ICCJ. Decizia nr. 1587/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Infracţiuni la normele de convieţuire socială (Legea 61/1991 art.1 ind.1). Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1587/2013
Dosar nr. 9246/30/2012
Şedinţa publică din 10 mai 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 399 din 26 octombrie 2012, Tribunalul Timiş, în temeiul art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul T.A.D., cu antecedente penale, la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii omor calificat.
În temeiul art. 2 pct. 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept a unui cuţit în locuri publice.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare la care a aplicat un spor de 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani şi 5 luni închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului alături de pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b), C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului şi în temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 18 iulie 2012 la zi.
A luat act că partea vătămată B.I.M. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 14 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul să achite în favoarea părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Timişoara suma de 3.174.56 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordare părţii vătămate B.I.M.
În temeiul art. 118 lit. a) şi f) C. proc. pen., a dispus confiscarea cuţitului având o lungime totală de 23 m, lungimea lamei 12,5 cm, predat ca şi corp delict la camera de corpuri delicte a instanţei prin Proces-verbal nr. 38/2012.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
A dispus plata sumei de 200 RON din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre penală, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş cu nr. 729/P/2012, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 3 octombrie 2012 sub număr unic de Dosar 9246/30/2012 a fost trimis în judecată inculpatul T.A.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. ; omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi port, fără drept, de cuţit, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt s-a reţinut că în data de 18 iulie 2012, în jurul orelor 24:00, inculpatul T.A.D. s-a aflat în municipiul Timişoara, în dreptul Băncii M., vis-a-vis de Catedrala Mitropolitană Timişoara împreună cu martorele G.L. şi C.F. şi cu un anume T.C.
În acel timp, pe trotuar treceau partea vătămată B.L.C. şi B.I.M. (fraţi) şi martorii V.G.S., M.C.R. şi alt tânăr, zis V.
Între M.C.R. şi G.L. a existat un schimb de cuvinte întrucât ei se cunoşteau mai de mult (fuseseră concubini). În acest context, inculpatul a intervenit între cei doi tineri izbucnind o altercaţie. Inculpatul a scos apoi un cuţit de mari dimensiuni, ce îl avusese până atunci într-o borsetă (după cum declară martorele C.F. şi G.L.) şi l-a lovit pe B.I.M. (care era mai aproape de cei doi şi intervenise imediat) în braţul stâng şi la nivelul axilei stângi. Victima a luat-o la fugă spre Parcul Central, fiind urmată de V.G.S. Când de cei doi se apropiase şi B.L.C. inculpatul a lovit şi în direcţia acestuia atingându-l în partea superioară a corpului (hemitorace stânga posterior), după care, din afirmaţiile martorilor reiese, a luat-o la fugă după B.I.M. şi V.G.S., ameninţându-i. Victima B.L.C. s-a retras către Catedrală, căzând pe asfalt, pe carosabil, la intersecţia străzilor Regele Ferdinand cu Bulevardul 16 Decembrie, decedând pe loc.
Inculpatul nu l-a mai urmărit pe B.I.M., s-a întors la cele două tinere cu care fusese de la început, încercând să camufleze cuţitul într-o bucată de hârtie. Cei trei au luat-o apoi pe strada pe care se află Restaurantul C.
V.G.S. şi B.I.M. s-au oprit la o pompă de apă din Parcul Central, unde martorul a încercat să apere victima, fiind ajunşi de M.C.R. şi acel V. (zis şi „B."). M.C.R. a telefonat după salvare, în scurt timp sosind la faţa locului şi un echipaj de poliţie, care l-a depistat pe inculpat, ce între timp aruncase cuţitul într-un gang ce l-a indicat apoi organelor de cercetare pe strada Piatra Craiului, sub un paiet de lemn.
Victima B.I.M. a suferit 2 leziuni descrise în Raportul de constatare medico-legală nr. 1747 din 27 iulie 2012, ce au fost produse cu un corp tăietor înţepător, au necesitat 18 zile de îngrijiri medicale şi au pus în pericol viaţa victimei.
Victima B.L.C. a suferit o moarte violentă datorată unei plăgi înţepate-tăiate toracice transfixiantă pulmonar şi penetrantă în aorta toracică. Plaga s-a datorat unei lovituri directe cu un corp tăietor înţepător cu lăţimea minimă a lamei de 2 - 2,2 cm, în data de 17 iulie 2012, aplicată dinspre latero-posterior stânga spre dreapta şi uşor oblic de jos în sus (Raportul de autopsie nr. 321/A3 din 31 august 2012). Victima nu consumase droguri sau alcool anterior faptei inculpatului.
Probele propuse de acuzare şi care dovedesc situaţia de fapt mai sus arătată sunt următoarele:
- proces-verbal de sesizare al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş
- proces-verbal încheiat de personalul Serviciului de Ambulanţă Timişoara cu ocazia ridicării cadavrului lui B.L.C.
- proces-verbal de sesizare al organelor de cercetare penală de la Secţia 2 Poliţie Timişoara
- proces-verbal de sesizare al organelor de cercetare penală de la Secţia 1 Poliţie Timişoara
- proces-verbal de identificare a inculpatului T.A.D.
- proces-verbal de sesizare al Biroului de Combatere a Infracţiunilor contra Persoanelor din cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Timiş
- proces-verbal de cercetare la faţa locului (cu planşe foto)
- proces-verbal de ridicare a cuţitului din locul unde a fost ascuns de către inculpat (cu planşe foto)
- fişa de cazier judiciar a inculpatului
- proces-verbal de identificare a victimei B.L.C.
- proces-verbal de identificare a victimei B.I.M.
- fotografia inculpatului
- proces-verbal de constituire în probe a actelor premergătoare, conform art. 224 alin. (3) C. proc. pen.
- declaraţiile inculpatului
- declaraţiile martorilor
- examen preliminar medico-legal nr. 321/A3 din 18 iulie 2012 (victimă B.L.C.)
- examen preliminar medico-legal nr. 1747 din 18 iulie 2012 (victimă B.I.M.)
- certificat constatator al decesului (copie xerox) a victimei B.L.C.
- raportul de constatare medico-legal nr. 1747 din 18 iulie 2012
- declaraţiile victimei B.I.M.
- raportul de autopsie nr. 321/A3 din 31 august 2012 al IML - Timişoara privind victima B.L.C. şi avizul Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medicale din cadrul IML - Timişoara nr. 321/E2 din 12 septembrie 2012
- buletin histopatologic nr. 393/A/12 din 17 august 2012
- buletin de analiză nr. 36/2012 al IML - Timişoara
- constituirea de parte civilă a Spitalului Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara cu actele doveditoare (decont de cheltuieli şi fişa de observaţie)
- buletin de analiză toxicologică nr. 111/T/C din 24 iulie 2012
- buletin de analiză toxicologică - alcoolemie cadavru nr. 285/C din 20 iulie 2012
- buletin de analiză nr. 97/2012 (stabilirea grupei sanguine a victimei B.L.C.)
- proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală către inculpat;
În declaraţia dată de inculpat la instanţa de fond acesta a recunoscut săvârşirea infracţiunilor şi a arătat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., solicitând aplicarea procedurii simplificate de recunoaştere a vinovăţiei.
Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi şi care a fost însuşit de inculpat, prima instanţă a constatat că este probată starea de fapt şi vinovăţia inculpatului legat de săvârşirea celor trei infracţiuni.
În fapt, instanţa de fond a reţinut că în data de 18 iulie 2012, în jurul orelor 24:00, inculpatul T.A.D. se deplasa în municipiul Timişoara, în dreptul Băncii M., vis-a-vis de Catedrala Mitropolitană Timişoara împreună cu martorele C.F., prietenă a sa şi G.L., ambele persoane care practicau prostituţia.
Pe trotuar treceau partea vătămată B.L.C. şi B.I.M. (fraţi) şi martorii V.G.S., M.C.R. şi alt tânăr.
Numitul M.C.R. a avut un schimb de replici cu martora G.L., în condiţiile în care între ei a existat o relaţie anterioară, solicitându-i să se întoarcă la el. În acest context, inculpatul T.A., care însoţea cele două fete, a intervenit în discuţie, în discuţia a intervenit şi unul din fraţii B., care i-a spus inculpatului T. să „nu se încordeze". În acest context, inculpatul T.A. a scos dintr-o borsetă un cuţit de mari dimensiuni şi I-a lovit pe B.I.M. în braţul stâng şi la nivelul axilei stângi. Victima a început să fugă spre Parcul Central, iar inculpatul a continuat să fugă, având cuţitul în mână îndreptat spre celelalte persoane din grup. Ajungându-I pe numitul B.L.C. l-a lovit şi în partea superioară a corpului (hemitorace stânga posterior). Victima B.L.C. s-a retras către Catedrală, căzând pe asfalt, pe carosabil, la intersecţia străzilor Regele Ferdinand cu Bulevardul 16 Decembrie şi decedând pe loc.
Victima B.I.M. a suferit 2 leziuni descrise în Raportul de constatare medico-legală nr. 1747 din 27 iulie 2012, ce au fost produse cu un corp tăietor înţepător, au necesitat 18 zile de îngrijiri medicale şi au pus în pericol viaţa victimei.
Acesta nu s-a constituit parte civilă în cauză în cursul urmăririi penale, iar la instanţa de judecată deşi a fost citat cu această menţiune nu s-a prezentat.
Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara s-a constituit parte civilă cu suma de 3.174,56 RON privind cheltuieli efectuate cu spitalizarea părţii vătămate B.I.M.
Victima B.L.C. a suferit o moarte violentă datorată unei plăgi înţepate-tăiate toracice transfixiantă pulmonar şi penetrantă în aorta toracică. Plaga s-a datorat unei lovituri directe cu un corp tăietor înţepător cu lăţimea minimă a lamei de 2 - 2,2 cm, în data de 17 iulie 2012, aplicată dinspre latero-posterior stânga spre dreapta şi uşor oblic de jos în sus (Raportul de autopsie nr. 321/A3 din 31 august 2012).
Starea de fapt expusă a rezultat din declaraţia inculpatului. Acesta a descris în cursul urmăririi penale modul şi împrejurările de săvârşire a infracţiunii. Declaraţia sa s-a coroborat cu declaraţiile martorelor C.F., G.L. ambele fiind de faţă la momentul întâlnirii cu celălalt grup, ambele confirmând că discuţia a fost iniţiată de numitul M.C.R., iar ulterior a degenerat, ambele observând când inculpatul a aplicat lovitura de cuţitul părţii vătămate B.I.M., după care a continuat să alerge după ceilalţi cu cuţitul în mână. Starea de fapt expusă a fost confirmată şi de depoziţiile martorilor V.G.S., N.A.C., M.C.R. de depoziţia părţii vătămate B.I.M., care a relatat că nu îl cunoştea pe inculpat, că a intervenit în discuţia dintre M.C.R. şi inculpat pentru a aplana lucrurile îndemnându-l pe numitul M.C.R. să înceteze discuţia.
Texte de lege aplicabile.
Art. 174 alin. (1) C. pen.: uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.
Art. 175 lit. i) C. pen.
Omorul săvârşit în public se pedepseşte cu închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 2 din Legea nr. 61/1991
(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, următoarele fapte:
1. portul, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului
Inculpatul a fost acuzat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat în dauna victimei B.I.M. Din Raportul de constatare medico-legală nr. 1747 din 27 iulie 2012, a rezultat că inculpatul a produs acestei părţi vătămate două leziuni cu un corp tăietor înţepător provocându-i o plagă axilară, pe linia axilară anterioară cu traiect oblic descendent latero-medial având o dimensiune de 5 cm, producând hemoragie la efort şi tuse, precum şi o plagă la nivelul feţei posterioare a braţului stâng până la nivelul planului osos humeral. Aceste leziuni au necesitat 18 zile de îngrijiri medicale şi au pus în pericol viaţa victimei, întrucât au afectat zona pulmonară.
S-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiunii. Inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri, în zone vitale, respectiv în zona pulmonară cu un cuţit având lungimea lamei de 12,5 cm.
De asemenea, au fost întrunite condiţiile pentru a se reţine forma calificată a acestei infracţiuni, faţă de împrejurarea că infracţiunea s-a petrecut în public. Noţiunea de „faptă săvârşită în public", în sensul prev. de art. 152 lit. a) C. pen., este realizată, întrucât infracţiunea a fost săvârşită în centrul oraşului Timişoara, în prezenţa unui număr mai mare de persoane.
Acţiunea ilicită a inculpatului a constat în aplicarea a două lovituri consecutiv.
Raportat la dimensiunea obiectului folosit, la modalitatea de aplicare a loviturilor, la zona afectată urmare a loviturilor, la concluziile raportului de constatare medico legală instanţa şi-a format opinia că inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie indirectă, respectiv nu a urmărit efectiv moartea victimei dar a acceptat producerea acestui rezultat.
Pentru săvârşirea acestei infracţiuni a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare.
Inculpatul a mai fost acuzat că a săvârşit infracţiunea de omor calificat faţă de victima B.L.C. Potrivit Raportului de autopsie nr. 321/A3 din 31 august 2012 victima a suferit o moarte violentă datorată unei plăgi înţepate-tăiate toracice transfixiantă pulmonar şi penetrantă în aorta toracică. Plaga s-a datorat unei lovituri directe cu un corp tăietor înţepător cu lăţimea minimă a lamei de 2 - 2,2 cm, în data de 17 iulie 2012, aplicată dinspre latero-posterior stânga spre dreapta şi uşor oblic de jos în sus.
S-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu un cuţit având lungimea lamei de 12,5 cm.
De asemenea au fost întrunite condiţiile pentru a se reţine forma calificată a acestei infracţiuni, faţă de împrejurarea că infracţiunea s-a petrecut în public. Noţiunea de „faptă săvârşită în public", în sensul prev. de art. 152 lit. a) C. pen., este realizată, întrucât infracţiunea a fost săvârşită în centrul oraşului Timişoara, în prezenţa unui număr de aproximativ 7 persoane .
Raportat la dimensiunea obiectului folosit, la modalitatea de aplicare a loviturii, la zona afectată urmare a loviturilor, la concluziile raportului de constatare medico legală, la împrejurările care au condus la săvârşirea infracţiunii, respectiv în condiţiile în care inculpatul nu cunoştea victimele, nu era stabilită o întâlnire între acesta şi victime, iar aplicarea loviturilor a decurs din degenerarea discuţiilor intre cele două grupuri instanţa şi-a format opinia că inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie indirectă, respectiv nu a urmărit efectiv moartea victimei dar a acceptat producerea acestui rezultat.
Pentru săvârşirea acestei infracţiuni a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare.
Inculpatul a fost acuzat şi pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept a unui cuţit în locuri publice, prev de art. 2 din Legea nr. 61/ 199.
A fost realizat conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni, în condiţiile în care inculpatul a deţinut un cuţit de dimensiuni mari asupra sa, el personal relatând în cursul urmăririi penale că îl avea pentru apărare. Deţinerea acestei arme s-a produs fără drept, iar locul în care a fost purtat îndeplinea condiţiile prev. de textul incriminator, întrucât era un loc public, respectiv pe stradă, iar de faţă erau mai multe persoane pe care le-a ameninţat efectiv cu acel cuţit. De asemenea, s-a reţinut că prin săvârşirea celorlalte două infracţiuni s-a demonstrat împrejurarea că portul cuţitului a pus efectiv în primejdie viaţa mai multor persoane.
Pentru această infracţiune a fost condamnat inculpatul la 2 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzută de textele incriminatoare, pericolul social crescut al infracţiunilor rezultat din aceste limite, dar şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor care au demonstrat o agresivitate sporită a inculpatului. De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul nu este la prima abatere săvârşind în trecut infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului, dar care nu pot sta la baza reţinerii stării de recidivă întrucât au fost săvârşite în perioada minoratului.
La individualizarea pedepsei instanţa a mai avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor şi a solicitat aplicarea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., împrejurare care a impus reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Infracţiunile de mai sus au fost săvârşite în condiţiile concursului de infracţiuni. Astfel că, în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare la care a aplicat un spor de 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani şi 5 luni închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
Întrucât inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv s-a dispus în temeiul art. 350 C. proc. pen. menţinerea stării de arest a inculpatului, apreciindu-se că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive se menţin, confirmându-se prin pronunţarea unei sentinţe de condamnare.
Totodată, în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 18 iulie 2012 şi până la zi.
Inculpatul a folosit la săvârşirea infracţiunii un cuţit având o lungime totală de 23 m, lungimea lamei 12,5 cm care a fost predat ca şi corp delict la camera de corpuri delicte a instanţei prin Proces-verbal nr. 38/2012, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. a) şi f) C. proc. pen. şi s-a dispus confiscarea acestuia.
În ce priveşte soluţionarea acţiunii civile, partea vătămată B.I.M. a declarat în mod expres în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte civilă, iar în faţa instanţei nu s-a prezentat. Astfel că, în temeiul art. 14 C. proc. pen. a luat act de această manifestare de voinţă.
În cursul urmăririi penale, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara s-a constituit parte civilă cu suma de 3.174,56 RON privind spitalizarea părţii vătămate B.I.M.
În contextul în care între fapta pentru care este în prezent judecat inculpatul, respectiv vătămarea corporală a părţii vătămate B.I.M. şi fapta pentru care se solicită repararea prejudiciului -reprezentând contravaloarea îngrijirilor şi a tratamentului medical acordat acestuia există o legătură de cauzalitate, această pretenţie a fost apreciată ca justificată.
Având în vedere dispoziţiile legale cuprinse în art. 313 din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost modificată, care dispune că „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată", având în vedere înscrisurile justificative ale acestor cheltuieli, depuse în dosarul de urmărire penală de partea civilă instanţa a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, în sensul că a obligat inculpatul să achite acestei părţi civile suma de 3.174,56 RON privind spitalizarea părţii vătămate B.I.M.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi partea vătămată B.I.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate, şi în rejudecare, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice arătând că sentinţa penală apelată este nelegală deoarece prima instanţă, în primul rând a omis să dispună asupra prelevării probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J. potrivit prev. art. 4, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008; prima instanţă a omis să se pronunţe asupra restituirii obiectelor - corpuri delicte ataşate la dosar potrivit prev. art. 109 alin. (5) C. proc. pen.; de asemenea, prima instanţă a omis să reţină disp. art. 3201 C. proc. pen. relativ la infracţiunea prevăzută de art. 2 pct. 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, cum a procedat referitor la celelalte două infracţiuni concurente, deşi la individualizarea pedepsei a avut în vedere limitele pedepsei reduse cu o treime.
S-a reţinut că partea vătămată B.I.M. a declarat apel împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care nu l-a motivat.
Prin Decizia penală nr. 10/A din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de partea vătămată B.I.M. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş împotriva Sentinţei penale nr. 399 din 26 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 9246/30/2012.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 5 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată inculpatului T.A.D., în pedepsele componente şi a înlăturat sporul de 5 luni închisoare.
În temeiul art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.A.D. la pedeapsa de 16 ani închisoare.
În temeiul art. 2 pct. 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.A.D. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit aceste pedepse cu cealaltă pedeapsă individuală stabilită de prima instanţă, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul T.A.D., după rămânerea definitivă a hotărâri judecătoreşti de condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate au fost utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea către partea vătămată B.I.M. a următoarelor obiecte - corpuri delicte: un fragment bretea de rucsac de culoare galben cu maro precum şi o bucată de hârtie, predate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Timiş prin Procesul-verbal nr. 38/2012.
În baza art. 383 alin. (1)1 raportat la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a dedus în continuare perioada arestării preventive de la 26 octombrie 2012 la zi.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
A dispus virarea sumei de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă de control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond,probele administrate în cauză dovedind vinovăţia inculpatului sub aspectul infracţiunilor ce i se reţin în sarcină.
S-a apreciat de asemenea că faptele săvârşite de inculpat au fost corect încadrate juridic de instanţa de fond.
Cu privire la individualizarea pedepsei, prima instanţă de control judiciar a apreciat că instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., însă cu privire la cuantumul pedepsei,a apreciat că prin condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 ani închisoare, sporită cu 5 luni, nu se poate obţine reeducarea inculpatului, şi că această pedeapsă nu este în măsură să ducă la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., instanţa de apel considerând că se impune majorarea pedepselor pentru fiecare infracţiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, orientate spre maximul special prevăzut de textele de lege incriminatorii, cu reducerea limitelor, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de asemenea, ţinând cont şi de a omisiunea primei instanţe să reţină disp. art. 3201 C. proc. pen. relativ la infracţiunea prevăzută de art. 2 pct. 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, cum a procedat referitor la celelalte două infracţiuni concurente, deşi la individualizarea pedepsei a avut în vedere limitele acesteia reduse cu o treime.
S-a constatat de asemenea de către instanţa de apel şi nelegalitatea sentinţei sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 care impun prelevarea probelor biologice de la inculpatul T.A.D., pentru stocarea în baza de date a S.N.D.G.J. De asemenea s-a arătat că, potrivit art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă cele hotărâte de instanţă cu privire la restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării. Conform art. 109 alin. (5) C. proc. pen., instanţa a dispus măsuri privind obiectele ridicate care constituie iniţial mijloace de probă, obiecte ridicate şi păstrate în acest scop de organele judiciare. Dând eficienţă acestor dispoziţii legale, şi văzând procesul-verbal privind corpurile delicte, încheiat de Serviciul de Investigaţii Criminale, instanţa a dispus restituirea către partea vătămată B.I.M. a următoarelor obiecte - corpuri delicte: un fragment bretea de rucsac de culoare galben cu maro precum şi o bucată de hârtie, predate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Timiş prin Procesul-verbal nr. 38/2012.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul T.A.D.
Apărătorul a pus concluzii de admitere a recursului şi invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul reducerii acesteia.
A mai solicitat de asemenea ca instanţa de recurs să aibă în vedere la reindividualizarea pedepsei împrejurarea că inculpatul a fost provocat în comiterea infracţiunii de atitudinea părţilor vătămate precum şi că acesta beneficiază de circumstanţe personale favorabile (provine dintr-o familie organizată, avea un loc de muncă la data comiterii faptei).
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivului de recurs invocat, Înalta Curte retine că, recursul declarat de inculpat este fondat, urmând a fi admis, însă, în limita şi pentru următoarele considerente.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale şi care au fost nominalizate de prima instanţă, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut faptele în modalitatea descrisă în rechizitoriu, uzând de procedura simplificată a judecăţii prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. încadrarea juridică a faptelor corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 2 pct. 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, infracţiuni pentru care în mod just inculpatul a fost condamnat de prima instanţă.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
În conformitate cu disp. art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele speciale de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului, şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea inculpatului de a comite alte încălcări ale legii penale ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul imediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării inculpatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate, faţă de ceilalţi membrii ai societăţii.
Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa, pe de o parte.
Reeducarea sau îndreptarea inculpatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
În speţă, Înalta Curte constată că, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, în cuantum de 10 ani şi 5 luni închisoare, instanţa de fond în mod corect a avut în vedere atât criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., cât şi dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. referitoare la procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, această instanţă orientându-se spre o pedeapsă care atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare este în măsură să satisfacă scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., şi aşa fiind, solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei apare ca neîntemeiată.
Cu privire la solicitarea inculpatului, formulată numai în faţa instanţei de recurs, de a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., instanţa reţine următoarele:
Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. este necesar ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoţie încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea unei infracţiuni.
Este de menţionat că legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă cu riposta celui provocat, însă, pentru existenţa unei puternice tulburări sau emoţii, se presupune, de regulă ca faptele celor în cauză să aibă o semnificaţie apropiată.
Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele textului de lege referitor la circumstanţa legală a provocării, în sensul că în momentul în care a lovit părţile vătămate, inculpatul nu se afla în faţa unui atac material, direct, imediat şi injust şi care să fi pus în pericol grav persoana acestuia, iar acţiunea uneia dintre părţile vătămate -, de a-i spune inculpatului „să nu se încordeze", prin ea însăşi, nu a fost de natură să producă inculpatului o puternică tulburare sau emoţie care să îl determine pe acesta să acţioneze asupra părţilor vătămate prin lovirea lor cu cuţitul în zone vitale, un simplu reproş verbal nefiind în măsură să constituie scuza provocării pentru săvârşirea unor infracţiuni de genul celor comise de inculpat.
Pe de altă parte, faţă de împrejurarea că inculpatul a solicitat reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 74 lit. b) C. pen. numai în faţa instanţei de recurs, întrucât acesta nu a declarat apel iar la instanţa de fond nu a formulat această apărare, solicitarea inculpatului nu poate fi primită favorabil de ultima instanţă de control judiciar.
Faţă de considerentele arătate, constatând că pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul T.A.D. Va casa în parte decizia penală atacată pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală şi în parte Sentinţa penală nr. 399 din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Timiş şi, rejudecând în fond:
Va menţine pedeapsa de 10 ani şi 5 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iulie 2012 la 10 mai 2013.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul T.A.D.
Împotriva Deciziei penale nr. 10/A din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează în parte decizia penală atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 399 din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Timiş şi rejudecând în fond:
Menţine pedeapsa de 10 ani şi 5 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. dispusă prin Sentinţa penală nr. 399 din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Timiş.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iulie 2012 la 10 mai 2013.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 mai 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 1631/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1419/2013. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
---|