro.

După aproximativ 8 luni victima F.C.E. s-a întors în ţară pentru a-şi vedea copiii (întrucât avea trei copii minori). Întâlnindu-se cu sora sa F.E.G. i-a spus acesteia că a practicat prostituţia în Germania şi a întrebat-o dacă nu doreşte să facă şi ea acest lucru, iar aceasta a fost de acord. Ca urmare, victima F.C.E. a discutat cu inculpatul N.A. spunându-i că şi sora sa voia să meargă la un club de noapte pentru a practica prostituţia.

Ca atare, în cursul lunii iunie 2003, inculpatul N.A. le-a luat pe cele două surori şi a plecat cu ele în Germania. Iniţial, le-a dus la un club situat într-o pădure, dar întrucât în acel loc nu erau clienţi, le-a dus la clubul "B.C.", unde acestea au practicat prostituţia de bunăvoie, timp de două luni.

În această perioadă, inculpatul M.A. venea în fiecare seară şi lua toţi banii câştigaţi de pe urma practicării prostituţiei şi le solicita să producă tot mai mulţi bani.

După aceasta au fost probleme la club, drept pentru care atât victima F.C.E., cât şi sora sa E.G. au fost nevoite să plece.

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 2.000 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

Victima D.F. a fost transportată în cursul lunii iunie 2002 cu autoturismul, de către R.M. care, în data de 22 iunie 2002, a ieşit din România şi s-a deplasat iniţial în Spania pentru a-i căuta victimei un loc de muncă. Cu această ocazie, R.M. a dus-o şi pe M.P.I. Deoarece în Spania R.M. nu i-a găsit victimei un loc de muncă, s-a întors cu ea în Germania şi a plasat-o inculpatului R.A., care a exploatat-o prin practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma practicării acestei activităţi.

Deoarece victima nu s-a mai întors în ţară, nu a putut fi audiată, şi totodată nu s-a putut stabili dacă R.M. cunoştea că inculpatul R.A. urmează să o exploateze pe victimă.

Victima M.P.I., a fost transportată în cursul lunii iunie 2002 cu autoturismul, de către R.M. care, în data de 22 iunie 2002, a ieşit din România şi s-a deplasat iniţial în Spania pentru a-i căuta victimei un loc de muncă. Cu această ocazie, R.M. a dus-o şi pe D.F. Deoarece în Spania R.M. nu i-a găsit victimei un loc de muncă, s-a întors cu ea în Germania şi a plasat-o inculpatului R.A., care a exploatat-o prin practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma practicării acestei activităţi.

La data de 27 iulie 2002 victima M.P.I. a fost adusă în ţară de către inculpata M.C.E. împreună cu I.I.L., după care, la data de 7 august 2002, a fost dusă din România împreună cu A.O.M. de către inculpatul M.A. şi exploatată prin practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania de către acelaşi inculpat, până când a fost depistată de poliţia germană.

M.P.I. a fost descoperită la data de 11 martie 2003 de către organele de poliţie germane în bordelul "P.E." sub numele de "M.C.", fiind suspectată de practicarea prostituţiei.

Deoarece victima nu s-a mai întors în ţară, nu a putut fi audiată, şi totodată nu s-a putut stabili dacă R.M. cunoştea că inculpatul R.A. urmează să o exploateze pe victimă.

În cursul anului 2002, victima A.C.A., neavând nicio sursă de venit şi un copil minor în întreţinere, s-a hotărât să plece în Germania pentru a practica prostituţia la propunerea făcută de D.S. (fată care, în cursul anului 2001, a stat în gazdă la victimă). Aceasta din urmă s-a oferit să facă toate demersurile pentru eliberarea în regim de urgenţă a paşaportului turistic şi a cărţii de identitate. În luna iulie 2002, victima M.M.I. împreună cu P.O.I. şi alţi doi bărbaţi au plecat spre Germania, urmând ca D.S. să vină după câteva zile. Ajunşi în Germania inculpatul P.O.I. a lăsat-o pe victima M.M.I. la un club din localitatea Spremberg, asigurând-o că nu vor fi probleme. La club victima M.M.I. a întâlnit o fată din România pe nume J. (despre care ulterior a aflat că se numeşte P.Ş.C.) care practica şi ea prostituţia în favoarea inculpatului N.M.A. După câteva săptămâni a venit şi D.S. în Germania şi a vizitat-o pe victimă la club.

Din banii rezultaţi din practicarea prostituţiei 50% primea patronul clubului, iar cealaltă jumătate era a victimei M.M.I., dar inculpaţii P.O.I. şi D. S. i-au pretins victimei că trebuie să le plătească cca. 2.500 - 3.000 euro pentru faptul că au adus-o în Germania. La intervale de una - două săptămâni D.S. venea şi lua banii câştigaţi din practicarea prostituţiei de către victima M.M.I. După achitarea sumei de bani sus-arătate, D.S. a continuat să vină la club şi pretindea victimei M.M.I. să plătească jumătate din câştigul realizat din practicarea prostituţiei.

După o lună de zile, inculpatul P.O.I. a dus-o pe victima M.M.I. la locuinţa inculpaţilor M.A. şi C. (care şi aceştia aveau aduse din România mai multe fete pe care le exploatau prin practicarea prostituţiei), iar de aici, a doua zi, a dus-o în localitatea Rentzburg la clubul "C.P.". Aici, victima M.M.I. a întâlnit mai multe fete din România, care au fost aduse de către inculpaţii P.O.I. şi N.M.A. pentru a practica prostituţia, fiind exploatate de aceştia.

După o lună victima A.C.A. a fost mutată de către inculpaţii P.O.I. şi D.S. de la clubul "C.P." la un alt club din oraşul Kiel continuând să practice prostituţia în favoarea celor doi. Aici, a întâlnit-o pe A., respectiv o altă tânără din România care practica prostituţia în favoarea inculpaţilor P.O.I. şi D.S.

În cursul lunii august 2002, victima A.C.A. a cunoscut un cetăţean german cu care este căsătorită în prezent, dar deşi acesta i-a solicitat victimei A.C.A. să plece de la club, acesteia i-a fost frică, deoarece inculpaţii o ameninţaseră că dacă va pleca va avea de suferit. Totodată, victima A.C.A. aflase că una din fetele aduse din România de către inculpatul N.M.A. pentru a practica prostituţia a fost găsită moartă pe plajă.

La sfârşitul lunii octombrie 2002, deoarece îi expira viza de şedere în Germania, victima A.C.A. a venit cu un autocar până în Arad, unde a fost aşteptată de către S. care a dus-o până la Suceava, iar după cinci zile, D.S. a dus-o pe victimă, din nou, în Germania şi a condus-o la clubul din localitatea Kiel. În ziua următoare a fost o razie a poliţiei germane pe la clubul respectiv, sens în care victima A.C.A. împreună cu celelalte fete au fost anchetate de poliţie şi, ulterior, eliberate.

După această dată, victima A.C.A. l-a contactat pe cetăţeanul german şi s-a mutat la domiciliul acestuia.

În timpul în care a practicat prostituţia în Germania, victima A.C.A. declară că a câştigat peste 12.000 euro din care jumătate au fost luaţi de către patronii cluburilor, 3.000 euro i-a încasat inculpata D.S., iar restul i-a revenit acesteia.

Deşi, iniţial, victima A.C.A. a acceptat să practice prostituţia în favoarea inculpaţilor P.O.I. şi D.S., pe parcurs aceasta nu a putut înceta activitatea, datorită presiunilor şi ameninţărilor exercitate de către aceştia asupra victimei.

Pe parcursul urmăririi penale victima A.C.A. le-a recunoscut, după planşele foto, prezentate de către organele de urmărire penală, pe numitele: A. ca fiind B.A.A. care practica prostituţia în favoarea inculpaţilor O. şi S. în clubul din Kiel; C. ca fiind F.C.E. care a practicat prostituţia pentru inculpatul N.M.A. sau M.A. în clubul "C.P."; C. ca fiind P.L.C. care a practicat prostituţia în clubul "C.P." şi I. ca fiind M.M.I. care a practicat prostituţia în favoarea inculpatului N.M.A. în clubul "C.P.".

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 3.000 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

La începutul lunii august 2002 victima A.O.M. a fost racolată de către inculpatul M.A. care i-a promis că-i va găsi un loc de muncă în Germania. Astfel, în data de 7 august 2002 inculpatul M.A. a luat-o pe victima A.O.M., pe O.C.L. şi M.P.I. pe care le-a dus din România în Germania cu autoturismul, pe care l-a condus până la graniţă, iar de aici autoturismul fiind condus de către I.I.L. Pe drum, inculpatul M.A. i-a spus victimei A.O.M. că în Germania va fi obligată să practice prostituţia într-un bordel, şi de deşi aceasta i-a spus că nu este de acord, datorită presiunilor făcute de către inculpat, victima a fost nevoită să accepte.

Ca atare, după ce au ajuns în Germania, inculpatul M.A. a plasat-o pe victima A.O.M. şi pe celelalte două fete în Clubul "B.C." din Spremberg unde sus-numitele erau obligate să practice prostituţia. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpatul M.A. şi patronul clubului, iar victimele primeau doar banii necesari pentru a supravieţui.

În luna octombrie 2002 victima A.O.M. împreună cu O.C. şi încă o fată pe nume A. au reuşit să fugă din clubul respectiv.

Victima nu a putut fi audiată întrucât nu s-a mai întors în ţară până în prezent.

Victima R.A.M., fostă F., a ieşit din ţară la data de 28 ianuarie 2003 şi s-a dus în Germania unde a fost exploatată de inculpaţii M.A. şi M.C. prin practicarea prostituţiei în diferite bordeluri. Deoarece victima nu s-a întors în ţară, nu a putut fi audiată şi nu s-a putut stabili modalitatea în care a fost racolată de către inculpaţii M.

La data de 19 februarie 2003 victima R.A.M. a fost descoperită de către poliţia germană în timp ce practica prostituţia, după care a fost eliberată, fiind descoperită din nou la data de 29 aprilie 2003 în bordelul "B.C." din Horlitz.

Conform cercetărilor şi investigaţiilor efectuate de organele judiciare germane s-a stabilit că victima R.A.M. a fost exploatată prin practicarea prostituţiei în diferite bordeluri de către inculpaţii M.A. şi M.C.E.

În vara anului 2002, victima C.E.G. a cunoscut-o pe inculpata M.C. de la care a aflat că locuieşte în Germania şi că i-ar putea găsi un loc de muncă la un club din localitatea Spremberg.

Din discuţiile purtate cu inculpata M.C., victima a aflat că la clubul respectiv urma să fie "damă de companie" şi dacă va dori va putea întreţine relaţii sexuale cu clienţii, pentru a obţine mai mulţi bani.

După câteva zile, inculpata M.C. a luat-o pe victima C.E.G. şi s-a deplasat la serviciul paşapoarte din municipiul Suceava, ocazie cu care i-a obţinut paşaport, în regim de urgenţă, chiar în cursul aceleiaşi zile. Cu aceeaşi ocazie, inculpata M.C. a obţinut paşaport şi pentru A.O.M. care, de asemenea, intenţiona să meargă în Germania.

Inculpata M.C. a achitat taxele necesare eliberării paşapoartelor şi totodată s-a angajat că va suporta cheltuielile de transport şi cazare până în Germania. Din discuţiile purtate cu inculpata M.C., victima C.E.G. a aflat că urmează să plece în cursul aceleiaşi zile în Germania împreună cu alte două fete, iar după două zile urma să vină şi inculpata împreună cu alte trei fete, respectiv G.C.L., M.P.I. şi A.O.M.

În seara zilei de 5 august 2002, victima C.E.G. a fost luată din municipiul Suceava cu un autoturism, condus de către I.V., şi au plecat în judeţul Botoşani de unde au luat-o pe P.L.C., după care a fost transportată în Germania, în localitatea Spremberg, respectiv la locuinţa inculpaţilor M.C. şi A., unde a fost primită de mama acesteia.

După câteva zile, au ajuns în Germania şi inculpaţii M.A. şi C. care le-au adus pe numitele G.C.L., A.O.M. şi M.P.I. În seara aceleiaşi zile, inculpaţii M.A. şi C. au condus-o pe victima C.E.G. împreună cu celelalte patru fete la clubul "B.C." unde le-au predat patronilor clubului, luându-le paşapoartele.

Cele cinci victime au fost cazate în camerele situate deasupra clubului, iar accesul în cameră se făcea prin bar. În acelaşi bar se aflau mai multe fete care practicau prostituţia, iar printre acestea, victima C.E.G. a recunoscut-o pe B.A.A. care a fost adusă de către un bărbat pe nume O. şi care venea periodic pentru a încasa banii câştigaţi de B.A.A. din practicarea prostituţiei.

În primele două săptămâni victima C.E.G. a dansat la striptease, dar după aceasta inculpatul M.A. i-a solicitat să întreţină relaţii sexuale cu clienţii din bar. Deşi aceasta a refuzat, ca urmare a presiunilor făcute de inculpatul M.A., sus-numita a fost nevoită să accepte practicarea prostituţiei.

Astfel, victima C.E.G. a practicat timp de trei luni prostituţia în barul respectiv, încasând cca. 500 euro pe seară, dar banii erau plătiţi de clienţi la bar, iar din câştigul realizat patronul barului reţinea jumătate, iar cealaltă jumătate o dădea inculpatului M.A. Acesta din urmă îi dădea victimei C.E.G. cca. 20 - 30 euro săptămânal.

Printre acestea se aflau M.A.E. şi M.M.I. care au fost aduse în Germania de către inculpatul N.A., în folosul căruia practicau prostituţia.

Deoarece se câştiga puţin în acest club, după cca. trei săptămâni, inculpatul M.A. a dus-o pe victima C.E.G. înapoi la clubul "B.C." din Spremberg.

În toată perioada în care victima C.E.G. a practicat prostituţia la barul "B.C.", atât ea cât şi celelalte fete nu aveau voie să părăsească barul decât însoţite de M.A. sau de patronii clubului, iar paşapoartele victimelor se aflau tot timpul la inculpaţii M.A. şi M.C.

La un moment dat, victima C.E.G., împreună cu G.C.L., M.P.I. şi A.O.M., i-au cerut inculpatului M.A. paşapoartele, motivând că trebuie să meargă la un control ginecologic, iar după ce au obţinut actele au plecat cu un taxi la gară, iar de acolo au plecat cu trenul, deşi bagajele se aflau la club.

În cursul anului 2002, victima B.A.A. l-a cunoscut pe inculpatul P.O.I. zis "V.A.", prin intermediul unei cunoştinţe. În cursul lunii august 2002, victima B.A.A. s-a deplasat în mun. Suceava la locuinţa inculpatului P.O.I., ocazie cu care a găsit-o pe concubina sa "S." care a întâmpinat-o şi a întrebat-o dacă doreşte să lucreze în Germania. Deoarece victima B.A.A. a răspuns afirmativ, S. a primit-o în casă şi i-a spus că inculpatul P.O.I. este plecat în Germania, dar că va veni în câteva zile şi i-a cerut să rămână la locuinţa ei, unde aceasta a stat cca. 2 - 3 zile. Cu această ocazie, S. i-a spus victimei B.A.A. că în Germania va lucra într-un bar, că va primi un salariu bun şi că nu va trebui să întreţină relaţii sexuale cu clienţii.

În aceeaşi zi, la locuinţa inculpatului P.O.I. a mai sosit o tânără, respectiv L.A. care de asemenea intenţiona să meargă la lucru în Germania. Şi pe aceasta S. a convins-o să rămână la domiciliul ei, spunându-i aceleaşi lucruri cu privire la activitatea ce o va desfăşura în Germania.

După ce s-a întors, inculpatul P.O.I. le-a luat pe cele două victime şi s-a deplasat la Serviciul paşapoarte din Suceava şi a făcut demersurile necesare pentru ca acestea să obţină paşaport turistic, în regim de urgenţă, ocazie cu care S. le-a spus victimelor că obţinerea paşapoartelor în regim de urgenţă a costat câte 500 euro de persoană.

După obţinerea paşaportului S. s-a dus împreună cu victima B.A.A. în oraş şi i-a cumpărat acesteia nişte haine, lenjerie intimă şi cosmetice. Victima B.A.A. a rămas să locuiască la locuinţa inculpatului P.O.I. timp de câteva zile, după care împreună cu inculpatul P.O.I., concubina sa S. şi victima L.A. au plecat în Germania.

Deoarece maşina acestuia s-a defectat pe drum, inculpatul P.O.I. a luat legătura cu alte persoane, drept pentru care s-au deplasat cu toţii în municipiul Arad unde s-au întâlnit cu inculpatul N.A. şi soţii M.A. şi C., care urmau să-i transporte în Germania.

Cu această ocazie, victima B.A.A. a văzut că inculpatul N.A. mai avea încă patru fete pe care le ducea în Germania, respectiv I.A.A., T.I.M., S.I. şi A.I.L.

Întrucât N.A. avea doar o rulotă, iar persoanele care urma să le scoată din ţară erau prea multe a hotărât să caute un microbuz pentru a trece frontiera. Astfel, în data de 10 august 2002 victima B.A.A. împreună cu inculpatul P.O.I., S., L.A., cele patru tinere şi încă un tânăr numit A. au ieşit din ţară, iar după ce au ajuns la prima benzinărie din Ungaria au coborât cu toţii din microbuz şi au urcat în rulota soţilor M.A. şi C., care i-a transportat în localitatea Spremberg. Aici, L.A. a mers împreună cu inculpatul P.O.I. şi S. într-un apartament închiriat de acesta, iar victima B.A.A. împreună cu L.A. au fost duse de către inculpatul P.O.I. la locuinţa inculpaţilor M.A. şi C.

Ulterior, inculpatul M.A. împreună cu inculpatul P.O.I. şi S. au dus-o pe victima la clubul de noapte "B.C." din Spremberg, iar L.A. a rămas la locuinţa inculpatului P.O.I., urmând să fie dusă la un alt club.

După ce au ajuns la clubul "B.C." inculpaţii M.A., P.O.I. şi S. au predat-o pe victima B.A.A. patronului clubului, spunându-i că va lucra în acel loc, după care au plecat. După plecarea inculpaţilor, personalul de la barul clubului i-a cerut victimei B.A.A. să întreţină relaţii sexuale cu un client care plătise acest serviciu. Victima B.A.A. a refuzat iniţial, dar ulterior, i s-a explicat că a fost adusă în club pentru a se prostitua şi că nu are altă cale de ales, drept pentru care aceasta fost nevoită să întreţină relaţii sexuale cu clienţii barului.

În aceeaşi seară, victima B.A.A. a cunoscut încă patru fete aduse din România aduse de către inculpatul N.A. împreună cu ea şi care, de asemenea, nu ştiau că vor fi obligate să se prostitueze.

Banii câştigaţi de pe urma practicării prostituţiei erau predaţi la bar, iar la sfârşitul săptămânii inculpatul P.O.I. şi S. veneau la bar şi împărţeau banii cu clienţii clubului. Victima B.A.A. primea doar o sumă foarte mică de bani, respectiv pentru a-şi cumpăra alimente şi ţigări. Localul în care a stat victima B.A.A. a stat încuiat tot timpul, astfel că aceasta nu putea părăsi clubul decât însoţită.

De asemenea, inculpatul P.O.I. şi S. au ameninţat-o pe victimă că în cazul în care va fugi aceştia o vor găsi şi se vor răzbuna. Victima B.A.A. a practicat prostituţia în clubul respectiv timp de trei luni, după care a fost luată de către inculpatul P.O. şi S. care au trimis-o în ţară pentru a evita depăşirea vizei, fiind predată unui şofer de pe un autocar. Cei doi i-au atras atenţia victimei B.A.A. că după ce va ajunge în Arad va fi preluată de către o persoană care o va găzdui câteva zile, după care va reveni, din nou, în Germania.

Astfel, cât timp a stat în ţară (respectiv câteva zile) a fost găzduită de o persoană din Arad care a trimis-o ulterior, din nou, în Germania unde a fost cazată la locuinţa soţilor M.

Nici în această perioada victima B.A.A. nu a putut fugi deoarece a fost ameninţată că va suporta consecinţe grave în cazul în care va fugi sau va denunţa organelor de poliţie faptele comise de inculpaţi.

Şi de această dată, inculpatul P.O.I. a dus-o pe victima B.A.A. în clubul "B.C." şi a obligat-o să practice prostituţia timp de 5 - 6 luni, atât în acest club cât şi în alte două cluburi (unul din oraşul Kiel, iar altul numit "C.P." din oraşul Regensburg).

Victima B.A.A. a fost descoperită la data de 6 decembrie 2002 de către Poliţia germană în Clubul "B.C.", ocazie cu care organele judiciare germane au stabilit că aceasta a fost adusă de către inculpatul P.O.I. şi era exploatată de către inculpatul M.A. şi M.C.E.

Cu această ocazie, victima B.A.A. a mai cunoscut şi alte tinere românce, după cum urmează: A.O.M. exploată de inculpatul M. în clubul "B.C."; L.A. exploatată de inculpatul P.O.I. în clubul din oraşul Kiel; M.A.E. exploatată de inculpatul P.O.I. în clubul "C.P."; U.A.C. şi T.I.M. exploatate de inculpatul N.A. la clubul "C.P."; P.Ş.C. exploatată de către inculpatul M.A. la clubul "C.P."; M.P.I. exploatată de către inculpatul N.A. la clubul "C.P.".

Totodată victima B.A.A. i-a recunoscut pe inculpaţii P.O.I., M.A., zis "A.", N.M.A., şi I.I.L., acesta din urmă era şoferul inculpatului M. şi se ocupa de transportul victimelor.

În perioada în care a fost exploatată de către inculpaţii P.O.I. şi D.S., victima B.A.A. a declarat că a câştigat aproximativ 10.000 euro, bani ce au fost împărţiţi între inculpat şi patronii cluburilor, victimei revenindu-i doar bani de mâncare şi ţigări.

La data de 6 decembrie 2002, în urma unei razii a poliţiei germane, victima B.A.A. a fost arestată şi cercetată de autorităţile germane pentru practicarea ilegală a prostituţiei. Cu această ocazie victima a evitat să-i ofere relaţii despre inculpaţii care o exploatau fiindu-i frică de represiunile pe care aceştia ar fi exercitat asupra ei.

În vara anului 2003, victima B.A.A. a cunoscut un albanez căruia i-a povestit cele întâmplate, iar acesta a reuşit să o scoată de sub autoritatea inculpatului P.O.I.

În cursul anului 2002, victima J.A., fostă L., l-a cunoscut pe inculpatul P.O.I. zis "V.A.".

În cursul lunii august 2002, victima J.A., fostă L., s-a deplasat în mun. Suceava la locuinţa inculpatului P.O.I., ocazie cu care a găsit-o pe concubina sa "S." care a întâmpinat-o şi a întrebat-o dacă doreşte să lucreze în Germania. Deoarece victima J.A., fostă L., a răspuns afirmativ, S. a primit-o în casă şi i-a spus că inculpatul P.O.I. este plecat în Germania, dar că va veni în câteva zile şi i-a cerut să rămână la locuinţa ei, unde aceasta a stat cca. 2 - 3 zile. Cu această ocazie, S. i-a spus victimei J.A., fostă L., că în Germania va lucra într-un bar că va primi un salariu bun şi că nu va trebui să întreţină relaţii sexuale cu clienţii.

În aceeaşi zi, la locuinţa inculpatului P.O.I. a mai sosit o tânără, respectiv B.A.A. care de asemenea intenţiona să meargă la lucru în Germania. Şi pe aceasta S. a convins-o să rămână la domiciliul ei, spunându-i aceleaşi lucruri cu privire la activitatea ce o va desfăşura în Germania.

După ce s-a întors inculpatul P.O.I. le-a luat pe cele două victime şi s-a deplasat la Serviciul paşapoarte din Suceava şi a făcut demersurile necesare pentru ca acestea să obţină paşaport turistic, în regim de urgenţă, ocazie cu care S. le-a spus victimelor că obţinerea paşapoartelor în regim de urgenţă a costat câte 500 euro de persoană.

După obţinerea paşaportului S. s-a dus împreună cu victima J.A., fostă L., în oraş şi i-a cumpărat acesteia nişte haine, lenjerie intimă şi cosmetice. Victima J.A., fostă L., a rămas să locuiască la locuinţa inculpatului P.O.I. timp de câteva zile, după care împreună cu inculpatul P.O.I., concubina sa S. şi victima B.A.A. au plecat în Germania.

Cu această ocazie, victima J.A., fostă L., a văzut că inculpatul N.A. mai avea încă patru fete pe care le ducea în Germania, respectiv I.A.A., T.I.M., S.I. şi A.I.L.

Întrucât N.A. avea doar o rulotă, iar persoanele care urma să le scoată din ţară erau prea multe a hotărât să caute un microbuz pentru a trece frontiera. Astfel, în data de 10 august 2002 victima B.A.A. împreună cu inculpatul P.O.I., S., J.A., fostă L., cele patru tinere şi încă un tânăr numit A. au ieşit din ţară, iar după ce au ajuns la prima benzinărie din Ungaria au coborât cu toţii din microbuz şi au urcat în rulota soţilor M.A. şi C., care i-a transportat în localitatea Spremberg. Aici, victima J.A., fostă L., a mers împreună cu inculpatul P.O.I. şi S. într-un apartament închiriat de acesta, iar victima B.A.A. împreună cu J.A., fostă L., au fost duse de către inculpatul P.O.I. la locuinţa inculpaţilor M.A. şi C.

Ulterior, inculpatul M.A. împreună cu inculpatul P.O.I. şi S. au dus-o pe victima B.A.A. la clubul de noapte "B.C." din Spremberg, iar J.A., fostă L., a rămas la locuinţa inculpatului P.O.I., fiind dusă ulterior în alte cluburi în care a fost exploatată prin practicarea prostituţiei.

La sfârşitul anului 2001, în timp ce lucra la SC "A.A." S.A., victima I.M.A. a cunoscut-o pe L. (despre care a aflat ulterior că se numeşte P.L.), care îi era colegă de serviciu. Din discuţiile purtate cu aceasta, victima I.M.A. a aflat că fratele său are un prieten în Germania şi, totodată, i-a propus să meargă la lucru în această ţară. Deşi victima I.M.A. la început nu a fost de acord, la insistenţele L., a acceptat să se întâlnească cu fratele acesteia L. şi un alt individ I. Cei doi au insistat şi în cele din urmă au convins-o pe victima I.M.A. să vină la muncă în Germania. I. şi L. i-au spus victimei că se vor ocupa de obţinerea paşaportului turistic. După câteva zile, I. a contactat-o pe victimă şi a dus-o în municipiul Fălticeni, unde s-a întâlnit cu un prieten de-al său, respectiv numitul I.M.

Din declaraţiile victimei rezultă că I. şi I.M. i-au cerut victimei să întreţină relaţii sexuale cu un cetăţean chinez, pentru a face rost de bani în vederea obţinerii paşaportului. Ca urmare a presiunilor exercitate de cei doi, victima I.M.A. a acceptat, iar după aceasta I. i-a luat paşaportul victimei, după care, împreună cu I.M. au dus-o la un motel din localitatea Spătăreşti şi au dat-o în primire lui P., spunându-i să asculte de acesta. Aici, victima I.M.A. a stat timp de o săptămână, respectiv la începutul lunii august 2002, şi în acest timp, a fost obligată de către P. să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi clienţi. După o săptămână, la motelul din Spătăreşti au venit doi indivizi care s-au recomandat ca fiind din partea lui I. şi au dus-o pe victima I.M.A. în municipiul Suceava şi au predat-o lui N.M.A. care a făcut demersurile necesare în vederea obţinerii paşaportului turistic. Acesta i-a cerut victimei să se supună, întrucât i-a plătit lui I. suma de 300 euro pentru ea, precum şi 150 euro pentru obţinerea paşaportului în regim de urgenţă şi, ca atare, o va duce în Germania la un club de noapte, unde aceasta va fi obligată să practice prostituţia.

După obţinerea paşaportului, victima I.M.A. a fost luată împreună cu S.I. şi T.I.M. (care se aflau în aceeaşi situaţie) de către inculpatul N.A. şi soţia sa inculpata N.I. şi au fost transportate în Germania cu un autoturism ce îi aparţinea inculpatului N.A.

Când au ajuns în municipiul Oradea, victima I.M.A. a văzut că inculpaţii N.A. şi N.I. s-au mai întâlnit cu două persoane, respectiv inculpatul P.O.I. şi D.S., care aveau două fete pe care le duceau la exploatare sexuală şi care se numeau L.A. şi B.A.A. Astfel, cu toţii au plecat spre Arad unde au trecut frontiera de stat în Ungaria, iar de aici s-au deplasat în Germania, respectiv la locuinţa inculpaţilor M.A. şi M.C. din localitatea Spremberg.

La locuinţa inculpaţilor M., victima I.M.A. a văzut că aceştia aveau mai multe fete aduse din România, pe care le traficau, obligându-le să practice prostituţia la diferite cluburi de noapte din Germania. Victima I.M.A. a rămas împreună cu S.I. şi I. la locuinţa inculpaţilor M. timp de două săptămâni. Inculpatul P.O.I. împreună cu concubina sa S. le-au luat pe cele două fete pe care le adusese din România, respectiv L.A. şi B.A.A., şi le-au dus într-o altă localitate, dar din discuţiile purtate, victima I.M.A. a înţeles că intenţionează să le vândă unui alt român, pe care îl porecleau "G.B." (despre care ulterior a aflat că se numeşte M.G.C.).

După două săptămâni, victima I.M.A. împreună cu S.I. au fost duse de către inculpatul N.A. într-un club de noapte din localitatea Hoyerswerda, unde erau obligate să se prostitueze, banii câştigaţi fiind luaţi de către inculpatul N.A. şi împărţiţi cu patronul barului. După un timp, cele două victime au fost luate de către inculpatul N.A. şi duse la un club de noapte din localitatea Kiel, unde au întâlnit-o pe victima T.I.M., care a fost şi ea adusă de acelaşi inculpat. Şi în acest club, victima I.M.A. a fost obligată să practice prostituţia timp de 10 zile, după care, profitând de faptul că în perioada respectivă sosise o trupă de circari s-a ascuns printre ei şi a reuşit să fugă, iar în cursul lunii octombrie 2002 a ajuns în ţară.

După o săptămână, în timp ce se afla în municipiul Suceava, victima I.M.A. a fost reperată din nou de către inculpatul N.A., care a ameninţat-o şi i-a cerut să se întoarcă în oraşul Kiel din Germania, respectiv la barul de unde plecase pentru a practica prostituţia în favoarea sa. Fiindu-i frică de inculpat, victima I.M.A. a acceptat să se întoarcă în Germania, astfel că, în data de 24 octombrie 2002, victima a fost luată de către inculpatul N.A., care era însoţit de I.I.L., zis "I." (care de asemenea se ocupa cu traficul de persoane). Şi de această dată, victima I.M.A. a fost dusă la acelaşi club din oraşul Kiel, unde a stat circa două zile, deoarece, după aceasta a avut loc o razie a poliţiei din localitate, iar victima a fost predată unei organizaţii ce asigura cazare victimelor traficului de persoane.

În această perioadă, inculpatul N.A. a venit la clubul respectiv împreună cu concubina sa, respectiv I.O.R., şi au ridicat banii proveniţi din practicarea prostituţiei.

După ce s-a întors în România, victima I.M.A. declară că a fost ameninţată, în repetate rânduri, de către inculpatul N.M.A. şi de alţi complici ai acestuia, că va avea mari probleme dacă va reclama faptele organelor de poliţie.

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 1.100 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

La începutul lunii august 2002, victima S.I. avea fetiţa internată la Spitalul Judeţean Suceava şi când a venit în vizită s-a întâlnit cu o tânără căreia i-a povestit că are greutăţi materiale şi nu are cu ce plăti spitalizarea. Persoana respectivă i-a spus că o poate pune în legătură cu alte persoane care ar putea-o ajuta să ajungă în Germania pentru a lucra.

Având o situaţie financiară precară, victima S.I. a acceptat acest lucru şi s-a întâlnit cu persoanele pe care le-a prezentat tânăra sus-arătată. Printre aceste persoane se afla şi inculpatul N.A. care i-a promis victimei că îi va găsi un loc de muncă în Germania unde va lucra ca stripteuză. Astfel, inculpatul R.A. a organizat plecarea în Germania, ocazie cu care a luat-o atât pe victima S.I. cât şi alte fete.

Când a ajuns în Germania, victima S.I., împreună cu o altă tânără cu care venise din România, au fost duse la locuinţa inculpaţilor M.A. şi C., unde au stat, iniţial, două săptămâni.

După aceasta, a venit inculpatul N.A. şi împreună cu inculpatul M.A. au dus-o pe victima S.I. şi pe cealaltă fată la un club amplasat într-o pădure. Pe drum inculpaţii le-au explicat victimelor că în clubul respectiv vor dansa dar totodată vor întreţine relaţii sexuale cu clienţii clubului.

Datorită situaţiei în care se aflau, victimele au fost nevoite să accepte acest lucru. Aici, victima S.I. a practicat prostituţia timp de două săptămâni, dar banii câştigaţi erau luaţi de către patronul clubului, care îi împărţea cu inculpatul R.A.

După două săptămâni inculpaţii N.A. şi M.A. au luat-o pe victima S.I. şi pe cealaltă fată şi le-au dus la un club din Kiel, unde se aflau şi alte fete din România care erau aduse de către inculpaţi în vederea practicării prostituţiei.

Aici, victima S.I. împreună cu celelalte două fete aduse de către inculpatul N.A. din România au practicat prostituţia, dar banii au fost luaţi de către inculpatul N.A. După o perioadă de timp victima S.I. a reuşit să fugă de la clubul respectiv împreună cu o trupă de circari care se aflau în zonă.

În cursul lunii august 2002 inculpatul N.A. a racolat mai multe fete pe care urma să le ducă în Germania unde aveau să fie exploatate prin practicarea prostituţiei. Printre acestea se afla victima T.I.M. şi încă trei fete, respectiv I.A.A., S.I. şi A.I.L. Astfel, cu un microbuz, inculpatul N.A. a transportat victimele sus-arătate din România în Germania, trecând frontiera de stat la data de 10 august 2002. După ce a ajuns în Germania inculpatul N.A. a plasat-o pe victima T.I.M. într-un club din Kiel, unde aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei, însuşind profitul obţinut din această activitate.

În cursul lunii iulie 2002 numitul L.F. i-a propus victimei H.R.E. să meargă în Germania pentru a lucra, spunându-i că are un prieten în Suceava, care o va ajuta să obţină paşaport. Victima a acceptat şi, ca atare, după câteva zile, L.F. i-a spus să meargă la Suceava pentru a se întâlni cu "M.B." care îi va face paşaport şi o va ajuta să ajungă în Germania. Totodată, L.F. i-a spus victimei H.R.E. că după ce va ajunge în Germania va trebui să-i plătească 500 euro, deoarece asta este partea lui pentru faptul că a găsit-o şi a pus-o în legătură cu "M.B.".

Victima H.R.E. a ajuns în Suceava unde s-a întâlnit cu "M.B.", iar acesta a condus-o la locuinţa sa şi a fost ţinută până în data de 11 septembrie 2002, întrucât la această dată victima împlinea vârsta de 18 ani. După această dată, "M.B." a făcut demersurile pentru eliberarea paşaportului turistic, iar la data de 25 septembrie 2002 "M.B." a condus-o pe victimă la un Tir care făcea curse în Germania, spunându-i că a vorbit cu şoferul şi însoţitorul acestuia să o transporte în Hamburg şi să o preda surorii sale. Când a ajuns în Hamburg, victima H.R.E. a fost preluată de "D." şi de o prietenă a acesteia "G." şi dusă într-un apartament unde se mai afla o tânără blondă. A doua zi, victima H.R.E. a fost dusă de către "D." într-un club, unde a fost cazată şi unde practica striptease, dar banii încasaţi erau luaţi de către "D.", iar acesta îi împărţea cu proprietarii clubului, victimei revenindu-i doar 10 - 20 euro, bani ce îi erau necesari doar pentru mâncare.

În acelaşi club lucra şi tânăra blondă pe care o cunoscuse în ziua sosirii în Hamburg, iar aceasta din urmă i-a spus victimei H.R.E. că lucrează de trei ani de zile pentru "D." şi că în acest timp a trebuit să practice şi prostituţia, dar că nu a câştigat mai nimic, întrucât toţi banii îi reveneau D. şi G.

După o lună de zile a venit în vizită la club U.A.C., care se cunoştea cu tânăra blondă. U.A.C. fiind din aceeaşi localitate cu victima H.R.E. se cunoştea cu aceasta din urmă şi i-a propus să lucreze pentru inculpatul N.A., întrucât îi va găsi un loc de muncă mai profitabil. După câteva zile, la club a venit inculpatul N.A. împreună cu prietena sa "R.", fratele acesteia "I." şi U.A.C., şi au convins-o pe victima H.R.E. să meargă cu ei. Victima H.R.E. a acceptat şi a fost dusă de către inculpatul N.A. într-un apartament închiriat de acesta, iar după o săptămână, în acelaşi apartament, a venit şi "V.A." cu prietena lui "S.", precum şi alţi tineri din Suceava care se ocupau cu furturi din magazine. V.A. şi S. aveau o tânără poreclită "C." şi care practica prostituţia pentru ei. Cu această ocazie, victima H.R.E. a aflat că U.A.C. era exploatată de către inculpatul N.A., practicând prostituţia în favoarea acestuia. După circa 10 zile, în apartamentul în care era cazată victima H.R.E. au venit inculpaţii M.A. şi M.C. şi împreună cu inculpatul N.A. au dus-o pe victima H.R.E. şi pe U.A.C. în clubul "B.C." pentru a lucra ca dansatoare, dar în seara aceleiaşi zile patronul clubului i-a cerut victimei H.R.E. să întreţină şi relaţii sexuale cu clienţii, dar aceasta a refuzat. Văzând acest lucru, patronul barului l-a contactat pe inculpatul M.A., iar acesta din urmă a ameninţat-o pe victimă să accepte acest lucru.

Astfel, victima H.R.E. a fost nevoită să întreţină relaţii sexuale cu clienţii clubului, dar banii erau împărţiţi între inculpatul M.A. şi patronul clubului. Victima H.R.E. a practicat prostituţia din luna noiembrie 2002 şi până în primăvara anului 2003, atât în clubul "B.C." cât şi într-un club din oraşul Hayeswerda, dar banii erau încasaţi de către inculpaţii M.A. şi inculpatul N.A.

În cursul lunii aprilie 2003 victima H.R.E. a venit în ţară împreună cu inculpaţii M.A. şi I.I. şi a profitat de această ocazie pentru a fugi în Italia pentru a scăpa de proxeneţi. Ulterior, cei doi inculpaţi au căutat-o, în repetate rânduri, pe victimă la părinţii săi din municipiul Vatra Dornei şi au ameninţat-o pentru a o determina să practice din nou prostituţia în favoarea lor.

La data 29 decembrie 2002, victima H.R.E. a fost arestată şi cercetată de autorităţile germane pentru practicarea prostituţiei.

În toamna anului 2002, în timp ce lucra la "I.C." din municipiul Rădăuţi victima M.A.E. l-a cunoscut pe inculpatul N.A. Acesta din urmă, aflând că victima M.A.E. ar dori să lucreze în străinătate, i-a spus că poate să o ajute în acest sens şi să-i găsească un loc de muncă la o seră sau un restaurant. De asemenea, inculpatul N.A. i-a mai spus victimei că are mulţi prieteni în Germania prin intermediul cărora îi poate găsi loc de muncă şi s-a oferit să-i obţină paşaport turistic pe cheltuiala sa, în timp foarte scurt şi, totodată, să-i asigure transportul până în Germania, urmând ca victima M.A.E. să-i restituie banii, după ce va lucra în străinătate.

După ce s-a consultat cu familia, având şi o situaţie financiară dificilă, victima M.A.E. a acceptat propunerea făcută de inculpatul N.A., drept pentru care acesta a chemat-o în zilele următoare la serviciul de paşapoarte din Suceava, unde a întocmit formalităţile necesare eliberării paşaportului şi a achitat taxele aferente.

Astfel, pe data de 11 octombrie 2002, inculpatul N.A. s-a întâlnit cu victima M.A.E. în centrul mun. Rădăuţi pentru a pleca în Germania. Acesta a venit cu un autoturism V.P., înmatriculat în Germania, dar care era condus de un prieten de-al său, respectiv I.I.L. şi în care se afla şi prietena inculpatului, respectiv I.O.R.

De aici inculpatul N.A. împreună cu cele trei persoane arătate mai sus s-au deplasat în comuna Mălini, de unde au luat-o pe I. care urma să lucreze împreună cu victima M.A.E. la un restaurant din Germania. Din comuna Mălini sus-numiţii au plecat spre Germania, dar când au ajuns la punctul de trecere a frontierei, inculpatului N.A. nu i s-a permis ieşirea din ţară. Văzând acest lucru inculpatul i-a spus victimei M.A.E. şi fetei din Mălini că vor fi duse în Germania de către prietenul său, iar că el va veni mai târziu.

Când au ajuns în Germania s-au cazat cu toţii la un hotel, iar a doua zi victima M.A.E. şi cu I. din Mălini au fost duse de către prietenul inculpatului N.A. în oraşul Kiel la clubul "E.C.", în timp ce R. a rămas să-l aştepte pe A.

După ce a fost plasată în club, prietenul inculpatului N.A. i-a spus victimei M.A.E. că urmează să practice prostituţia în clubul respectiv. Victima M.A.E. a refuzat să facă acest lucru, dar persoana care a adus-o i-a spus că nu are posibilitatea de a refuza întrucât inculpatul N.A. trebuie să-şi recupereze cheltuielile efectuate cu racolarea şi transportul acesteia.

Ca urmare a presiunilor exercitate de către prietenul lui A., victima M.A.E. a fost nevoită să accepte practicarea prostituţiei. După câteva zile, prietenul lui A. a venit şi i-a luat victimei M.A.E. toţi banii câştigaţi din practicarea prostituţiei, spunând că trebuia să-i trimită inculpatului N.A.

După alte câteva zile la clubul respectiv, a sosit şi inculpatul N.A., care i-a luat, de asemenea, victimei M.A.E. toţi banii câştigaţi din practicarea prostituţiei şi i-a pus în vedere că în cazul în care va fi depistată de către poliţie să nu declare nimic cu privire la el.

Cu această ocazie, victima M.A.E. a văzut că inculpatul N.A. se înţelegea bine cu patronii clubului şi că împărţeau banii proveniţi din practicarea prostituţiei. După cca. două săptămâni de practicare a prostituţiei, în clubul "E.C." a fost efectuată o razie de către poliţie, ocazie cu care aceasta a fost audiată, dar de frică nu a recunoscut că a fost adusă de către inculpatul N.A. pentru practicarea prostituţiei, drept pentru care i-a fost aplicată interdicţie de a intra în Germania şi i-a fost pus în vedere să părăsească în termen de 7 zile teritoriul Germaniei.

Victima M.A.E. s-a întors la clubul "E.C." pentru a lua bagajele şi a rămas peste noapte, dar a doua zi, a fost luată de către inculpatul N.A. şi dusă, împreună cu I. din Mălini, la un alt club din localitatea Rudzbeng. Aici, victima M.A.E. a practicat prostituţia până la sfârşitul anului 2002. Inculpatul N.A. venea periodic la club şi ridica toţi banii câştigaţi de către victima M.A.E. din practicarea prostituţiei. Acesta venea uneori singur, dar şi însoţit de către I.O.R.

În clubul din Kiel victima M.A.E. nu avea voie să plece neînsoţită, fiind tot timpul supravegheată de către angajaţii clubului.

La sfârşitul anului 2002, victima M.A.E. i-a spus inculpatului R.A. că vrea să meargă acasă, dar acesta i-a spus că în aceste condiţii trebuie să-i plătească suma de 2.000 euro şi, totodată, a ameninţat-o că în situaţia în care va fugi, acesta o va căuta şi o va omorî.

Văzând acest lucru, victima M.A.E. a întâlnit o familie de nemţi cărora le-a explicat situaţia, cerându-le, totodată, ajutorul, iar aceştia au ajutat-o să plece de la club şi să se adreseze organelor de poliţie.

După aceasta, inculpatul N.A. a căutat-o pe victima M.A.E. atât în Germania, cât şi în România pentru a se răzbuna, fapt care i-a fost pus victimei în vedere şi de către poliţia din Germania.

În cursul lunii octombrie 2002 victima U.A.C. a fost racolată de către învinuitul L.F., care a pus-o în legătură cu inculpatul I.V., iar acesta a trimis-o în Germania, unde a fost preluată de către inculpatul R.A., care a exploatat-o prin practicarea prostituţiei şi şi-a însuşit banii rezultaţi din practicarea acestei activităţi.

Deoarece victima nu s-a întors în ţară, nu a putut fi audiată şi nu s-a putut stabili dacă învinuitul L.F. cunoştea în momentul racolării că victima U.A.C. urmează a fi traficată de către ceilalţi inculpaţi.

Victima B.M.G. avea o situaţie familială precară şi locuia la o mătuşă de-a sa. Neavând serviciu în ţară, în cursul lunilor martie - mai 2002, aceasta a lucrat ca femeie de serviciu în Belgia. Cu această ocazie, a cunoscut-o pe L.G. care şi ea lucra în Belgia. După ce s-a întors în ţară victima B.M.G. a ţinut legătura cu L.G. şi, la începutul lunii august 2003, l-a cunoscut pe P.I. poreclit "M.D." angajat la firma de Protecţie şi Pază "D.S.", precum şi pe soţia acestuia N. Cu această ocazie, victima B.M.G. i-a relatat numitei N. că nu are loc de muncă, ocazie cu care aceasta din urmă i-a spus că soţul său cunoaşte o româncă căsătorită cu un neamţ care este proprietarul unui bar în Germania şi că ar avea nevoie de femei care să lucreze ca chelneriţe şi serviciu de companie.

Totodată, N. i-a mai spus victimei că dacă va lucra ca damă de companie are posibilitatea să întreţină relaţii intime cu clienţii numai dacă doreşte acest lucru. În această discuţie nu s-a pus problema ca victima B.M.G. să se prostitueze.

De asemenea, N. i-a spus victimei că pentru a pleca în Germania nu va trebui să plătească cheltuielile de transport, acestea fiind suportate iniţial de către persoana care o angajează şi căreia îi va restitui contravaloarea transportului şi a cheltuielilor aferente din salariul pe care-l va câştiga.

În ziua următoare, victima B.M.G. s-a întâlnit cu I. în barul în care lucra L.G., ocazie cu care acesta i-a cerut paşaportul şi numărul de telefon. Cu această ocazie, I. s-a înţeles cu victima că atunci când persoana din Germania va veni în ţară o va contacta pe aceasta din urmă.

În data de 10 august 2003, victima B.M.G. a fost sunată de către P.I. care a anunţat-o că, în ziua următoare, urmează să se întâlnească cu femeia care vine din Germania. Astfel, în data de 11 august 2003 victima B.M.G. s-a întâlnit cu P.I. şi cu inculpata M.C. Inculpata M.C. i-a spus victimei că va lucra la un bar din Germania la serviciul de companie, dar nu i-a indicat cine este proprietarul barului şi care este adresa. După această discuţie, inculpata M.C. l-a sunat pe P.D. care a venit şi a dus-o pe victimă acasă cu maşina inculpatei M.C.

Victima B.M.G. şi-a împachetat lucrurile după care a plecat cu P.D. în municipiul Rădăuţi. Aici, victima a fost preluată de către un alt şofer care l-a dus pe P.D. în municipiul Suceava, după care a dus-o pe victimă în localitatea Corni, respectiv la mama inculpatei M.C., unde victima a rămas până a doua zi, când împreună cu C. şi doi copii ai acesteia s-au întors în municipiul Suceava, maşina fiind condusă de acelaşi şofer care o adusese pe victimă în localitatea Corni.

După aceasta şoferul a plecat, iar victima B.M.G. a rămas împreună cu inculpata M.C., care l-a sunat pe soţul său M.A. zis "A." din Germania.

Din discuţia purtată de către inculpata M.C. cu soţul său victima a înţeles că inculpata M.C. nu are şofer şi că nu poate veni în Germania, dar soţul său i-a spus că la domiciliul lor din Germania se află un amic zis "A.A." din Rădăuţi care a promis că va găsi pe cineva care să o ducă pe victima B.M.G. şi pe inculpată până în municipiul Arad. În aceeaşi zi, a venit o persoană cu numele de C. care a dus-o pe victima B.M.G., pe inculpata M.C. şi pe doi copii de-ai acesteia până în municipiul Arad, unde aceştia l-au aşteptat cca. 6 - 7 ore pe A.A. care venise din Germania.

În ziua următoare, respectiv pe 13 august 2003, în jurul orelor 10:00, A.A. a venit cu un şofer şi încă un prieten. După aceasta inculpata M.C. a găsit un microbuz şi s-a înţeles cu şoferul acestei maşini să o treacă peste graniţă plătindu-i suma de 15 euro pentru călătorie şi 20 euro mită pentru trecerea graniţei.

După ce a trecut graniţa în Ungaria victima B.M.G. a fost aşteptată de către inculpata M.C. la prima benzinărie şi împreună au plecat spre Viena şi s-au odihnit la locuinţa inculpatului N.A.

Cu această ocazie, din discuţiile purtate între inculpaţii M.C. şi N.A., victima B.M.G. a auzit cum aceştia puneau la cale să achiziţioneze două fete. Totodată, victima B.M.G. a aflat că urmează să stea o săptămână în Germania, după care se va întoarce la inculpatul N.A. împreună cu T.F.

Totodată, inculpatul N.A. a mai menţionat că are o fată achiziţionată pe care o cheamă R. şi care se prostituează pentru el, câştigând 2.000 - 3.000 euro lunar. Inculpata M.C. i-a spus victimei că trebuie să mai recupereze de la ea suma de 500 euro pe care să-i dea lui I. După aceasta au ajuns cu toţii la domiciliul inculpaţilor M.C. şi M.A.

Cu această ocazie, inculpata M.C. i-a adus la cunoştinţă victimei despre activitatea ce urma să fie desfăşurată de către ea la club, respectiv că printre alte activităţi va trebui să se culce cu clienţii clubului pentru că numai în acest mod va putea câştiga bani.

În data de 15 august 2003 inculpaţii M.A. şi M.C. a dus-o pe victima B.M.G. în clubul "B.C." din Horlitz pentru a practica prostituţia, după care aceştia veneau de câteva ori pe săptămână la club pentru a ridica banii câştigaţi de către victime din practicarea prostituţiei. Aici, victima s-a întâlnit cu T.F., care era în clubul respectiv de cca. o lună şi practica prostituţia în favoarea inculpaţilor M. În acest club victima B.M.G. a avut în jur de 25 de clienţi de la care a câştigat cca. 800 euro. Clienţii plăteau serviciile sexuale la bar, iar din aceşti bani o parte reveneau clubului, o parte inculpaţilor M. şi altă parte victimei.

În acelaşi club victima B.M.G. a văzut că inculpatul N.A. a adus două fete din Botoşani care se prostituau pentru el. Deoarece sus-numitul a trebuit să plece la Viena le-a lăsat pe cele două fete în supravegherea inculpatului M.A.

Din discuţiile purtate cu victima T.F., victima B.M.G. a aflat că aceasta a fost contactată în România de către "P." şi "S.", iar de obţinerea paşaportului s-a ocupat I. zis "M.D." care o racolase şi pe acesta din urmă. T.F. a fost adusă în Germania de către inculpata M.C. împreună cu şoferul său I.

După două săptămâni victima B.M.G. a fost descoperită de către organele de poliţie în urma unui control efectuat la clubul "B.C.".

În cursul anului 2002, victima O.C.L. i-a cunoscut pe inculpaţii M.A. şi M.C. prin intermediul unei prietene din judeţul Vrancea, pe care o chema M.P.I. Aceasta din urmă i-a spus victimei O.C.L. că inculpaţii locuiesc în Germania şi că i-ar putea găsi să lucreze ca damă de companie într-un club.

Victima O.C.L. i-a spus acest lucru şi verişoarei sale C.E.G. care şi aceasta a fost de acord să meargă în Germania la lucru.

La sfârşitul lunii iulie şi începutul lunii august 2002, inculpata M.C., însoţită de şoferul său I., a venit împreună cu M.P.I. la domiciliul părinţilor victimei din comuna Moara, judeţul Suceava, pentru a discuta mai multe amănunte în legătură cu munca pe care o va presta în Germania, ocazie cu care, împreună cu victima O.C.L., au stabilit să se întâlnească a doua zi la o terasă din municipiul Suceava.

Conform înţelegerii, a doua zi, s-au întâlnit cu toţii la o terasă din municipiul Suceava, ocazie cu care a venit şi inculpatul M.A. Aceştia au stabilit ca în seara aceleiaşi zile să plece în Germania. Ca atare, în aceeaşi seară victima O.C.L., M.P.I. şi o altă fată, respectiv A.O.M. au fost luate cu autoturismul lui M.A. în care se afla şi acesta, precum şi şoferul I., au plecat spre frontiera de vest.

În drum spre Germania inculpatul M.A. le-a explicat victimelor că la clubul în care vor lucra vor putea practica şi prostituţia dacă vor dori să câştige mai mulţi bani. Victima O.C.L. şi cu M.P.I. au spus că sunt de acord însă A.O.M. a început să plângă, reproşându-i inculpatului M.A. că a minţit-o în legătură cu munca pe care urma să o presteze. În cele din urmă, au ajuns cu toţii în oraşul Spremberg, unde inculpatul M.A. le-a dus pe cele trei fete la clubul "B.C." şi le-a prezentat patronului S.A., după care acestea au lăsat bagajele la club şi cu toţii au plecat la domiciliul inculpatului M.A.

După ce au ajuns la domiciliul inculpatului M.A., acesta le-a spus victimelor că banii câştigaţi de victime din practicarea prostituţiei vor fi împărţiţi astfel: 50% revin clubului, 25% revin inculpatului M.A. şi 25% urmând a fi primiţi de către victime. Din aceşti bani victimele trebuiau să-şi plătească cazarea, masa, ţigările, precum şi prezervativele.

În aceeaşi seară, toate cele trei victime au fost duse la clubul "B.C." pentru a începe activitatea. Astfel, acestea percepeau de la clienţi între 80 şi 200 euro de persoană, în funcţie de durata activităţii sexuale prestate şi aveau program între orele 21:00 şi 05:00.

Victima O.C.L. se prostitua de bunăvoie, însă banii primiţi de la clienţi îi preda la bar, la sfârşitul fiecărei zile.

La două - trei zile în clubul respectiv venea fie inculpatul M.A., fie inculpata M.C. şi ridicau o parte din sumele de bani rezultate din practicarea prostituţiei, conform înţelegerii cu patronul clubului.

După aproximativ o lună, inculpatul M.A. a mai adus o fată din Suceava pe care o chema A. şi care practica şi ea prostituţia în favoarea sus-numitului.

După două luni, întrucât erau puţini clienţi la bar, victima O.C.L. le-a propus celorlalte fete să plece de la acel club pentru a se întâlni cu B.M., zisă "M." care practica prostituţia în Rehnsburg. Astfel, în luna octombrie victima O.C.L., M.P.I., A.O.M. şi A. au fugit de la clubul "B.C.", fără a spune patronului clubului sau inculpaţilor M.A. şi C., şi s-au dus în localitatea Rehnsburg, unde au întâlnit-o pe M., practicând prostituţia într-o vilă închiriată de un cetăţean german, proxenetul lui M. Aici victima O.C.L. a stat până în luna noiembrie 2002 când s-a întors în ţară deoarece îi expira viza de şedere.

În perioada în care a practicat prostituţia în favoarea inculpaţilor M.A. şi C., victima O.C.L. declară că a câştigat aproximativ 2.000 euro din care i-au revenit cca. 500 euro, restul revenindu-le inculpaţilor.

În perioada sus-arătată, victima O.C.L. l-a cunoscut şi pe inculpatul N.A., fratele inculpatul M.C., care împreună cu un alt proxenet poreclit "V.A." şi prietena acestuia S., adusese mai multe fete din România pe care le exploatau sexual prin practicarea prostituţiei în diferite cluburi.

La data de 11 martie 2003, victima O.C.L. a fost descoperită de către poliţia germană în bordelul "P.E.", fiind suspectată de practicarea prostituţiei, organele de cercetare judiciară germane au stabilit că O.C.L. a fost racolată şi adusă în Germania împreună cu M.P.I. la începutul lunii august 2002, fiind exploatate de către acesta.

În cursul lunii februarie 2003, victima I.N. a aflat de la C.N. din comuna Marginea, judeţul Suceava, că acesta i-ar putea găsi de lucru în Germania.

De menţionat este faptul că inculpatul C.N. efectua în perioada respectivă curse de transport persoane în Germania. Astfel, pe la începutul lunii martie 2003, victima U.A.M. a plecat cu un microbuz aparţinând lui C.N. în Germania. În acelaşi microbuz se mai afla o fată cu numele de U.A.M. care, de asemenea, era transportată de C.N.

După ce au ajuns în Germania C.N. a predat-o pe victima U.A.M. şi pe I.N. inculpatului M.A., care le-a transportat la domiciliul său din localitatea Spremberg.

După plecarea lui C.N., inculpatul M.A. le-a spus celor două victime că urmează să se prostitueze în cluburi de noapte, întrucât aceasta este activitatea pentru care au fost aduse. Deşi victimele U.A.M. şi I.N. s-au opus, inculpatul M.A. le-a bătut şi le-a obligat să practice prostituţia. Chiar în seara aceleiaşi zile, inculpatul M.A. le-a dus pe victimele U.A.M. şi I.N., precum şi o altă fată din judeţul Iaşi care se afla la locuinţa soţilor M. la un club de noapte şi le-a predat patronului clubului respectiv.

În cursul lunii februarie 2003, victima U.A.M. a aflat de la C.N. din comuna Marginea, judeţul Suceava, că acesta i-ar putea găsi de lucru în Germania. Întrucât victima îl cunoştea pe C.N. (acesta fiind soţul unei verişoare de-a mamei victimei), avea încredere în el şi a acceptat ca acesta să o transporte în Germania unde urma să-i găsească un loc de muncă.

De menţionat este faptul că inculpatul C.N. efectua în perioada respectivă curse de transport persoane în Germania. Astfel, pe la începutul lunii martie 2003, victima U.A.M. a plecat cu un microbuz aparţinând lui C.N. în Germania. În acelaşi microbuz se mai afla o fată cu numele de N. (despre care a aflat ulterior că se numeşte I.N.) care, de asemenea, era transportată de C.N.

După ce au ajuns în Germania, C.N. a predat-o pe victima U.A.M. şi pe I.N. inculpatului M.A. care le-a transportat la domiciliul său din localitatea Spremberg.

După plecarea lui C.N., inculpatul M.A. le-a spus celor două victime că urmează să se prostitueze în cluburi de noapte, întrucât aceasta este activitatea pentru care au fost aduse. Deşi victima U.A.M. s-a opus, inculpatul M.A. a bătut-o şi a obligat-o să practice prostituţia. Chiar în seara aceleiaşi zile, inculpatul M.A. a dus-o pe victima U.A.M. şi pe N., precum şi o altă fată din judeţul Iaşi care se afla la locuinţa soţilor M. la un club de noapte şi le-a predat patronului clubului respectiv.

Ulterior, inculpatul M.A. a mai adus la clubul respectiv încă două fete, respectiv pe M. (despre care a aflat ulterior că se numeşte C.M.S.) şi M. (despre care a aflat ulterior că se numeşte J.M.) din Straja, care şi ele au fost obligate să practice prostituţia, dar aceste fete au fost racolate şi aduse în Germania de către inculpatul N.M.A. - fratele inculpatei M.C.

Victima U.A.M. a fost obligată să practice prostituţia în acel bar timp de două săptămâni, ocazie cu care întreţinea raporturi sexuale cu doi - trei clienţi pe zi, iar banii câştigaţi de pe urma acestei activităţi erau ridicaţi zilnic de inculpata M.C.

După aceasta, victima U.A.M. şi cu M. din Suceava (despre care s-a stabilit ulterior că se numeşte C.M.S. şi care a fost adusă împreună cu J.M. de către inculpatul N.M.A.) au fost luate de către inculpatul M.A. şi numitul "G." (cu care au venit în Germania) şi au fost duse la un bar de noapte din localitatea Hoyerswerda, unde de asemenea au fost obligate să întreţină relaţii sexuale cu clienţii barului. Şi de la acest club banii câştigaţi din practicarea prostituţiei erau încasaţi de inculpata M.C.

La insistenţele victimei şi motivând că are fetiţa bolnavă, inculpatul M.A., împreună cu şoferul său I.I.L., zis "I.", a acceptat să o ducă pe victima U.A.M. în ţară. Împreună cu ea au fost aduse şi R. (despre care a aflat ulterior că se numeşte H.R.E.) din Vatra Dornei care a practicat prostituţia la ambele cluburi.

Cu această ocazie, victima U.A.M. a întâlnit următoarele fete din România care practicau prostituţia în favoarea soţilor M., după cum urmează: U.A.C. şi F.A.M.

La sfârşitul anului 2005, precum şi în cursul anului 2006, partea vătămată declară că a fost ameninţată cu moartea, atât ea cât cât şi copilul, de către inculpatul C.N., care i-a transmis să-şi retragă declaraţiile date la organele de poliţie în cursul anului 2003.

Faptul că victima U.A.M. a fost adusă în Germania de către inculpatul C.N. rezultă şi din cercetările efectuate de către poliţia din Germania.

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 4.500 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

În cursul lunii martie 2003, P.I. i-a propus victimei C.M.S., pe care o cunoştea de mai mult timp, să meargă în Germania la muncă, întrucât are nişte prieteni care ar putea să-i găsească de lucru, respectiv inculpaţii N.A., M.C. şi M.A. zis "A.".

Aceasta a acceptat, drept pentru care P.I. a ajutat-o să-i obţină paşaport turistic, după care a pus-o în legătură cu inculpaţii M.A. şi C. Astfel, pe 28 martie 2003, victima C.M.S. a plecat de acasă şi s-a întâlnit la hotelul S. din Suceava cu inculpatul M.C. şi cu numitul P.I., ocazie cu care i s-a spus că va pleca în Germania împreună cu o altă fată care are aceeaşi situaţie, respectiv M. (despre care a aflat ulterior că se numeşte J.M.) din Rădăuţi. M.C. urma să vină după câteva zile cu alte fete, iar inculpatul N.A. urma să vină ulterior cu concubina sa I.R.O. şi cu I.I.

Nici P.I. şi nici ceilalţi inculpaţi nu i-au spus nimic victimei C.M.S. în legătură cu munca pe care urma a o presta în Germania, dar M.C. i-a spus că va călători cu V.O., care o va duce acasă la ea, în Germania, unde va fi aşteptată de către soţul său M.A. şi că totul va fi bine.

Când au ajuns în Germania în localitatea Spremberg, victimele C.M.S. şi J.M. au fost preluate de către M.A. care le-a dus la un club de noapte unde acestea au fost obligate să întreţină relaţii sexuale cu clienţii. După o săptămână, M.A. a luat-o pe victima C.M.S. din clubul respectiv şi a dus-o într-un alt club de noapte din localitatea Hayswerda, de asemenea, pentru a practica prostituţia. După aceasta, ca urmare a unei razii efectuate de poliţia germană, victima C.M.S. a fost descoperită şi dusă la un centru de cazare a victimelor traficului de persoane.

Banii câştigaţi de pe urma practicării prostituţiei erau împărţiţi între inculpatul M.A. şi patronii cluburilor.

Faptul că victima C.M.S. a fost exploatată de către inculpaţii M.A. şi M.C. rezultă şi din ancheta efectuată de către autorităţile germane, care au cercetat-o pe victimă pentru practicarea prostituţiei în Germania, aşa cum rezultă din cele ce urmează.

C.M.S. a fost arestată preventiv la data de 27 aprilie 2003 în bordelul "M.W.", în Nardt, în apropiere Hoyerswerda, ca fiind suspectată de practicarea prostituţiei.

Aceasta a declarat poliţiştilor germani că pe 29 martie 2003 a venit din România în Spremberg, la locuinţa inculpaţilor M.C. şi A. Acest fapt a coincis cu înregistrările din paşaportul ei, care a fost eliberat în România pe 26 martie 2003; acesta are aplicată şi ştampila necesară. Ea a călătorit ca pasageră într-un autovehicul V.P. cu un număr de înmatriculare românesc pe care nu-l ştie. De asemenea, nu-i cunoaşte nici pe ceilalţi pasageri. În aceeaşi seară a fost dusă de către M.A. în barul de noapte tip bordel "B.C." din Horlitz. Acest bar de noapte ar aparţine a unor indivizi pe nume S.A. şi T., altceva nu mai ştie nimic despre ei. Tot la domiciliul lor, inculpatul M.A. i-a spus clar ce are ea de făcut în acest bar. Ea trebuia să se culce cu bărbaţi "pe o anumită sumă bani" - declaraţia ei de la pagina 3 din interogatoriul din 27 aprilie 2003.

La puţin timp a fost dusă de către inculpatul M.A. în barul de noapte tip bordel "M.W." din Nardt, pentru că aici se aflau 2 românce (prostituate) pierdute. Într-o convorbire din 7 aprilie 2003, inculpatul M.A. i-a spus soţiei sale C. că româncele C. şi I. (nu se cunosc celelalte nume) au şters-o din Nardt. Dar acest fapt nu era posibil dacă nu aveau un ajutor străin. Nu se cunoaşte cine le-a sprijinit să fugă.

În acest club şi C. a trebuit să se prostitueze. Ea a primit 25 euro pe oră şi pe jumătate de oră 15 euro. A. a primit de la patronul localului aceeaşi sumă.

Mai înainte la barul din Horlitz inculpatul M.A. a primit personal întreaga sumă la începutul săptămânii de la patronul localului şi i-a plătit româncei partea sa. Ea ar fi primit de la acuzatul A. 35 euro pe oră şi 20 euro pe jumătate de oră drept venit pentru practicarea prostituţiei.

C. a mai declarat la audiere că a lucrat în Nardt împreună cu românca A. (altceva nu se cunoaşte), unguroaicele S. şi K. (alte date nu se cunosc). C. a mai spus că A. avea în "grija" sa doar pe românce şi primea de la ele jumătate din suma încasată.

Întrebată fiind cum a fost "recrutată" din România aceasta a declarat că inculpata M.C. a fost cea care a "angajat-o". Referitor la activitatea pe care urma să o presteze în Germania i s-a spus că urma să fie dansatoare într-un club. Inculpata M.C. nu i-a spus exact despre ce este vorba. Inculpata M.C. a plătit (200 euro) şi a organizat pentru aceasta plecarea în Germania. J. a declarat la interogatoriu că ştie că acuzata C. a "recrutat-o" şi pe M.J. a călătorit împreună cu ea în Germania. Când i s-a prezentat o fotografie J. a recunoscut-o pe numita M.

După o înţelegere făcută cu Procuratura din Bautzen şi Autorităţile pentru Străini C. a fost cazată într-o casă specială pentru femei şi a primit graţiere pentru şederea ei în Germania. Din această casă ea ţinea legătura telefonică cu inculpaţii M.C. şi A.

Ea a fost luată de către inculpata M.C. şi din această casă şi, dusă din nou în bordelul "B.C." în Horlitz. Acest fapt poate fi demonstrat de către informaţiile TKU. Aici ea s-a prostituat din nou. În cadrul unei descinderi a poliţiei C. a fost arestată preventiv în Spremberg la 16 mai 2003. Autorităţile pentru Străini au comunicat despre ce este vorba şi aceasta a fost dusă din nou în casa specială. O colaboratoare din casa specială a certificat şederea ei Autorităţilor pentru Străini în casa specială. Pe 23 mai 2003 Autorităţile pentru Străini au expulzat-o în Cehia.

La sfârşitul lunii martie 2003, în timp ce se afla împreună cu U.M. într-un bar din municipiul Suceava, victima J.M. a cunoscut-o pe inculpata M.C. care a intrat în vorbă cu ea spunându-i că locuieşte în Germania şi că ar putea să-i găsească un loc de muncă la un local, unde va lucra în siguranţă şi nu va trebui să facă striptease. Victima J.M. a fost de acord întrucât mai fusese în Germania la sora sa, dar nu a găsit de lucru şi, ca atare, a stabilit ca inculpata M.C. să o contacteze prin intermediul prietenei sale, U.M., care poseda la vremea respectivă telefon mobil.

După câteva zile, victima J.M. a fost contactată de către inculpata M.C. care i-a spus că urmează să plece în Germania, astfel, în aceeaşi zi, conform înţelegerii avute cu inculpata M.C. s-a dus la un hotel din Suceava, fiind însoţită de U.M. Aici s-a întâlnit cu inculpata M.C. şi încă două fete, respectiv R. (despre care a aflat ulterior că se numeşte H.R.E.) şi M. (despre care a aflat ulterior că se numeşte C.M.S.), care de asemenea urmau să plece în Germania prin intermediul inculpatei M.C. Astfel, a doua zi, victima J.M. împreună cu M. au plecat cu un autoturism V.P. în Germania, respectiv în localitatea Spremberg la domiciliul inculpaţilor M. Când au ajuns la locuinţa inculpaţilor M. din Spremberg, şoferul care condusese maşina a lăsat-o pe victima J.M. şi pe M. la locuinţa acestora. Aici, cele două fete l-au întâlnit pe inculpatul M.A., care le-a spus că din acel moment ele îi aparţin şi că vor practica prostituţia pentru el într-un club, în care le va duce chiar în seara respectivă.

În aceeaşi seară, inculpatul M.A. le-a dus pe cele două fete la Clubul "B.C.", unde urmau să practice prostituţia. Aici, victima J.M. a mai întâlnit două fete din România, respectiv "A." (despre care a aflat ulterior că se numeşte U.A.M.) şi "V." (despre care a aflat ulterior că se numeşte R.A.M.), care practicau prostituţia pentru inculpaţii M. Totodată, inculpatul M.A. i-a spus victimei J.M. şi M. că jumătate din banii câştigaţi din practicarea prostituţiei îi va lua el, iar cu restul va plăti comisionul la club şi ne va da nouă o parte. Victima J.M. a practicat prostituţia în clubul respectiv aproximativ două săptămâni, timp în care arată că a câştigat peste 1.000 euro, bani care au fost luaţi de către inc. M. şi împărţiţi cu patronul barului. Din această sumă, inc. M.A. i-a dat săptămânal câte 33 euro pentru alimente.

După două săptămâni, ca urmare a unei raze efectuate de poliţia locală, victima J.M. împreună cu celelalte fete au fost cazate într-un centru de femei, victime ale traficului de persoane, ocazie cu care a întâlnit-o pe "E." (despre care a aflat ulterior că se numeşte I.C.L.), de la care a aflat şi că aceasta a fost traficată şi exploatată sexual de către inculpaţii M.C. şi A.

În cursul anului 2006, aflând că se efectuează cercetări în dosar victimei J.M. i-au fost transmise ameninţări din partea inculpaţilor M. cu privire la declaraţiile pe care le-a dat.

Faptul că victima J.M. a fost exploatată de către inculpaţii M.C. şi M.A., rezultă şi probele administrate de autorităţile judiciare din Germania, după cum urmează:

Astfel, în cadrul unei intervenţii a Poliţiei (în cauză a fost întocmit Dosar nr. 220 Js 49808/02, de către poliţia germană) J. a fost arestată preventiv la data de 30 aprilie 2003 în bordelul "B.C." din Horlitz ca fiind suspectată de practicarea prostituţiei. După audierea acuzatei în acest proces a urmat şi audierea martorilor pentru procesul acesta.

Conform informaţiilor aceasta ar fi fost expulzată pe 27 mai 2003. Nu se cunoaşte că ar fi existând o nouă înregistrare a acesteia în vreun domiciliu.

La prima sa audiere din 30 aprilie 2003 victima a făcut declaraţii false.

La următoarea audiere J. s-a decis în sfârşit să declare adevărul. Ea a declarat că ea a fost racolată din România de către inculpata M.C. C. i-a povestit că în Germania există un club în care se dansează, dar se lucrează şi ca prostituată. Soţul ei, acuzatul A., ar fi adus-o în acest club dacă ea era pregătită să înceapă această activitate. A mai declarat că ştie că inculpata M.C. a racolat-o din România şi pe M. Inculpata M.C. i-a făcut cunoştinţă cu M., dar care din cauză că i-a expirat paşaportul nu a putut călători cu ele în Germania. J. a călătorit spre Germania împreună cu M. în cunoscutul autoturism V.P. al acuzatului A.

Prietena lui M., numită I.A., după câte ştia ea, ar lucra şi aceasta în Germania. Ea nu cunoaşte totuşi când a venit în Germania această I.A.

Contrar declaraţiilor date în primul interogatoriu, aceasta a declarat la următoarea audiere că după sosirea ei în Germania a fost adusă de către acuzatul A. în bordelul "B.C." din Horlitz. Aici a văzut ea că şi numita M. lucra în "B.C." din Horlitz.

Cam la o săptămână de la venirea ei în acest club acuzatul A. a luat-o şi a dus-o la bordelul "M.W." din Nardt. Aici ea a trebuit să o înlocuiască pe I.A, care era pierdută.

La audiere J. a mai declarat că a avut legături în "B.C." din Horlitz cu româncele A. şi V., care de asemenea lucrau aici ca prostituate. A. i-a povestit cum trebuie ea să se comporte în club. J. a declarat la audierea din 9 mai 2003 la pagina 3 că lor le-a spus inculpatul M.A., zis "A.", că ele nu au voie la etajul de jos din club. Dacă un partener ar fi vrut să dea bani româncelor, ele trebuiau să refuze şi să-l trimită să plătească la bar. Preţurile pe care trebuiau să le achite partenerii lor erau: jumătate de oră 80 euro, 1 oră 130 euro, Whirlpool 160 euro. În club ea nu ar fi primit nicio sumă de bani. Se discutase ca ea să-şi primească partea de la inculpată.

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 1.000 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

În primăvara anului 2003, în timp ce lucra în municipiul Vatra Dornei la un bar, victima P.L.E. l-a cunoscut pe L.F. care i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra ca ospătar. Victima i-a spus, iniţial, că nu doreşte să se prostitueze, dar inculpatul a asigurat-o că nu e vorba de prostituţie. După câteva zile, L.F. a prezentat-o pe victimă inculpatului N.M.A., zis "A.", spunându-i că aceasta intenţionează să meargă la muncă în Germania. La scurt timp, victima s-a întâlnit în municipiul Vatra Dornei cu N.M.A., zis "A.", şi un alt prieten de-al acestuia, respectiv I.M. fost C. şi zis "M.B." şi împreună cu cei doi s-a deplasat cu un autoturism ce era condus de către inculpatul N.M.A., zis "A.", în municipiul Suceava pentru a obţine paşaport, în regim de urgenţă. După ce a ajuns la Suceava victima a fost cazată de către inculpatul N.M.A., zis "A.", la un hotel în care era cazată şi sora acestuia, respectiv inculpata M.C. Aici, inculpatul N.M.A., zis "A.", I.M., fost C. şi zis "M.B.", şi inculpata M.C. i-au spus victimei P.L.E. că urmează să meargă în Germania la un club pentru a practica prostituţia. Victima a fost cazată la hotel timp de o săptămână, ocazie cu care a cunoscut şi alte persoane din lumea interlopă care purtau poreclele de "G.A.", P.I.I., zis "M.D.", R.C.M., fost H., zis "P.", Ş.S., fost L., zis "S." şi şoferul inculpatului M.A., respectiv I.I.L., zis "I.".

Inculpatul L.F. a încercat să-i obţină victimei paşaport în regim de urgenţă dar nu a reuşit acest lucru, întrucât persoanele sus-arătate erau vizate de către organele de poliţie, drept pentru care victima a obţinut paşaportul turistic în regim normal. După obţinerea paşaportului, victima a fost luată din municipiul Vatra Dornei cu un autoturism condus de către M.A., "zis A.", care era însoţit de către alţi trei tineri, respectiv "P.", "S." şi I.I.L., zis "I.". Cu această ocazie, M.A. a mai căutat în Vatra Dornei pe o altă victimă ce urma să fie dusă în Germania, respectiv pe H.R.E., dar aceasta nu a fost găsită la domiciliu. Inculpatul M.A., "zis A.", i-a luat victimei paşaportul şi cartea de identitate, după care, împreună cu aceasta şi cele trei persoane arătate mai sus, s-au dus în municipiul Suceava unde inculpatul M.A., "zis A.", a cazat-o pe victimă la un hotel şi a rămas împreună cu aceasta până a doua zi. În ziua următoare inculpatul M.A., "zis A.", a plecat împreună cu victima spre graniţa de vest a României cu un autoturism proprietatea acestuia, dar care era condus de către şoferul său I. Când au ajuns la frontieră, pentru a nu trezi suspiciuni organelor de poliţie, A. a urcat-o pe victimă într-un microbuz în care se afla şi Ş.S., fost L. şi zis "S.", iar el a trecut separat. După ce au trecut frontiera, victima şi cu Ş.S., fost L. şi zis "S."s-au întâlnit cu inculpatul M.A. şi cu I.I.L., zis "I.", la o benzinărie din Ungaria, după care şi-au continuat drumul spre Germania cu maşina inculpatului M.A. care a fost condusă atât de I.I.L., zis "I.", cât şi de Ş.S. Când au ajuns în Germania cei patru s-au deplasat în localitatea Spremberg la locuinţa inculpaţilor M.A. şi M.C. În seara aceleiaşi zile, inculpatul M.A. a dus-o pe victimă la clubul de noapte "B.C." din localitatea Horlitz şi a predat-o patronului barului, pe nume "S.A.". Aici, victima P.L.E. a întâlnit-o pe M. o altă fată din România care practica prostituţia în favoarea inculpatului M.A.) şi a fost instruită de către inculpatul M.A. cu privire la activitatea ce urma să o desfăşoare, respectiv să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţi barului care plăteau între 80 şi 200 euro serviciile sexuale prestate de victime, iar banii erau împărţiţi între patronul barului, inculpatul M.A., zis "A.", iar o mică parte revenindu-i victimei (respectiv suma necesară pentru a supravieţui).

Inculpatul M.A. şi soţia sa inculpata M.C. veneau săptămânal şi ridicau o parte din banii câştigaţi de către victima P.L.E., prin practicarea prostituţiei. Aceasta din urmă era ameninţată de către inculpaţii M.A. şi M.C. şi chiar bătută pentru a racola cât mai mulţi clienţi în vederea maximizării profitului. Victima P.L.E. a practicat prostituţia la acest bar aproximativ două luni şi jumătate, timp în care arată că a câştigat 30.000 euro, bani care au fost împărţiţi între patronul barului şi inculpaţii M.A. şi M.C.

Victima nu putea părăsi barul decât însoţită de cineva din personalul localului şi era obligată să presteze activităţi sexuale zilnic între orele 21:00 - 05:00, chiar şi în timpul menstruaţiei, ocazie cu care de la bar i se dădeau bucăţi de burete pe care era obligată să le introducă în vagin pentru a preveni scurgerea de sânge în timpul actului sexual. La un moment dat, patronul clubului respectiv S.A. l-a chemat pe inculpatul M.A., "zis A.", şi i-a spus că trebuia să ducă victimele de la bar, întrucât urmează să aibă nişte controale de la poliţie. Inculpatul M.A. a dus-o pe victima P.L.E. şi pe victima M. la un hotel unde cele au două au stat cazate timp de două săptămâni, ocazie cu care a întâlnit mai mulţi tineri din România, respectiv "V.", "T.", "B.", "P.", "S." ş.a. Aceştia se ocupau cu săvârşirea de furturi din locuinţe şi autoturisme.

După două săptămâni victima P.L.E. a revenit la barul "B.C." şi a continuat să practice prostituţia, dar la un moment dat a cunoscut un cetăţean german cu numele "A.B." care a ajutat-o să plece din barul respectiv, sesizând şi organele de poliţie. Ulterior, victima fost internată într-un centru de primire a victimelor traficului de persoane din Frankfurt Oder, ocazie cu care a întâlnit încă două victime care au fost traficate de inculpaţii M.A. şi M.C., respectiv T.F. şi B.M.

Faptul că victima P.L.E. a fost exploatată de către inculpaţii M.C. şi M.A. rezultă şi din probele administrate de autorităţile judiciare din Germania, aşa cum rezultă din cele de mai jos:

Pe baza informaţiilor TKU s-a stabilit că P. a venit din România pe 7 mai 2003 împreună cu acuzatul A. şi alţi români ale căror nume nu se cunosc într-un V.P. al lui A. Ei au mers împreună la domiciliul din Spremberg al acuzaţilor C. şi A. În convorbirea 1444 acuzatul A. o prezintă pe noua fată L. (este vorba despre P.L.E.).

L. a fost adusă în barul de noapte tip bordel "B.C." din Horlitz,, unde împreună cu M. au practicat ilegal prostituţia.

M. a declarat că L. ar fi un "copil problemă". Motivul ar fi că până acum ar fi avut prea puţini parteneri. Prin asta acuzaţii C. şi A. pierdeau bani. L. însăşi trebuia să fie îngrijită şi până acum cauzase doar cheltuieli. Cei doi acuzaţi s-au gândit să o trimită înapoi acasă. Acuzata C. a cerut înapoi în acest caz banii.

La audiere aceasta a declarat că a întreţinut relaţii sexuale cu aproximativ 20 parteneri.

Pe 30 iunie 2003 L. a fost predată Poliţiei de către prietenul său, domnul A.B.H., născut la 28 iulie 1949. Domnul H. a declarat că nu a putut să vadă cum ea stă închisă în camera ei în bordelul "B.C." şi că trebuie să se prostitueze fără să câştige cât s-ar cuveni.

La audierea martorilor din 30 iunie 2003 ea a declarat la procesul-verbal că ea a fost angajată în România de către inculpatul M.A., zis A., pentru a se prostitua în Germania. Pentru asta ea ar fi primit pe lună 600 - 700 euro sau după caz mai puţin. Din cauza foarte proastei situaţii financiare ea a decis să accepte această ofertă. Acuzatul A. s-a îngrijit de toate actele necesare pentru călătorie. Cheltuielile care s-au ivit în valoare de 400 euro le-a achitat el urmând ca L. să împartă venitul ei cu A.

Pe 7 mai 2003 a călătorit spre Germania împreună cu A. şi maşina acestuia plus alţi câţiva români. Au mers la domiciliul lui A. unde a făcut un duş. În aceeaşi noapte a fost dusă de către A. în bordelul "B.C." din Horlitz. La club A. i-a explicat care sunt regulile de conduită acolo etc. şi că nu are voie să spună Poliţiei numele lui. Ea s-a simţit intimidată şi i s-a făcut frică de A. că el i-ar putea face ceva. Când a venit la club a făcut cunoştinţă cu M. care deja era prostituată acolo. Aceasta a fost mai târziu arestată de Poliţie în alt caz în Spremberg şi la scurt timp expulzată. Conform declaraţiei proprii, pe perioada şederii sale la club a întreţinut relaţii sexuale cu aproximativ 20 parteneri. Ea nu a fost plătită pentru asta. Când ea a discutat cu A., acesta i-a spus clar că poate lua bani de la parteneri, dacă ea are nevoie de ceva. S.A. care lucra în acest club nu avea voie să-i dea ei bani.

În luna iunie 2003, neavând nicio sursă de venit, victima F.C.G. a acceptat propunerea de a merge în Germania pentru a practica prostituţia în favoarea inculpatului N.A.

Ca atare, la sfârşitul lunii iunie 2003, victima F.C.G. împreună cu sora sa, F.C.E., au fost transportate de către inculpatul N.A. cu maşina acestuia din România în Germania.

Pentru a nu trezi suspiciuni la frontieră, inculpatul N.A. a urcat cele două victime într-un microbuz cu care acestea au trecut graniţa, după care le-a preluat din Budapesta şi şi-au continuat drumul până în Germania. Aici, inculpatul N.A. le-a plasat pe cele două victime într-un club de noapte în vederea practicării prostituţiei, dar după o săptămână, văzând că acel club era izolat şi nu avea clienţi suficienţi, le-a dus pe F.C.G. şi F.C.E. la clubul "B.C." din oraşul Spremberg. Aici, cele două victime au practicat timp de două luni prostituţia, dar banii câştigaţi erau împărţiţi între patronul clubului şi inculpatul N.A.

De fapt, banii câştigaţi din practicarea prostituţiei de către cele două victime erau ridicaţi zilnic de către inculpatul M.A., care cerea victimelor să atragă cât mai mulţi clienţi pentru a câştiga bani mai mulţi şi chiar le ameninţa cu acte de violenţă.

În acest club cele două victime au practicat prostituţia timp de două luni, după care, la sfârşitul lunii august, datorită unui scandal iscat la club, au fost nevoite să plece.

Toţi banii câştigaţi de către victima F.C.G. au fost împărţiţi între patronul barului şi cei doi inculpaţi, respectiv M.A. şi N.A.

În perioada în care au practicat prostituţia în clubul sus-arătat, victima F.C.G. a cunoscut mai multe fete aduse din România de către inculpaţii N.A. şi M.A. pentru a practica prostituţia în favoarea lor.

În prima jumătate a anului 2003, în timp ce lucra la barul "A." situat în cartierul Burdujeni din municipiul Suceava, victima T.F. i-a cunoscut, prin intermediul unei fete pe nume "M.C." pe numiţii "G.A.", "B." şi "B.A.". Aceştia din urmă i-au propus să lucreze la un bar din Germania, propunere cu care a fost de acord. În următoarele zile victima s-a întâlnit cu cei trei şi cu alţii doi, respectiv R.C.M., fost H. şi zis "P." şi Ş.S., fost L. şi zis "S." care i-au promis că se vor ocupa de obţinerea paşaportului. Cu această ocazie, R.C.M., fost H. şi zis "P.", şi Ş.S., fost L. şi zis "S.", i-au explicat victimei că în Germania va lucra ca dansatoare într-un bar şi va putea presta servicii sexuale contra cost clienţilor de la bar. Într-una din zilele următoare, R.C.M., fost H. şi zis "P.", şi Ş.S., fost L. şi zis "S.", i-au făcut victimei cunoştinţă cu P.I. zis "M.D." care s-a ocupat de obţinerea paşaportului, în regim de urgenţă, întrucât avea relaţii la Serviciul paşapoarte. Paşaportul a fost reţinut de către P.I. zis "M.D." (care susţinea că trebuie să-şi recupereze banii cheltuiţi cu obţinerea paşaportului în regim de urgenţă). Ca urmare a acestui fapt, victima a renunţat să plece în Germania dar, după cca. o lună de zile, P.I. zis "M.D." a căutat-o şi i-a cerut să plece în Germania. Cu această ocazie, sus-numitul a pus-o în legătură pe victimă cu inculpata M.C. (care era însoţită de şoferul său I.I.L., zis "I."), care i-a plătit lui P.I. zis "M.D." banii cheltuiţi cu obţinerea paşaportului după care a dus-o pe victimă la părinţii săi din comuna Dărmăneşti, unde a cazat-o până a doua zi, iar în seara aceleiaşi zile cu un autoturism V.P. cu număr de Germania inculpata M.C. a transportat-o pe victima T.F. în Germania.

Când a ajuns la frontiera de stat, inculpata M.C. a urcat-o pe victimă într-un microbuz şi i-a plătit conducătorului acestuia o sumă de bani pentru a o transporta peste graniţă. A procedat în acest mod pentru a nu crea suspiciuni poliţiei de frontieră. După ce au trecut în Ungaria, inculpata M.C. a preluat-o pe victimă şi a transportat-o până în localitatea Spremberg unde locuia. Când a ajuns la domiciliul inculpatei M.C., aceasta i-a explicat victimei munca pe care o va presta, respectiv că urmează să lucreze într-un bar de noapte şi va racola clienţi cu care va întreţine relaţii sexuale contra cost, într-una din camerele puse la dispoziţie de patronul localului. Pentru prestaţiile sexuale oferite clienţilor victima urma să perceapă taxe între 80 şi 200 euro, dar banii erau plătiţi la bar. Din suma câştigată zilnic victimei îi reveneau doar 25 - 30 euro pentru fiecare client, iar restul erau împărţiţi între patronul clubului şi inculpata M.C.

În seara aceleiaşi zile, victima T.F. a fost dusă de către inculpatul M.A. cu autoturismul acestuia din urmă, dar care era condus de către I.I. zis "I.", la clubul "B.C." din Horlitz, unde a fost lăsată pentru a practica prostituţia. Aici, victima T.F. a întâlnit alte două surori din judeţul Botoşani, care au fost aduse în Germania de către inculpatul N.M.A. (cumnatul inculpatului M.A.) şi practicau prostituţia în folosul acestuia. Din banii rezultaţi de pe urma practicării prostituţiei victima primea o mică sumă de bani, doar cât era necesar pentru a putea supravieţui, iar restul banilor erau împărţiţi între inculpatul M.A. şi patronul clubului.

După două săptămâni, în acelaşi club, a mai fost adusă de către inculpatul M.A., o altă victimă din judeţul Suceava, respectiv B.M. care fusese racolată de către concubina lui P.I., zis "M.D.", fiind şi aceasta indusă în eroare cu privire la faptul că urma să fie supusă la practicarea prostituţiei în Germania.

Totodată, C. şi F.C.G. i-au spus victimei T.F. că fratele inculpatei C., respectiv inculpatul N.M.A. a adus din Vatra Dornei o victimă pe care o chema H.R.E., dar care a reuşit să fugă în Italia, însă, ulterior, A. a bătut-o şi a adus-o înapoi, supunând-o la practicarea prostituţiei în favoarea sa.

Victima nu avea voie să părăsească clubul decât însoţită de inculpaţii A. şi C. sau de patronul clubului, întrucât clubul era încuiat, iar victima nu putea ieşi în afara clubului.

În seara zilei de 23 septembrie 2003, în urma unei razii efectuate de către poliţia germană, victima a fost depistată şi internată într-un Centru de primire a victimelor traficului de persoane din Frankfurt Oder.

Prin urmare, din situaţia de fapt expusă pentru fiecare victimă în parte, în sarcina inculpatei M.C.E. urmează a fi reţinute în mod concret, următoarele acte materiale ale infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, săvârşite în cadrul grupului infracţional organizat, după cum urmează:

1 - în cursul lunii august 2003, prin intermediul altor persoane a racolat-o pe victima B.M.G. pe care a dus-o în Germania, iar aici, împreună cu soţul său M.A., au plasat-o într-un club, obligând-o să practice prostituţia până la sfârşitul luni septembrie 2003. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpata M.C. şi patronul bordelului.

2 - în cursul anului 2002, împreună cu soţul său M.A. au cazat-o pe victima M.M.I. câteva zile până când inculpatul N.A. a reuşit să o plaseze într-un bordel pentru a practica prostituţia. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

3 - la sfârşitul lunii aprilie 2002, a cumpărat-o pe victima I.C.L. de la inculpatul C.N. şi împreună cu soţul său M.A. au plasat-o într-un bordel, unde au exploatat-o prin practicarea prostituţiei, până la sfârşitul anului 2002.

4 - în cursul lunii mai 2002, împreună cu inculpatul R.A., au racolat-o pe victima G.F.D., căreia i-au propus să meargă în Germania pentru a lucra ca menajeră, iar după ce au adus-o în această ţară, au cazat-o la locuinţa inc. M.C. În acest timp inc. M.C. a încercat să o determine pe victimă să accepte a lucra ca dansatoare la un club de noapte, însă aceasta a realizat că urmează să fie plasată într-un bordel în vederea practicării prostituţiei, şi a reuşit să fugă la poliţia din Spremberg, unde a relatat intenţia inculpaţilor, iar organele de poliţie au ajutat-o să se întoarcă în ţară.

5 - începând cu luna mai 2002, împreună cu soţul său M.A., au cazat-o pe victima P.Ş.C., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpaţii R.A. şi N.I. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

6 - în cursul anilor 2002 - 2003, împreună cu soţul său M.A., au cazat-o pe victima F.C.E., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpaţii R.A. şi M.A. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

7 - în cursul anului 3003, împreună cu soţul său M.A., au cazat-o pe victima A.C.A., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpaţii D.S. şi P.O.I. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

8 - începând cu luna februarie 2003, împreună cu soţul său au plasat-o pe victima R.A.M., fostă F., în diferite cluburi de noapte pentru a o exploata prin practicarea prostituţiei.

9 - la începutul lunii august 2002, a racolat-o pe victima C.E.G., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra ca "damă de companie", iar după ce a dus-o în această ţară, împreună cu soţul său M.A., au plasat-o în diferite cluburi de noapte, obligând-o să practice prostituţia, timp de 4 luni. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpaţii M.A., M.C. şi patronul bordelului. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

10 - în perioada anilor 2002 - 2003, împreună cu soţul său M.A., au cazat-o pe victima B.A.A., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpaţii P.O.I. şi D.S. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

11 - în cursul anului 2002, împreună cu soţul său M.A., au cazat-o pe victima J.A., fostă L., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpaţii P.O.I. şi D.S.

12 - în cursul anului 2002, împreună cu soţul său M.A., au cazat-o pe victima I.M.A., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpaţii R.A. şi I.O.R. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

13 - în cursul anului 2002, împreună cu soţul său M.A., au cazat-o pe victima S.I., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpatul R.A. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

14 - la sfârşitul lunii august 2002, împreună cu soţul său inc. M.A. au racolat-o pe victima O.C.L., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra ca "damă de companie" într-un club. După aceasta cu un autoturism condus de inc. I.I.L. a dus-o în Germania şi au plasat-o în diferite cluburi, pentru a practica prostituţia, până la începutul lunii martie 2003. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpaţii M.A. şi C. şi patronii bordelurilor. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

15 - începând cu luna martie 2003, împreună cu soţul său M.A., au exploatat-o pe victima I.N., prin obligarea acesteia să practice prostituţia în diferite bordeluri din Germania.

16 - începând cu sfârşitul lunii martie 2003, împreună cu soţul său M.A., au exploatat-o pe victima U.A.M., prin obligarea acesteia să practice prostituţia în diferite bordeluri din Germania, timp de o lună. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

17 - începând cu sfârşitul lunii martie 2003, prin intermediul inc. P.I., împreună cu soţul său M.A., au racolat-o pe victima C.M.S., pe care ulterior au exploatat-o prin obligarea să practice prostituţia în diferite bordeluri din Germania, timp de o lună.

18 - la sfârşitul lunii martie 2003, a racolat-o pe victima J.M., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra într-un local şi nu va trebui să facă striptease sau să practice prostituţia. După aceasta, cu un autoturism condus de V.O., inc. M.C. a trimis-o pe victimă în Germania, unde a fost preluată de către inc. M.A., a plasat-o într-un club, unde prin ameninţare şi violenţă a obligat-o să practice prostituţia. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpatul M.A. şi patronul bordelului. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

19 - în cursul lunilor martie - iunie 2003, împreună cu soţul său M.A., au exploatat-o pe victima P.L.E., prin obligarea să practice prostituţia în diferite cluburi. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpata M.A. şi C. şi patronul bordelului. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

20 - în vara anului 2003, împreună cu soţul său M.A., au cazat-o pe victima F.C.G., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpaţii R.A. şi M.A.

21 - la sfârşitul lunii iulie 2003, prin intermediul inc. Ş.S., fost L. şi R.C.M. şi P.I., a racolat-o pe victima T.F., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra ca dansatoare într-un bar, iar după ce aceasta a acceptat, a transportat-o în Germania unde, împreună cu soţul său, inc. M.A., a exploatat-o prin practicarea prostituţiei în diferite bordeluri, până la sfârşitul lunii septembrie 2003.

Vinovăţia inculpatei rezultă fără niciun dubiu din coroborarea declaraţiilor părţilor vătămate între ele, dar şi cu procesele-verbale de recunoaştere după planşe fotografice prezentate sau din grup de persoane întocmite în cauză, listing-urile intrărilor şi ieşirilor din ţară ale inculpaţilor şi ale părţilor vătămate depuse la dosarul cauzei, precum şi înscrisurile furnizate de către autorităţile germane în urma comisiei rogatorii efectuate.

În drept, faptele inculpatei M.C.E. care, în perioada anilor 2002 - 2003, împreună cu inculpaţii: M.A., R.A., fost N.A., fost N.M.A., au organizat o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii: C.N., P.O.I., F.S., fostă D., I.M., fost C., I.O.R., P.I.I., M.G.C., fost B., fost B.A., L.F., I.V., R.C.M., fost H., Ş.S., fost L., I.S. şi O.D., fostă R., şi care împreună sau individual, în mod coordonat, au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de "constituire a unui grup infracţional organizat", faptă prev. şi pedepsită de art. 7 teza I din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate" şi "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 şi art. 13 C. pen., iar fapta inculpatei M.C. care, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat mai sus a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 21 de persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de "proxenetism", faptă prev. de art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care aceasta urmează a răspunde penal.

Prin urmare, tribunalul va dispune condamnarea inculpatei M.C.E., la câte o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatei M.C.E. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, tribunalul va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările şi modalităţile în care au fost săvârşite, descrise detaliat mai sus şi urmarea produsă.

Prin prisma criteriilor menţionate, tribunalul consideră că aplicarea unor pedepse în cuantum de: 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "constituire a unui grup infracţional organizat", prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza I, din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate", 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu executare în regim de penitenciar, sunt necesare dar totodată şi suficiente pentru a-şi atinge scopul prevenţiei generale şi reeducarea celei în cauză, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Tribunalul nu va reţine în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante judiciare, în baza art. 74 C. pen.

Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanţe atenuante este atributul instanţei de judecată şi, deci, lăsată la aprecierea acesteia. În speţă, având în atenţie cerinţele art. 74 C. pen., tribunalul consideră că nu se justifică a se da eficienţă juridică acestei instituţii, având în vedere gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei.

Cum textul de lege care reglementează regimul sancţionator al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei prevede, în mod expres, interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 C. pen., instanţa va aplica acesteia şi 3 ani pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Întrucât faptele sunt concurente, în cauză urmează a fi aplicate disp. art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul de infracţiuni, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

Prin urmare, din situaţia de fapt expusă pentru fiecare victimă în parte, în sarcina inculpatului M.A. urmează a fi reţinute în mod concret, următoarele acte materiale ale infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, săvârşite în cadrul grupului infracţional organizat, după cum urmează:

1 - împreună cu soţia sa M.C., în cursul lunilor august - septembrie 2003, au plasat-o pe victima B.M.G. într-un bordel din Germania, obligând-o să practice prostituţia.

2 - împreună cu soţia sa M.C., în cursul anului 2002 au cazat-o pe victima M.M.I. câteva zile până când inculpatul N.A. a reuşit să o plaseze într-un bordel pentru a practica prostituţia. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

3 - în cursul lunii aprilie 2002 a cumpărat-o pe victima I.C.L. de la inculpatul C.N. şi împreună cu soţia sa M.C. au plasat-o într-un bordel, unde au exploatat-o prin practicarea prostituţiei până în luna decembrie 2002.

4 - împreună cu soţia sa M.C., în cursul anului 2002 au cazat-o pe victima P.Ş.C., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpaţii R.A. şi N.I. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

5 - împreună cu soţia sa M.C., au cazat-o pe victima F.C.E., în perioada mai - august 2003 în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpatul R.A. De asemenea, inculpatul M.A. se ocupa de colectarea banilor proveniţi din practicarea prostituţiei şi făcea presiuni asupra victimei să racoleze cât mai mulţi clienţi. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

6 - împreună cu soţia sa M.C., în cursul anului 2002 au cazat-o pe victima A.C.A., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpaţii D.S. şi P.O.I. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

7 - în perioada august - octombrie 2002 a racolat-o, a transportat-o şi a exploatat-o prin practicarea prostituţiei în Clubul "B.C." pe victima A.O.M. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inc. M.A. şi patronul bordelului.

8 - începând cu luna februarie 2003 a plasat-o pe victima R.A.M., fostă F., în diferite cluburi de noapte pentru a o exploata prin practicarea prostituţiei.

9 - începând cu luna august 2002 şi până la sfârşitul anului a plasat-o pe victima C.E.G. în diferite cluburi de noapte şi a obligat-o să practice prostituţia. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpaţii M.A., M.C. şi patronul bordelului.

10 - în vara anului 2003 împreună cu soţia sa M.C., au cazat-o pe victima B.A.A., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpaţii P.O.I. şi D.S. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

11 - în vara anului 2003 împreună cu soţia sa M.C., au cazat-o pe victima J.A., fostă L., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpaţii P.O.I. şi D.S.

12 - în cursul anului 2002 împreună cu soţia sa M.C., au cazat-o pe victima I.M.A., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpaţii R.A. şi I.O.R. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

13 - în cursul anului 2002 împreună cu soţia sa M.C., au cazat-o pe victima S.I., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpatul R.A. şi totodată, împreună cu acesta, au exploatat-o pe victimă prin obligarea acesteia să practice prostituţia. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

14 - în perioada octombrie 2002 - aprilie 2003 împreună cu soţia sa M.C., au cazat-o pe victima H.R.E., şi împreună cu inc. R.A., au obligat-o pe aceasta să practice prostituţia în clubul "B.C.", încasând banii rezultaţi de pe urma acestei activităţi.

15 - în perioada august 2002 - martie 2003 împreună cu soţia sa inc. M.C. au racolat-o pe victima O.C.L., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra ca "damă de companie" într-un club. După aceasta cu un autoturism condus de inc. I.I.L. a dus-o în Germania şi au plasat-o în diferite cluburi, pentru a practica prostituţia. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpaţii M.A. şi C. şi patronii bordelurilor.

16 - la sfârşitul lunii martie 2003 prin intermediul inc. C.N., a racolat-o pe victima I.N., pe care prin violenţă şi ameninţare a determinat-o să practice prostituţia în diferite bordeluri din Germania. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau colectaţi de către inculpata M.C. şi împărţiţi cu patronii bordelurilor.

17 - la sfârşitul lunii martie 2003 prin intermediul inc. C.N., a racolat-o pe victima U.A.M., pe care prin violenţă şi ameninţare a determinat-o să practice prostituţia în diferite bordeluri din Germania, timp de o lună de zile. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau colectaţi de către inculpata M.C. şi împărţiţi cu patronii bordelurilor.

18 - la sfârşitul lunii martie 2003 prin intermediul inc. P.I., împreună cu soţia sa M.C., au racolat-o pe victima C.M.S., pe care ulterior au exploatat-o prin obligarea să practice prostituţia în diferite bordelului din Germania, timp de o lună.

19 - la sfârşitul lunii martie 2003 prin intermediul soţiei sale M.C. a racolat-o pe victima J.M., pe care a plasat-o într-un club, unde prin ameninţare şi violenţă a obligat-o să practice prostituţia. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpata M.A. şi patronul bordelului.

20 - la sfârşitul lunii martie 2003 prin intermediul inc. R.A. şi L.F. a racolat-o pe victima P.L.E., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra ca ospătară, iar după ce a dus-o în această ţară, a plasat-o în diferite cluburi, obligând-o să practice prostituţia până la sfârşitul lunii iunie 2003. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpata M.A. şi C. şi patronul bordelului.

21 - în vara anului 2003 împreună cu soţia sa M.C., au cazat-o pe victima F.C.G., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpatul R.A. De asemenea, inculpatul M.A. se ocupa de colectarea banilor proveniţi din practicarea prostituţiei şi făcea presiuni asupra victimei să racoleze cât mai mulţi clienţi.

22 - în perioada iulie - septembrie 2003 împreună cu soţia sa M.C., a exploatat-o pe victima T.F. prin practicarea prostituţiei în diferite bordeluri şi a încasat banii din această activitate. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

23 - începând cu luna august 2002 a traficat-o şi a exploatat-o pe victima M.P.I., prin practicarea prostituţiei, şi până în luna martie 2003, trăgând foloase materiale de pe urma practicării acestei activităţi de către victimă.

Vinovăţia inculpatului rezultă fără niciun dubiu din coroborarea declaraţiilor părţilor vătămate între ele, dar şi cu procesele-verbale de recunoaştere după planşe fotografice prezentate sau din grup de persoane întocmite în cauză, listing-urile intrărilor şi ieşirilor din ţară ale inculpaţilor şi ale părţilor vătămate depuse la dosarul cauzei, precum şi înscrisurile furnizate de către autorităţile germane în urma comisiei rogatorii efectuate.

Tribunalul nu va reţine declaraţiile unor părţi vătămate din faţa instanţei, prin care acestea au revenit de la declaraţiile date în cursul urmăririi penale deoarece acestea nu se mai coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză (susţinerile acestor părţi vătămate din faţa instanţei în sensul că s-au exercitat presiuni asupra lor în cursul urmăririi penale nu au fost deloc probate).

În drept, faptele inculpatului M.A. care, în perioada anilor 2002 - 2003, împreună cu inculpaţii: M.C.E., fostă R., R.A., fost N.A., fost N.M.A., (fratele făptuitoarei M.C.E.) şi I.I.L. (şoferul soţilor M.), au organizat o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii: C.N., P.O.I., F.S., fostă D., I.M., fost C., I.V., I.O.R. (amanta lui R.A.), I.S. şi O.D., fostă R., şi învinuiţii: P.I.I., M.G.C., fost B., L.F., R.C.M., fost H., Ş.S., fost L., şi care împreună (în diferite grupări) sau individual, în mod coordonat, au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de "constituire a unui grup infracţional organizat", faptă prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza I, din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate" şi "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., iar fapta inculpatului M.A. care, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 22 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de "proxenetism", faptă prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care acesta urmează a răspunde penal.

Prin urmare, tribunalul va dispune condamnarea inculpatului M.A., la câte o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, tribunalul va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările şi modalităţile în care au fost săvârşite, descrise detaliat mai sus şi urmarea produsă.

Prin prisma criteriilor menţionate, tribunalul consideră că aplicarea unor pedepse în cuantum de: 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "constituire a unui grup infracţional organizat", prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza I, din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate", 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu executare în regim de penitenciar, sunt necesare, dar totodată şi suficiente pentru a-şi atinge scopul prevenţiei generale şi reeducarea celui în cauză, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Tribunalul nu va reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, în baza art. 74 C. pen.

Cum textul de lege care reglementează regimul sancţionator al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului prevede, în mod expres, interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 C. pen., instanţa va aplica acestuia şi 3 ani pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Întrucât faptele sunt concurente, în cauză urmează a fi aplicate disp. art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul de infracţiuni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.A. durata reţinerii din 5 decembrie 2006.

Prin urmare, din situaţia de fapt expusă pentru fiecare victimă în parte, în sarcina inculpatului R.A. urmează a fi reţinute în mod concret, următoarele acte materiale ale infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, săvârşite în cadrul grupului infracţional organizat, după cum urmează:

1 - la începutul anului 2002 a racolat-o pe victima I.M. căreia i-a propus să lucreze în Germania ca "damă de companie" într-un bar, după care, împreună cu C.M., a transportat-o în Germania şi a plasat-o în mai multe bordeluri în care sus-numita a fost obligată să practice prostituţia. Banii proveniţi din practicarea prostituţiei erau însuşiţi de către inculpat care îi împărţea cu proprietarii bordelurilor. Deoarece victima I.M. nu putea sta în Germania mai mult de trei luni, înainte de expirarea acestei perioade, inculpatul a adus-o în ţară, după care, în cursul lunii iunie 2002, folosind metode de constrângere şi ameninţare, a dus-o din nou în Germania şi a plasat-o într-un bordel unde sus-numita a fost obligată să practice prostituţia, până când a fost descoperită de autorităţile germane.

2 - în primăvara anului 2002, a racolat-o pe victima M.M.I., căreia i-a propus să lucreze într-un club din Germania, după care a transportat-o în Germania în localitatea Tettenhausen la clubul numit "H.", iar ulterior şi la alte bordeluri, unde sus-numita a fost obligată să practice prostituţia, iar banii rezultaţi din această activitate erau împărţiţi între inculpat şi patronii cluburilor.

3 - în cursul anului 2002 a racolat-o pe victima I.N. pe care a dus-o în Germania sub pretextul că va lucra ca ospătară într-un bar. După ce a ajuns în Germania inculpatul a plasat-o pe victima I.N. într-un bordel pentru ca aceasta să practice prostituţia.

4 - la începutul lunii mai 2002, a transportat-o pe victima G.F.D. în Germania, a plasat-o într-un club de noapte în care victima urma să practice prostituţia.

5 - la începutul lunii mai 2002, a racolat-o pe victima P.Ş.C., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a avea grijă de copiii inc. M.C. După ce a dus-o în această ţară, inculpaţii R.A. şi N.I. au plasat-o pe victimă în clubul "B.C." din loc. Hortliz, unde au obligat-o să practice prostituţia. După o perioadă de timp, inculpatul R.A. a plasat-o pe victimă şi în alte bordeluri, unde a exploatat-o prin practicarea prostituţiei, până la sfârşitul anului 2002. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inc. R.A. şi patronii bordelurilor.

6 - la sfârşitul lunii mai 2002, a racolat-o pe victima F.C.E., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a fi exploatată sexual prin practicarea prostituţiei, urmând ca banii rezultaţi să fie împărţiţi între inculpat şi victimă. După ce a ajuns în Germania, inculpatul R.A. a plasat-o pe victimă în diferite bordeluri, unde aceasta a fost exploatată sexual prin practicarea prostituţiei, până la sfârşitul lunii august 2003, dar banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpaţii R.A., M.A. (care se ocupa de colectarea banilor) şi patronii bordelurilor.

7 - începând cu luna iunie 2002, a traficat-o şi a exploatat-o pe victima D.F. prin practicarea prostituţiei, trăgând foloase materiale de pe urma practicării acestei activităţi de către victimă.

8 - începând cu luna iunie 2002, a traficat-o şi a exploatat-o pe victima M.P.I., prin practicarea prostituţiei, trăgând foloase materiale de pe urma practicării acestei activităţi de către victimă.

9 - la începutul lunii august 2002, a racolat-o pe victima I.M.A., căreia i-a propus să meargă pentru a lucra în Germania. După ce au dus-o în Germania, au cazat-o pe victimă iniţial la locuinţa inc. M.A. şi M.C., după care au plasat-o în diferite cluburi unde a fost obligată să practice prostituţia, până în luna octombrie 2002. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpatul R.A. şi patronii bordelurilor. După un timp victima I.M.A. a reuşit să fugă şi să se întoarcă în ţară, dar la scurt timp a fost din nou identificată de către inc. R.A. şi sub ameninţare dusă din nou în Germania pentru a practica prostituţia. De această dată inc. R.A. a dus-o pe victimă în Germania, împreună cu inc. I.I.L., iar banii proveniţi din practicarea prostituţiei erau luaţi de către inc. R.A. şi inc. I.O.R.

10 - la începutul lunii august 2002, a racolat-o pe victima S.I., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra ca stripteuză, iar după ce a dus-o în această ţară, împreună cu soţul său M.A. au plasat-o în mai multe cluburi, obligând-o să practice prostituţia. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpatul R.A. şi patronii cluburilor.

11 - la începutul lunii august 2002, a racolat-o şi transportat-o în Germania pe victima T.I.M., unde a plasat-o într-un club şi a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituţiei.

12 - începând cu luna octombrie 2002, împreună cu inc. I.O.R. şi inc. I.I.L., a racolat-o pe victima H.R. şi a cazat-o iniţial în locuinţa inc. M.A. şi M.C., după care, împreună cu inc. M.A. au plasat-o în clubul "B.C." obligând-o să practice prostituţia, până în luna aprilie 2003. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpaţii M.A., R.N. şi patronul bordelului.

13 - la începutul lunii octombrie 2002, a racolat-o pe victima M.A.E., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra într-un restaurant, iar după aceasta prin intermediul inc. P.O.I., a dus-o la un bordel din Germania, unde acesta a obligat-o să practice prostituţia, până la sfârşitul anului 2002. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpatul R.A. şi patronul bordelului. Ulterior, inculpatul R.A. a plasat-o pe victimă în mai multe bordeluri şi a exploatat-o prin practicarea prostituţiei, folosind împotriva victimei diferite forme de ameninţare. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau încasaţi de către inc. R.A. şi inc. I.O.R.

14 - la sfârşitul anului 2002, a exploatat-o pe victima U.A.C. prin obligarea la practicarea prostituţiei în mai multe cluburi.

15 - la sfârşitul lunii martie 2003, prin intermediul înv. L.F. a racolat-o pe victima P.L.E., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra ca ospătară, după care a cazat-o temporar la un hotel din Suceava unde se afla cazată şi inc. M.C. şi totodată a pus-o în legătură cu inc. M.A., care a plasat-o în diferite bordeluri din Germania, obligând-o să practice prostituţia, până la sfârşitul lunii iunie 2003. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpaţii M.A. şi C. şi patronii bordelurilor.

16 - la sfârşitul lunii iulie 2003, a racolat-o pe victima F.C.G., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a fi exploatată sexual prin practicarea prostituţiei, urmând ca banii rezultaţi să fie împărţiţi între inculpat şi victimă. După ce a ajuns în Germania, inculpatul R.A. a plasat-o pe victimă în diferite bordeluri, unde aceasta a fost exploatată sexual prin practicarea prostituţiei, timp de 2 - 3 luni, dar banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpaţii R.A., M.A. (care se ocupa de colectarea banilor şi făcea presiuni asupra victimelor să producă mai mult) şi patronii bordelurilor.

În drept, faptele inculpatului R.A. care, în perioada anilor 2002 - 2003, împreună cu inculpaţii: M.A., M.C.E., fostă R. şi I.I.L. (şoferul soţilor M.), au organizat o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii: N.I., fostă R.-N. (soţia lui R.A.) şi I.O.R. (amanta lui R.A.), C.N., P.O.I., F.S., fostă D., I.M., fost C., P.I.I., M.G.C., fost B., L.F., I.V., Ş.S., fost L., I.S. şi O.D., fostă R. şi care împreună (în diferite grupări sau individual) în mod coordonat au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de "constituire a unui grup infracţional organizat", faptă prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza I, din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate" şi "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., iar fapta inculpatului R.A. care, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat mai sus, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 15 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de "proxenetism", faptă prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care acesta urmează a răspunde penal.

Prin urmare, tribunalul va dispune condamnarea inculpatului R.A., la câte o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului R.A. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, tribunalul va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările şi modalităţile în care au fost săvârşite, descrise detaliat mai sus şi urmarea produsă.

Prin prisma criteriilor menţionate, tribunalul consideră că aplicarea unor pedepse în cuantum de: 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "constituire a unui grup infracţional organizat", prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza I, din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate", 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu executare în regim de penitenciar, sunt necesare, dar totodată şi suficiente pentru a-şi atinge scopul prevenţiei generale şi reeducarea celui în cauză, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Tribunalul nu va reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, în baza art. 74 C. pen.

Întrucât faptele sunt concurente, în cauză urmează a fi aplicate disp. art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul de infracţiuni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.A. durata reţinerii din 5 decembrie 2006.

Prin urmare, din situaţia de fapt expusă pentru fiecare victimă în parte, în sarcina inculpatului C.N. urmează a fi reţinute în mod concret, următoarele acte materiale ale infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, săvârşite în cadrul grupului infracţional organizat, după cum urmează:

1 - la sfârşitul anului 2002 a racolat-o pe victima I.C.L. căreia i-a promis că-i va găsi un loc de muncă în străinătate, după care a dus-o în Germania şi a vândut-o inculpaţilor M.A. şi M.C. pentru a fi exploatată sexual prin practicarea prostituţiei.

2 - la sfârşitul lunii martie 2003, a racolat-o pe victima I.N., în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituţiei, dar căreia iniţial i-a propus să meargă în Germania pentru a presta o muncă. După aceasta, inc. C.N. a dus-o pe victimă în Germania la locuinţa inc. M.A. şi M.C. cărora le-a predat-o contra unei sume de bani, iar aceştia au plasat-o într-un club, unde a fost obligată să practice prostituţia. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpatul M.A. şi patronul bordelului.

3 - la sfârşitul lunii martie 2003, a racolat-o pe victima U.A.M., în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituţiei, dar căreia iniţial i-a propus să meargă în Germania pentru a presta o muncă. După aceasta, inc. C.N. a dus-o pe victimă în Germania la locuinţa inc. M.A. şi M.C. cărora le-a predat-o contra unei sume de bani, iar aceştia au plasat-o într-un club, unde a fost obligată să practice prostituţia. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpatul M.A. şi patronul bordelului.

4 - în cursul anului 2003, a efectuat mai multe acte materiale de racolare, de persoane de sex femeiesc din România, pe care le transporta şi transfera în Germania inculpaţilor M.C. şi M.A.

În drept, fapta inculpatului C.N. care, în perioada anilor 2002 - 2003, a aderat la grupul infracţional organizat de către inculpaţii: M.A. şi M.C.E., fostă R., R.A., fost N.A., fost N.M.A., (fratele făptuitoarei M.C.E.) şi I.I.L. (şoferul soţilor M.), ce constituia o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii: P.O.I., F.S., fostă D., I.M., fost C., I.V., I.S. şi O.D., fostă R. şi învinuiţii: P.I.I., M.G.C., fost B., L.F., R.C.M., fost H., Ş.S., fost L., şi care împreună (în diferite grupări sau individual) în mod coordonat, au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de "aderarea la un grup infracţional organizat", faptă prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza II, din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate", iar fapta inculpatului C.N. care, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat mai sus, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 3 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., pentru care acesta urmează să răspundă penal.

Prin urmare, tribunalul va dispune condamnarea inculpatului C.N., la câte o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului C.N. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, tribunalul va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările şi modalităţile în care au fost săvârşite, descrise detaliat mai sus şi urmarea produsă.

Prin prisma criteriilor menţionate, tribunalul consideră că aplicarea unor pedepse în cuantum de: 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "aderare la un grup infracţional organizat", prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza II, din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate" şi 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., cu executare în regim de penitenciar, sunt necesare, dar totodată şi suficiente pentru a-şi atinge scopul prevenţiei generale şi reeducarea celui în cauză, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Tribunalul nu va reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, în baza art. 74 C. pen.

Întrucât faptele sunt concurente, în cauză urmează a fi aplicate disp. art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul de infracţiuni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.N. durata reţinerii din 5 decembrie 2006.

Prin urmare, din situaţia de fapt expusă pentru fiecare victimă în parte, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.O.I., în sarcina acestuia urmează a fi reţinute în mod concret, următoarele acte materiale ale infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, săvârşite în cadrul grupului infracţional organizat după cum urmează:

1 - la începutul lunii februarie 2002, împreună cu M.G.C. au transportat-o pe victima K.M. din România în Germania, iar aici, au plasat-o într-un bordel, unde aceasta a fost obligată să practice prostituţia, timp de 2 luni.

2 - la sfârşitul lunii martie 2002, a transportat-o pe victima M.M.I. în Germania în vederea traficării prin practicarea prostituţiei în diferite bordeluri.

3 - la sfârşitul lunii iulie 2002, a transportat-o pe victima A.C.A. în Germania pentru a fi exploatată sexual prin practicarea prostituţiei în diferite bordeluri. După ce a ajuns în Germania, victima a fost exploatată prin practicarea prostituţiei, până în luna octombrie 2002, de către inc. P.O.I. împreună cu inc. D.S., care împărţeau banii rezultaţi din această activitate. Deşi victima a vrut să se retragă, inculpaţii i-au cerut o taxă de răscumpărare de 2.500 - 3.000 euro, dar şi după primirea acestei sume de bani inculpata D.S., împreună cu inc. P.O.I. au continuat să o plaseze în diferite bordeluri şi să încaseze banii proveniţi din această activitate; Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

4 - la începutul lunii august 2002, împreună cu concubina sa inc. D.S. au racolat-o pe victima B.A.A., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra într-un bar şi va primi un salariu bun. După aceasta, inc. P.O.I. şi D.S. au dus-o pe victimă în Germania şi au cazat-o iniţial la locuinţa inc. M.A. Ulterior, inc. P.O.I., D.S. şi M.A. au plasat-o pe victimă într-un club, unde a fost obligată să practice prostituţia, până în vara anului 2003. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inc. P.O.I., D.S. şi patronul bordelului. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

5 - la începutul lunii august 2002, împreună cu concubina sa inc. D.S. au racolat-o pe victima J.A., fostă L., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra într-un bar şi va primi un salariu bun. După aceasta, inc. P.O.I. şi D.S. au dus-o pe victimă în Germania şi au cazat-o iniţial la locuinţa inc. M.A. Ulterior, inc. P.O.I., D.S. şi M.A. au exploatat-o pe victimă prin practicarea prostituţiei.

6 - la începutul lunii octombrie 2002, la cererea inc. R.A. şi în complicitate cu acesta, a transportat-o pe victima M.A.E. din România în Germania, unde a plasat-o într-un bordel şi prin ameninţare, a determinat-o să practice prostituţia, în favoarea inc. R.A. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

În drept, faptele inculpatului P.O.I. care, în cursul anului 2002, a aderat la grupul infracţional organizat, de către inculpaţii: M.A. şi M.C.E., fostă R., R.A., fost N.A., fost N.M.A. (fratele făptuitoarei M.C.E.) ce constituia o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii: C.N., F.S., fostă D., I.M., fost C., I.V., I.O.R. (amanta lui R.A.), I.S. şi O.D., fostă R. şi învinuiţii: P.I.I., M.G.C., fost B., L.F., R.C.M., fost H., Ş.S., fost L. şi care împreună (în diferite grupări sau individual) în mod coordonat, au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de "asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni", prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., iar fapta inculpatului P.O.I. care, în perioada anului 2002, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat mai sus, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 6 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de "proxenetism", faptă prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care acesta urmează a răspunde penal.

Prin urmare, tribunalul va dispune condamnarea inculpatului P.O.I., la câte o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului P.O.I. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, tribunalul va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările şi modalităţile în care au fost săvârşite, descrise detaliat mai sus şi urmarea produsă.

Prin prisma criteriilor menţionate, tribunalul consideră că aplicarea unor pedepse în cuantum de: 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "asociere pentru săvârşirea de infracţiuni", prev. şi pedepsită de art. 323 alin. (1) C. pen., 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu executare în regim de penitenciar, sunt necesare, dar totodată şi suficiente pentru a-şi atinge scopul prevenţiei generale şi reeducarea celui în cauză, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Tribunalul nu va reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, în baza art. 74 C. pen.

Cum textul de lege care reglementează regimul sancţionator al infracţiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., reţinute în sarcina inculpatului prevede, în mod expres, interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 C. pen., instanţa va aplica acestuia şi 3 ani pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Întrucât faptele sunt concurente, în cauză urmează a fi aplicate disp. art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul de infracţiuni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

Referitor la inculpata F.S., în sarcina acesteia urmează a fi reţinute în mod concret, următoarele acte materiale ale infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, săvârşite în cadrul grupului infracţional organizat, după cum urmează:

1 - la începutul lunii iulie 2002, a racolat-o pe victima A.C.A., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a fi exploatată sexual prin practicarea prostituţiei în diferite bordeluri, urmând ca banii rezultaţi din practicarea prostituţiei să fie împărţiţi între inculpată şi victimă. După ce a ajuns în Germania, victima a fost exploatată prin practicarea prostituţiei de către inc. D.S. împreună cu inc. P.O.I., care împărţeau bani rezultaţi din această activitate, până la sfârşitul lunii octombrie 2002. Deşi victima a vrut să se retragă, inc. D.S. i-a cerut o taxă de răscumpărare de 2.500 - 3.000 euro, dar şi după plata acestei sume de bani inculpata D.S., împreună cu inc. P.O.I. au continuat să o plaseze în diferite bordeluri şi să încaseze banii proveniţi din această activitate. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

2 - la începutul lunii august 2002, a racolat-o pe victima B.A.A., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra într-un bar şi va primi un salariu bun. De asemenea, inc. D.S. s-a ocupat de obţinerea paşaportului în regim de urgenţă şi a cazat-o câteva zile, după care, împreună cu concubinul său, inc. P.O.I., au dus-o în Germania şi au cazat-o iniţial la locuinţa inc. M.A. Ulterior, inc. P.O.I., D.S. şi M.A. au plasat-o pe victimă într-un club, unde a fost obligată să practice prostituţia, până în vara anului 2003. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inc. P.O.I., D.S. şi patronul bordelului.

3 - la începutul lunii august 2002, împreună cu concubinul său inc. P.O.I. a racolat-o pe victima J.A., fostă L., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra într-un bar şi va primi un salariu bun. După aceasta, inc. P.O.I. şi D.S. au dus-o pe victimă în Germania şi au cazat-o iniţial la locuinţa inc. M.A. Ulterior, inc. P.O.I., D.S. şi M.A. au exploatat-o pe victimă prin practicarea prostituţiei.

În drept, faptele inculpatei F.S. care, în cursul anului 2002, a aderat la grupul infracţional organizat, de către inculpaţii: M.A. şi M.C.E., fostă R., I.I.L. (şoferul soţilor M.) şi R.A., fost N.A., fost N.M.A. (fratele făptuitoarei M.C.E.), ce constituia o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii: C.N., P.O.I., I.M., fost C., P.I.I., M.G.C., fost B., L.F., I.V., R.C.M., fost H., Ş.S., fost L., I.O.R. (amanta lui R.A.), I.S. şi O.D., fostă R. şi care împreună (în diferite grupări sau individual) în mod coordonat, au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de "asociere pentru săvârşirea de infracţiuni", prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. şi "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., iar fapta inculpatei F.S. care, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat mai sus, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 3 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de "proxenetism", faptă prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care aceasta urmează să răspundă penal.

Prin urmare, tribunalul va dispune condamnarea inculpatei F.S., la câte o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatei F.S. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, tribunalul va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările şi modalităţile în care au fost săvârşite, descrise detaliat mai sus şi urmarea produsă.

Prin prisma criteriilor menţionate, tribunalul consideră că aplicarea unor pedepse în cuantum de: 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "asociere pentru săvârşirea de infracţiuni", prev. şi pedepsită de art. 323 alin. (1) C. pen., 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu executare în regim de penitenciar, sunt necesare, dar totodată şi suficiente pentru a-şi atinge scopul prevenţiei generale şi reeducarea celei în cauză, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Tribunalul nu va reţine în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante judiciare, în baza art. 74 C. pen.

Cum textul de lege care reglementează regimul sancţionator al infracţiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., reţinute în sarcina inculpatei prevede, în mod expres, interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 C. pen., instanţa va aplica acestuia şi 3 ani pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Întrucât faptele sunt concurente, în cauză urmează a fi aplicate disp. art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul de infracţiuni, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În conformitate cu disp. art. 71 C. pen., vor fi interzise inculpatei, ca pedepse accesorii, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepselor principale.

Tribunalul apreciază că dispoziţiile art. 71 C. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 278/2006, contravin dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Prin ratificarea de către România, prin Legea nr. 30/1994, a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie, aceasta a devenit drept intern potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Constituţie, iar dispoziţiile sale împreună cu întreaga jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului au devenit obligatorii pentru organele judiciare ale statului român.

Prevederile Convenţiei şi ale protocoalelor adiţionale împreună cu jurisprudenţa Curţii formează un bloc de convenţionalitate care este direct aplicabil în sistemul de drept românesc, având forţă constituţională şi supralegislativă, potrivit art. 20 din Constituţia revizuită. Prin urmare, întreaga jurisprudenţa a Curţii a devenit obligatorie pentru România, nu numai cea din hotărârile pronunţate de curte împotriva statului român.

În Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 septembrie 2004, pronunţată în cauza Sabou şi Pârcălab contra României, Curtea a constatat că reglementarea naţională nu corespunde exigenţelor Convenţiei în condiţiile în care interzicerea exercitării drepturilor se aplică în mod automat şi absolut, cu titlu de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoare, în absenţa oricărui control exercitat de către instanţele judecătoreşti, şi fără a lua în considerare tipul infracţiunii şi interesul legitim proteguite în cauză.

Într-o altă hotărâre pronunţată într-o cauză contra României (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Cumpănă şi Mazăre contra României, Hotărârea din 17 decembrie 2004, parag. 117., publicată în "M. Of. al României", partea I, nr. 501 din 14 iunie 2005) Curtea, fără a analiza încălcarea art. 8 din Convenţie, a arătat că: "Pedeapsa aplicată reclamanţilor a fost însoţită de interzicerea tuturor drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. O asemenea interdicţie aplicabilă în dreptul român în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ce priveşte necesitatea, nu este adecvată în cauză şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanţilor."

Curtea a respins astfel în jurisprudenţa sa posibilitatea ca un deţinut să fie decăzut din drepturile sale garantate de Convenţie prin simplul fapt că acesta este încarcerat ca urmare a unei condamnări şi a afirmat că privarea automată de dreptul de vot întemeiată doar pe ceea ce ar putea leza opinia publică nu este compatibilă cu sistemul Convenţiei care recunoaşte toleranţa şi deschiderea spiritului ca fiind caracteristicile unei societăţi democratice.

Prin urmare, considerăm că dispoziţiile art. 71 C. pen., care prevăd interzicerea ope legis, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără un control din partea instanţei, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. respectiv: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, nu sunt conforme exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, de împrejurările concrete ale cauzei, scopul urmărit prin săvârşirea infracţiunilor, urmările socialmente periculoase produse prin săvârşirea infracţiunilor, persoana infractorilor, tribunalul apreciază că în baza art. 71 C. pen. se impune numai interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.: de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, precum şi dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Interzicerea dreptului de a alege nu satisface criteriile învederate mai sus pentru ca tribunalul să dispună interzicerea sa ca pedeapsă accesorie.

De asemenea, nu se poate reţine că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor au fost săvârşite de persoane ce s-au folosit de funcţia pe care o ocupau, pentru a se putea dispune interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

De asemenea, tribunalul reţine că prin Ordonanţa nr. 7/D/P/2004 din 7 decembrie 2006 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Suceava s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de 9.500 euro şi de 9.400 RON ridicate de la inculpatul P.O.I.

Conform art. 163 alin. (1) C. proc. pen., "măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii".

În cauza de faţă inculpatul P.O.I. nu va fi obligat la despăgubiri civile, faţă de acesta nu se va lua măsura de siguranţă a confiscării speciale şi nici pedeapsa amenzii.

Prin urmare, tribunalul va ridica măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 7/D/P/2004 din 7 decembrie 2006 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Suceava asupra sumelor de 9.500 euro şi de 9.400 RON ridicate de la inculpatul P.O.I. şi va dispune restituirea acestora la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 39/2003 şi art. 19 din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 118 lit. e) C. pen., va confisca de la inculpaţii R.A. suma de 10.000 euro în echivalent lei la data plăţii; M.A. suma de 750 euro în echivalent lei la data plăţii şi de la inculpata M.C.E. suma de 750 euro în echivalent lei la data plăţii (din declaraţiile coroborate între ele ale părţilor vătămate nu rezultă cu certitudine, că inculpaţii mai sus menţionaţi, au obţinut şi alte sume în urma traficării şi exploatării victimelor prin prostituţie).

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul constată că părţile vătămate G.F.D., C. (fostă B.) A.A., I.M.A. şi I.C.L. şi I.N. au arătat fiecare că se constituie părţi civile în cauză cu diverse sume de bani reprezentând daune materiale (cu privire la daunele materiale nu au fost făcute niciun fel de precizări sau probe) şi morale pentru prejudiciul suferit.

În condiţiile în care a fost reţinută vinovăţia inculpaţilor în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată tribunalul apreciază că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 şi urm C. civ. în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii R.A., M.C., M.A. şi C.N. (privitor la cererile de acordare de daune morale, suferinţele psihice la care au fost supuse părţile civile pe perioada traficării fiind fără nicio îndoială).

În consecinţă, tribunalul va obliga pe inculpatul R.A. să plătească părţii civile I.M.A. suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale, va obliga pe inculpaţii R.A., M.A. şi M.C.E. în solidar, să plătească părţii civile G.F.D. suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale, va obliga pe inculpaţii C.N., M.A. şi M.C.E., în solidar, să plătească părţii civile I.C.L. suma de 1.000 euro în echivalent lei la data plăţii cu titlu de daune morale şi va obliga pe inculpaţii C.N., M.A. şi M.C.E., în solidar, să plătească părţii civile I.N. suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale.

De asemenea, tribunalul va lua act că părţile vătămate U.A.M., P.L.C., P.L.E., T.F., K.M., I.N., P.Ş.C., J.M., H.R.E., B.A.A., C.M.S., M.A.E., C.E.G., F.C.E., F.C.G., M.M.I., S.I., B.M.G., R.A.M., T.I.M., M.P.I., D.F., U.A.C., J.A., A.C.A., O.C.L. şi I.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii R.A., P.O.I., F. (fostă D.) S., C.N., M.A. şi M.C.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelurilor, inculpaţii P.O.I. şi F.S. au arătat că sentinţa pronunţată este lovită de nulitate absolută, în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., întrucât actele de urmărire penală nu au fost efectuate de către procuror, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 678/2001.

În speţă, majoritatea acestor acte au fost efectuate de către organele poliţiei fără a avea o delegare în acest sens, în condiţiile legii. Chiar şi în faza actelor premergătoare acele dispoziţii trebuiau respectate. Pentru acest temei au solicitat restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale.

În plus, majoritatea actelor au fost efectuate în această fază, înainte de începerea urmăririi penale, ele neputând astfel constitui mijloc de probă întrucât, potrivit art. 224 alin. (3) C. proc. pen., doar procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate fi considerat astfel. Cum actele efectuate înainte de începerea urmăririi penale sunt lovite de nulitate absolută, se impune restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale.

Totodată, au solicitat desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, întrucât la fond judecata s-a desfăşurat cu procedura de citare viciată cel puţin pentru una din părţile vătămate, respectiv A.C.A. Instanţa de fond a citat această parte vătămată, în mod constant, la adresa din România, deşi ea a indicat adresele unde locuieşte în mod stabil, respectiv în Germania şi în Italia.

Pe fond, cu probatoriul administrat nu s-a dovedit că au comis faptele pentru care au fost condamnaţi, în condiţiile în care nu s-au depus diligenţe pentru prezentarea părţilor vătămate în instanţă şi audierea lor, încălcându-se astfel şi dreptul la un proces echitabil prin neefectuarea ascultării nemijlocite.

În plus, au fost lipsiţi de apărare, la data de 18 februarie 2008 avocat C. depunând la dosar o cerere de amânare şi pe care instanţa a ignorat-o, deşi era motivată. Apărătorul ales a fost substituit de către avocat R.C., care era apărător ales al părţii vătămate B.A.A., existând astfel contrarietate de interese, aspect ce poate echivala cu o încălcare a dreptului la apărare.

În acest context cauza a fost soluţionată cu avocaţii din oficiu ai celorlalte părţi, care au asigurat substituirea.

Instanţa de fond nu a asigurat audierea martorei sub acoperire I.M. sub pretextul că aceasta a refuzat să se prezinte la instanţă. De asemenea, martorul asistent D.I. nu a participat la activitatea de recunoaştere după planşe foto, cum s-a reţinut în faza de urmărire penală.

Din conţinutul actelor efectuate prin comisie rogatorie în Germania nu rezultă participarea lor la comiterea faptelor ce li se impută. Unele dintre victime - ex. J.A. - nu au fost audiate, iar altele - ex. M.A.E. - nu l-au indicat pe inculpat ca fiind persoana ce le-a traficat.

Nu se poate reţine în sarcina lor săvârşirea faptei de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, în condiţiile în care din anul 2000 sunt în relaţii de prietenie, iar din lucrările dosarului nu rezultă o organizare a presupusului grup infracţional, cu reguli concrete pentru fiecare membru al său. Nu s-a putut dovedi că au încasat sume de bani de la părţile vătămate.

Au solicitat aşadar achitarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a), c), d) C. proc. pen.

În subsidiar, au solicitat a nu se reţine în sarcina lor comiterea, prin aceleaşi acte materiale, atât a infracţiunii de trafic de persoane, cât şi a celei de proxenetism, întrucât s-ar stabili astfel o dublă răspundere pentru aceeaşi faptă. De altfel, activităţile lor infracţionale s-au finalizat în luna august (pentru inculpată) şi la 1 octombrie 2002 (pentru inculpat) astfel că se impune graţierea pedepselor aplicate pentru infracţiunea de trafic de persoane.

Într-un alt subsidiar au solicitat reducerea pedepselor aplicate, pentru ca, prin prezenţa lor la domiciliu, să-şi poată sprijini familiile.

Inculpaţii M.A. şi M.C.E. au solicitat achitarea lor, conform dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu au comis faptele ce li se impută, la dosar nefiind probe care să înlăture prezumţia de nevinovăţie de care se bucură.

Astfel, nu se poate vorbi despre existenţa unu grup infracţional, în condiţiile în care nu există reguli de acţiune şi o organizare specifică.

De asemenea, în sarcina lor nu poate fi reţinută săvârşirea concomitentă a infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, una excluzând-o pe cealaltă.

Inculpatul C.N. a solicitat achitarea sa, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu a comis infracţiunile ce i se impută. De asemenea, în mod greşit s-a reţinut în sarcina lui comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, întrucât presupusa activitate infracţională a fost comisă anterior anului 2003, când a apărut Legea nr. 39. Din probatoriul efectuat în cauză nu rezultă că a săvârşit faptele ce i se impută.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor stabilite în sarcina sa.

Inculpatul R.A. a solicitat achitarea, în baza disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că nu sunt la dosar probe din care să rezulte comiterea faptelor. Nu a existat un grup infracţional cu o organizare specifică şi nu s-a dovedit că părţile vătămate ar fi fost racolate prin modalităţile cerute de lege, condiţie impusă de norma care incriminează traficul de persoane.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Au susţinut inculpaţii P.O.I. şi F.S. că, la dezbaterile asupra fondului cauzei, apărătorul ales a fost substituit de către avocat R.C., care era apărător ales al părţii vătămate B.A.A., existând astfel contrarietate de interese, aspect ce constituie o încălcare a dreptului la apărare.

Or, din analiza Încheierii de dezbateri din data de 18 februarie 2009 rezultă că, pe lângă avocat R.C., în favoarea inculpaţilor a pus concluzii şi apărătoarea din oficiu C.E. În plus, la dosarul cauzei au fost depuse, de către apărătorul titular al celor doi inculpaţi, avocat C.P., concluzii scrise.

Aşadar, nu se poate reţine că cei doi inculpaţi au fost lipsiţi de apărare, pentru a fi dată nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu efect trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei ce a pronunţat soluţia atacată, astfel cum inculpaţii au solicitat.

Cât priveşte o eventuală lipsă de procedură cu partea vătămată A.C.A., aceasta constituie o cauză de nulitate relativă, care poate fi invocată exclusiv de către aceasta şi în condiţiile prevăzute de 197 alin. (4) C. proc. pen., cerinţe neîndeplinite în speţă.

Pe fondul cauzei, constată Curtea că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat.

Inculpaţii apelanţi au comis faptele reţinute în sarcina lor în împrejurările stabilite de prima instanţă şi pe larg expuse în considerentele sentinţei penale atacate.

Este real că, potrivit art. 66 C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia. În cazul când există probe de vinovăţie, acesta are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Or, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care au fost condamnaţi de prima instanţă, fiind întrunite elementele lor constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective.

Aşadar, cererile de achitare pentru temeiurile indicate în motivele de apel anterior expuse nu pot fi primite, nefiind întemeiate, întrucât inculpaţii nu au putut combate probele de vinovăţie existente.

Relativ la criticile aduse materialului probator aflat la dosar, Curtea de Apel Suceava constată că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori. Aceste dispoziţii legale reglementează expres şi limitativ cazurile de nulitate absolută ale actelor efectuate de către organele judiciare pe parcursul procesului penal.

Or, cele invocate de către inculpaţi relativ la nulitatea unora dintre actele de urmărire penală efectuate în faza actelor premergătoare (cu respectarea însă a prevederilor alin. (2) al art. 224 C. proc. pen.) şi fără o menţionare expresă a lor în conţinutul unui proces-verbal întocmit în conformitate cu alin. (3) al art. 224 C. proc. pen., ori ulterior, pe parcursul urmăririi penale, de către organele de cercetare penală, fără autorizarea procurorului care a efectuat urmărirea penală, nu se circumscriu sferei reglementate de dispoziţiile procedural - penale anterior menţionate.

Este real că o parte dintre actele de urmărire penală, constând în audieri ale unor părţi vătămate, recunoaşteri de către acestea, din fotografii, a altor părţi vătămate cu care au locuit sau au fost exploatate împreună ori a inculpaţilor din prezenta cauză au fost efectuate în faza actelor premergătoare. Ori, după cum rezultă din procesele-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, s-a procedat ulterior începerii urmăririi penale la căutarea acestora, în vederea reaudierii lor, demers care s-a dovedit însă obiectiv imposibil, fiind plecate în străinătate, fără a li se cunoaşte o reşedinţă stabilă.

Din analiza declaraţiilor părţilor vătămate aflate la dosarul de urmărire penală reiese că acestea au fost audiate/reaudiate de către procuror, atât în faza actelor premergătoare, cât şi după începerea urmăririi penale.

În plus, se impune a se constata că audierea lor s-a reîncercat atât în faza de judecată în primă instanţă, cât şi în faza de judecată a apelului, toate diligenţele depuse de instanţe rămânând însă fără vreun rezultat concret datorită lipsei lor prelungite de la domiciliu şi neprezentării adresei lor exacte.

Totodată, trebuie avut în vedere că aceste mijloace de probă anterior analizate nu sunt singurele în baza cărora s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor, ci ele au fost coroborate cu adresele emise de punctele de frontieră privind părăsirea de către părţile vătămate a teritoriului României, în care se menţionează nu doar datele de ieşire, ci şi persoanele cu care au călătorit, incluzând aici alte părţi vătămate, dar şi unul sau mai mulţi inculpaţi, precum şi cu înscrisurile reprezentând răspunsuri la comisia rogatorie efectuată în Germania, conţinând declaraţii de martor ale unor părţi vătămate din prezenta cauză.

Aşadar, interpretând coroborat întreg materialul probator efectuat în cauză, nu se poate reţine că prin efectuarea actelor criticate de către inculpaţi ca fiind întocmite cu nerespectarea unor dispoziţii legale s-a cauzat acestora vreo vătămare care nu putea fi în vreun fel înlăturată.

Relativ la aspectul că prin neaudierea părţilor vătămate în instanţă, oral, public şi contradictoriu, s-ar fi adus atingere dreptului inculpaţilor la un proces echitabil, acesta nu poate fi privit ca un temei al nulităţii materialului probator astfel obţinut, în condiţiile în care prezenţa lor în instanţă nu este obligatorie, ca în cazul persoanelor care au calitatea de martor.

Aşadar, cu probele administrate în cauză, astfel cum au fost arătate mai sus, precum şi pe larg expuse de către prima instanţă prin indicarea explicită a lor ori în cadrul prezentării situaţiei de fapt relativ la fiecare dintre părţile vătămate, Curtea constată că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor există în materialitatea lor şi au fost comise de către aceştia cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa infracţiunilor.

Au susţinut inculpaţii că nu se poate reţine că activitatea ilicită pretins a fi desfăşurată s-ar circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni ori a celei de constituire/aderare/sprijinire de grup infracţional organizat, în condiţiile în care nu se poate vorbi despre o organizare, cu statusuri şi roluri bine determinate, ale celor aici implicaţi.

Or, din materialul probator administrat în cauză reiese că aceştia, individual sau colectiv, cu schimbarea rolurilor avute în funcţie de situaţia concretă, printr-o sistematică şi continuă colaborare între ei, au racolat, transportat, cazat, plasat în bordeluri şi exploatat victimele prin practicarea prostituţiei.

Acestea erau racolate de unul sau mai mulţi inculpaţi (un foarte important rol în acest sens având R.A., M.C.E. şi C.N., implicaţi fiind însă şi ceilalţi), transportate, separat sau cu alte victime (un rol important avându-l aici inculpata M.C.E., dar şi inculpaţii R.A. şi P.O.I.), fiind preluate în Germania de către inculpaţii M.A. şi M.C.E. şi plasate în bordeluri de către inculpaţii M.A. şi R.A., supravegheate fiind de inculpaţii R.A., M.A. şi M.C.E., dar şi de inculpata F.S.

Între aceşti inculpaţi existau relaţii de colaborare, victimele intrând, pe parcursul întregului traseu (de la plecarea din ţară şi până la încetarea activităţilor la care au fost supuse) în supravegherea şi exploatarea unuia sau mai multora dintre aceştia, ei împărţind ulterior profitul rezultat.

Aşadar, chiar dacă au existat unele mutaţii în activitatea infracţională caracteristică fiecăruia dintre inculpaţi pe parcursul funcţionării asocierii, buna lor colaborare, exercitată cu intenţie de către părţile implicate (şi care prin ea însăşi presupune o coordonare şi o punere la punct a detaliilor activităţii fiecăruia dintre membrii grupării) a fost cea care a condus la rezultatele scontate. Fiecare dintre inculpaţi a intrat în relaţii de colaborare cu ceilalţi, dar şi cu alte persoane, cu privire la care s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea cauzei, urmând ca cercetările să fie continuate (exemplificăm aici pe numiţii I.M., I.V., M.G.C., R.C.M.).

În ceea ce o priveşte pe inculpata F.S., aceasta a aderat la grupul format de către inculpaţii M.A. şi M.C.E., numitul I.I.L. (şoferul soţilor M.) şi inculpatul R.A.

Aşadar, rezultă că faptele anterior analizate întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele lor constitutive.

Cum activitatea inculpaţilor F.S. şi P.O.I. a încetat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003 (publicată la 21 ianuarie 2003 şi intrată în vigoare în 30 de zile de la data publicării ei) respectiv sfârşitul lunii octombrie 2002, incluzând aici şi activitatea de supraveghere a victimelor, cu împărţirea profitului rezultat din exploatarea lor, în mod corect în sarcina lor a fost reţinută infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

Relativ la ceilalţi inculpaţi, activitatea lor s-a prelungit după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, motiv pentru care temeinic a reţinut prima instanţă aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Referitor la comiterea de către inculpaţi a infracţiunilor de trafic de persoane, respectiv proxenetism, se impun a fi făcute unele nuanţări şi precizări faţă de cele stabilite de către prima instanţă.

Astfel, cât priveşte inculpatul R.A., dintre victimele reţinute a fi implicate în activitatea sa infracţională, I.M., M.M.I., F.C.E., U.A.C. şi F.C.G. au cunoscut că urmează a fi exploatate prin practicarea prostituţiei. Celelalte victime au fost racolate şi transportate până la destinaţie prin inducerea în eroare asupra naturii activităţii pe care urmau să o desfăşoare, fiind apoi forţate (constrânse moral ori fizic) să practice prostituţia.

Aşadar, sfera de cuprindere a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen. se circumscrie activităţii desfăşurate în legătură cu cele dintâi părţi vătămate, cea vizând restul victimelor circumscriindu-se infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, ambele comise în formă continuată.

Relativ la inculpata M.C.E., dintre victimele reţinute a fi implicate în activitatea sa infracţională, numitele M.M.I., F.C.E., A.C.A., C.C.G., O.C.L., C.M.S., P.L.E., T.F. şi B.M.G., comiterea actelor materiale vizându-le pe acestea urmează a fi înlăturată din sarcina inculpatei, având în vedere că prin Hotărârea din 15 octombrie 2004 Judecătoriei Teritoriale Cottbus pronunţată în Dosar nr. 24 KLS 2/04, aceasta a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare condiţionată pe termen de 2 ani, pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. german.

Această hotărâre a fost recunoscută prin Sentinţa nr. 301 din 3 mai 2011 a Judecătoriei Suceava, pronunţată în Dosar nr. 4349/314/2011.

Aşadar, pentru actele materiale anterior menţionate Curtea va constata existenţa autorităţii de lucru judecat, nemaiputând fi reţinute în sarcina inculpatei la stabilirea întinderii activităţii sale infracţionale.

Numita F.A.M., conform declaraţiei sale, a sosit în Germania la data de 29 ianuarie 2003, nepracticând prostituţia. Cum nu există probe că ar fi fost în vreun fel racolată de către inculpată în acest sens, Curtea nu va reţine în sarcina ei nici prezentul act material.

Celelalte victime rămase au fost induse în eroare asupra naturii activităţii pe care urmau să o desfăşoare şi au fost forţate să practice prostituţia.

Aşa fiind, sferei de cuprindere a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen. se circumscrie activitatea desfăşurată în legătură cu cele două părţi, cea vizând celelalte victime circumscriindu-se infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, ambele comise în formă continuată, elementele lor constitutive fiind întrunite atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.A., dintre victimele reţinute a fi implicate în activitatea sa infracţională, numitele M.M.I., A.C.A., F.C.E., C.C.G. şi F.C.G. au cunoscut activitatea ce urmau să o desfăşoare.

Cum prin aceeaşi hotărâre pronunţată de Judecătoria Cottbus a fost condamnat şi inculpatul pentru comiterea, printre altele, a infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată vizând aceleaşi victime reţinute şi în sarcina inculpatei M.C.E., hotărârea fiind recunoscută de Judecătoria Suceava, actele materiale aferente vor fi înlăturate de către instanţă, dată fiind autoritatea de lucru judecat.

Aceeaşi discuţie comportă şi cazul victimei R.A.M.

Privitor la inculpatul C.N., acesta a fost implicat în activitatea legată de victimele I.N. şi U.A.M., ambele induse în eroare asupra activităţii pe care urmau să o desfăşoare după ajungerea lor la destinaţie.

În ceea ce priveşte victima I.C.L., inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa nr. 52 LS 220 Dosar. 3055/04 (19/06) pronunţată de Judecătoria Sentftenberg, Germania din data de 27 aprilie 2006 la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Această hotărâre a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 565 din data de 28 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în Dosar nr. 7900/285/2010*.

Prin urmare, constatându-se autoritatea de lucru judecat, acest act material nu va mai fi reţinut în sarcina inculpatului.

Privitor la inculpatul P.O.I., dintre victimele implicate în activitatea sa infracţională, numitele M.M.I. şi A.C.A. cunoşteau că urmează a practica prostituţia în Germania, în timp ce celelalte victime au fost induse în eroare asupra naturii activităţilor ce urmau să le desfăşoare şi forţate apoi (prin constrângere fizică ori morală) să procedeze în conformitate cu interesele celor care le exploatau.

Inculpata F.S. a racolat-o pe victima A.C.A., la două date diferite (iulie 2002, respectiv octombrie 2002), fiind condusă în Germania pentru practicarea prostituţiei, aspect cunoscut în prealabil şi acceptat de către partea vătămată.

Această activitate se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. (în formă continuată).

Cum victimele B.A.A. şi J.A. nu au cunoscut activitatea pe care urmau să o practice pe teritoriul statului german, încadrarea juridică a faptei astfel comise o constituie infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în formă continuată).

În ceea ce priveşte infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, având în vedere datele la care activitatea ilicită pentru fiecare dintre aceştia s-a finalizat, precum şi sfera de cuprindere a Legii nr. 543/2002, nu se poate reţine că pentru vreuna dintre sancţiunile aplicate ei pot beneficia de graţierea pedepselor.

Având în vedere toate cele mai sus expuse relativ la activităţile infracţionale reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi, dar şi prin prisma modului şi mijloacelor de comitere a faptelor, urmărilor produse şi elementelor care caracterizează persoana şi conduita acestora, apreciază Curtea că:

- privitor la inculpata M.C.E., o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane este necesară, dar totodată şi suficientă pentru atingerea scopului ei preventiv-educativ.

Urmează ca pedeapsa rezultată ca efect al aplicării disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., de 6 ani închisoare, să fie executată în regim privativ de libertate.

- privitor la inculpatul M.A., o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane este necesară, dar totodată şi suficientă pentru atingerea scopului ei preventiv-educativ.

Urmează ca pedeapsa rezultată ca efect al aplicării art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., de 7 ani închisoare, să fie executată în regim privativ de libertate.

- privitor la inculpatul R.A., o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane este necesară, dar totodată şi suficientă pentru atingerea scopului ei preventiv-educativ.

Urmează ca pedeapsa rezultată ca efect al aplicării art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., de 9 ani închisoare, să fie executată în regim privativ de libertate.

Celelalte pedepse stabilite în sarcina acestor inculpaţi au fost just şi proporţional individualizate, totodată nejustificându-se reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante judiciare, dată fiind importanta şi ampla lor contribuţie în ansamblul infracţional.

Relativ la ceilalţi inculpaţi, date fiind bunul lor comportament în societate avut anterior comiterii infracţiunilor, dar şi activitatea ilicită mai restrânsă, în favoarea lor se justifică a fi reţinută circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) C. pen.

- privitor la inculpatul C.N., stabilirea unor pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) teza II din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., este necesară, dar totodată şi suficientă pentru a-şi atinge scopul educativ-preventiv.

Pedepsele aici stabilite nu vor putea fi contopite cu vreo altă pedeapsă aplicată aceluiaşi inculpat pentru comiterea unei/unor infracţiuni concurente, avându-se în vedere stadiul procesual în care cauza se află.

- privitor la inculpatul P.O.I., o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., şi de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., sunt necesare, dar totodată şi suficiente pentru a-şi atinge scopul educativ-preventiv.

Urmează ca pedepsele rezultate ca efect al aplicării art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. (fără adăugarea vreunui spor) să fie executate de către aceşti doi inculpaţi în regim privativ de libertate.

- privitor la inculpata F.S., o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., sunt necesare, dar şi totodată şi suficiente pentru a-şi atinge scopul educativ-preventiv.

Apreciind că scopul pedepsei rezultate prin contopirea sancţiunilor anterior arătate poate fi atins şi fără executare, pronunţarea hotărârii de condamnare constituind un avertisment serios pentru inculpată, date fiind toate împrejurările cauzei şi persoana acesteia (ea prezentându-se la fiecare termen de judecată înaintea instanţei de apel şi având un copil minor în întreţinere), îndeplinite fiind şi celelalte cerinţe ale art. 86¹ C. pen., Curtea va dispune suspendarea sub supraveghere a executării, stabilind un termen de încercare de 6 ani, în condiţiile art. 86² C. pen.

În sarcina inculpatei vor fi instituite măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86³ C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 359 C. proc. pen., instanţa va atrage atenţia inculpatei asupra disp. art. 86⁴ C. pen. ce se referă la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate în cazul comiterii, în interiorul termenului de încercare, a unei noi infracţiuni.

În baza prevederilor art. 71 alin. (5) C. pen., va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Cât priveşte inculpatul P.O.I., din pedeapsa aplicată instanţa va deduce, în conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen., durata reţinerii din data de 5 decembrie 2006, omis a fi dispusă de către prima instanţă.

În latura civilă a cauzei, a constatat Curtea de Apel Suceava că părţile vătămate constituite părţi civile, I.A.M., G.F.D. şi I.C.L. au renunţat la pretenţiile civile solicitate.

În aceste împrejurări Curtea va înlătura dispoziţiile de obligare a:

- inculpatului R.A. la plata de despăgubiri civile către partea civilă I.A.M.

- inculpaţilor R.A., M.C.E. şi M.A. la plata de despăgubiri civile către partea civilă G.F.D.

- inculpaţilor C.N., M.C.E. şi M.A. la plata de despăgubiri civile către partea civilă I.C.L.,

luând act de manifestarea de voinţă a părţilor civile anterior menţionate.

Relativ la părţile vătămate I.N., suma stabilită în favoarea ei cu titlu de daune morale este justificată, date fiind suferinţele psihice încercate.

Pentru considerentele arătate, Curtea de Apel Suceava, constatând întemeiate apelurile declarate de inculpaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., le va admite şi va desfiinţa în parte sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, va proceda în sensul celor mai sus arătate.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 23 din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii M.C.E., M.A., R.A., C.N., P.O.I. şi F.S. împotriva Sentinţei penale nr. 74 din data de 11 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 1326/86/2007.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată şi, în rejudecare:

S-a înlăturat, relativ la fiecare dintre inculpaţi, aplicarea disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen.

A fost condamnată inculpata M.C.E., fostă R., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., la pedeapsa principală de 6 ani închisoare (în loc de 8 ani închisoare).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite de către prima instanţă pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003 şi de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu cea stabilită prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea, inculpata urmând să execute în final pedeapsa principală de 6 (şase) ani închisoare.

A fost condamnat inculpatul M.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare (în loc de 8 ani închisoare).

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite de către prima instanţă pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003 şi de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu cea stabilită prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală de 7 (şapte) ani închisoare.

A fost condamnat inculpatul R.A., fost N.M.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., la pedeapsa principală de 9 ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare).

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite de către prima instanţă pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003 şi de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu cea stabilită prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare.

A fost condamnat inculpatul C.N., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) teza II din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare (în loc de 5 ani închisoare).

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare (în loc de 5 ani închisoare).

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare.

A fost condamnat inculpatul P.O.I., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare (în loc de 3 ani închisoare).

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (în loc de 5 ani închisoare).

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare (în loc de 3 ani închisoare).

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.O.I. durata reţinerii din 5 decembrie 2006.

A fost condamnată inculpata F.S., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare (în loc de 3 ani închisoare).

A fost condamnată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare (în loc de 5 ani închisoare).

A fost condamnată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare (în loc de 3 ani închisoare).

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, inculpata urmând să execute în final pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpată, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În temeiul art. 86³ C. pen., condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava, la datele stabilite de către acesta;

- b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

S-a înlăturat din aceeaşi sentinţă, dispoziţiile de obligare a:

- inculpatului R.A. la plata de despăgubiri civile către partea civilă I.A.M.

- inculpaţilor R.A., M.C.E. şi M.A. la plata de despăgubiri civile către partea civilă G.F.D.

- inculpaţilor C.N., M.C.E. şi M.A. la plata de despăgubiri civile către partea civilă I.C.L.

A luat act că părţile civile I.A.M., I.C.L. şi G.F.D. au renunţat la pretenţiile civile solicitate.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 1.600 RON reprezentând onorarii avocaţi oficiu inculpaţi R.A., M.C.E., M.A. şi C.N. se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii R.A., P.O.I., F. (fostă D.) S., C.N., M.A. şi M.C.E.

La dosarul instanţei de recurs, prin Adresa din 1 februarie 2013 a Primăriei Oraşului Liteni, judeţul Suceava, s-a comunicat documentaţia primită de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date cu nr. A36652362, înregistrată sub nr. 10038 din 31 ianuarie 2013, din care rezultă că numitul M.A. a decedat la data de 29 octombrie 2012 în localitatea Spremberg - Germania.

În raport de cele sus-menţionate, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de inculpatul nominalizat, numitul M.A., şi va dispune casarea în parte atât a deciziei penale recurate, cât şi a Sentinţei penale nr. 74 din 11 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1326/86/2007, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A., faţă de care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C.pen şi proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Urmează a menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei care nu contravin prezentei hotărâri.

În recursul declarat de inculpata M.C.E., hotărârile atacate au fost criticate prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 15 teza I C. proc. pen., arătând că aceasta a fost deja condamnată în Germania pentru aceleaşi fapte pentru care este judecată în prezenta cauză.

Un alt caz de casare comun atât pentru recurenta inculpată M.C.E. cât şi pentru recurentul inculpat R.A. îl reprezintă cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., considerând că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel nu au motivat hotărârile pronunţate şi, în acest sens se arată că instanţa de fond a reprodus rechizitoriul fără a analiza toate probele administrate în cauză şi faptele sub toate aspectele, iar instanţa de apel s-a limitat la a afirma că instanţa de fond a soluţionat în mod corect şi legal cauza, fără a motiva hotărârea pronunţată din propriul punct de vedere.

Un alt motiv comun de recurs invocat de recurenţii inculpaţi R.A. şi M.C.E. se întemeiază pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., acesta considerând că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este contrară legii pentru că instanţele de fond şi de apel nu au avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 678/2001 privind dubla calitate a victimelor, şi anume de martori şi părţi vătămate, sens în care se mai arată că în cauză au fost audiate numai o parte dintre părţile vătămate, iar declaraţiile acestora nu confirmă întocmai acuzaţiile aduse.

De asemenea, se poate observa că prin Încheierea de şedinţă din 10 februarie 2010 instanţa de apel a pus în vedere părţii vătămate O.C. să depună la dosar o declaraţie notarială privind situaţia de fapt, încălcând astfel principiul nemijlocirii administrării probatoriului, principiu ce asigură posibilitatea instanţei de a-şi forma o opinie directă şi corectă.

Un ultim caz comun de casare invocat de către ambii recurenţi inculpaţi nominalizaţi îl reprezintă cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., apreciind că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au aplicat pedepse mult prea mari în raport de circumstanţele personale ale inculpaţilor şi în raport de contribuţia efectivă a fiecăruia şi prin aceasta la stabilirea pedepselor aplicate recurenţilor inculpaţi R.A. şi M.C.E. instanţele sus-menţionate au nesocotit dispoziţiile art. 72 raportat la art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) şi c) C. pen.

În cazul recurentei inculpate M.C.E. trebuia apreciat faptul că aceasta a fost condamnată în Germania pentru aceleaşi fapte, a executat 7 luni de închisoare, iar în final a primit o pedeapsă cu suspendare datorită circumstanţelor personale, precum şi a situaţiei în care se află copilul acesteia, inclusiv în motivarea hotărârii arătându-se că are un copil aflat în stare de comă permanentă de 11 ani, iar încarcerarea acesteia ar echivala cu condamnarea la moarte a acestui copil.

Şi cu privire la situaţia recurentului inculpat R.A., se pretinde că instanţele au aplicat o pedeapsă mult prea mare în raport de circumstanţele reale şi personale, mai ales că la dosar sunt declaraţii de părţi vătămate din care rezultă fără dubiu că acestea nu l-au cunoscut şi că faptele de trafic de persoane nu au fost săvârşite de către acesta.

În recursurile declarate de inculpaţii P.O.I., F. (fostă D.) S., ambele hotărâri au fost atacate, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., considerând că ambele instanţe au omis să motiveze hotărârile de condamnare, în condiţiile în care art. 356 lit. c) C. pen. prevede în mod expres că instanţele trebuie să analizeze toate probele administrate în cauză.

Astfel, se consideră că prima instanţă a reprodus rechizitoriul cu toate că în cursul judecăţii au fost audiate o parte dintre părţile vătămate care au arătat că declaraţiile date în cursul urmăririi penale nu corespund adevărului, iar instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la toate motivele de apel invocate, limitându-se la a aprecia că situaţia de fapt reţinută în sentinţa instanţei de fond este corectă şi că hotărârea este legală şi temeinică.

Faţă de situaţia expusă acesta a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Totodată, o altă critică a deciziei atacate vizează nelegalitatea acesteia, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., arătând că instanţa de apel nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 678/2001 care prevăd că victimele infracţiunii de trafic de persoane au dublă calitate în procesul penal, acestea având calitatea atât de părţi vătămate cât şi de martori.

În acest sens s-a arătat că dispoziţiile indicate derogă de la dispoziţiile prevăzute de art. 82 C. proc. pen. care instituie o incompatibilitate între calitatea de parte vătămată şi cea de martor, situaţie în care instanţele anterioare aveau obligaţia de a audia părţile vătămate în calitate de martori.

Mai mult, în cursul desfăşurării procesului penal, în faza procesuală a apelului, instanţa a dispus prin Încheierea de şedinţă din data de 10 februarie 2010 citarea părţii vătămate O.C. cu menţiunea de a depune la dosar o declaraţie autentificată cu privire la situaţia de fapt, încălcând astfel dispoziţiile imperative ale art. 289 C. proc. pen., dispoziţii ce instituie principiul nemijlocirii administrării probelor.

Un alt caz de casare invocat de către recurenţii inculpaţi P.O.I. şi F.S. este cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., pretinzând că ambele instanţe au comis o gravă eroare de fapt ce a condus la condamnarea inculpaţilor nominalizaţi.

Cu privire la infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni se arată că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpaţii sus-indicaţi au aderat la un astfel de grup, existând o contradicţie evidentă între probele administrate în cauză şi situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu şi preluată de către instanţele anterioare, fapt pentru care se impune achitarea inculpaţilor pentru această infracţiune în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte faptele prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 C. pen. şi cea prevăzută de art. 329 C. pen. reţinute în sarcina inculpaţilor, s-a arătat că ambele instanţe nu au ţinut seama că între cele două infracţiuni există deosebiri substanţiale, atâta timp cât valorile sociale ocrotite de lege sunt diferite, iar elementele constitutive ale infracţiunii sunt diferite, în condiţiile în care pentru infracţiunea de trafic de persoane elementul constrângerii este obligatoriu, în timp ce pentru infracţiunea de proxenetism nu se prevede un astfel de element şi în atare situaţie nu pot fi reţinute aceleaşi acte materiale pentru infracţiunea de trafic de persoane şi pentru infracţiunea de proxenetism.

Se mai arată că deşi în actul de inculpare se arată că este vorba de peste 40 de persoane ce au fost supuse traficului în realitate s-au administrat probe doar pentru şase acte materiale săvârşite de inculpatul P.O.I. şi două acte materiale săvârşite de inculpata F.S.; iar pentru reţinerea unei infracţiuni în formă continuată trebuie ca fiecare act material să întrunească elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni, fiind necesar ca fiecare act material individual să fie dovedit prin probele administrate în cauză, acesta considerând că actele materiale reţinute în sarcina inculpaţilor nu au fost dovedite.

Se susţine că pentru primul act material, privind pe partea vătămată K.M., instanţele anterioare nu au ţinut cont de declaraţia acesteia din faţa organelor de urmărire penală din care rezultă că o altă persoană a fost cea care a săvârşit actele materiale ale infracţiunii de trafic de persoane, inculpatul P.O.I. neavând nicio contribuţie la săvârşirea acestei infracţiuni; iar pentru al doilea act material privind pe partea vătămată M.M.I. de asemenea nu rezultă participaţia inculpatului P.O.I., singura activitate a acestuia fiind de transport a acestei părţi vătămate, fără însă a exista legătură între această activitate şi infracţiunea de trafic de persoane în condiţiile în care, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane este necesar ca să existe intenţia făptuitorului, ori inculpatul nu a efectuat transportul acesteia cu intenţia de a trafica partea vătămată.

Astfel, din examinarea declaraţiei părţii vătămate A.C.A., pentru al treilea act material, rezultă în mod evident lipsa de implicare a inculpatului P.O.I., precum şi a inculpatei F.S. în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Totodată, pentru cel de-al patrulea act material, partea vătămată B.A.A. a arătat, prin declaraţia dată în faţa instanţei, că inculpatul P.O.I. nu a avut nicio implicare în săvârşirea infracţiunii, dar a fost constrânsă să formuleze plângere pentru că subcomisarul M.M. a ameninţat-o că îi va reţine participaţia sub forma complicităţii la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane dacă nu depune plângere.

Concomitent, la al cincilea act material, partea vătămată J.A. nu a fost audiată în faza urmăririi penale, inculpatul nominalizat fiind condamnat în baza unor procese-verbale aflate la filele 130 - 131 din volumul 4 de urmărire penală, procese-verbale din conţinutul cărora rezultă aspectul că partea vătămată a părăsit ţara împreună cu inculpatul. Astfel, condamnarea inculpatului se bazează pe o simplă presupunere în condiţiile în care art. 345 alin. (2) C. proc. pen. prevede în mod expres că o soluţie de condamnare se poate pronunţa doar atunci când există probe certe, iar pentru a acoperi acest impediment din faza de urmărire penală, prin mijloace neprocedurale, instanţa de fond a dispus ataşarea la dosar a unei declaraţii autentificate, semnată de partea vătămată, declaraţie din care reiese faptul că inculpatul P.O.I. nu a avut nicio participaţie de natură penală.

În fine, pentru al şaselea act material există o îndoială rezonabilă care operează în favoarea inculpatului sus-indicat în condiţiile în care partea vătămată nu a fost audiată în faţa instanţei de judecată, iar declaraţia de la urmărire penală a fost contestată de către inculpat şi deşi se vorbeşte despre 40 de părţi vătămate şi de acte materiale, acestea nu sunt determinate, astfel încât nu se poate reţine săvârşirea de către inculpaţi a acestora.

Concluzionând, recurenţii inculpaţi P.O.I. şi F.S., pe fondul schimbării încadrării juridice într-o singură infracţiune de trafic de persoane, solicită instanţei admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi rejudecând să se dispună achitarea lor în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte un element constitutiv al infracţiunii.

În subsidiar, se invocă cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., considerând că pedepsele aplicate au fost greşit individualizate în raport de circumstanţele personale ale inculpaţilor ce ar fi trebuit să determine aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

În raport de cele învederate se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi rejudecând să facă aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) şi c) C. pen., aplicând inculpaţilor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, iar cu privire la modalitatea de executare să facă aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Aceiaşi recurenţi-inculpaţi P.O.I., F. (fostă D.) S. au invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen., susţinând că dezbaterile în fond s-au desfăşurat în lipsa apărătorului ales al inculpaţilor P.O.I. şi F.S., avocat P.C., acesta formulând o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare întrucât în aceeaşi dată asigura apărarea într-o cauză la Satu Mare, în acest sens depunând înscrisuri doveditoare şi în mod inexplicabil instanţa a dispus respingerea cererii, considerând cererea ca neîntemeiată, dispunând ca interesele celor doi inculpaţi să fie asigurate de avocat R.C., acesta asigurând apărarea şi pentru partea vătămată B.A., iar după ce acest avocat a pus concluzii în fond pentru inculpaţii P.O.I. şi F.S., instanţa a constatat că există contrarietate de interese şi că nu poate susţine interesele inculpaţilor, desemnând astfel un alt apărător, fără a acorda cele trei zile, prevăzute de lege, necesare studierii cauzei şi pregătirii apărării.

Or, ca dovadă că nu a pregătit apărarea în vederea acordării unei apărări pertinente este şi faptul că acesta a renunţat la probele solicitate de apărătorul ales şi admise de instanţă cu un termen în urmă, printre probele solicitate şi admise fiind şi audierea martorei sub acoperire I.M., precum şi audierea altor martori.

Această procedură a instanţei de fond echivalează practic cu o lipsă de apărare a inculpaţilor, aspect ce atrage casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei pentru efectuarea cercetării judecătoreşti cu respectarea drepturilor fundamentale ale inculpaţilor.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., se arată că iniţial s-a vorbit de 40 de părţi vătămate, dar s-au administrat probe pentru un număr de 33 părţi vătămate, dintre acestea 24 de părţi vătămate nu au fost audiate în faţa instanţei, iar 9 dintre acestea nu au fost audiate nici de către organele de urmărire penală, situaţie în care consideră că nu a fost efectuată o cercetare judecătorească corespunzătoare.

Cu privire la recurenta inculpată F.S., se indică că partea vătămată J.A. nu a fost audiată nici la urmărirea penală şi nici de către instanţa de fond, partea vătămată A.C.A. nu a fost audiată de către instanţa de fond; iar partea vătămată B.A.A. a fost audiată la urmărirea penală de către ofiţeri ce nu au avut delegaţie în acest sens.

Cu privire la recurentul inculpat P.O.I. sunt şase părţi vătămate, dintre acestea au fost audiate doar două de către instanţa de fond, iar dintre cele patru neaudiate două nu au fost audiate nici la urmărirea penală.

Or, cu toate că nu au fost administrate probe suficiente în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond, s-au solicitat de către apărătorul ales al inculpaţilor administrarea de probe în faţa instanţei de apel, însă instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la aceste solicitări, aspect care echivalează cu nepronunţarea asupra unor cereri esenţiale.

În recursul declarat de inculpatul C.N. se solicită casarea hotărârilor atacate şi rejudecând în fond să dispună, cu reţinerea circumstanţelor atenuante, condamnarea la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Deşi, în recursul inculpatului ultim nominalizat nu s-a indicat şi pretinderea incidenţei cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., care să aibă drept consecinţă solicitarea dispunerii unei soluţii de achitare, totuşi cu ocazia dezbaterilor orale, acesta a susţinut că nu a făcut trafic de persoane, transporta cauciucuri uzate din Germania în România, iar una dintre părţile vătămate era chiar nepoata sa, situaţie în care ar fi de neconceput ca acesta să fi fost de acord să o transporte în Germania pentru a fi supusă exploatării sexuale şi de altfel împotriva sa nu sunt probe concludente, la dosar fiind doar câteva convorbiri telefonice, declaraţiile a două părţi vătămate şi declaraţiile celorlalţi inculpaţi.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate de inculpaţii R.A., P.O.I., F. (fostă D.) S., C.N. şi M.C.E. împotriva Deciziei penale nr. 23 din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de cazurile de casare deja arătate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că totalitatea recursurilor promovate de inculpaţii nominalizaţi se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Cu referire la motivul comun de critică invocat de totalitatea recurenţilor inculpaţi deja menţionaţi R.A., P.O.I., F. (fostă D.) S., C.N. şi M.C.E., prin care se pretinde incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., considerând că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu au motivat hotărârile pronunţate, întrucât instanţa de fond a reprodus rechizitoriul fără a analiza toate probele administrate în cauză şi faptele sub toate aspectele, iar instanţa de apel s-a limitat la a afirma că instanţa de fond a soluţionat în mod corect şi legal cauza, fără a motiva hotărârea pronunţată din propriul punct de vedere, Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia.

Aceasta, deoarece se are în vedere că instanţa de fond a Tribunalului Suceava a procedat la o examinare minuţioasă a tuturor probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi cele ce au fost administrate direct şi nemijlocit de aceasta şi în consecinţă a descris cu o suficientă amplitudine situaţia de fapt imputată în sarcina fiecăruia dintre recurenţii inculpaţi deja nominalizaţi în cuprinsul filelor 10 - 50 inclusiv, din hotărârea pronunţată; iar în cuprinsul filelor 50 - 58 inclusiv, aceeaşi primă instanţă a expus detaliat argumentele utilizate pentru statuarea îndeplinirii elementelor constitutive ale fiecărei infracţiuni imputate în sarcina aceloraşi recurenţi inculpaţi.

Concomitent, se are în vedere că instanţa de apel a indicat că îşi însuşeşte situaţia de fapt deja reţinută de instanţa de fond, posibilitate stabilită şi prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a arătat constant că poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (a se vedea cauza Helle împotriva Finlandei).

Aceeaşi instanţă de apel a făcut o analiză a probelor care dovedesc vinovăţia recurenţilor prin raportare la conţinutul constitutiv al infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor şi a arătat care sunt probele pe care se sprijină soluţia de condamnare şi de ce sunt înlăturate cele învederate de către inculpaţi în susţinerea nevinovăţiei lor.

De altfel, cu titlu de premisă se are în vedere că instanţele au obligaţia de a-şi motiva hotărârea în vederea garantării bunei administrări a justiţiei, dar şi a drepturilor părţilor la un proces echitabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel ca justiţiabilul să poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate şi motivele pentru care aceste apărări i s-au respins (cauza Burg şi alţii c. Franţei, cauza Suominen c. Finalandei).

Motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând posibilitatea părţilor din proces şi opiniei publice să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţei de control judiciar, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat constant că argumentele atât ale apărării, cât şi ale acuzării trebuie să fie analizate în hotărâre, pentru ca cei care sunt trimişi în judecată pentru diferite fapte să fie convinşi că judecătorul le-a analizat apărările şi în acest sens să aprecieze şi şansele de reuşită ale unui recurs (cauza Hadjianastassiou c.Greciei).

De altfel, şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în acest sens (a se vedea exemplificativ Deciziile nr. 1328 din 4 aprilie 2011, nr. 4007 din 5 decembrie 2012, nr. 2721 din 14 iulie 2011, nr. 3018/2004, nr. 2664 din 5 septembrie 2012).

Aşa fiind, rezultă că pentru a putea efectua un control al hotărârii în recurs e necesar a se cunoaşte care a fost starea de fapt reţinută de instanţa a cărei hotărâre este atacată şi pe baza căror probe s-a ajuns la această situaţie, ceea ce presupune necesitatea unei motivări complete a hotărârii recurate.

Înalta Curte, prin prisma considerentelor metateoretice deja expuse, conchide că instanţa de apel s-a conformat dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd ca principiu fundamental pentru judecata în faţa instanţei de prim control judiciar, obligaţia acesteia ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Pe de altă parte, aceeaşi instanţă de apel a Curţii de Apel Suceava, după ce a prezentat situaţia de fapt, s-a conformat şi dispoziţiilor art. 356 C. proc. pen., conform cărora hotărârea trebuie să cuprindă pe lângă o descriere a faptei ce face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor care au fost înlăturate, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză.

În acelaşi sens, instanţa de prim control judiciar a motivat convingător elementele pentru care sunt întrunite ambele laturi, atât cea obiectivă, cât şi cea subiectivă a fiecăreia dintre infracţiunile reţinute în sarcina recurenţilor inculpaţi şi a prezentat printr-un raţionament logico-juridic demonstrarea suprapunerii, a coincidenţei dintre o anumită normă de incriminare şi o stare de fapt dovedită.

b) Nu este fondată nici critica comună invocată de recurenţii inculpaţi R.A. şi M.C.E., care se întemeiază pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., prin care se susţine că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este contrară legii pentru că nu a avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 678/2001 privind dubla calitate a victimelor, şi anume de martori şi părţi vătămate; iar suplimentar că în cauză au fost audiate numai o parte dintre părţile vătămate, declaraţiile acestora neconfirmând întocmai acuzaţiile aduse.

Aceasta, deoarece ambele instanţe de fond şi de apel, pentru statuarea vinovăţiei celor doi recurenţi-inculpaţi nominalizaţi au avut în vedere la examinarea coroborată a probelor administrate în cauză nu numai declaraţiile părţilor vătămate, ci şi actele realizate prin comisia rogatorie din Germania, interceptările convorbirilor telefonice şi declaraţiile celorlalţi inculpaţi.

Astfel, este real că o parte dintre actele de urmărire penală, constând în audieri ale unor părţi vătămate, recunoaşteri de către acestea, din fotografii, a altor părţi vătămate cu care au locuit sau au fost exploatate împreună ori a inculpaţilor din prezenta cauză au fost efectuate în faza actelor premergătoare. Ori, după cum rezultă din procesele-verbale aflate la f. 282 şi urm. vol. VII dos. urm. pen., s-a procedat ulterior începerii urmăririi penale la căutarea acestora, în vederea reaudierii lor, demers care s-a dovedit însă obiectiv imposibil, fiind plecate în străinătate, fără a li se cunoaşte o reşedinţă stabilă.

Or, din analiza declaraţiilor părţilor vătămate aflate la dosarul de urmărire penală reiese că acestea au fost audiate/reaudiate de către procuror, atât în faza actelor premergătoare, cât şi după începerea urmăririi penale.

În plus, se impune a se constata că audierea lor s-a reîncercat atât în faza de judecată în primă instanţă, cât şi în faza de judecată a apelului; toate diligenţele depuse de instanţe rămânând însă fără vreun rezultat concret datorită lipsei lor prelungite de la domiciliu şi neprezentării adresei lor exacte.

Totodată, trebuie avut în vedere că aceste mijloace de probă anterior analizate nu sunt singurele în baza cărora s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor, ci ele au fost coroborate cu adresele emise de punctele de frontieră privind părăsirea de către părţile vătămate a teritoriului României, în care se menţionează nu doar datele de ieşire, ci şi persoanele cu care au călătorit, incluzând aici alte părţi vătămate, dar şi unul sau mai mulţi inculpaţi; precum şi cu înscrisurile reprezentând răspunsuri la comisia rogatorie efectuată în Germania, conţinând declaraţii de martor ale unor părţi vătămate din prezenta cauză.

Aşadar, interpretând coroborat întreg materialul probator efectuat în cauză, nu se poate reţine că prin efectuarea actelor criticate de către recurenţii inculpaţi nominalizaţi ca fiind întocmite cu nerespectarea unor dispoziţii legale s-a cauzat acestora vreo vătămare care nu putea fi în vreun fel înlăturată, iar prin indicarea explicită a lor ori în cadrul prezentării situaţiei de fapt relativ la fiecare dintre părţile vătămate, Curtea constată că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor există în materialitatea lor şi au fost comise de către aceştia cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa infracţiunilor.

Relativ la aspectul că prin neaudierea părţilor vătămate în instanţă, oral, public şi contradictoriu, s-ar fi adus atingere dreptului inculpaţilor deja menţionaţi la un proces echitabil, acesta nu poate fi privit ca un temei al nulităţii materialului probator astfel obţinut, în condiţiile în care prezenţa lor în instanţă nu este obligatorie, ca în cazul persoanelor care au calitatea de martor.

c) Totodată, este lipsit de pertinenţă şi motivul comun de critică indicat în recursurile declarate de inculpaţii P.O.I., F. (fostă D.) S. şi, fără a se solicita expres cu ocazia dezbaterilor orale de la termenul de judecată din 10 aprilie 2013 de către recurentul inculpat C.N., când însă s-au expus elemente de fapt care să tindă la stabilirea nevinovăţiei acestui recurent inculpat - prin care se pretinde incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., susţinând că ambele instanţe au comis o gravă eroare de fapt ce a condus la condamnarea inculpaţilor nominalizaţi.

Astfel, cu privire la infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni s-a arătat că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpaţii au aderat la un astfel de grup, existând o contradicţie evidentă între probele administrate în cauză şi situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu şi preluată de către instanţele anterioare, fapt pentru care se impune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte faptele prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 C. pen. şi cea prevăzută de art. 329 C. pen. reţinute în sarcina inculpaţilor, s-a arătat că ambele instanţe nu au ţinut seama că între cele două infracţiuni există deosebiri substanţiale, atâta timp cât valorile sociale ocrotite de lege sunt diferite, iar elementele constitutive ale infracţiunii sunt diferite, în condiţiile în care pentru infracţiunea de trafic de persoane elementul constrângerii este obligatoriu, în timp ce pentru infracţiunea de proxenetism nu se prevede un astfel de element şi în atare situaţie, nu pot fi reţinute aceleaşi acte materiale pentru infracţiunea de trafic de persoane şi pentru infracţiunea de proxenetism.

În analiza acestui motiv de critică, Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, arând drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Or, astfel cum s-a statuat şi prin Decizia în interesul legii a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8 din 9 februarie 2009, incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat soluţia adoptată.

Aşadar, prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reţinerea unei împrejurări esenţiale fără ca probele administrate să o susţină sau o nereţinere a unei astfel de împrejurări esenţiale, deşi probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Pornind de la aceste explicaţii din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, dezvoltate anterior şi de doctrină, Înalta Curte constată că nu există contradicţie evidentă între cele reţinute prin hotărârea recurată şi conţinutul probelor administrate, starea de fapt reţinută nefiind consecinţa unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora.

În raport de cele mai sus expuse, Înalta Curte reţine că prima instanţă a procedat la un examen complet şi convingător al tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, respectiv a declaraţiilor victimelor: K.M.; I.C.L.; C.E.G.; I.M.; O.C.L.; G.F.D.; P.Ş.C.; P.L.C.; H.R.E.; M.M.I.; A.C.A.; H.R.E.; M.A.E.; I.N.; I.C.L.; P.L.C.; B.A.A.; F.C.E.; M.M.M.; A.C.A.; T.F.; S.I.; I.M.A.; U.A.M.; C.M.S.; J.M.; R.A.M.; P.L.E.; F.C.G.; F.C.E.; T.F.; I.C.L.; B.M.G.; J.M.; declaraţiile martorilor: I.C.G.; M.G.; D.I.; F.N.; A.N.; G.D.; P.B.N.; F.F.; H.G.P.; H.C.A.; U.N.G.; cât şi a proceselor-verbale de recunoaştere după planşa foto; procesului-verbal de recunoaştere a inculpaţilor de către victima K.M.; procesul-verbal de recunoaştere de către victima I.C.L. după planşa foto; procesului-verbal de recunoaştere de către victima C.E.G. după planşa foto; procesul-verbal de recunoaştere de către victima I.M.; procesului-verbal de recunoaştere de către victima P.Ş.C. după planşa foto; proceselor-verbale de verificare în baza de date a I.G.P.F. privind intrările/ieşirile din ţară a cetăţenilor români; chitanţelor de expediere a banilor prin W.U.; comisii rogatorii; percheziţiilor efectuate de către organele judiciare germane; transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate de organele judiciare germane; proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice, cât şi al celor administrate direct şi nemijlocit la cercetarea judecătorească când au fost audiaţi: inculpaţii P.O.I., F.S., C.N., R.A., părţile vătămate: G.F.D., I.C.L., C. (fostă B.) A.A., I.M.A., martorii din lucrări: I.C.G., G.C., P.B.N., A.N., F.F., H.C.A., D.I., R.I., D.V., H.N., F.N., D.O.H., G.D., H.I., M.G., a şi reţinut corect situaţia de fapt imputată în sarcina tuturor recurenţilor inculpaţi de faţă şi care a fost însuşită în mod judicios de către instanţa de apel.

Cu această proiecţie, în propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere ca situaţie de fapt, în concordanţă cu cea expusă prin hotărârile atacate, cu titlu de premisă pentru evaluarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003, că recurenta inculpată M.C.E. şi defunctul inculpat M.A. sunt cetăţeni români, dar au domiciliul în loc. Spremberg din Germania.

În cursul anilor 2002 - 2003, aceştia veneau foarte des în România, pentru a face diferite activităţi ce puteau asigura profituri uşor de obţinut.

Cu această ocazie, inculpaţii M.A. şi C. au cunoscut şi alte persoane, cercetate în prezenta cauză şi care se ocupau de asemenea, cu activităţi similare, fie licite ori ilicite, începând cu transportul de persoane şi bunuri şi terminând cu furturile de bunuri din străinătate, şi care făceau drumuri dese din România în Germania şi retur şi pentru că activităţile desfăşurate de către inculpaţi erau în cea mai mare parte ilicite, aceştia şi-au "făcut relaţii" folosind mijloace de corupţie specifice, la nivelul organelor poliţiei de frontieră şi din ţară, serviciului de paşapoarte, etc., relaţii pe care le-au dezvoltat şi s-au folosit de ele în comun.

Ocupându-se cu aceste activităţi, inculpaţii recurenţi M.A. şi M.C., precum şi alţi inculpaţi au intrat în relaţii cu proprietarii unor cluburi de noapte şi bordeluri din Germania, care erau interesaţi să racoleze şi fete care să practice prostituţia în localurile respective, iar deoarece în România existau foarte multe fete cu venituri foarte mici, dar care erau dornice să plece într-o ţară occidentală, pentru a găsi un loc la muncă bine plătit, inculpaţilor le-a venit ideea de a profita de această ocazie şi sub pretextul că le pot găsi un loc de muncă, să le plaseze în cluburile arătate mai sus şi să le exploateze prin practicarea prostituţiei.

Inculpaţii recurenţi M.C. şi A. aveau avantajul că locuiau în Germania, cunoşteau limba şi câţiva proprietari de cluburi în care se putea practica prostituţia şi totodată, aveau posibilitatea de a caza temporar câteva fete la domiciliu, până reuşeau să le plaseze într-un club şi totodată ofereau garanţia persoanelor pe care le racolau în vederea practicării prostituţiei că locuind în Germania, pot găsi foarte uşor un loc de muncă.

Deoarece profitul din practicarea prostituţiei era consistent şi uşor de obţinut, în grupul sus-arătat inculpaţii M.C. şi A. şi-au atras rudele şi prietenii apropiaţi (ca de exemplu: R.A., fost N.A., fost N.M.A., care este fratele inculpatei M.C.E., I.O.R. - amanta lui R.A., C.N. - care se ocupa cu transportul de persoane din România în Germania şi retur, P.O.I., F.S., fostă D., M.G.C., fost B., - care erau prieteni apropiaţi ai inculpaţilor M., etc.)

Pentru a racola cât mai multe fete, în perioada 2002 - 2003, atât inculpaţii M.C. şi A., dar şi ceilalţi membri ai grupului criminal organizat, au cooptat şi alte persoane, care pentru diferite sume de bani, dar care erau totuşi atractive, au acceptat să facă diferite acte materiale de racolare, transport cazare, etc., a victimelor ce urmau a fi traficate, chiar dacă acestea din urmă au comis faptele fără vinovăţia cerută de lege, sau cel puţin nu s-a putut stabili că au comis faptele cu intenţie.

Astfel, organizarea şi consolidarea grupului organizat a început în luna februarie 2002 şi a luat sfârşit în luna august 2003, odată cu arestarea inculpaţilor M.A. şi M.C. de către organele de poliţie din Germania, cu menţiunea că organizarea grupului infracţional nu s-a încheiat la o anumită dată, ci a fost o structură dinamică care a evoluat şi s-a perfecţionat, continuu, prin racolarea de alţi membri, fie din România (care se ocupau de racolare, transport, cazare, obţinerea de documente de identitate, etc.), fie din Germania (care se ocupau de exploatarea victimelor prin practicarea prostituţiei).

Cu referire la modalităţile şi metodele utilizate de recurenţii inculpaţi deja nominalizaţi pentru traficarea persoanelor vătămate se mai are în vedere că aceştia şi-au făcut relaţii la Serviciul de paşapoarte Suceava pentru a obţine pentru victimele infracţiunii paşapoartele în regim de urgenţă.

- Organele de poliţie din mun. Suceava, prin intermediul cărora urmăreau victimele care formulau plângeri;

- Organele poliţiei de frontieră şi organele vamale, care le facilitau ieşirea din ţară;

- Totodată, au stabilit o serie de relaţii cu mai mulţi proprietari ai unor cluburilor de noapte (care de fapt erau de fapt bordeluri clandestine) prin intermediul cărora exploatau victimele în cauză;

- În relaţiile cu victimele traficanţii foloseau anumite diminutive şi nu spuneau acestora numele adevărat şi nici nu le ofereau alte date cu privire la identitate, pentru ca acestea să nu-i poată identifica atunci când ar fi vrut să-i denunţe.

Principale metode folosite de traficanţi pentru a exploata victimele în cauză erau următoarele:

- majoritatea traficanţilor bărbaţi erau însoţiţi în special pe timpul racolării şi transportului victimelor de traficanţi femei. Acest fapt crea o încredere mai mare viitoarelor victime că oferta de muncă în Germania este serioasă şi nu prezintă suspiciuni şi, ca atare, prin munca de convingere a traficantelor de sex femeiesc, tinerele fete erau uşor de ademenit;

- imediat ce victima era racolată, traficanta de sex femeiesc o caza pe victimă, fie la domiciliul ei, fie la un hotel, iar în cel mai scurt timp traficantul de sex bărbătesc (în cel mult 2 - 3 zile), obţinea paşaportul victimei şi de regulă, împreună cu traficantul de sex femeiesc transportau victima în Germania, unde o plasau într-un bordel;

- victima afla cel mai devreme după ce ieşea din ţară că va lucra într-un bar şi dacă va dori va avea posibilitatea să întreţină relaţii cu clienţi de bunăvoie şi contra unei sume mari de bani, dar de cele mai multe ori, victimele erau plasate în bordel, şi după aceea aflau de la alte victime aflate deja în bordel, că au fost vândute şi că vor fi nevoite să practice prostituţia;

- traficanţii racolau victime din rândul tinerelor care aveau o situaţie financiară precară şi se angajau să plătească cheltuielile ocazionate cu obţinerea paşaportului şi plata drumului până în Germania, urmând ca victima să restituie banii din primele salarii obţinute în Germania, dar odată plasate în bordel li se pretindeau datorii de câteva mii euro, şi chiar dacă victimele reuşeau să facă rost de această sumă de bani, traficanţii pretindeau că victimele le aparţin şi trebuie să practice prostituţia în favoarea lor;

- odată ajunse în bordel, victimelor, fie că li se luau actele de identitate, fie că erau păzite de bodyguarzi, care nu le permiteau să părăsească bordelul neînsoţite;

- traficanţii profitau de starea specială în care se aflau victimele, datorită faptului că nu cunoşteau limba, uneori şederea lor devenea ilegală ca urmare a reţineri de către traficanţi peste limita de trei luni, etc.

- victimele erau obligate să nu refuze niciun client, şi erau obligate să acosteze cât mai mulţi, iar atunci când nu reuşeau să aibă clienţi erau ţinute înfometate şi chiar bătute sau ameninţate;

- din banii câştigaţi de pe urma practicării prostituţiei, victimele primeau o parte foarte mică, din care trebuiau să achite cazarea, prezervativele şi câţiva euro pentru mâncare (dar suma era întotdeauna insuficientă), astfel că victima nu reuşea să adune bani pentru a se răscumpăra sau pentru a avea bani de drum în cazul că ar fi evadat;

- victimele nu aveau voie să intre în relaţii cu clienţii bordelurilor, pentru a nu reuşi să fugă;

- de asemenea, victimele nu erau lăsate mult timp în acelaşi bordel, ci erau mutate dintr-un loc în altul, pentru a nu lega prietenii cu clienţii bordelurilor sau cu celelalte victime şi ca atare, să poată evada;

- chiar de la început, victimele erau instruite de către traficanţi şi ameninţate cu fapte grave, că în situaţia în care vor fi depistate de poliţie să nu declare date referitoare la traficanţi sau să recunoască că sunt traficate;

- în cazul în care victima trebuia să se întoarcă în ţară pentru a nu depăşi perioada de şedere de 3 luni, era ameninţată de către traficanţi că în situaţia în care va fugi, sau va formula plângere, va fi omorâtă, sau în cel mai bun caz, i se va întocmi dosar penal şi va fi arestată în România pentru practicarea prostituţiei (traficanţii ameninţând victimele şi prin faptul că aveau relaţii la organele de poliţie, fapt dovedit victimelor prin obţinerea în regim de urgenţă a documentelor de identitate şi paşapoarte, etc.);

- atunci când se întorcea în ţară pentru a nu ieşi din termenul de viză, victima era însoţită de către vreunul din membrii grupului infracţional, care o supraveghea îndeaproape pe victimă, (fiind chiar predată şi preluată de la un complice al traficanţilor la altul) şi în cel mai scurt timp, era adusă în Germania pentru a fi în continuare exploatată;

- victimele care reuşeau să fugă (ca urmare a relaţiilor pe care le aveau traficanţii), erau identificate în cel mai scurt timp şi determinate prin metode specifice de constrângere şi ameninţare să se întoarcă în bordelul de unde au plecat;

- în bordeluri victimele aveau parte de cel mai "barbar tratament", erau obligate să întreţină relaţii sexuale cu clienţii în timpul "ciclului menstrual" şi în această situaţie, victimele primeau de la bar "bucăţi de burete" pe care trebuiau să le introducă în vagin pentru a opri sângerarea în timpul actului sexual.

De asemenea, victimele erau obligate să întreţină relaţii sexuale chiar şi atunci când aveau dureri sau scurgeri vaginale ca urmare a unor afecţiuni, situaţie în care nu beneficiau de niciun tratament.

Descriptiv, în raport de victimele traficului de persoane, Înalta Curte are în vedere că la sfârşitul lunii ianuarie 2002, victima K.M. l-a cunoscut pe M.G.C., care i-a propus să meargă la lucru în Germania unde urma să lucreze ca ospătar într-un restaurant cu specific românesc, sens în care a ajutat-o să obţină un paşaport în regim de urgenţă, după care, împreună cu o maşină cu numere de Germania, condusă de către P.O.I. zis "V.A.", au pornit spre această ţară, iar în acelaşi autoturism se mai aflau două fete, respectiv L. şi S.

Când au ajuns la vama Nădlac, persoanelor sus-arătate nu li s-au permis ieşirea din ţară, întrucât nu dispuneau de 500 euro de persoană, cum prevedeau normele legale.

Ca atare, victima K.M. împreună cu L. şi S. au trecut în Ungaria cu un microbuz, după care au fost recuperate de către M.G.C., fost "B. " şi inculpatul P.O.I. zis "V.A." şi transportate în Germania, în localitatea Trittan, unde victima K.M., L. şi P.O.I. zis "V.A." au coborât, iar ceilalţi şi-au continuat drumul spre Spremberg.

În Trittan victima K.M. a fost cazată la fratele lui M.G.C., respectiv V., şi aici a stat cca. o săptămână şi jumătate după care M.G.C. şi L. i-au explicat victimei că urmează să practice prostituţia într-un club de noapte.

Deşi victima nu a fost de acord, ca urmare a presiunilor exercitate de M.G.C. şi a situaţiei în care se afla, sus-numita a fost nevoită să accepte acest lucru.

La câteva zile, M.G.C. a predat-o pe victimă unui cetăţean zis "L." care urma să o ducă la clubul în care urma să practice prostituţia, iar acesta din urmă a dus-o pe victimă în localitatea Rentzburg, respectiv la clubul de noapte "C.P.", fiind încredinţată unor fete care practicau prostituţia şi care i-au explicat activităţile ce urmau să fie desfăşurate de aceasta.

Ca atare, victima K.M. trebuia să întreţină relaţii sexuale cu clienţii de la bar de la care primea sume între 80 - 160 euro (în funcţie de activităţile prestate), iar din sumele încasate victimei urmau să-i revină doar o parte din bani, restul fiind luaţi de către patronul clubului şi M.G.C.

După două luni, victima K.M. a reuşit să fugă din club cu un cetăţean german.

La începutul anului 2002 victima I.M. (victimă cu identitate protejată) era în căutarea unui loc de muncă întrucât nu avea mijloace de întreţinere şi era însărcinată. Astfel, i-a cunoscut pe inculpaţii Ş.A. şi N.A. (fost R.) care i-au propus să meargă în Germania pentru a lucra "ca damă de companie" într-un bar. Inculpaţii i-au spus că munca constă în ţinerea companiei clienţilor care fac consumaţie în barul respectiv, iar remuneraţia se face în funcţie de încasările făcute de la clienţi.

Totodată inculpatul N.A. (fost R.) i-a mai spus victimei că în barul respectiv va avea posibilitatea să întreţină şi relaţii sexuale contra cost cu clienţii, deoarece victima i-a spus că nu are bani de drum şi pentru paşaport, inculpatul N.A. (fost R.) i-a spus că va plăti transportul şi se va ocupa de obţinerea paşaportului, iar după ce victima va ajunge în Germania şi va lucra îi va restitui.

Astfel, întrucât victima a acceptat, R.A. s-a ocupat de obţinerea paşaportului pentru victima I.M. şi după câteva zile, respectiv pe data de 14 martie 2002, împreună cu C.M. zis "M.B." s-au deplasat cu autoturismul în Germania.

Cu această ocazie, C.M. zis "M.B." a mai transportat două fete (prietena lui M.B. şi încă o fată G.). În Germania inculpatul N.A. (fost R.) a rămas împreună cu victima I.M. în Hamburg, iar C.M. zis "M.B." şi-a continuat deplasarea, spunând că merge în Spania.

Ulterior, a doua zi, inculpatul N.A. (fost R.) a dus-o pe victima I.M. în localitatea Tettenhusen, respectiv la clubul "H." şi i-a explicat victimei I.M. că urmează să practice prostituţia, iar din banii câştigaţi urmează să plătească 50% proprietarului barului, iar 50% să-i împartă cu inculpatul.

În acest club victima I.M. a practicat prostituţia timp de o lună şi jumătate, după care inculpatul N.A. (fost R.) a dus-o pe victima I.M. la locuinţa surorii sale, respectiv inculpata M.C., unde a stat câteva zile, după care inculpatul R.A. a dus-o la un bordel clandestin din localitatea Pforzeim al cărui proprietari erau K. şi M.

Inculpatul N.A. (fost R.) venea săptămânal pe la clubul sus-arătat şi lua o parte din banii câştigaţi din practicarea prostituţiei, după cum s-a înţeles cu victima.

Inculpatul nominalizat susţinea că 1.200 euro trebuie să-i plătească lui Ş.A. pentru victimă, iar restul îi revin ca urmare a altor cheltuieli făcute. În această perioadă victima I.M. i-a dat inculpatul N.A. (fost R.) cca. 1.000 euro proveniţi din practicarea prostituţiei.

Totodată, cu ocazia practicării prostituţiei în clubul arătat mai sus victima I.M. a mai cunoscut şi alte fete din România care au fost aduse de către inculpatul N.A. (fost R.) pentru a practica prostituţia în folosul său, respectiv M. din Suceava, I. din Mălini, precum şi încă două fete.

După ce a fost transferată în bordelul din Pforzeim victima I.M. a continuat să practice prostituţia până la începutul lunii mai 2002, când inculpatul N.A. (fost R.) a adus-o în ţară pentru a nu ieşi din termenul de trei luni cât avea dreptul de şedere în Germania, împreună cu victima I.M., a mai fost transferată de la clubul H., de către inculpatul R.A. şi I. din Mălini.

La data de 14 iunie 2002, inculpatul R.A. a dus-o din nou pe victima I.M. din România în Germania la bordelul din Pforzeim unde aceasta a continuat să practice prostituţia în favoarea inculpatului sus-indicat până la data de 3 iulie 2002, când aceasta a fost descoperită de autorităţile germane, fiind returnată în România.

Victima I.M. a fost găsită la data de 2 iulie 2002 de către Poliţia germană într-un bordel din Pforzheim, ocazie cu care a stabilit că aceasta a fost adusă de către inc. R.A., care o exploata prin practicarea prostituţiei, iar organele de cercetare judiciară germane au stabilit că inc. R.A. se afla în relaţii foarte bune cu proprietarul bordelului "K.", unde o exploata pe victima I.M.

După aceasta, victima I.M. s-a mai întâlnit cu inculpatul N.A. (fost R.) în ţară şi de fiecare dată acesta a ameninţat-o să nu declare nimic în legătură cu faptele sus-arătate, drept pentru care victima I.M. a solicitat să-i nu-i fie deconspirată identitatea.

Din declaraţia victimei sus-menţionate rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 1.000 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

Pe baza cercetărilor efectuate de către organele judiciare germane s-a stabilit că I.M. a fost găsită pe 2 iulie 2002 într-un bordel în Pforzheim - Dillweissenstein practicând prostituţie ilegal şi a fost arestată preventiv în cursul unui proces cu nr. de Dosar 1672/02-D22. La audierea lui I.M. făcută de către poliţia din Pforzheim, aceasta a declarat că ar cunoaşte pe un român pe nume A.N., domiciliat în Suceava care are cam 30 ani şi foloseşte un V.P. gri metalizat, înmatriculat în Germania (observaţie: inculpatul M.A., zis "A." era posesorul unui astfel de autovehicul). Când el a adus-o pe I.M. în acest bordel în maşină trebuie să mai fi fost încă 3 românce prostituate. Nu se cunoaşte unde acestea au fost duse. Acest A.N. a folosit mobilul cu nr. de telefon X1. După ce s-au făcut cercetări a rezultat că posesorul acestui număr de telefon este D.A.C. Cercetările făcute pe numele C. au avut ca rezultat faptul că acesta nu este înregistrat în Spremberg. Se cunoaşte totuşi faptul că el este cazat ca turist în locuinţa inculpatului M.A., zis "A.".

C. este un cunoscut de-al inculpaţilor M.A., zis A. şi M.

În primăvara anului 2002, victima M.M.I. l-a cunoscut pe inculpatul N.M.A. în timp ce lucra ca chelneriţă în municipiul Suceava, iar în cursul lunii august 2002, inculpatul N.M.A. i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra ca damă de companie într-un club şi pentru a confirma acest lucru a sunat în Germania o persoană care s-a prezentat O. şi care, de asemenea, i-a spus victimei M.M.I. că se câştigă foarte bine şi nu este o muncă grea.

Inculpatul recurent nominalizat s-a oferit să-i asigure transportul, urmând ca victima M.M.I. să plătească cheltuielile de transport după ce va câştiga.

După câteva zile, inculpatul N.M.A. a venit în comuna Mălini la domiciliul victimei M.M.I. şi a luat-o pentru a o duce în Germania.

După ce au ajuns în Germania, inculpatul N.M.A. şi cu mama sa, precum şi victima M.M.I. au mers la locuinţa inculpaţilor M.A. şi C., iar inculpatul P.O.I. în altă parte, iar aici, victima M.M.I. a stat două - trei zile, după care inculpatul N.M.A. a dus-o în localitatea Tettenhausen la un club de noapte numit "H.", unde a întâlnit-o şi pe O. (despre care ulterior a aflat că se numeşte T.O.).

Inculpatul recurent R.A. a lăsat-o pe victima M.M.I. la acest club, spunându-i că T.O. îi va explica ce urmează să facă, iar după plecarea inculpatului nominalizat, T.O. i-a explicat victimei M.M.I. că urmează să asigure companie clienţilor de la bar şi să întreţină relaţii sexuale cu aceştia, urmând să perceapă tarife între 80 şi 200 euro (în funcţie de timpul petrecut cu clientul). Clienţii plăteau sumele sus-arătate, iar victimele predau în fiecare dimineaţă banii câştigaţi de pe urma practicării prostituţiei, jumătate reveneau clubului, iar restul erau împărţiţi, în mod egal, între victime şi inculpatul sus-indicat.

Din suma ce revenea victimei M.M.I., aceasta trebuia să achite cazarea, masa şi contravaloarea prezervativelor.

În acest loc, cele două victime au practicat prostituţia cca. două săptămâni, după care datorită lipsei de clienţi, inculpatul nominalizat le-a dus într-un club din localitatea Pforzeim, respectiv la o vilă unde clienţii veneau doar pentru a întreţine relaţii sexuale.

Din banii rezultaţi de pe urma practicării prostituţiei, proprietarii vilei reţineau 50%, iar cealaltă jumătate era împărţită între victima M.M.I. şi inculpatul R.A.

Victima M.M.I. a câştigat în această perioadă cca. 1.500 euro din care 1.000 euro i-a dat inculpatului sus-menţionat, întrucât acesta motiva că are nişte probleme.

După aceasta victima M.M.I. a cunoscut un cetăţean italian cu care a plecat în Italia, după care a revenit în România.

În cursul lunii octombrie 2002, inculpatul recurent deja indicat s-a întâlnit din nou cu victima M.M.I. în România şi aceasta a acceptat să meargă, din nou, în Germania pentru a practica prostituţia, împreună cu prietena acestuia, învinuita I.O.R., fratele acesteia, învinuitul I.I.L., zis "I.", A. şi inc. P.O.I. cu maşina inculpatului R.A.

La frontieră inculpaţilor R.A. şi învinuitului I.I.L., zis "I." nu li s-a permis ieşirea din ţară, astfel că maşina a fost condusă până în Germania de către inculpatul P.O.I., iar acesta din urmă a dus-o pe victima M.M.I. şi A. în oraşul Kiel la un club de noapte numit "E.C.", unde acestea urmau să practice prostituţia.

În acest club a stat până la sfârşitul lunii octombrie 2002, când au fost depistate de poliţia germană în urma unei razii, iar după ce au fost eliberate de poliţie, victima M.M.I. l-a sunat pe inculpatul R.A. (care între timp şi-a rezolvat problemele cu paşaportul şi a revenit în Germania), iar acesta din urmă le-a luat şi le-a dus la un alt club "C.P." din localitatea Rendsburg.

Aici, victima M.M.I. a stat cca. o lună, timp în care a continuat să se prostitueze, împărţind banii cu inculpatul N.M.A., după care a reluat legătura telefonic cu cetăţeanul italian şi a plecat cu acesta la o casă din localitatea Pforzheim, unde a fost obligată să se prostitueze mai multe luni, când, în urma unei razii efectuate de poliţia germană, a fost depistată şi dusă la un centru de protecţie a victimelor.

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 1.500 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

În cursul lunii martie 2002, inculpatul R.M., "fost N.M.A." i-a propus victimei I.N. să meargă în Germania pentru a lucra ca ospătar şi întrucât victima a fost de acord R.M., "fost N.M.A." a transportat-o cu maşina sa în Germania şi a cazat-o la un local, spunându-i că este locul unde aceasta va lucra.

Inculpatul R.M., "fost N.M.A." a luat legătura cu o persoană de la club cu care a discutat în limba germană, iar aceasta i-a arătat victimei I.N. camera în care urma să locuiască.

Inculpatul R.M., "fost N.M.A." a lăsat-o pe victimă în cameră, după care a plecat spunând că se va întoarce, dar nu a mai revenit în ziua respectivă. Seara, în camera victimei a venit o tânără româncă care a chemat-o în club spunându-i că trebuie să înceapă programul de lucru.

Cu această ocazie, victima I.N. a aflat că se află într-un bordel şi că urmează în întreţină relaţii sexuale cu clienţii, dar auzind acest lucru victima I.N. a spus că nu doreşte să se prostitueze, drept pentru care persoana care o chemase în club i-a recomandat să spună patronului barului că este minoră, pentru a fi alungată de la club, lucru pe care aceasta din urmă l-a şi făcut.

Ca urmare a acestui fapt, patronul bordelului nu a mai acceptat-o pe victima I.N., iar a doua zi inculpatul R.M., fost N.M.A., a venit şi a luat-o şi a dus-o în localitatea Spremberg, la locuinţa surorii lui, respectiv inculpata M.C. care locuia împreună cu soţul său inculpatul M.A.

În acelaşi imobil locuia mama lui, inculpatul R.M., fost N.M.A., şi soţia sa I.

În acest timp victima a asistat la discuţiile purtate de inculpatul R.M., "fost N.M.A.", mama şi sora acestuia, ocazie cu care şi-a data seama că aceştia erau proxeneţi.

Ulterior, victima I.N. a reuşit să se întoarcă în ţară.

Astfel, în jurul datei de 1 decembrie 2002, victima I.C.L. a plecat cu un microbuz aparţinând inculpatului C.N. care era împreună cu "V.", în localitatea Spremberg din Germania, iar când au ajuns în Spremberg, inculpatul C.N. a condus-o pe victima menţionată la locuinţa inculpaţilor M.A. şi C., unde le-a predat-o.

După aceasta, inculpaţii M.A. şi C. i-au explicat victimei că urmează să lucreze la clubul "B.C." ca damă de companie.

Totodată, inculpata M.C. a condus-o pe victima I.C.L. în oraş şi i-a cumpărat lenjerie pe care aceasta trebuia să o poarte la bar, iar inculpatul M.A. i-a spus victimei că l-a plătit cu bani mulţi pe inculpatul C.N. ca să o aducă în Germania şi ca atare trebuie să câştige de pe urma ei şi că va trebui să îndeplinească toate serviciile sexuale pe care le cer clienţii.

Aici, victima I.C.L. a întâlnit-o pe B.A. care şi aceasta a fost adusă de către O. şi practica prostituţia în favoarea inculpaţilor M.A. şi C.

După câteva zile, ca urmare a unei razii efectuate de poliţia germană, toate fetele de la clubul respectiv au fost duse la poliţie, iar din cercetările efectuate de către organele de poliţie din Germania, s-a stabilit că victima I.C.L. a fost adusă din România de către inculpatul C.N. şi a fost exploatată de către inculpaţii M.C. şi M.A.

Pe baza cercetărilor efectuate de către organele judiciare germane s-a stabilit că, în cadrul unei intervenţii a poliţiei, a fost arestată preventiv victima menţionată la data de 5 decembrie 2002 în "B.C." ca fiind suspectată de practicarea prostituţiei. Declaraţiile pe care le-a făcut la poliţie au fost repetate de ea şi la interogatoriul care a avut loc la Tribunalul din Frankfurt/Oder, iar pe 27 februarie 2003 a fost expulzată cu avionul de la aeroportul Berlin -Tegel în România. La interogatorii a făcut următoarele declaraţii:

În august 2002 a fost contactată de către inculpatul C.N., un prieten de-al tatălui ei, întrebând-o dacă ar dori să muncească în Germania într-un club, unde urma să danseze şi o dată pe noapte să se culce cu un bărbat. Pentru aceste prestaţii ea urma să fie plătită cu 1.000 euro. De la inculpatul C.N. ea a aflat că tot în august 2002 au mai fost duse într-un club 2 românce. Ea nu cunoaşte numele acelor femei. În acest moment ea avea o relaţie stabilă şi nu a putut accepta oferta. După ce a făcut un consult la doctor s-a stabilit că ea era însărcinată. Părinţii ei au stăruit să facă avort în ciuda voinţei sale, lucru care s-a făcut în România pe 31 octombrie 2002. După ce s-a externat din spital ea a decis să părăsească casa părintească şi atunci în ultima săptămână din noiembrie l-a sunat pe inculpatul C.N. şi i-a cerut ajutorul, dar inculpatul C.N. i-a povestit din nou despre acest club şi s-a decis să accepte această ofertă.

Pe data de 1 decembrie 2002, victima I.C.L. a călătorit împreună cu inculpatul C.N. în Germania, iar pe 2 decembrie 2002 a ajuns la adresa domiciliului inculpaţilor M.C. şi M.A. în Spremberg. După ce a făcut cunoştinţă cu acuzaţii, i s-a explicat clar de către inculpatul M.A. că ea va lucra aici ca prostituată. Suma de 150 euro care a fost folosită la cumpărături ea a trebuit să o restituie mai târziu. Chiar seara a fost dusă de către inculpatul M.A. la barul de noapte tip bordel "B.C." din Horlitz pentru activitate.

Barul de noapte era închis când au ajuns ei. Inculpatul M.A. a strigat-o pe doamna A., o română care muncea la club (ea este identică cu B.), care a apărut la fereastră. Ea a deschis clubul şi inculpatul M.A. i-a predat-o pe I.C.L., a stabilit că ea va fi cazată în camera ei. A. i-a spus lui I.C.L. ce urma ea să facă în club. Ea trebuia să se culce cu bărbaţi. Lui I.C.L. i s-a spus clar că trebuia să se prostitueze. Ea i-a spus clar inculpatului M.A. că ea nu mult înainte de a veni în Germania a făcut un avort şi că uneori mai sângera încă. Ea se temea pentru sănătate. Inculpatul M.A. nu a reacţionat în niciun fel la cele spuse de ea, a mers singur spre bar şi a vorbit cu barmaniţa de acolo N. În cazul acestei N. este vorba despre J.A. - acuzată în Dosarul 220 Js 49808/02.

În perioada 2001 - 2002, victima G.F.D. a cunoscut pe inculpatul R.A., soţia lui I., sora lui A., respectiv inculpata M.C. şi soţul ei inculpatul M.A., despre care a aflat că locuiesc în Germania.

În luna mai 2002, inculpata M.C. i-a propus victimei G.F.D. să vină în Germania pentru a lucra ca menajeră şi, deoarece victima a acceptat, inculpata M.C. a stabilit ca aceasta să vină în Germania cu fratele ei, inculpatul N.A.

La 12 mai 2002, victima G.F.D. a plecat, împreună cu N.A., soţia acestuia şi încă o fată din Părhăuţi, în Germania şi au ajuns a doua zi la locuinţa inculpaţilor M.A. şi M.C., iar aici, victima a stat şapte zile, timp în care inculpata M.C. a încercat să o convingă să lucreze într-un bar ca dansatoare.

Văzând că inculpata M.C. insistă ca victima G.F.D. să lucreze într-un club de noapte şi dându-şi seama că va trebui să practice prostituţia, aceasta a reuşit să fugă la poliţia din Spremberg, unde a relatat că inculpata M.C. şi fratele său recurentul inculpat R.A. au indus-o în eroare cu privire la munca ce urma să o desfăşoare, urmând a fi supusă la practicarea prostituţiei, drept pentru care organele de poliţie au ajutat-o să se întoarcă în ţară cu un avion.

În timpul cât a stat la locuinţa inculpaţilor M.A. şi M.C., victima G.F.D. a văzut mai multe fete care lucrau în cluburi de noapte, iar dintre acestea a recunoscut-o pe B.M. şi M.N.

În primăvara anului 2002, prin intermediul lui C.C.S., victima P.Ş.C. i-a cunoscut pe inculpaţii R.A. şi N.I. care i-au propus să meargă la muncă în Germania la sora lui A., respectiv la inculpata M.C. pentru a avea grijă de copii şi, întrucât victima a acceptat acest lucru, la 12 mai 2002 a plecat împreună cu aceştia în Germania la soţii M. În acelaşi autoturism se mai afla o fată cu numele G. (despre care a aflat ulterior că se numeşte G.F.D.) care era transportată de inculpaţii nominalizaţi pentru a lucra într-un club de noapte.

Când au ajuns în Germania, inculpaţii N.M.A. şi N.I. au dus-o pe victima P.Ş.C. în localitatea Spremberg la locuinţa inculpaţilor M.A. şi M.C.

Aici victima P.Ş.C. a aflat de la inculpaţii M. că a fost adusă pentru a lucra într-un club de noapte, unde trebuia să întreţină relaţii sexuale contra cost.

Iniţial, victima P.Ş.C. nu a vrut să accepte aceste lucru, dar având în vedere situaţia în care se afla (nu cunoştea limba germană, nu avea bani şi haine, iar paşaportul se afla la N.A.), a fost nevoită să accepte acest lucru.

În cursul aceleiaşi seri, inculpaţii N.I. şi N.A. au dus-o pe victima P.Ş.C. şi pe G.F.D. zisă "G." în localitatea Horlitz la clubul de noapte "B.C.". Aici a rămas doar G., iar victima P.Ş.C. a refuzat să rămână fiind adusă la locuinţa inculpaţilor M.

Inculpatul N.A. a predat-o pe victima P.Ş.C. barmanului, respectiv o fată pe care o chema E. care i-a explicat regulile din club, respectiv că va trebui să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, iar din banii câştigaţi A. urma să oprească 50% din câştiguri, 25% reveneau clubului, iar 25% rămâneau victimei. Din aceşti bani victima trebuia să plătească cazarea, masa, ţigările, hainele şi alte lucruri de uz personal.

Tarifele practicate erau între 80 - 200 euro de persoană în funcţie de serviciile practicate.

Cu această ocazie, victima P.Ş.C. a văzut un bărbat pe care îl chema R.M. care i-a adus inculpatului N.A. două tinere, respectiv pe P.O. şi o altă fată pe care o chema F. (aceasta fiind din sat Prelipca comuna Vereşti, judeţul Suceava, şi despre care a aflat ulterior că se numeşte D.F.) pentru a fi exploatate sexual.

În aceeaşi perioadă, un alt tânăr din Suceava, pe care îl chema O. şi care s-a stabilit a fi P.O.I., zis "V.A." (prieten cu inculpaţii N.A. şi M.A.) a adus-o pe A. din Suceava (care s-a stabilit a fi A.C.A.) pentru a practica prostituţia.

De asemenea, victima P.Ş.C. a văzut că inculpatul N.A. a mai adus şi alte fete din România pentru a fi exploatate sexual, după cum urmează: I. din Vatra Dornei (despre care a aflat ulterior că se numeşte T.I.M.); O. din Suceava (despre care a aflat ulterior că se numeşte T.O.G.) pe care a dus-o într-un club din Munchen pentru a practica prostituţia; două fete din Adâncata din care una o chema I.; A. din Rădăuţi (despre care a aflat ulterior că se numeşte M.A.E.) care a fost adusă de către N.A. şi I.I., dar producea pentru N.A.; I. din Mălini (despre care a aflat ulterior că se numeşte M.M.I.) adusă de către N.A. şi producea pentru el; C. din Botoşani (despre care a aflat ulterior că se numeşte A.C.A.) adusă de către N.A. şi producea pentru el; U.C. din Vatra Dornei (despre care a aflat ulterior că se numeşte U.A.C.) adusă de către N.A. şi producea pentru el; A. din Gura Humorului (despre care a aflat ulterior că se numeşte B.A.A.) adusă de către "V.A." şi producea pentru el; V., C., T. şi M., toate din Botoşani care erau aduse de un tip pe care nu-l cunoştea victima P.Ş.C.; H.R. din Vatra Dornei adusă de către inculpatul M.A. şi care practica prostituţia în folosul acestuia.

În cursul lunii februarie 2004, în timp ce a fost citată la parchet, victima a declarat că a fost căutată de către inculpatul N.A. care i-a solicitat să nu facă declaraţii în faţa procurorului care să-l implice în vreun fel în legătură cu faptele comise în Germania şi, totodată, a mers cu ea în localitatea Mălini şi a căutat-o pe I. cu scopul de a o determina să nu dea declaraţii reale cu privire la el, dar aceasta nu a fost găsită acasă, iar a doua zi, la solicitarea inculpatului N.A. victima P.Ş.C. s-a deplasat cu acesta în municipiul Rădăuţi la locuinţa numitei A. cu scopul de a determina-o să nu dea declaraţii reale cu privire la inculpatul N.A., dar şi aceasta era plecată în Germania.

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 6.500 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

În perioada cât a lucrat la "C.P." victima F.C.E. a câştigat cca. 200 euro, iar inculpatul N.A. a câştigat ca 2.000 euro.

Ca atare, în cursul lunii iunie 2003, inculpatul N.A. le-a luat pe cele două surori şi a plecat cu ele în Germania, unde iniţial le-a dus la un club situat într-o pădure, dar întrucât în acel loc nu erau clienţi, le-a dus la clubul "B.C.", unde acestea au practicat prostituţia de bunăvoie, timp de două luni.

În această perioadă, inculpatul M.A. venea în fiecare seară şi lua toţi banii câştigaţi de pe urma practicării prostituţiei şi le solicita să producă tot mai mulţi bani.

După aceasta au fost probleme la club, drept pentru care atât victima F.C.E., cât şi sora sa E.G. au fost nevoite să plece.

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 2.000 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

Deoarece victima nu s-a mai întors în ţară, nu a putut fi audiată, şi totodată nu s-a putut stabili dacă R.M. cunoştea că inculpatul R.A. urmează să o exploateze pe victimă.

Victima M.P.I. a fost transportată în cursul lunii iunie 2002 cu autoturismul, de către R.M. care, în data de 22 iunie 2002, a ieşit din România şi s-a deplasat iniţial în Spania pentru a-i căuta victimei un loc de muncă. Cu această ocazie, R.M. a dus-o şi pe D.F. Deoarece în Spania R.M. nu i-a găsit victimei un loc de muncă, s-a întors cu ea în Germania şi a plasat-o inculpatului R.A., care a exploatat-o prin practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma practicării acestei activităţi.

La data de 27 iulie 2002 victima M.P.I. a fost adusă în ţară de către inculpata M.C.E. împreună cu I.I.L., după care, la data de 7 august 2002 a fost dusă din România împreună cu A.O.M. de către inculpatul M.A. şi exploatată prin practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania de către acelaşi inculpat, până când a fost depistată de poliţia germană.

Victima M.P.I. a fost descoperită la data de 11 martie 2003 de către organele de poliţie germane în bordelul "P.E." sub numele de "M.", fiind suspectată de practicarea prostituţiei şi, deoarece victima nu s-a mai întors în ţară, nu a putut fi audiată, şi totodată nu s-a putut stabili dacă R.M. cunoştea că inculpatul R.A. urmează să o exploateze pe victimă.

În cursul anului 2002, victima A.C.A., neavând nicio sursă de venit şi un copil minor în întreţinere, s-a hotărât să plece în Germania pentru a practica prostituţia la propunerea făcută de D.S. (fată care, în cursul anului 2001, a stat în gazdă la victimă). Aceasta din urmă s-a oferit să facă toate demersurile pentru eliberarea în regim de urgenţă a paşaportului turistic şi a cărţii de identitate. În luna iulie 2002, victima M.M.I. împreună cu P.O.I. (prietenul S.) şi alţi doi bărbaţi au plecat spre Germania, urmând ca D.S. să vină după câteva zile. Ajunşi în Germania inculpatul P.O.I. a lăsat-o pe victima M.M.I. la un club din localitatea Spremberg, asigurând-o că nu vor fi probleme. La club victima M.M.I. a întâlnit o fată din România pe nume J. (despre care ulterior a aflat că se numeşte P.Ş.C.) care practica şi ea prostituţia în favoarea inculpatului N.M.A. După câteva săptămâni a venit şi D.S. în Germania şi a vizitat-o pe victimă la club.

Din banii rezultaţi din practicarea prostituţiei 50% primea patronul clubului, iar cealaltă jumătate era a victimei M.M.I., dar inculpaţii P.O.I. şi D.S. i-au pretins victimei că trebuie să le plătească cca. 2.500 - 3.000 euro pentru faptul că au adus-o în Germania. La intervale de una - două săptămâni D.S. venea şi lua banii câştigaţi din practicarea prostituţiei de către victima M.M.I. După achitarea sumei de bani sus-arătate, D.S. a continuat să vină la club şi pretindea victimei M.M.I. să plătească jumătate din câştigul realizat din practicarea prostituţiei.

După această dată, victima A.C.A. l-a contactat pe cetăţeanul german şi s-a mutat la domiciliul acestuia.

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 3.000 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

La începutul lunii august 2002 victima A.O.M. a fost racolată de către inculpatul M.A. care i-a promis că-i va găsi un loc de muncă în Germania. Astfel, în data de 7 august 2002 inculpatul M.A. a luat-o pe victima A.O.M., pe O.C.L. şi M.P.I. pe care le-a dus din România în Germania cu autoturismul, pe care l-a condus până la graniţă, iar de aici autoturismul fiind condus de către I.I.L. Pe drum, inculpatul M.A. i-a spus victimei A.O.M. că în Germania va fi obligată să practice prostituţia într-un bordel, şi deşi aceasta i-a spus că nu este de acord, datorită presiunilor făcute de către inculpat, victima a fost nevoită să accepte.

În luna octombrie 2002 victima A.O.M. împreună cu O.C. şi încă o fată pe nume A. au reuşit să fugă din clubul respectiv.

Victima nu a putut fi audiată întrucât nu s-a mai întors în ţară până în prezent.

La data de 19 februarie 2003 victima R.A.M. (fostă F.) a fost descoperită de către poliţia germană în timp ce practica prostituţia, după care a fost eliberată, fiind descoperită din nou la data de 29 aprilie 2003 în bordelul "B.C." din Horlitz.

Conform cercetărilor şi investigaţiilor efectuate de organele judiciare germane s-a stabilit că victima R.A.M. (fostă F.) a fost exploatată prin practicarea prostituţiei în diferite bordeluri de către inculpaţii M.A. şi M.C.E.

În vara anului 2002, victima C.E.G. a cunoscut-o pe inculpata M.C. de la care a aflat că locuieşte în Germania şi că i-ar putea găsi un loc de muncă la un club din localitatea Spremberg.

În seara zilei de 5 august 2002, victima C.E.G. a fost luată din municipiul Suceava cu un autoturism, condus de către I.V. (care era împreună cu fiica sa I.G.) şi au plecat în judeţul Botoşani de unde a luat-o pe P.L.C., după care a fost transportată în Germania, în localitatea Spremberg, respectiv la locuinţa inculpaţilor M.C. şi A., unde a fost primită de mama acesteia.

După o perioadă de timp, inculpatul M.A. a adus-o pe victima C.E.G. şi pe B.A.A. în localitatea Kiel în clubul "E.C.", pentru a vedea cum se câştigă în acest local. Aici victima a practicat prostituţia cca. trei săptămâni, ocazie cu care a cunoscut şi alte fete din România care practicau prostituţia în barul respectiv, iar printre acestea se aflau M.A.E. şi M.M.I. care au fost aduse în Germania de către inculpatul N.A. (fratele inculpatei M.C.), în folosul căruia practicau prostituţia.

Deoarece se câştiga puţin în acest club, după cca. trei săptămâni, inculpatul M.A. a dus-o pe victima C.E.G. înapoi la clubul "B.C." din Spremberg.

După ce s-a întors, inculpatul P.O.I. le-a luat pe cele două victime şi s-a deplasat la Serviciul paşapoarte din Suceava şi a făcut demersurile necesare pentru ca acestea să obţină paşaport turistic, în regim de urgenţă, ocazie cu care numita "S." le-a spus victimelor că obţinerea paşapoartelor în regim de urgenţă a costat câte 500 euro de persoană.

După obţinerea paşaportului, numita "S." s-a dus împreună cu victima B.A.A. în oraş şi i-a cumpărat acesteia nişte haine, lenjerie intimă şi cosmetice. Victima B.A.A. a rămas să locuiască la locuinţa inculpatului P.O.I. timp de câteva zile, după care împreună cu inculpatul P.O.I., concubina sa S. şi victima L.A. au plecat în Germania.

Cu această ocazie, victima B.A.A. a văzut că inculpatul N.A. mai avea încă patru fete pe care le ducea în Germania, respectiv I.A.A., T.I.M., S.I. şi A.I.L.

Ulterior, inculpatul M.A. împreună cu inculpatul P.O.I. şi S. au dus-o pe victimă la clubul de noapte "B.C." din Spremberg, iar L.A. a rămas la locuinţa inculpatului P.O.I., urmând să fie dusă la un alt club.

După ce au ajuns la clubul "B.C." inculpaţii M.A., P.O.I. şi S. au predat-o pe victima B.A.A. patronului clubului, spunându-i că va lucra în acel loc, după care au plecat. După plecarea inculpaţilor, personalul de la barul clubului i-a cerut victimei B.A.A. să întreţină relaţii sexuale cu un client care plătise acest serviciu. Victima B.A.A. a refuzat iniţial, dar ulterior, i s-a explicat că a fost adusă în club pentru a se prostitua şi că nu are altă cale de ales, drept pentru care aceasta a fost nevoită să întreţină relaţii sexuale cu clienţii barului.

În aceeaşi seară, victima B.A.A. a cunoscut încă patru fete aduse din România de către inculpatul N.A. împreună cu ea şi care, de asemenea, nu ştiau că vor fi obligate să se prostitueze.

Astfel, cât timp a stat în ţară (respectiv câteva zile) a fost găzduită de o persoană din Arad care a trimis-o ulterior, din nou, în Germania unde a fost cazată la locuinţa soţilor M.

Şi de această dată, inculpatul P.O.I. a dus-o pe victima B.A.A. în clubul "B.C." şi a obligat-o să practice prostituţia timp de 5 - 6 luni, atât în acest club, cât şi în alte două cluburi (unul din oraşul Kiel, iar altul numit "C.P." din oraşul Regensburg).

Totodată victima B.A.A. i-a recunoscut pe inculpaţii P.O.I., M.A., zis "A.", N.M.A., şi I.I.L., acesta din urmă era şoferul inculpatului M. şi se ocupa de transportul victimelor.

La data de 6 decembrie 2002, în urma unei razii a poliţiei germane, victima B.A.A. a fost arestată şi cercetată de autorităţile germane pentru practicarea ilegală a prostituţiei. Cu această ocazie victima a evitat să ofere relaţii despre inculpaţii care o exploatau fiindu-i frică de represiunile pe care aceştia le-ar fi exercitat asupra ei.

În vara anului 2003, victima B.A.A. a cunoscut un albanez căruia i-a povestit cele întâmplate, iar acesta a reuşit să o scoată de sub autoritatea inculpatului P.O.I.

În cursul anului 2002, victima J.A., fostă L., l-a cunoscut pe inculpatul P.O.I. zis "V.A.".

În cursul lunii august 2002, victima J.A., fostă L., s-a deplasat în mun. Suceava la locuinţa inculpatului P.O.I., ocazie cu care a găsit-o pe concubina sa "S." care a întâmpinat-o şi a întrebat-o dacă doreşte să lucreze în Germania. Deoarece victima J.A., fostă L., a răspuns afirmativ, S. a primit-o în casă şi i-a spus că inculpatul P.O.I. este plecat în Germania, dar că va veni în câteva zile şi i-a cerut să rămână la locuinţa ei, unde aceasta a stat cca. 2 - 3 zile. Cu această ocazie, S. i-a spus victimei J.A., fostă L., că în Germania va lucra într-un bar, că va primi un salariu bun şi că nu va trebui să întreţină relaţii sexuale cu clienţii.

În aceeaşi zi, la locuinţa inculpatului P.O.I. a mai sosit o tânără, respectiv B.A.A., care de asemenea intenţiona să meargă la lucru în Germania. Şi pe aceasta S. a convins-o să rămână la domiciliul ei, spunându-i aceleaşi lucruri cu privire la activitatea ce o va desfăşura în Germania.

Cu această ocazie, victima J.A., fostă L., a văzut că inculpatul N.A. mai avea încă patru fete pe care le ducea în Germania, respectiv I.A.A., T.I.M., S.I. şi A.I.L.

Întrucât N.A. avea doar o rulotă, iar persoanele care urma să le scoată din ţară erau prea multe a hotărât să caute un microbuz pentru a trece frontiera. Astfel, în data de 10 august 2002 victima B.A.A. împreună cu inculpatul P.O.I., S., J.A., fostă L., cele patru tinere şi încă un tânăr numit A. au ieşit din ţară, iar după ce au ajuns la prima benzinărie din Ungaria au coborât cu toţii din microbuz şi au urcat în rulota soţilor M.A. şi C., care i-a transportat în localitatea Spremberg. Aici, victima J.A., fostă L., a mers împreună cu inculpatul P.O.I. şi S. într-un apartament închiriat de acesta, iar victima B.A.A. împreună cu J.A., fostă L., au fost duse de către inculpatul P.O.I. la locuinţa inculpaţilor M.A. şi C.

La sfârşitul anului 2001, în timp ce lucra la SC A.A. SA, victima I.M.A. a cunoscut-o pe L. (despre care a aflat ulterior că se numeşte P.L.), care îi era colegă de serviciu. Din discuţiile purtate cu aceasta, victima I.M.A. a aflat că fratele său are un prieten în Germania şi, totodată, i-a propus să meargă la lucru în această ţară. Deşi victima I.M.A. la început nu a fost de acord, la insistenţele L., a acceptat să se întâlnească cu fratele acesteia L. şi un alt individ I. Cei doi au insistat şi în cele din urmă au convins-o pe victima I.M.A. să vină la muncă în Germania. I. şi L. i-au spus victimei că se vor ocupa de obţinerea paşaportului turistic. După câteva zile, I. a contactat-o pe victimă şi a dus-o în municipiul Fălticeni, unde s-a întâlnit cu un prieten de-al său, respectiv numitul I.M.

După obţinerea paşaportului, victima I.M.A. a fost luată împreună cu S.I. şi T.I.M. (care se aflau în aceeaşi situaţie) de către inculpatul N.A. (R.) şi soţia sa inculpata N.I. şi au fost transportate în Germania cu un autoturism ce îi aparţinea inculpatului N.A.

La locuinţa inculpaţilor M., victima I.M.A. a văzut că aceştia aveau mai multe fete aduse din România, pe care le traficau, obligându-le să practice prostituţia la diferite cluburi de noapte din Germania. Victima I.M.A. a rămas împreună cu S.I. şi I. la locuinţa inculpaţilor M. timp de două săptămâni. Inculpatul P.O.I. împreună cu concubina sa S. le-au luat pe cele două fete pe care le aduseseră din România, respectiv L.A. şi B.A.A. şi le-au dus într-o altă localitate, dar din discuţiile purtate, victima I.M.A. a înţeles că intenţionează să le vândă unui alt român, pe care îl porecleau "G.B." (despre care ulterior a aflat că se numeşte M.G.C.).

În această perioadă, inculpatul N.A. a venit la clubul respectiv împreună cu concubina sa, respectiv I.O.R., şi au ridicat banii proveniţi din practicarea prostituţiei.

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 1.100 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

La începutul lunii august 2002, victima S.I. avea fetiţa internată la Spitalul judeţean Suceava şi când a venit în vizită s-a întâlnit cu o tânără căreia i-a povestit că are greutăţi materiale şi nu are cu ce plăti spitalizarea. Persoana respectivă i-a spus că o poate pune în legătură cu alte persoane care ar putea-o ajuta să ajungă în Germania pentru a lucra.

Având o situaţie financiară precară, victima S.I. a acceptat acest lucru şi s-a întâlnit cu persoanele pe care le-a prezentat tânăra sus-arătată. Printre aceste persoane se afla şi inculpatul N.A. (R.) care i-a promis victimei că îi va găsi un loc de muncă în Germania unde va lucra ca stripteuză. Astfel, inculpatul R.A. a organizat plecarea în Germania, ocazie cu care a luat-o atât pe victima S.I. cât şi alte fete.

Când a ajuns în Germania, victima S.I., împreună cu o altă tânără cu care venise din România au fost duse la locuinţa inculpaţilor M.A. şi C., unde au stat, iniţial, două săptămâni.

După aceasta, a venit inculpatul N.A. şi împreună cu inculpatul M.A. au dus-o pe victima S.I. şi pe cealaltă fată la un club amplasat într-o pădure. Pe drum inculpaţii le-au explicat victimelor că în clubul respectiv vor dansa, dar totodată vor întreţine relaţii sexuale cu clienţii clubului.

În cursul lunii august 2002 inculpatul N.A. (R.) a racolat mai multe fete pe care urma să le ducă în Germania unde aveau să fie exploatate prin practicarea prostituţiei. Printre acestea se aflau victima T.I.M. şi încă trei fete, respectiv I.A.A., S.I. şi A.I.L. Astfel, cu un microbuz, inculpatul N.A. a transportat victimele sus-arătate din România în Germania, trecând frontiera de stat la data de 10 august 2002. După ce a ajuns în Germania inculpatul N.A. a plasat-o pe victima T.I.M. într-un club din Kiel, unde aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei, însuşind profitul obţinut din această activitate.

În cursul lunii iulie 2002 numitul L.F. i-a propus victimei H.R.E. să meargă în Germania pentru a lucra, spunându-i că are un prieten în Suceava, respectiv pe M.B. (despre care ulterior a aflat că se numeşte I.M.), care o va ajuta să obţină paşaport. Victima a acceptat şi, ca atare, după câteva zile, L.F. i-a spus să meargă la Suceava pentru a se întâlni cu "M.B." care îi va face paşaport şi o va ajuta să ajungă în Germania. Totodată, L.F. i-a spus victimei H.R.E. că după ce va ajunge în Germania va trebui să-i plătească 500 euro, deoarece asta este partea lui pentru faptul că a găsit-o şi a pus-o în legătură cu "M.B.".

Victima H.R.E. a ajuns în Suceava unde s-a întâlnit cu "M.B.", iar acesta a condus-o la locuinţa sa şi a ţinut-o până în data de 11 septembrie 2002, întrucât la această dată victima împlinea vârsta de 18 ani. După această dată, "M.B." a făcut demersurile pentru eliberarea paşaportului turistic, iar la data de 25 septembrie 2002 "M.B." a condus-o pe victimă la un Tir care făcea curse în Germania, spunându-i că a vorbit cu şoferul şi însoţitorul acestuia să o transporte în Hamburg şi să o preda surorii sale D. Când a ajuns în Hamburg, victima H.R.E. a fost preluată de "D." şi de o prietenă a acesteia "G." şi dusă într-un apartament unde se mai afla o tânără blondă. A doua zi, victima H.R.E. a fost dusă de către "D." într-un club, unde a fost cazată şi unde practica striptease, dar banii încasaţi erau luaţi de către "D.", iar acesta îi împărţea cu proprietarii clubului, victimei revenindu-i doar 10 - 20 euro, bani ce îi erau necesari doar pentru mâncare.

După o lună de zile a venit în vizită la club U.C., care se cunoştea cu tânăra blondă, U.C. fiind din aceeaşi localitate cu victima H.R.E. se cunoştea cu aceasta din urmă şi i-a propus să lucreze pentru inculpatul N.A., întrucât îi va găsi un loc de muncă mai profitabil. După câteva zile, la club a venit inculpatul N.A. împreună cu prietena sa "R.", fratele acesteia şi U.C., şi au convins-o pe victima H.R.E. să meargă cu ei. Victima H.R.E. a acceptat şi a fost dusă de către inculpatul N.A. într-un apartament închiriat de acesta, iar după o săptămână, în acelaşi apartament, a venit şi "V.A." cu prietena lui "S.", precum şi alţi tineri din Suceava care se ocupau cu furturi din magazine. V.A. şi S. aveau o tânără poreclită "C." (pe care o chema A.) şi care practica prostituţia pentru ei. Cu această ocazie, victima H.R.E. a aflat că U.C. era exploatată de către inculpatul N.A., practicând prostituţia în favoarea acestuia. După circa 10 zile, în apartamentul în care era cazată victima H.R.E. au venit inculpaţii M.A. şi M.C. şi împreună cu inculpatul N.A. au dus-o pe victima H.R.E. şi pe U.C. în clubul "B.C." pentru a lucra ca dansatoare, dar în seara aceleiaşi zile patronul clubului i-a cerut victimei H.R.E. să întreţină şi relaţii sexuale cu clienţii, dar aceasta a refuzat. Văzând acest lucru, patronul barului l-a contactat pe inculpatul M.A., iar acesta din urmă a ameninţat-o pe victimă să accepte acest lucru.

La data 29 decembrie 2002, victima H.R.E. a fost arestată şi cercetată de autorităţile germane pentru practicarea prostituţiei.

În toamna anului 2002, în timp ce lucra la "I.C." din municipiul Rădăuţi victima M.A.E. l-a cunoscut pe inculpatul N.A. (fost R.). Acesta din urmă, aflând că victima M.A.E. ar dori să lucreze în străinătate i-a spus că poate să o ajute în acest sens şi să-i găsească un loc de muncă la o seră sau un restaurant. De asemenea, inculpatul N.A. (fost R.) i-a mai spus victimei că are mulţi prieteni în Germania prin intermediul cărora îi poate găsi loc de muncă şi s-a oferit să-i obţină paşaport turistic pe cheltuiala sa, în timp foarte scurt şi, totodată, să-i asigure transportul până în Germania, urmând ca victima M.A.E. să-i restituie banii, după ce va lucra în străinătate.

După ce s-a consultat cu familia, având şi o situaţie financiară dificilă, victima M.A.E. a acceptat propunerea făcută de inculpatul N.A. (fost R.), drept pentru care acesta a chemat-o în zilele următoare la serviciul de paşapoarte din Suceava, unde a întocmit formalităţile necesare eliberării paşaportului şi a achitat taxele aferente.

Astfel, pe data de 11 octombrie 2002, inculpatul N.A. (fost R.) s-a întâlnit cu victima M.A.E. în centrul mun. Rădăuţi pentru a pleca în Germania. Acesta a venit cu un autoturism V.P., înmatriculat în Germania, dar care era condus de un prieten de-al său, respectiv I.I.L. şi în care se afla şi prietena inculpatului, respectiv I.O.R.

De aici inculpatul N.A. (fost R.) împreună cu cele trei persoane arătate mai sus s-au deplasat în comuna Mălini, de unde au luat-o pe I. care urma să lucreze împreună cu victima M.A.E. la un restaurant din Germania. Din comuna Mălini sus-numiţii au plecat spre Germania, dar când au ajuns la punctul de trecere a frontierei, inculpatului N.A. (fost R.) nu i s-a permis ieşirea din ţară. Văzând acest lucru inculpatul i-a spus victimei M.A.E. şi fetei din Mălini că vor fi duse în Germania de către prietenul său, iar că el va veni mai târziu.

Când au ajuns în Germania s-au cazat cu toţii la un hotel, iar a doua zi victima M.A.E. şi cu I. din Mălini au fost duse de către prietenul inculpatului N.A. (fost R.) în oraşul Kiel la clubul "E.C.", în timp ce R. a rămas să-l aştepte pe A.

După ce a fost plasată în club, prietenul inculpatului N.A. (fost R.) i-a spus victimei M.A.E. că urmează să practice prostituţia în clubul respectiv. Victima M.A.E. a refuzat să facă acest lucru, dar persoana care a adus-o i-a spus că nu are posibilitatea de a refuza întrucât inculpatul N.A. (fost R.) trebuie să-şi recupereze cheltuielile efectuate cu racolarea şi transportul acesteia.

Ca urmare a presiunilor exercitate de către prietenului lui A., victima M.A.E. a fost nevoită să accepte practicarea prostituţiei. După câteva zile, prietenul lui A. a venit şi i-a luat victimei M.A.E. toţi banii câştigaţi din practicarea prostituţiei, spunând că trebuia să-i trimită inculpatului N.A. (fost R.).

După alte câteva zile la clubul respectiv, a sosit şi inculpatul N.A. (fost R.), care i-a luat, de asemenea, victimei M.A.E. toţi banii câştigaţi din practicarea prostituţiei şi i-a pus în vedere, că în cazul în care va fi depistată de către poliţie să nu declare nimic cu privire la el.

Cu această ocazie, victima M.A.E. a văzut că inculpatul N.A. (fost R.) se înţelegea bine cu patronii clubului şi că împărţeau banii proveniţi din practicarea prostituţiei. După cca. două săptămâni de practicare a prostituţiei, în clubul "E.C." a fost efectuată o razie de către poliţie, ocazie cu care aceasta a fost audiată, dar de frică nu a recunoscut că a fost adusă de către inculpatul N.A. (fost R.) pentru practicarea prostituţiei, drept pentru care i-a fost aplicată interdicţie de a intra în Germania şi i-a fost pus în vedere să părăsească în termen de 7 zile teritoriul Germaniei.

Victima M.A.E. s-a întors la clubul "E.C." pentru a lua bagajele şi a rămas peste noapte, dar a doua zi, a fost luată de către inculpatul N.A. (fost R.) şi dusă, împreună cu I. din Mălini, la un alt club din localitatea Rudzbeng. Aici, victima M.A.E. a practicat prostituţia până la sfârşitul anului 2002. Inculpatul N.A. (fost R.) venea periodic la club şi ridica toţi banii câştigaţi de către victima M.A.E. din practicarea prostituţiei. Acesta venea uneori singur, dar şi însoţit de către I.O.R.

În clubul din Kiel victima M.A.E. nu avea voie să plece neînsoţită, fiind tot timpul supravegheată de către angajaţii clubului.

După aceasta, inculpatul N.A. (fost R.) a căutat-o pe victima M.A.E. atât în Germania, cât şi în România pentru a se răzbuna, fapt care i-a fost pus victimei în vedere şi de către poliţia din Germania.

Victima B.M.G. avea o situaţie familială precară şi locuia la o mătuşă de-a lor, neavând serviciu în ţară, în cursul lunilor martie - mai 2002 aceasta a lucrat ca femeie de serviciu în Belgia. Cu această ocazie, a cunoscut-o pe L.G. care şi ea lucra în Belgia. După ce s-a întors în ţară victima B.M.G. a ţinut legătura cu L.G. şi, la începutul lunii august 2003, l-a cunoscut pe P.I. poreclit "M.D." angajat la firma de Protecţie şi Pază "D.S.", precum şi pe soţia acestuia N. Cu această ocazie, victima B.M.G. i-a relatat numitei N. că nu are loc de muncă, ocazie cu care aceasta din urmă i-a spus că soţul său cunoaşte o româncă căsătorită cu un neamţ care este proprietarul unui bar în Germania şi că ar avea nevoie de femei care să lucreze ca chelneriţe şi serviciu de companie.

În data de 10 august 2003, victima B.M.G. a fost sunată de către P.I. care a anunţat-o că, în ziua următoare urmează să se întâlnească cu femeia care vine din Germania. Astfel, în data de 11 august 2003 victima B.M.G. s-a întâlnit cu P.I. şi cu inculpata M.C. Inculpata M.C. i-a spus victimei că va lucra la un bar din Germania la serviciul de companie, dar nu i-a indicat cine este proprietarul barului şi care este adresa. După această discuţie, inculpata M.C. l-a sunat pe P.D. care a venit şi a dus-o pe victimă acasă cu maşina inculpatei M.C.

După aceasta şoferul a plecat iar victima B.M.G. a rămas împreună cu inculpata M.C. care l-a sunat pe soţul său M.A. zis "A." din Germania.

Din discuţia purtată de către inculpata M.C. cu soţul său victima a înţeles că inculpata M.C. nu are şofer şi că nu poate veni în Germania, dar soţul său i-a spus că la domiciliul lor din Germania se află un amic zis "A.A." din Rădăuţi care a promis că va găsi pe cineva care să o ducă pe victima B.M.G. şi pe inculpată până în municipiul Arad. În aceeaşi zi, a venit o persoană cu numele de C. (prieten al lui A.A.) care a dus-o pe victima B.M.G., pe inculpata M.C. şi pe doi copii de-ai acesteia până în municipiul Arad, unde aceştia l-au aşteptat cca. 6 - 7 ore pe A.A. care venise din Germania.

Totodată, inculpatul N.A. a mai menţionat că are o fată achiziţionată pe care o cheamă R. şi care se prostituează pentru el, câştigând 2.000 - 3.000 euro lunar. Inculpata M.C. i-a spus victimei că trebuie să mai recupereze de la ea suma de 500 euro pe care să-i dea lui I.. După aceasta au ajuns cu toţii la domiciliul inculpaţilor M.C. şi M.A.

Din discuţiile purtate cu victima T.F., victima B.M.G. a aflat că aceasta a fost contactată în România de către "P." şi "S." iar de obţinerea paşaportului s-a ocupat I. zis "M.D." care o racolase şi pe acesta din urmă. T.F. a fost adusă în Germania de către inculpata M.C. împreună cu şoferul său I.

După două săptămâni victima B.M.G. a fost descoperită de către organele de poliţie în urma unui control efectuat la clubul "B.C.".

Victima O.C.L. i-a spus acest lucru şi verişoarei sale C.E.G. care şi aceasta a fost de acord să meargă în Germania la lucru.

La sfârşitul lunii iulie şi începutul lunii august 2002, inculpata M.C., însoţită de şoferul său I., a venit împreună cu M.P.I. la domiciliu părinţilor victimei din comuna Moara, judeţul Suceava, pentru a discuta mai multe amănunte în legătură cu munca pe care o va presta în Germania, ocazie cu care, împreună cu victima O.C.L., au stabilit să se întâlnească a doua zi la o terasă din municipiul Suceava.

Conform înţelegerii, a doua zi, s-au întâlnit cu toţii la o terasă din municipiul Suceava, ocazie cu care a venit şi inculpatul M.A. Aceştia au stabilit că în seara aceleiaşi zile să plece în Germania. Ca atare, în aceeaşi seară victima O.C.L., M.P.I. şi o altă fată, respectiv A.O.M. au fost luate cu autoturismul lui M.A. în care se afla şi acesta, precum şi şoferul I. au plecat spre frontiera de vest.

În cele din urmă, au ajuns cu toţii în oraşul Spremberg, unde inculpatul M.A. le-a dus pe cele trei fete la clubul "B.C." şi le-a prezentat patronului S., după care acestea au lăsat bagajele la club şi cu toţii au plecat la domiciliul inculpatului M.A.

În aceeaşi seară, toate cele trei victime au fost duse la clubul "B.C." pentru a începe activitatea.

Astfel, acestea percepeau de la clienţi între 80 şi 200 euro de persoană, în funcţie de durata activităţii sexuale prestate şi aveau program între orele 21:00 şi 05:00.

Victima O.C.L. se prostitua de bunăvoie, însă banii primiţi de la clienţi îi preda la bar, la sfârşitul fiecărei zile.

După aproximativ o lună, inculpatul M.A. a mai adus o fată din Suceava pe care o chema A. şi care practica şi ea prostituţia în favoarea sus-numitului.

După două luni, întrucât erau puţini clienţi la bar, victima O.C.L. le-a propus celorlalte fete să plece de la acel club pentru a se întâlni cu B.M., zisă "M.", care practica prostituţia în Rehnsburg. Astfel, în luna octombrie victima O.C.L., M.P.I., A.O.M. şi A. au fugit de la clubul "B.C.", fără a spune patronului clubului sau inculpaţilor M.A. şi C., şi s-au dus în localitatea Rehnsburg, unde au întâlnit-o pe M., practicând prostituţia într-o vilă închiriată de un cetăţean german, proxenetul lui M. Aici victima O.C.L. a stat până în luna noiembrie 2002 când s-a întors în ţară deoarece îi expira viza de şedere.

În perioada sus-arătată, victima O.C.L. l-a cunoscut şi pe inculpatul N.A., fratele inculpatul M.C. care împreună cu un alt proxenet poreclit "V.A." şi prietena acestuia S., adusese mai multe fete din România pe care le exploatau sexual prin practicarea prostituţiei în diferite cluburi.

La data de 11 martie 2003, victima O.C.L., a fost descoperită de către poliţia germană în bordelul "P.E.", fiind suspectată de practicarea prostituţiei, organele de cercetare judiciară germane au stabilit că O.C.L. a fost racolată şi adusă în Germania împreună cu M.P.I. la începutul lunii august 2002, fiind exploatate de către acesta.

În cursul lunii februarie 2003, victima I.N. a aflat de la C.N. din comuna Marginea, judeţul Suceava, că acesta i-ar putea găsi de lucru în Germania.

După ce au ajuns în Germania C.N., a predat-o pe victima U.A.M. şi pe I.N. inculpatului M.A. care le-a transportat la domiciliul său din localitatea Spremberg.

În cursul lunii februarie 2003, victima U.A.M. a aflat de la C.N. din comuna Marginea, judeţul Suceava, că acesta i-ar putea găsi de lucru în Germania. Întrucât victima îl cunoştea pe C.N. (acesta fiind soţul unei verişoare de-a mamei victimei) avea încredere în el şi a acceptat ca acesta să o transporte în Germania unde urma să-i găsească un loc de muncă.

De menţionat este faptul că inculpatul C.N. efectua în perioada respectivă curse de transport persoane în Germania. Astfel, pe la începutul lunii martie 2003, victima U.A.M. a plecat cu un microbuz aparţinând lui C.N. în Germania. În acelaşi microbuz se mai afla o fată cu numele de N. (despre care a aflat ulterior că se numeşte I.N.) care, de asemenea, era transportată de C.N.

După ce au ajuns în Germania, C.N. a predat-o pe victima U.A.M. şi pe I.N. inculpatului M.A., care le-a transportat la domiciliul său din localitatea Spremberg.

După plecarea lui C.N., inculpatul M.A. le-a spus celor două victime că urmează să se prostitueze în cluburi de noapte, întrucât aceasta este activitatea pentru care au fost aduse. Deşi victima U.A.M. s-a opus, inculpatul M.A. a bătut-o şi a obligat-o să practice prostituţia. Chiar în seara aceleiaşi zile, inculpatul M.A. a dus-o pe victima U.A.M. şi pe N., precum şi o altă fată din judeţul Iaşi care se afla la locuinţa soţilor M. la un club de noapte şi le-a predat patronului clubului respectiv.

Ulterior, inculpatul M.A. a mai adus la clubul respectiv încă două fete, respectiv pe M. (despre care a aflat ulterior că se numeşte C.M.S.) şi M. din Straja (despre care a aflat ulterior că se numeşte J.M.), care şi ele au fost obligate să practice prostituţia, dar aceste fete au fost racolate şi aduse în Germania de către inculpatul N.M.A. - fratele inculpatei M.C.

Cu această ocazie, victima U.A.M. a întâlnit următoarele fete din România care practicau prostituţia în favoarea soţilor M., după cum urmează: U.A.C. şi F.A.M.

La sfârşitul anului 2005, precum şi în cursul anului 2006, partea vătămată declară că a fost ameninţată cu moartea, atât ea, cât şi copilul, de către inculpatul C.N., care i-a transmis să-şi retragă declaraţiile date la organele de poliţie în cursul anului 2003.

Faptul că victima U.A.M. a fost adusă în Germania de către inculpatul C.N. rezultă şi din cercetările efectuate de către poliţia din Germania.

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 4.500 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

Nici P.I. şi nici ceilalţi inculpaţi nu i-au spus nimic victimei C.M.S. în legătură cu munca pe care urma a o presta în Germania, dar M.C. i-a spus că va călători cu V.O. care o va duce acasă la ea, în Germania, unde va fi aşteptată de către soţul său M.A. şi că totul va fi bine.

Banii câştigaţi de pe urma practicării prostituţiei erau împărţiţi între inculpatul M.A. şi patronii cluburilor.

Victima C.M.S. a fost arestată preventiv la data de 27 aprilie 2003 în bordelul "M.W.", în Nardt, în apropiere de Hoyerswerda, ca fiind suspectată de practicarea prostituţiei.

Aceasta a declarat poliţiştilor germani că pe 29 martie 2003 a venit din România în Spremberg, la locuinţa inculpaţilor M.C. şi A. Acest fapt a coincis cu înregistrările din paşaportul ei, care a fost eliberat în România pe 26 martie 2003; acesta are aplicată şi ştampila necesară. Ea a călătorit ca pasageră într-un autovehicul V.P. cu un număr de înmatriculare românesc pe care nu-l ştie. De asemenea nu-i cunoaşte nici pe ceilalţi pasageri. În aceeaşi seară a fost dusă de către M.A. în barul de noapte tip bordel "B.C." din Horlitz. Acest bar de noapte ar aparţine a unor indivizi pe nume S. şi T., altceva nu mai ştie nimic despre ei. Tot la domiciliul lor, inculpatul M.A. i-a spus clar ce are ea de făcut în acest bar. Ea trebuia să se culce cu bărbaţi "pe o anumită sumă bani" - declaraţia ei de la pagina 3 din interogatoriul din 27 aprilie 2003.

La puţin timp a fost dusă de către inculpatul M.A. în barul de noapte tip bordel "M.W." din Nardt, pentru că aici se aflau 2 românce (prostituate) pierdute. Într-o convorbire TKU 196/03, nr. 187 din 7 aprilie 2003, inculpatul M.A. i-a spus soţiei sale C. că româncele C. şi I.A (nu se cunosc celelalte nume) au şters-o din Nardt. Dar acest fapt nu era posibil dacă nu aveau un ajutor străin. Nu se cunoaşte cine le-a sprijinit să fugă.

În acest club şi C. a trebuit să se prostitueze şi a primit 25 euro pe oră şi pe jumătate de oră 15 euro, iar numitul A. a primit de la patronul localului acesta aceeaşi sumă.

Victima C. M. a mai declarat la audiere că a lucrat în Nardt împreună cu românca A. (altceva nu se cunoaşte), unguroaicele S. şi K. (alte date nu se cunosc). C. a mai spus că A. avea în "grija" sa doar pe românce şi primea de la ele jumătate din suma încasată.

Întrebată fiind cum a fost "recrutată" din România aceasta a declarat că inculpata M.C. a fost cea care a "angajat-o". Referitor la activitatea pe care urma să o presteze în Germania i s-a spus că urma să fie dansatoare într-un club. Inculpata M.C. nu i-a spus exact despre ce este vorba. Inculpata M.C. a plătit (200 euro) şi a organizat pentru aceasta plecarea în Germania. J. a declarat la interogatoriu că ştie că acuzata C. a "recrutat-o" şi pe M. (numită aici C.). J. a călătorit împreună cu ea în Germania. Când i s-a prezentat o fotografie J. a recunoscut-o pe numită M. (C.).

Ea a fost luată de către inculpata M.C. şi din această casă şi dusă din nou în bordelul "B.C." în Horlitz. Acest fapt poate fi demonstrat de către informaţiile TKU. Aici ea s-a prostituat din nou. În cadrul unei descinderi a poliţiei C. a fost arestată preventiv în Spremberg la 16 mai 2003. Autorităţile pentru Străini au comunicat despre ce este vorba şi aceasta a fost dusă din nou în casa specială. O colaboratoare din casa specială a certificat şederea ei Autorităţilor pentru Străini în casa specială. Pe 23 mai 2003 Autorităţile pentru Străini au expulzat-o în Cehia.

În cursul anului 2006, aflând că se efectuează cercetări în dosar victimei J.M. i-au fost transmise ameninţări din partea inculpaţilor M. cu privire la declaraţiile pe care le-a dat.

Faptul că victima J.M. a fost exploatată de către inculpaţii M.C. şi M.A. rezultă şi probele administrate de autorităţile judiciare din Germania, după cum urmează:

Astfel, în cadrul unei intervenţii a Poliţiei (în cauză a fost întocmit Dosar nr. 220 Js 49808/02, de către poliţia germană), J. a fost arestată preventiv la data de 30 aprilie 2003 în bordelul "B.C." din Horlitz ca fiind suspectată de practicarea prostituţiei. După audierea acuzatei în acest proces a urmat şi audierea martorilor pentru procesul acesta.

Conform informaţiilor aceasta ar fi fost expulzată pe 27 mai 2003. Nu se cunoaşte că ar fi existând o nouă înregistrare a acesteia în vreun domiciliu.

La prima sa audiere din 30 aprilie 2003 victima a făcut declaraţii false.

La următoarea audiere J. s-a decis în sfârşit să declare adevărul. Ea a declarat că ea a fost racolată din România de către inculpata M.C. C. i-a povesti că în Germania există un club în care se dansează, dar se lucrează şi ca prostituată. Soţul ei, acuzatul A., ar fi adus-o în acest club dacă ea era pregătită să înceapă această activitate. A mai declarat că ştie că inculpata M.C. a racolat-o din România şi pe M. Inculpata M.C. i-a făcut cunoştinţă cu M., dar care din cauză că i-a expirat paşaportul nu a putut călători cu ele în Germania. J. a călătorit spre Germania împreună cu M. (C.) în cunoscutul autoturism V.P. al acuzatului A.

Prietena lui M., numită I.A., după câte ştia ea ar lucra şi aceasta în Germania. Ea nu cunoaşte totuşi când a venit în Germania această I.A.

Cam la o săptămână de la venirea ei în acest club acuzatul A. a luat-o şi a dus-o la bordelul "M.W." din Nardt. Aici ea a trebuit să o înlocuiască pe I.A, care era pierdută.

La audiere, victima J.M. a mai declarat că a avut legături în "B.C." din Horlitz cu româncele A. (cazul 08) şi V. (cazul 09), care de asemenea lucrau aici ca prostituate. A. i-a povestit cum trebuie ea să se comporte în club. J. a declarat la audierea din 9 mai 2003 la pagina 3 că lor le-a spus inculpatul M.A., zis "A.", că ele nu au voie la etajul de jos din club. Dacă un partener ar fi vurt să dea bani româncelor, ele trebuiau să refuze şi să-l trimită să plătească la bar. Preţurile pe care trebuiau să le achite partenerii lor erau: jumătate de oră 80 euro, 1 oră 130 euro, Whirlpool 160 euro. În club ea nu ar fi primit nicio sumă de bani. Se discutase ca ea să-şi primească partea de la inculpată.

Din declaraţia victimei rezultă că a câştigat din practicarea prostituţiei cca. 1.000 euro care au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

În primăvara anului 2003, în timp ce lucra în municipiul Vatra Dornei la un bar, victima P.L.E. l-a cunoscut pe L.F. care i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra ca ospătar. Victima i-a spus, iniţial, că nu doreşte să se prostitueze, dar inculpatul a asigurat-o că nu e vorba de prostituţie. După câteva zile, L.F. a prezentat-o pe victimă inculpatului N.M.A., zis "A.", spunându-i că aceasta intenţionează să meargă la muncă în Germania. La scurt timp, victima s-a întâlnit în municipiul Vatra Dornei cu N.M.A., zis "A.", şi un alt prieten de-al acestuia, respectiv I.M. fost C. şi zis "M.B." şi împreună cu cei doi s-a deplasat cu un autoturism ce era condus de către inculpatul N.M.A., zis "A.", în municipiul Suceava pentru a obţine paşaport, în regim de urgenţă. După ce a ajuns la Suceava victima a fost cazată de către inculpatul N.M.A., zis "A." la un hotel în care era cazată şi sora acestuia, respectiv inculpata M.C. Aici, inculpatul N.M.A., zis "A.", I.M., fost C. şi zis "M.B." şi inculpata M.C. i-au spus victimei P.L.E. că urmează să meargă în Germania la un club pentru a practica prostituţia. Victima a fost cazată la hotel timp de o săptămână, ocazie cu care a cunoscut şi alte persoane din lumea interlopă care purtau poreclele de "G.", P.I.I., zis "M.D.", R.C.M., fost H., zis "P.", Ş.S., fost L., zis "S." şi şoferul inculpatului M.A., respectiv I.I.L., zis "I.".

Inculpatul L.F. a încercat să-i obţină victimei paşaport în regim de urgenţă, dar nu a reuşit acest lucru, întrucât persoanele sus-arătate erau vizate de către organele de poliţie, drept pentru care victima a obţinut paşaportul turistic în regim normal. După obţinerea paşaportului, victima a fost luată din municipiul Vatra Dornei cu un autoturism condus de către M.A., "zis A." (soţul lui C.), care era însoţit de către alţi trei tineri, respectiv "P.", "S." şi I.I.L., zis "I.". Cu această ocazie, M.A. a mai căutat în Vatra Dornei pe o altă victimă ce urma să fie dusă în Germania, respectiv pe H.R., dar aceasta nu a fost găsită la domiciliu. Inculpatul M.A., "zis A.", i-a luat victimei paşaportul şi cartea de identitate, după care, împreună cu aceasta şi cele trei persoane arătate mai sus, s-au dus în municipiul Suceava unde inculpatul M.A., "zis A.", a cazat-o pe victimă la un hotel şi a rămas împreună cu aceasta până a doua zi. În ziua următoare inculpatul M.A., "zis A.", a plecat împreună cu victima spre graniţa de vest a României cu un autoturism proprietatea acestuia, dar care era condus de către şoferul său I. Când au ajuns la frontieră, pentru a nu trezi suspiciuni organelor de poliţie, A. a urcat-o pe victimă într-un microbuz în care se afla şi Ş.S., fost L. şi zis "S.", iar el a trecut separat. După ce au trecut frontiera, victima şi cu Ş.S., fost L. şi zis "S."s-au întâlnit cu inculpatul M.A. şi cu I.I.L., zis "I.", la o benzinărie din Ungaria, după care şi-au continuat drumul spre Germania cu maşina inculpatului M.A. care a fost condusă atât de I.I.L., zis "I.", cât şi de Ş.S. Când au ajuns în Germania cei patru s-au deplasat în localitatea Spremberg la locuinţa inculpaţilor M.A. şi M.C. În seara aceleiaşi zile, inculpatul M.A. a dus-o pe victimă la clubul de noapte "B.C." din localitatea Horlitz şi a predat-o patronului barului, pe nume "S.". Aici, victima P.L.E. a întâlnit-o pe M. (o altă fată din România care practica prostituţia în favoarea inculpatului M.A.) şi a fost instruită de către inculpatul M.A. cu privire la activitatea ce urma să desfăşoare, respectiv să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţi barului care plăteau între 80 şi 200 euro serviciile sexuale prestate de victime, iar banii erau împărţiţi între patronul barului, inculpatul M.A., zis "A.", iar o mică parte revenindu-i victimei (respectiv suma necesară pentru a supravieţui).

Inculpatul M.A. şi soţia sa inculpata M.C. veneau săptămânal şi ridicau o parte din banii câştigaţi de către victima P.L.E., prin practicarea prostituţiei şi aceasta din urmă era ameninţată de către inculpaţii M.A. şi M.C. şi chiar bătută pentru a racola cât mai mulţi clienţi în vederea maximizării profitului. Victima P.L.E. a practicat prostituţia la acest bar aproximativ două luni şi jumătate, timp în care arată că a câştigat 30.000 euro, bani care au fost împărţiţi între patronul barului şi inculpaţii M.A. şi M.C.

Victima sus-indicată nu putea părăsi barul decât însoţită de cineva din personalul localului şi era obligată să presteze activităţi sexuale zilnic între orele 21:00 - 05:00, chiar şi în timpul menstruaţiei, ocazie cu care de la bar i se dădeau bucăţi de burete pe care era obligată să le introducă în vagin pentru a preveni scurgerea de sânge în timpul actului sexual. La un moment dat, patronul clubului respectiv S. l-a chemat pe inculpatul M.A., "zis A.", şi i-a spus că trebuia să ducă victimele de la bar, întrucât urmează să aibă nişte controale de la poliţie. Inculpatul M.A. a dus-o pe victima P.L.E. şi pe victima M. la un hotel unde cele au două au stat cazate timp de două săptămâni, ocazie cu care a întâlnit mai mulţi tineri din România, respectiv "V.", "T.", "B.", "P.", "S." ş.a. Aceştia se ocupau cu săvârşirea de furturi din locuinţe şi autoturisme.

După două săptămâni victima P.L.E. a revenit la barul "B.C." şi a continuat să practice prostituţia, dar la un moment dat a cunoscut un cetăţean german cu numele "A." care a ajutat-o să plece din barul respectiv, sesizând şi organele de poliţie. Ulterior, victima fost internată într-un centru de primire a victimelor traficului de persoane din Frankfurt Oder, ocazie cu care a întâlnit încă două victime care au fost traficate de inculpaţii M.A. şi M.C., respectiv T.F. şi B.M.

Faptul că victima P.L.E. a fost exploatată de către inculpaţii M.C. şi M.A. rezultă şi din probele administrate de autorităţile judiciare din Germania, aşa cum rezultă din cele de mai jos:

Pe baza informaţiilor TKU s-a stabilit că victima P.L.E. a venit din România pe 7 mai 2003 împreună cu acuzatul A. (adică inculpatul M.A.) şi alţi români ale căror nume nu se cunosc într-un V.P. al lui A. Ei au mers împreună la domiciliul din Spremberg al acuzaţilor C. şi A. În convorbirea 1444 (TKU 153/03 din 6 mai 2003) acuzatul A. o prezintă pe noua fată L. (este vorba despre P.L.E.), care a fost adusă în barul de noapte tip bordel "B.C." din Horlitz,, unde împreună cu M. au practicat ilegal prostituţia.

Numita M. a declarat că victima P.L.E. ar fi un "copil problemă". Motivul ar fi că până acum ar fi avut prea puţini parteneri. Prin asta acuzaţii C. şi A. pierdeau bani. L. însăşi trebuia să fie îngrijită şi până acum cauzase doar cheltuieli. Cei doi acuzaţi s-au gândit să o trimită înapoi acasă. Acuzata C. a cerut înapoi în acest caz banii.

La audiere aceasta a declarat că a întreţinut relaţii sexuale cu aproximativ 20 parteneri.

Pe 30 iunie 2003, victima P.L.E. a fost predată Poliţiei de către prietenul său, domnul A.H.. Domnul H. a declarat că nu a putut să vadă cum ea stă închisă în camera ei în bordelul "B.C." şi că trebuie să se prostitueze fără să câştige cât s-ar cuveni.

Pe 7 mai 2003 a călătorit spre Germania împreună cu A. şi maşina acestuia plus alţi câţiva români şi au mers la domiciliul lui A. unde a făcut un duş. În aceeaşi noapte a fost dusă de către A. în bordelul "B.C." din Horlitz. La club A. i-a explicat care sunt regulile de conduită acolo etc. şi că nu are voie să spună Poliţiei numele lui. Ea s-a simţit intimidată şi i s-a făcut frică de A. că el i-ar putea face ceva. Când a venit la club a făcut cunoştinţă cu M. care deja era prostituată acolo. Aceasta a fost mai târziu arestată de Poliţie în alt caz în Spremberg şi la scurt timp expulzată. Conform declaraţiei proprii, pe perioada şederii sale la club a întreţinut relaţii sexuale cu aproximativ 20 parteneri. Ea nu a fost plătită pentru asta. Când ea a discutat cu A., acesta i-a spus clar că poate lua bani de la parteneri, dacă ea are nevoie de ceva. S., care lucra în acest club, nu avea voie să-i dea ei bani.

În luna iunie 2003, neavând nicio sursă de venit, victima F.C.G. a acceptat propunerea de a merge în Germania pentru a practica prostituţia în favoarea inculpatului N.A.

Ca atare, la sfârşitul lunii iunie 2003, victima F.C.G. împreună cu sora sa, F.C.E., au fost transportate de către inculpatul N.A. cu maşina acestuia din România în Germania.

Aici, inculpatul N.A. le-a plasat pe cele două victime într-un club de noapte în vederea practicării prostituţiei, dar după o săptămână, văzând că acel club era izolat şi nu avea clienţi suficienţi, le-a dus pe F.C.G. şi F.C.E. la clubul "B.C." din oraşul Spremberg. Aici, cele două victime au practicat timp de două luni prostituţia, dar banii câştigaţi erau împărţiţi între patronul clubului şi inculpatul N.A.

În acest club cele două victime au practicat prostituţia timp de două luni, după care, la sfârşitul lunii august, datorită unui scandal iscat la club, au fost nevoite să plece.

Toţi banii câştigaţi de către victima F.C.G. au fost împărţiţi între patronul barului şi cei doi inculpaţi, respectiv M.A. şi N.A.

În prima jumătate a anului 2003, în timp ce lucra la barul "A." situat în cartierul Burdujeni din municipiul Suceava, victima T.F. i-a cunoscut, prin intermediul unei fete pe nume "M." pe numiţii "G.", "B." şi "B.". Aceştia din urmă i-au propus să lucreze la un bar din Germania, propunere cu care a fost de acord. În următoarele zile victima s-a întâlnit cu cei trei şi cu alţii doi, respectiv R.C.M., fost H. şi zis "P." şi Ş.S., fost L. şi zis "S.", care i-au promis că se vor ocupa de obţinerea paşaportului. Cu această ocazie, R.C.M., fost H. şi zis "P." şi Ş.S., fost L. şi zis "S." i-au explicat victimei că în Germania va lucra ca dansatoare într-un bar şi va putea presta servicii sexuale contra cost clienţilor de la bar. Într-una din zilele următoare, R.C.M., fost H. şi zis "P." şi Ş.S., fost L. şi zis "S." i-au făcut victimei cunoştinţă cu P.I. zis "M.D." care s-a ocupat de obţinerea paşaportului, în regim de urgenţă, întrucât avea relaţii la Serviciul paşapoarte. Paşaportul a fost reţinut de către P.I. zis "M.D." (care susţinea că trebuie să-şi recupereze banii cheltuiţi cu obţinerea paşaportului în regim de urgenţă). Ca urmare a acestui fapt, victima a renunţat să plece în Germania dar, după cca. o lună de zile, P.I. zis "M.D." a căutat-o şi i-a cerut să plece în Germania. Cu această ocazie, sus-numitul a pus-o în legătură pe victimă cu inculpata M.C. (care era însoţită de şoferul său I.I.L., zis "I."), care i-a plătit lui P.I. zis "M.D." banii cheltuiţi cu obţinerea paşaportului după care a dus-o pe victimă la părinţii săi din comuna Dărmăneşti, unde a cazat-o până a doua zi, iar în seara aceleiaşi zile cu un autoturism V.P. cu număr de Germania inculpata M.C. a transportat-o pe victima T.F. în Germania.

Când a ajuns la frontiera de stat, inculpata M.C. a urcat-o pe victimă într-un microbuz şi i-a plătit conducătorului acestuia o sumă de bani pentru a o transporta peste graniţă şi a procedat în acest mod pentru a nu crea suspiciuni poliţiei de frontieră. După ce au trecut în Ungaria, inculpata M.C. a preluat-o pe victimă şi a transportat-o până în localitatea Spremberg unde locuia. Când a ajuns la domiciliul inculpatei M.C., aceasta i-a explicat victimei munca pe care o va presta, respectiv că urmează să lucreze într-un bar de noapte şi va racola clienţi cu care va întreţine relaţii sexuale contra cost, într-una din camerele puse la dispoziţie de patronul localului. Pentru prestaţiile sexuale oferite clienţilor victima urma să perceapă taxe între 80 şi 200 euro, dar banii erau plătiţi la bar. Din suma câştigată zilnic victimei îi reveneau doar 25 - 30 euro pentru fiecare client, iar restul erau împărţiţi între patronul clubului şi inculpata M.C.

După două săptămâni, în acelaşi club, a mai fost adusă de către inculpatul M.A. o altă victimă din judeţul Suceava, respectiv B.M., care fusese racolată de către concubina lui P.I., zis "M.D.", fiind şi aceasta indusă în eroare cu privire la faptul că urma să fie supusă la practicarea prostituţiei în Germania.

Totodată, F.C.E. şi F.C.G. i-au spus victimei T.F. că fratele inculpatei C., respectiv inculpatul N.M.A. a adus din Vatra Dornei o victimă pe care o chema H.R., dar care a reuşit să fugă în Italia, însă, ulterior, A. a bătut-o şi a adus-o înapoi, supunând-o la practicarea prostituţiei în favoarea sa.

Victima nu avea voie să părăsească clubul decât însoţită de inculpaţii A. şi C. sau de patronul clubului, întrucât clubul era încuiat, iar victima nu putea ieşi în afara clubului.

Prin urmare, din situaţia de fapt expusă pentru fiecare victimă în parte, în mod legal şi temeinic ambele instanţe de fond şi de apel au reţinut în sarcina inculpatei recurente M.C.E., următoarele acte materiale ale infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, săvârşite în cadrul grupului infracţional organizat, după cum urmează:

1 - în cursul lunii august 2003, prin intermediul altor persoane a racolat-o pe victima B.M.G. pe care a dus-o în Germania, iar aici, împreună cu soţul său M.A. au plasat-o într-un club, obligând-o să practice prostituţia până la sfârşitul luni septembrie 2003. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpata M.C. şi patronul bordelului.

7 - în cursul anului 2003, împreună cu soţul său M.A., au cazat-o pe victima A.C.A., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpaţii D.S. şi P.O.I. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

8 - începând cu luna februarie 2003, împreună cu soţul său au plasat-o pe victima R.A.M., fostă F., în diferite cluburi de noapte pentru a o exploata prin practicarea prostituţiei.

9 - la începutul lunii august 2002, a racolat-o pe victima C.E.G., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra ca "damă de companie", iar după ce a dus-o în această ţară, împreună cu soţul său M.A. au plasat-o în diferite cluburi de noapte, obligând-o să practice prostituţia, timp de 4 luni. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpaţii M.A., M.C. şi patronul bordelului. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

15 - începând cu luna martie 2003, împreună cu soţul său M.A. au exploatat-o pe victima I.N., prin obligarea acesteia să practice prostituţia în diferite bordeluri din Germania.

16 - începând cu sfârşitul lunii martie 2003, împreună cu soţul său M.A. au exploatat-o pe victima U.A.M., prin obligarea acesteia să practice prostituţia în diferite bordeluri din Germania, timp de o lună. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

17 - începând cu sfârşitul lunii martie 2003, prin intermediul inc. P.I. împreună cu soţul său M.A., au racolat-o pe victima C.M.S., pe care ulterior au exploatat-o prin obligarea să practice prostituţia în diferite bordelului din Germania, timp de o lună.

19 - în cursul lunilor martie - iunie 2003, împreună cu soţul său M.A. au exploatat-o pe victima P.L.E., prin obligarea să practice prostituţia în diferite cluburi. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inculpata M.A. şi C. şi patronul bordelului. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

20 - în vara anului 2003, împreună cu soţul său M.A. au cazat-o pe victima F.C.G., în perioada în care aceasta era exploatată prin practicarea prostituţiei de către inculpaţii R.A. şi M.A.

Din situaţia de fapt ce a fost dezvoltat descrisă mai sus în raport de fiecare victimă a traficului de persoane, Înalta Curte are în vedere că în mod legal, prin coroborarea tuturor motivelor administrate în cauză, aceleaşi instanţe de fond şi de apel au reţinut în sarcina recurentului inculpat R.A. săvârşirea ca acte materiale ale infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, săvârşite în cadrul grupului infracţional organizat, după cum urmează:

1 - la începutul anului 2002 a racolat-o pe victima I.M. căreia i-a propus să lucreze în Germania ca "damă de companie" într-un bar, după care, împreună cu C.M., a transportat-o în Germania şi a plasat-o în mai multe bordeluri în care sus-numita a fost obligată să practice prostituţia. Banii proveniţi din practicarea prostituţiei erau însuşiţi de către inculpat, care îi împărţea cu proprietarii bordelurilor. Deoarece victima I.M. nu putea sta în Germania mai mult de trei luni, înainte de expirarea acestei perioade, inculpatul a adus-o în ţară, după care, în cursul lunii iunie 2002, folosind metode de constrângere şi ameninţare, a dus-o din nou în Germania şi a plasat-o într-un bordel unde sus-numita a fost obligată să practice prostituţia, până când a fost descoperită de autorităţile germane.

2 - în primăvara anului 2002, a racolat-o pe victima M.M.I. căreia i-a propus să lucreze într-un club din Germania, după care a transportat-o în Germania în localitatea Tettenhausen la clubul numit "H.", iar ulterior şi la alte bordeluri, unde sus-numita a fost obligată să practice prostituţia, iar banii rezultaţi din această activitate erau împărţiţi între inculpat şi patronii cluburilor.

3 - în cursul anului 2002 a racolat-o pe victima I.N. (fostă M.) pe care a dus-o în Germania sub pretextul că va lucra ca ospătară într-un bar. După ce a ajuns în Germania inculpatul a plasat-o pe victima I.N. într-un bordel pentru ca aceasta să practice prostituţia.

4 - la începutul lunii mai 2002, a transportat-o pe victima G.F.D. în Germania a plasat-o într-un club de noapte în care victima urma să practice prostituţia.

11 - la începutul lunii august 2002, a racolat-o şi transportat-o în Germania pe victima T.I.M., unde a plasat-o într-un club şi a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituţiei.

14 - la sfârşitul anului 2002, a exploatat-o pe victima U.A.C. prin obligarea la practicarea prostituţiei în mai multe cluburi.

Totodată, cu referire la participaţia recurentului-inculpat C.N., Înalta Curte are în vedere că din aceeaşi situaţie de fapt expusă rezultă a fi fost comise de către acesta următoarele acte materiale ale infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, săvârşite în cadrul grupului infracţional organizat, după cum urmează:

1 - la sfârşitul anului 2002 a racolat-o pe victima I.C.L., căreia i-a promis că-i va găsi un loc de muncă în străinătate, după care a dus-o în Germania şi a vândut-o inculpaţilor M.A. şi M.C. pentru a fi exploatată sexual prin practicarea prostituţiei.

4 - în cursul anului 2003, a efectuat mai multe acte materiale de racolare, de persoane de sex femeiesc din România, pe care le transporta şi transfera în Germania inculpaţilor M.C. şi M.A.

În aceeaşi grilă de evaluare a celor ce rezultă din situaţia de fapt expusă pentru fiecare victimă în parte, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.O.I., în sarcina acestuia urmează a fi reţinute în mod concret, următoarele acte materiale ale infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, săvârşite în cadrul grupului infracţional organizat după cum urmează:

2 - la sfârşitul lunii martie 2002, a transportat-o pe victima M.M.I. în Germania în vederea traficării prin practicarea prostituţiei în diferite bordeluri.

3 - la sfârşitul lunii iulie 2002, a transportat-o pe victima A.C.A. în Germania pentru a fi exploatată sexual prin practicarea prostituţiei în diferite bordeluri. După ce a ajuns în Germania, victima a fost exploatată prin practicarea prostituţiei, până în luna octombrie 2002, de către inc. P.O.I. împreună cu inc. D.S., care împărţeau banii rezultaţi din această activitate. Deşi victima a vrut să se retragă, inculpaţii i-au cerut o taxă de răscumpărare de 2.500 - 3.000 euro, dar şi după achitarea acestei sume de bani inculpata D.S., împreună cu inc. P.O.I. au continuat să o plaseze în diferite bordeluri şi să încaseze banii proveniţi din această activitate. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

4 - la începutul lunii august 2002, împreună cu concubina sa inc. D.S. au racolat-o pe victima B.A.A., căreia i-au propus să meargă în Germania pentru a lucra într-un bar şi va primi un salariu bun. După aceasta, inc. P.O.I. şi D.S. au dus-o pe victimă în Germania şi au cazat-o iniţial la locuinţa inc. M.A. Ulterior, inc. P.O.I., D.S. şi M.A. au plasat-o pe victimă într-un club, unde a fost obligată să practice prostituţia, până în vara anului 2003. Banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi între inc. P.O.I., D.S. şi patronul bordelului. Din declaraţia victimei rezultă că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei au fost împărţiţi în cea mai mare parte între proxeneţi şi proprietarii bordelurilor.

5 - la începutul lunii august 2002, împreună cu concubina sa inc. D.S. a racolat-o pe victima J.A., fostă L., căreia i-a propus să meargă în Germania pentru a lucra într-un bar şi va primi un salariu bun. După aceasta, inc. P.O.I. şi D.S. au dus-o pe victimă în Germania şi au cazat-o iniţial la locuinţa inc. M.A. Ulterior, inc. P.O.I., D.S. şi M.A. au exploatat-o pe victimă prin practicarea prostituţiei.

În fine, cu referire la situaţia recurentei inculpate F.S., în sarcina acesteia în mod justificat au fost reţinute următoarele acte materiale ale infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, săvârşite în cadrul grupului infracţional organizat, după cum urmează:

3 - la începutul lunii august 2002, împreună cu concubinul său inc. P.O.I. au racolat-o pe victima J.A., fostă L., căreia i-au propus să meargă în Germania pentru a lucra într-un bar şi va primi un salariu bun. După aceasta, inc. P.O.I. şi D.S. au dus-o pe victimă în Germania şi au cazat-o iniţial la locuinţa inc. M.A. Ulterior, inc. P.O.I., D.S. şi M.A. au exploatat-o pe victimă prin practicarea prostituţiei.

Înalta Curte are în vedere, din examinarea situaţiei de fapt deja prezentate, că vinovăţia tuturor recurenţilor inculpaţi nominalizaţi rezultă fără niciun dubiu din coroborarea declaraţiilor părţilor vătămate între ele, precum şi cu procesele-verbale de recunoaştere după planşe fotografice prezentate sau din grup de persoane întocmite în cauză, listing-urile intrărilor şi ieşirilor din ţară ale inculpaţilor şi ale părţilor vătămate depuse la dosarul cauzei, precum şi înscrisurile furnizate de către autorităţile germane în urma comisiei rogatorii efectuate.

În acest cadru de analiză se priveşte ca judicioasă nereţinerea de către instanţele de fond şi de apel a declaraţiilor unor părţi vătămate din faţa instanţei de fond, prin care acestea au revenit de la declaraţiile date în cursul urmăririi penale deoarece acestea nu se mai coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză întrucât susţinerile acestor părţi vătămate din faţa instanţei în sensul că s-au exercitat presiuni asupra lor în cursul urmăririi penale nu au fost deloc probate.

În consecinţa celor deja menţionate este lipsită de orice suport probator pretinderea aceloraşi recurenţi inculpaţi nominalizaţi că nu se poate reţine că activitatea ilicită pretins a fi desfăşurată s-ar circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni ori a celei de constituire/aderare/sprijinire de grup infracţional organizat, în condiţiile în care nu se poate vorbi despre o organizare, cu statusuri şi roluri bine determinate, ale celor aici implicaţi.

Or, din materialul probator administrat în cauză rezultă că aceştia, individual sau colectiv, cu schimbarea rolurilor avute în funcţie de situaţia concretă, printr-o sistematică şi continuă colaborare între ei, au racolat, transportat, cazat, plasat în bordeluri şi exploatat victimele prin practicarea prostituţiei.

Între aceşti inculpaţi existau relaţii de colaborare, victimele intrând, pe parcursul întregului traseu (de la plecarea din ţară şi până la încetarea activităţilor la care au fost supuse), în supravegherea şi exploatarea unuia sau mai multora dintre aceştia, ei împărţind ulterior profitul rezultat.

Aşadar, chiar dacă au existat unele mutaţii în activitatea infracţională caracteristică fiecăruia dintre inculpaţii recurenţi pe parcursul funcţionării asocierii, buna lor colaborare, exercitată cu intenţie de către părţile implicate (şi care prin ea însăşi presupune o coordonare şi o punere la punct a detaliilor activităţii fiecăruia dintre membrii grupării) a fost cea care a condus la rezultatele scontate.

Fiecare dintre inculpaţi a intrat în relaţii de colaborare cu ceilalţi, dar şi cu alte persoane, cu privire la care s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea cauzei, urmând ca cercetările să fie continuate (exemplificăm pe numiţii I.M., I.V., M.G.C., R.C.M.).

În ceea ce o priveşte pe inculpata recurentă F.S., aceasta a aderat la grupul format de către inculpaţii M.A. şi M.C.E., numitul I.I.L. (şoferul soţilor M.) şi inculpatul R.A.

Aşadar, rezultă că faptele anterior analizate întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele lor constitutive, iar întrucât activitatea inculpaţilor F.S. şi P.O.I. a încetat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003 (publicată la 21 ianuarie 2003 şi intrată în vigoare în 30 de zile de la data publicării ei) respectiv sfârşitul lunii octombrie 2002, incluzând aici şi activitatea de supraveghere a victimelor, cu împărţirea profitului rezultat din exploatarea lor, în mod corect în sarcina lor a fost reţinută infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, relativ la ceilalţi inculpaţi, activitatea lor s-a prelungit după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, motiv pentru care în mod temeinic s-a reţinut aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

d) Pe de altă parte, cu referire la nepertinenţa criticii subsumate cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 15 teza I C. proc. pen., în raport de infracţiunile de trafic de persoane imputate în sarcina aceloraşi recurenţi inculpaţi, Înalta Curte are în vedere pentru situaţia recurentei inculpate M.C.E. că în mod judicios instanţa de prim-control judiciar a Curţii de Apel Suceava a avut în vedere că prin Hotărârea din 15 octombrie 2004 a Judecătoriei Teritoriale Cottbus, pronunţată în Dosar nr. 24 KLS 2/04, aceasta a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare condiţionată pe termen de 2 ani, pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. german.

Această hotărâre a fost recunoscută prin Sentinţa nr. 301 din 3 mai 2011 a Judecătoriei Suceava, pronunţată în Dosar nr. 4349/314/2011.

Aşadar, pentru actele materiale anterior menţionate instanţa de apel a constatat existenţa autorităţii de lucru judecat, nemaiputând fi reţinute în sarcina inculpatei recurente ultim-nominalizată la stabilirea întinderii activităţii sale infracţionale.

Totodată, întrucât numita F.A.M., conform declaraţiei sale, a sosit în Germania la data de 29 ianuarie 2003, nepracticând prostituţia şi nu există probe că ar fi fost în vreun fel racolată de către inculpata sus-indicată, Curtea nu a reţinut în sarcina ei acest act material.

e) Înalta Curte, în consecinţa celor prezentate în detaliu la pct. de la litera c) din prezenta analiză, constată lipsa de pertinenţă a cererii comune a tuturor recurenţilor inculpaţi de faţă, întemeiată pe incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., prin care ulterior punerii în discuţie din oficiu de către Înalta Curte a schimbării încadrării juridice din două infracţiuni continuate de trafic de persoane şi proxenetism, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o infracţiune continuată de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au solicitat schimbarea încadrării juridice date faptelor imputate în sarcina lor, în sensul indicat mai sus.

Cu titlu de premisă, Înalta Curte are în vedere că Legea nr. 678/2001, în materia traficului de persoane conţine, pe lângă norme de incriminare şi dispoziţii care definesc termenii şi expresiile utilizate, dispoziţii care privesc prevenirea traficului de persoane, cu indicarea instituţiilor responsabile în acest segment, norme de incriminare a unor infracţiuni aflate în legătură cu traficul de persoane; dispoziţii speciale în materia confiscării, impunităţii, reducerii pedepselor, dispoziţii speciale privind procedura judiciară, dispoziţii vizând protecţia şi asistenţa victimelor traficului de persoane şi dispoziţii referitoare la cooperarea internaţională.

Traficul de fiinţe umane presupune desfăşurarea unor activităţi specifice pe teritoriul statului de origine al victimelor (de ex. recrutarea, transportul, găzduirea), acţiuni continuate pe teritoriul statului de destinaţie cu cele de transferare, primire ori cazare, unde activitatea infracţională se poate finaliza ori poate continua pe teritoriul altor state, prin reluarea actelor de transport, transferare, primire ori adăpostire.

În aceste circumstanţe, traficul dobândeşte un caracter transnaţional şi transfrontalier în realizarea căruia sunt implicate mai multe persoane cu roluri precis determinate şi care, prin acţiuni simultane sau succesive, conlucrează nemijlocit la comiterea faptei.

Se constituie astfel reţele de trafic de persoane care sunt cel mai adesea grupuri bine organizate, în componenţa cărora intră recrutori, intermediari, transportatori, gazde şi traficanţii propriu-zişi, care cumpără pur şi simplu victimele pentru a le exploata. Reţelele de trafic de persoane reprezintă grupări de interese care acţionează după reguli stricte şi după principiul maximizării profitului.

Într-un tablou simetric al evaluării încadrării juridice date faptelor reţinute în sarcina tuturor recurenţilor inculpaţi, Înalta Curte are în vedere că potrivit disp. art. 328 C. pen., "fapta persoanei care îşi procură mijloacele de existenţă sau principalele mijloace de existenţă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani".

Proxenetismul presupune, de asemenea, fie obţinerea de venituri de pe urma practicării prostituţiei, dar de către altă persoană decât cea care se prostituează, fie încurajarea practicării prostituţiei.

Conform disp. art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., "îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Recrutarea unei persoane pentru prostituţie sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi."

Textul generic al alin. (2) din art. 329 C. pen. este reluat în mod enumerativ şi, evident, exemplificativ, prin dispoziţiile art. 12 şi art. 13 ale legii speciale privind combaterea traficului de persoane şi minori.

"Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acesteia şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi".

În cazul infracţiunii de trafic de persoane victima se află într-o ţară străină, izolată, aflându-se în imposibilitatea de a comunica cu cei apropiaţi, fără documente de identitate care i-au fost luate de către traficanţi, este dezorientată datorită schimbărilor permanente de adrese sau de localitate, este supusă unor abuzuri fizice şi sexuale repetate, nu poate cere ajutorul poliţiei pentru că se teme de consecinţe, este obligată să ofere servicii sexuale periculoase, riscă să se îmbolnăvească lucrând zilnic un număr mare de ore, este în imposibilitate de a alege identitatea, numărul de "clienţi" ori tipul de activitate sexuală şi este supusă unui regim de ameninţări şi represalii îndreptate împotriva ei sau familiei ei, situaţie în care în foarte puţine cazuri victima încearcă să evadeze.

Victima sau victimele sunt practic înrobite şi transformate în obiecte sexuale, aflate la bunul plac al exploatatorilor traficanţi care, prin metodele de constrângere dintre cele mai diverse, incluzând violenţa fizică şi verbală, şantajul, teroarea psihică, le umilesc şi le depersonalizează.

De exemplu, în unele cazuri, pentru a determina anumite persoane minore să practice prostituţia, traficanţii le-au atras în anumite locaţii (apartamente sau camere de hotel) unde le-au constrâns să întreţină raporturi sexuale urmate de acte de perversiune, context în care acestea erau fotografiate sau filmate, apoi ameninţate cu difuzarea imaginilor pe Internet ori prezentarea lor părinţilor sau în şcolile unde victimele erau eleve.

Alteori, unele femei sunt convinse de către traficanţi să plece în străinătate pentru a lucra ca prostituate, primind asigurări că vor fi bine plătite, astfel încât pleacă de bunăvoie, însă chiar dacă ele conştientizează pentru ce tip de activităţi vor fi angajate, respectiv prostituţia, nu este exclus să devină victime ale traficului, deoarece, chiar dacă sunt la curent cu natura lucrului, ar putea fi induse în eroare (prin înşelăciune, impunere, etc.) cu privire la condiţiile de lucru.

Prima diferenţă principală între infracţiunea de proxenetism şi trafic de persoane, astfel cum a fost înţeleasă de legiuitor, constă în scopurile distincte avute în vedere la săvârşirea faptelor penale incriminate astfel.

Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism scopul săvârşirii acesteia sub forma traficului de persoane este practicarea prostituţiei, în cazul infracţiunilor prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, scopul este mult mai larg şi constă în exploatarea persoanei în mai multe forme printre care şi cel al practicării prostituţiei.

În pofida acestei diferenţieri, este de menţionat faptul că modalităţile de realizare a laturii obiective ale celor două infracţiuni sunt similare, de vreme ce disp. art. 329 C. pen. incriminează "îndemnul, constrângerea la prostituţie, înlesnirea practicării prostituţiei, recrutarea unor persoane pentru practicarea prostituţiei, traficul de persoane privind prostituţia", iar disp. art. 12 din Legea nr. 678/2001 sancţionează "recrutarea, transferarea, transportul, cazarea şi primirea unor persoane în scopul exploatării acestora".

O a doua deosebire fundamentală între proxenetism şi traficul de persoane constă în finalitatea urmărită prin săvârşirea lor.

Astfel, dacă prin comiterea infracţiunii de proxenetism inculpatul "trage foloase" de pe urma recrutării sau obligării la practicarea prostituţiei, victima însuşindu-şi o parte substanţială din beneficii, în cazul traficului de persoane întreaga activitate are loc în scopul exclusiv al exploatării victimei. Prin urmare, folosul, obţinut astfel, este însuşit în întregime (sau într-o proporţie ce semnifica exploatarea) de către traficanţi.

A treia deosebire între cele două infracţiuni rezidă în tratamentul diferit aplicat persoanei care practică prostituţia în raport cu cel acordat persoanei exploatate prin obligarea la practicarea prostituţiei.

Astfel, dacă prima este inclusă în categoria infractorilor, cercetată şi sancţionată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 328 C. pen., persoana traficată este considerată o victimă şi este absolvită de răspundere penala în condiţiile în care, înainte de a fi începută urmărirea penala împotriva sa pentru prostituţie, denunţă şi facilitează tragerea la răspundere a traficantului sau a altor persoane care săvârşesc acelaşi tip de infracţiuni.

Diferite în cele trei reglementari ale acestor infracţiuni sunt şi mijloacele prin care se realizează modalităţile de exprimare a laturii obiective a infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori.

Elementul diferenţial între proxenetism şi traficul de persoane se concretizează în forţarea consimţământului persoanei exploatate sexual, în următoarele moduri:

a) prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere;

b) prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate;

c) profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa;

d) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.

O altă diferenţă între cele două texte de lege constă în maniera de exprimare a consimţământului de către victimă.

Astfel, dacă la proxenetism, persoana care este îndemnată sau căreia i se înlesneşte practicarea prostituţiei, îşi dă acordul în mod nealterat, voinţa sa de a se prostitua aparţinându-i în totalitate, în mod liber, în ceea ce priveşte traficul de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 consimţământul la exploatare, inclusiv în forma prostituţiei, este afectat de violenţă sau de modalităţi de captare non-agresivă, în urmărirea aceluiaşi scop.

Dincolo de aceste diferenţe şi asemănări problema cea mai dificilă, din punct de vedere al calificării juridice a faptei penale supusă analizei, apare în situaţia modalităţilor asemănătoare de realizare a laturii obiective a celor două infracţiuni, respectiv în cazul recrutării unor persoane pentru practicarea prostituţiei şi constrângerii la prostituţie, care coexistă identic şi la infracţiunile de trafic de persoane.

Infracţiunile de trafic de persoane nu pot absorbi pe cea prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., atât ca urmare a diferenţelor mai sus prezentate, cât şi ca rezultat al pedepselor diferite, a căror justificare rezultă din mijloacele de înfăptuire a laturilor obiective ale celor trei infracţiuni.

Recrutarea, înlesnirea, îndemnarea, traficul de persoane fără constrângerea consimţământului persoanei ce practică astfel prostituţia, prev. de art. 329 C. pen., reprezintă un pericol mai scăzut în ceea ce priveşte atingerea drepturilor şi libertăţii persoanelor, decât ipostazele prev. de art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care şi limitele de pedeapsă sunt mai reduse.

Această normă a fost întărită prin disp. art. 16 din aceeaşi lege, potrivit cărora "consimţământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală".

În cazurile de exploatare umană, prin practicarea prostituţiei, cele două infracţiuni prezintă asemănări, generate de textele ce le incriminează, asemănări ce ne pun în situaţia de a lămuri corecta încadrare juridică a faptelor, aspect de importanţă majoră întrucât atrage competenţa materială a unui anume organ de urmărire penală, precum şi a instanţei abilitate să desfăşoare cercetarea judecătorească.

O altă problemă care s-ar putea pune în discuţie este cea a concursului de infracţiuni între faptele penale incriminate de textele analizate.

Stabilirea existenţei concursului de infracţiuni sau a absorbirii uneia de către cealaltă depinde, în concret, atât de mijloacele de săvârşire a laturii obiective a fiecărei fapte penale, cât şi de probatoriul ce se administrează în cauză, în mod distinct de la speţă la speţă.

Ceea ce interesează la analiza acestui punct de critică este stabilirea existenţei sau nu a concursului de infracţiuni între faptele penale incriminate de textele de lege analizate mai sus sau a absorbirii uneia de către cealaltă depinde, în concret, atât de mijloacele de săvârşire a laturii obiective a fiecărei fapte penale, cât şi de probatoriul ce se administrează în cauză, în mod distinct de la speţă la speţă.

Din acest punct de vedere, în ipoteza dacă activitatea de traficare a vizat mai multe persoane, există un subiect pasiv multiplu, iar în practica judiciară s-a ridicat problema, sub aspectul încadrării juridice, dacă recrutarea mai multor persoane în acelaşi timp şi loc, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pentru practicarea prostituţiei şi transportarea lor în străinătate în vederea realizării de foloase materiale, constituie câte o unică infracţiune de trafic de persoane şi de proxenetism, ori atâtea infracţiuni câţi subiecţi pasivi au fost recrutaţi în acest scop.

Cu privire la acest aspect, Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Decizia în speţă nr. 32 din 14 februarie 2005, prin care a soluţionat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Sentinţei penale nr. 223 din 2 octombrie 2003 a Tribunalului Hunedoara, Decizia penală nr. 390 din 13 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia şi Decizia nr. 1701 din 26 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, criticile vizând, printre altele, faptul că inculpatul trebuia condamnat pentru două infracţiuni de proxenetism şi două infracţiuni de trafic de persoane, nu pentru câte una dintre acestea.

În considerarea celor mai sus expuse, se poate concluziona că, ori de câte ori recrutarea s-a realizat printr-unul din mijloacele enumerate exemplificativ în art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi în scopul special prevăzut de normele de incriminare respective, vor fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane.

Totodată, în acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 2550 din 11 mai 2004, în care s-a reţinut că ori de câte ori se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, se vor aplica prevederile Legii nr. 678/2001, după intrarea în vigoare a acestei legi incidenţa prevederilor art. 329 C. pen. fiind limitată, ceea ce nu presupune însă excluderea aplicabilităţii art. 329 C. pen., în cazul în care se constată întrunirea elementelor constitutive ale acestei din urmă infracţiuni.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 2550 din 11 mai 2004, în care s-a reţinut că ori de câte ori se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, se vor aplica prevederile Legii nr. 678/2001, după intrarea în vigoare a acestei legi incidenţa prevederilor art. 329 C. pen. fiind limitată, ceea ce nu presupune însă excluderea aplicabilităţii art. 329 C. pen., în cazul în care se constată întrunirea elementelor constitutive ale acestei din urmă infracţiuni.

De asemenea, ori de câte ori recrutarea s-a realizat printr-unul din mijloacele enumerate exemplificativ în art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi în scopul special prevăzut de normele de incriminare respective, vor fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane.

În acest punct de analiză, Înalta Curte are în vedere că, deşi în speţă ar fi fost incidente cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin Decizia de recurs în interesul legii nr. XVI din 19 martie 2007, publicată în M. Of. nr. 542/17.07.2008, în sensul că:

1. Distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.

2. Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

3. În cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen.

4. În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

5. În cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin modalităţile arătate la pct. 2 şi 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reţine săvârşirea atât a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen., după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real; în speţa de faţă nu este posibilă o schimbare a încadrării juridice a faptelor imputate în sarcina recurenţilor inculpaţi nominalizaţi, din infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. în cea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, întrucât s-ar înfrânge dispoziţiile imperative ale art. 385⁸ alin. (1) C. proc. pen. (non reformatio in pejus), potrivit cărora "instanţa de recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs".

În raport de toate cele deja expuse pe larg mai înainte, Înalta Curte are în vedere că în mod judicios instanţele de fond şi de apel au statuat că, în drept, faptele imputate inculpatei recurente M.C.E. care, în perioada anilor 2002 - 2003 împreună cu inculpaţii: M.A., între timp decedat, R.A., fost N.A., fost N.M.A. (fratele făptuitoarei M.C.E.) şi I.I.L. (şoferul soţilor M.), au organizat o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii: C.N., P.O.I., F.S., fostă D., I.M., fost C., I.O.R. (amanta lui R.A.), P.I.I., M.G.C., fost B., L.F., I.V., R.C.M., fost H., Ş.S., fost L., I.S. şi O.D., fostă R. şi care împreună (în diferite grupări) sau individual, în mod coordonat, au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de "constituire a unui grup infracţional organizat", faptă prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza I, din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate" şi "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., iar fapta inculpatei M.C. care, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat mai sus a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 12 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de "proxenetism", faptă prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tot astfel, aceleaşi instanţe au stabilit justificat că, în drept, faptele inculpatului recurent R.A. care, în perioada anilor 2002 - 2003, împreună cu inculpaţii defunctul M.A., M.C.E., fostă R. şi I.I.L. (şoferul soţilor M.) au organizat o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii N.I., fostă R.-N. (soţia lui R.A.) şi I.O.R. (amanta lui R.A.), C.N., P.O.I., F.S., fostă D., I.M., fost C., P.I.I., M.G.C., fost B., L.F., I.V., Ş.S., fost L., I.S. şi O.D., fostă R. şi care împreună (în diferite grupări sau individual) în mod coordonat au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza I, din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate şi trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., iar fapta inculpatului R.A. care, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat mai sus, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 15 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, faptă prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Concomitent, în drept, fapta inculpatului recurent C.N. care, împreună cu inculpaţii: P.O.I., F.S., fostă D., I.M. fost C., I.V., I.S. şi O.D., fostă R. şi învinuiţii P.I.I., M.G.C., fost B., J.L.F., R.C.M., fost H., Ş.S., fost L., şi care împreună (în diferite grupări sau individual) în mod coordonat, au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de "aderarea la un grup infracţional organizat", faptă prev. şi pedepsită de art. 7 alin. (1), teza II, din Legea nr. 39/2003, privind "prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate", iar fapta inculpatului C.N. care, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat mai sus, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 3 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, în drept, faptele inculpatului recurent P.O.I. care, în cursul anului 2002, a aderat la grupul infracţional organizat de către inculpaţii: M.A. şi M.C.E., fostă R., R.A., fost N.A., fost N.M.A. (fratele făptuitoarei M.C.E.) ce constituia o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii: C.N., F.S., fostă D., I.M., fost C., I.V., I.O.R. (amanta lui R.A.), I.S. şi O.D., fostă R. şi învinuiţii P.I.I., M.G.C., fost B., L.F., R.C.M., fost H., Ş.S., fost L. şi care împreună (în diferite grupări sau individual) în mod coordonat, au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., iar fapta inculpatului P.O.I. care, în perioada anului 2002, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat mai sus, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 6 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, faptă prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fine, faptele inculpatei F.S. care, în cursul anului 2002, a aderat la grupul infracţional organizat de către inculpaţii: M.A. şi M.C.E., fostă R., I.I.L. (şoferul soţilor M.) şi R.A., fost N.A., fost N.M.A. (fratele făptuitoarei M.C.E.), ce constituia o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii C.N., P.O.I., I.M., fost C., P.I.I., M.G.C., fost B., L.F., I.V., R.C.M., fost H., Ş.S., fost L., I.O.R. (amanta lui R.A.), I.S. şi O.D., fostă R. şi care împreună (în diferite grupări sau individual) în mod coordonat, au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea de ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere, întrunesc, în drept, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. şi trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., iar fapta inculpatei F.S. care, în perioada anilor 2002 - 2003, individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat mai sus, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 3 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate, prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, faptă prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

f) Cu referire la nepertinenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen., prin care s-a arătat că dezbaterile în fond s-au desfăşurat în lipsa apărătorului ales al inculpaţilor P.O.I. şi F.S., avocat P.C., acesta formulând o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare, întrucât în aceeaşi dată asigura apărarea într-o cauză la Satu Mare, în acest sens depunând înscrisuri doveditoare şi în mod inexplicabil instanţa de fond a dispus respingerea cererii, considerând cererea ca neîntemeiată, dispunând ca interesele celor doi inculpaţi să fie asigurate de avocat R.C., acesta asigurând apărarea şi pentru partea vătămată B.A., iar ulterior, după ce acest avocat a pus concluzii în fond pentru inculpaţii P.O.I. şi F.S., instanţa a constatat că există contrarietate de interese şi că nu poate susţine interesele inculpaţilor, desemnând astfel un alt apărător, fără a acorda cele trei zile, prevăzute de lege, necesare studierii cauzei şi pregătirii apărării, Înalta Curte are în vedere că din analiza Încheierii de dezbateri din data de 18 februarie 2009 rezultă că, pe lângă avocat R.C., în favoarea inculpaţilor a pus concluzii şi apărătoarea din oficiu C.E. În plus, la dosarul cauzei au fost depuse, de către apărătorul titular al celor doi inculpaţi, avocat C.P., concluzii scrise.

Aşadar, nu se poate reţine că cei doi inculpaţi au fost lipsiţi de apărare, pentru a fi incidentă sancţiunea nulităţii absolute prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu efect trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei ce a pronunţat soluţia atacată, astfel cum inculpaţii recurenţi nominalizaţi au solicitat.

Faţă de toate cele sus expuse, rezultă fără dubiu că în speţă nu a existat o contrarietate de interese care să fi determinat o încălcare a dreptului la apărare al recurenţilor inculpaţi P.O.I. şi F. (fostă D.) S.

g) De asemenea, este nefondată şi critica tuturor recurenţilor inculpaţi întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., prin care s-a arătat că iniţial s-a vorbit de 40 de părţi vătămate, dar s-au administrat probe pentru un număr de 33 părţi vătămate, dintre acestea 24 de părţi vătămate nu au fost audiate în faţa instanţei, iar 9 dintre acestea nu au fost audiate nici de către organele de urmărire penală, situaţie în care se consideră că nu a fost efectuată o cercetare judecătorească corespunzătoare.

Aceasta, întrucât este esenţială arătarea faptului că pentru acele persoane vătămate audiate în faza actelor premergătoare după cum rezultă din procesele-verbale aflate la f. 282 şi urm. vol. VII urmărire penală, s-a procedat ulterior începerii urmăririi penale la căutarea acestora, în vederea reaudierii lor, demers care s-a dovedit însă obiectiv imposibil, fiind plecate în străinătate, fără a li se cunoaşte o reşedinţă stabilă.

h) În fine, nu este fondată nici ultima critică de netemeinicie invocată în comun de totalitatea recurenţilor de faţă întemeiată pe pretinsa incidenţă a cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., cu menţiunea că recurenţii M.C.E. şi R.A. solicită reducerea sub limita minimă a textului de lege incriminator, în consecinţa reţinerii circumstanţelor legale atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.; iar recurenţii inculpaţi P.O.I., F. (fostă D.) S., C.N. solicită modificarea modalităţii de executare a pedepselor aplicate prin dispunerea suspendării condiţionate a executării acestora în sensul dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Aceasta, deoarece cuantumurile pedepselor rezultante cu închisoare în regim de executare cu detenţie aplicate în cauză, respectiv şase ani închisoare pentru recurenta inculpată M.C.E., nouă ani închisoare pentru recurentul inculpat R.A., trei ani închisoare pentru recurentul inculpat C.N. şi patru ani închisoare pentru recurentul inculpat P.O.I., precum şi modalitatea neprivativă a suspendării executării pedepsei de trei ani închisoare stabilită pentru inculpata recurentă F. (fostă D.) S. sub supraveghere în condiţiile art. 86¹ C. pen. şi pe durata unui termen de încercare de şase ani determinat potrivit dispoziţiilor art. 86² C. pen. sunt apte în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definitive prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv, să constituie reale măsuri de constrângere şi reeducare a acestora, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de trafic de carne vie de către grupuri de criminalitate organizată.

Concomitent, aceleaşi pedepse aplicate tuturor recurenţilor inculpaţi nominalizaţi au fost judicios dozate de către instanţa de apel prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., fiind avute în vedere în mod corespunzător pericolul social concret, extrem de sporit al faptelor comise de către aceştia, gravitatea extremă a numeroaselor acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc pe care le-au exploatat prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere.

Pe de altă parte, au fost avute în vedere şi datele care circumstanţiază persoana recurenţilor inculpaţi, după cum urmează:

Recurenta inculpată M.C.E. şi-a stabilit domiciliul în Germania, în localitatea Spremberg, unde locuieşte din anul 1998 împreună cu soţul şi cei trei copii (băiatul cel mare este dintr-o altă relaţie).

Inculpata recurentă M.C. este căsătorită cu inculpatul M.A., ambii au împreună 3 copii. Unul dintre copii este handicapat (este dependent de scaunul cu rotile) şi primeşte îngrijire medicală într-o locaţie din Hoyerswerda de luni până vineri.

În România, aceasta locuieşte la mama sa, în localitatea Corni, oraş Liteni, locuinţă ce a fost renovată de către fratele numitei M.C.E., respectiv numitul R.A.

M.C.E. nu a desfăşurat pe teritoriul României nicio activitate remunerată, drept pentru care, în cursul anilor 2002 - 2003, împreună cu soţul şi fratele său, s-a implicat în traficarea mai multor fete din România, pe care le-a exploatat prin practicarea prostituţiei.

Aceasta, împreună cu fratele său (R.A.) şi soţul său (M.A.), în cursul anilor 2002 - 2003, erau în căutare de tinere pe care le duceau în Germania pentru practicarea prostituţiei.

Înainte de plecarea din România, se cunoştea că investigata avea prieteni în rândul tinerilor fără ocupaţie, care erau bănuiţi a face parte din diferite grupări infracţionale, care acţionau atât pe plan local, cât şi în străinătate (T.A., fost S., M.P., zis "D." sau "S.", P.A.G., O.O., zis "T.).

Recurentul inculpat C.N. are domiciliul stabil sat Marginea, jud. Suceava, din anul 1990, unde ocupă un apartament cu trei camere împreună cu soţia şi cei doi copii. Acesta se ocupă cu înmatricularea de autoturisme pe care ulterior le vinde diferitelor persoane.

Din verificările efectuate la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Suceava, s-a stabilit că inculpatul C.N. este administrator şi asociat la SC D.L.S., firmă care are sediul social în comuna Marginea, Suceava. Obiectul de activitate este comerţul cu autovehicule şi piese, societatea având deschise următoarele puncte de lucru:

- în localitatea Marginea sunt declarate un magazin de piese auto, service, magazin calculatoare, birotică şi papetărie şi o consignaţie (în realitate în teren la această adresă se află o casă în construcţie, unde se vând piese auto ce provin din dezmembrarea unor autoturisme aduse din străinătate de investigat);

- în municipiul Rădăuţi - un service auto, o agenţie de publicitate, un punct de întreţinere şi reparare calculatoare, magazin de calculatoare, birotică şi papetărie.

Vecinii cunosc despre investigat că s-a "încurcat" de mai multă vreme cu femei de moravuri.

În comuna natală se cunoaşte că acesta s-a ocupat cu racolarea şi transportul în străinătate a mai multor tineri în scopul exploatării sexuale în cluburi de noapte din Germania, fiind şi arestat în această ţară în cursul anului 2005 pentru acest gen de fapte. În anul 2006 a fost extrădat în România unde a fost închis într-un penitenciar pentru a-şi continua executarea pedepsei, dar din motive medicale a obţinut o întrerupere a pedepsei, fiind liberat de circa 2 luni.

Pe numele lui C.N. au fost înmatriculate în circulaţie un nr. de 21 autoturisme şi remorci, dintre care 10 au fost radiate din circulaţie, în prezent acesta mai având în proprietate şi conducând zilnic un autoturism marca F.S. de culoare roşie, fabricat în anul 1989.

C.N. mai deţine pe lângă autoturismul marca F.S. şi din centrul comunei Marginea, în coproprietate cu soţia, o casă de locuit de dimensiuni foarte mari unde a intenţionat să construiască o pensiune turistică în sat Marginea şi un autovehicul marca M.T., de culoare galbenă, pe care îl foloseşte soţia sa, C.M.

Inculpatul recurent R.A., fost N.M.A., locuieşte în prezent în loc. Corni, com. Liteni, jud. Suceava, împreună cu mama sa, tatăl fiind decedat din anul 2000, în ultima perioadă de timp acesta fiind văzut în Corni.

Cel în cauză este divorţat de numita N.I., însă în prezent relaţiile cei doi sunt bune, aceasta din urma vizitându-l destul de des deşi locuieşte într-o localitate din apropiere de Bucureşti.

Recurentul inculpat P.O.I. locuieşte de aproximativ 2 ani într-un apartament cu trei camere situat în mun. Suceava, proprietate personală, cu soţia şi copiii. Acesta fiind cunoscut în zona de domiciliu ca un om de afaceri prosper, cu relaţii în rândul autorităţilor locale, relaţii pe care şi le-a creat în urma afacerilor din construcţii, respectiv mansardarea blocurilor.

Până în anul 2005, P.O.I. a avut calitatea de asociat la SC T.C. SRL Suceava, firmă care în prezent este în proces de lichidare.

P.O.I. îşi petrece o mare parte din timp împreună cu numita F.S., care îi este prietenă şi parteneră de afaceri şi cu soţii B.D. şi împreună cu care frecventează diferite localuri din municipiul Suceava.

În cursul lunii octombrie 2006, numitul P.O.I. a vândut două apartamente cu 3 şi respectiv 2 camere în valoare totală de 75.000 euro, din municipiul Suceava, şi supraveghează construcţia a altor patru apartamente la mansarda aceluiaşi bloc şi ridicarea unei alte mansarde în municipiul Suceava.

Recurenta inculpată F.S., fostă D., a locuit în mun. Suceava până prin anul 1998, după care a plecat prin Germania şi Austria, cu precizarea că între anii 2001 şi 2002 a locuit cu forme legale în mun. Lugoj, jud. Timiş.

Din data de 6 mai 2005 este cetăţean român cu domiciliul în străinătate, iar din verificările efectuate în evidenţele de stare civilă s-a stabilit că în urma căsătoriei cu un cetăţean austriac cea în cauză a beneficiat începând din 3 septembrie 2004 de o autorizaţie de şedere eliberată de autorităţile din localitatea Neusiedlamsee - Austria. Cu ocazia perfectării documentelor de obţinere a statutului C.D.R.S., a declarat domiciliul în Austria, localitatea Parndorf.

Cea în cauză nu a fost niciodată angajată în câmpul muncii.

Aşa fiind, faţă de toate cele mai sus expuse, văzând şi poziţia procesuală comună a tuturor aceloraşi recurenţi inculpaţi deja nominalizaţi, în sensul nerecunoaşterii infracţiunilor dovedit a fi fost comise de către aceştia, Înalta Curte are în vedere că nu sunt elemente care să justifice reducerea pedepselor stabilite sau modificarea modalităţii de executare a lor.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva Deciziei penale nr. 23 din 2 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul 559/39/2009.

Casează în parte atât decizia penală recurată, cât şi Sentinţa penală nr. 74 din 11 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1326/86/2007, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.A., faţă de care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pentru infracţiunile de: constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1), teza I, din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. şi proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei care nu contravin prezentei hotărâri.

II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii R.A., P.O.I., F. (fostă D.) S., C.N. şi M.C.E.

Constată că recurentul inculpat R.A. este arestat în altă cauză.

Onorariul parţial în sumă de 100 RON datorat apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M.A., până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi R.A., P.O.I., F. (fostă D.) S., C.N. şi M.C.E. la plata sumelor de câte 1.610 RON fiecare, din care sumele de câte 100 RON fiecare reprezentând onorariile parţiale datorate apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi şi sumele de câte 1.090 RON fiecare, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate şi pentru moştenitorii legali ai defunctului recurent inculpat M.A. se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limbă germană, pentru traducerea certificatului de deces al inculpatului M.A., se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1587/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 1176/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1419/2013. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1419/2013. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs