ICCJ. Decizia nr. 1447/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1447/2013
Dosar nr. 6831/30/2009
Şedinţa publică din 26 aprilie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 511/PI din 16 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 6831/30/2009, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, a fost condamnată inculpata D.A., la 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, pentru infracţiunea de spălare de bani, a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 290 C. pen., cu aplic., art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, a fost condamnată aceeaşi inculpată la: 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 291 C. pen., pentru infracţiunea de uz de fals, a fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata D.A., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare, sporită cu 6 (şase) luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005, art. 53 pct. 2 lit .a) C. pen., art. 65 alin. (2), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani - după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, conform art. 66 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.
În baza art. 26 C. pen., rap. la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, pentru infracţiunea de complicitate la spălare de bani, a fost condamnat inculpatul K.F.G., la 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 290 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată la 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul K.F.G., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.R., pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 - complicitate la spălare de bani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.R., pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. - uz de fals.
În baza art. 445 C. proc. pen., art. 170 C. pen., au fost declarate ca fiind false şi s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: dispoziţie de plată externă din data de 23 iunie 2008, privind transferul sumei de 11.500.000 euro din contul SC N.M.I. SRL în contul societăţii G.P.C. Siria; dispoziţie de plată externă din data de 27 iunie 2008, pentru plata sumei de 2.276.943,oo euro din contul SC N.M.I. SRL în contul societăţii G.P.C. Siria; contract din 12 iunie 2008 încheiat între G.P.C. Siria şi K.F.G.;
A fost respinsă cererea de anulare formulată de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara, de anulare a următoarelor înscrisuri: contract din 12 iunie 2008 încheiat între G.P.C. Siria şi SC N.M.I. SRL Timişoara, I.P.F. din 12 iunie 2008, contract din 23 iunie 2008 încheiat între G.P.C. Siria şi SC N.M.I. SRL Timişoara, I.P.F. din 23 iunie 2008, I.P.F. din 12 iunie 2008, I.P.F. din 23 iunie 2008, contract din 23 iunie 2008 încheiat între SC N.M.I. SRL Timişoara şi K.F.G., I.P.F. din 23 iunie 2008, contract din 23 iunie 2008 încheiat între SC N.M.I. SRL Timişoara şi A.R.
În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligată inculpata D.A. să plătească părţi civile M.F.P. - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Timişoara, echivalentul în lei al sumei de 1.840.000 euro la data executării, cu dobânzile legale aferente.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., art. 25 din Legea nr. 656/2002, a fost respinsă cererea de confiscare a sumei de 2.276.943,oo euro, echivalent în lei şi a sumei de 11.500.000,oo euro, echivalent în lei formulată de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara.
În baza art. 163 C. proc. pen., art. 241 din Legea nr. 656/2002, s-a menţinut măsura asiguratorie luată prin Ordonanţa din 02 aprilie 2009 a D.N.A Serviciul Teritorial Timişoara şi procesul verbal de aplicare a sechestru din 08 aprilie 2009, de indisponibilizare şi instituirea sechestrului asupra imobilelor, inclusiv anexe cum sunt menţionate în procesul verbal, respectiv clădire (corp principal) şi clădire (subsol sau altă destinaţie) situată în Timişoara, cadastru și nr. C.F. şi clădire (corp principal), situată în Timişoara, nr. cadastru și C.F. , aparţinând inculpatei D.A.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus referitor la inculpata D.A., ca la rămânerea definitivă a hotărârii, o copie de pe dispozitivul hotărârii să se comunice la Registrul Comerţului.
În baza art. 190 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii D.A. şi K.F.G. şi intervenienta SC C. SA Bucureşti să plătească în total suma de 10500 lei, respectiv câte 3.500 lei fiecare, în contul Biroului de expertize de pe lângă Tribunalul Timiş, reprezentând onorariu expertiză, pentru expertiza efectuată în cauză de către expert B.P.E.
În baza art. 191, alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii D.A. şi K.F.G., la câte 4.000 lei fiecare cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală,Tribunalul Timiş, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, a reţinut că starea de fapt din rechizitoriu, este confirmată de probele aflate la dosar, probe administrate în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească.
Astfel, s-a reţinut că la dosar sunt probe certe că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat din 28 septembrie 2007 la Biroul Notarului P.S. din Caransebeş, inculpatul A.R., ca persoană fizică a cumpărat de la SC L.D.T.I. SRL, cu suma de 462.152,7 lei imobilul compus din intravilan în Lunca Varniţa arabil cu “Fabrica de îmbuteliat apa plata” de 5.975,5 mp, înscrise în C.F.- Pecinişca, precum şi asupra terenului aferent fabricii de îmbuteliat apa plata, descrisă mai sus, respectiv terenul Lunca Varniţa arabil intravilan de 1.438,5 mp, înscris în C.F.- Pecinişca.
De asemenea, s-a reţinut că prin Contractul de vânzare - cumpărare din 06 decembrie 2007 şi facturile fiscale, inculpatul K.F.G. a cumpărat ca persoană fizică, activele (instalaţii) necesare pentru derularea activităţii de exploatare ape minerale, active care potrivit situaţiei de la O.R.C. aparţineau SC F. SRL (societate pentru care la data de 17 ianuarie 2008 se înregistrează din oficiu starea de intrare în insolvenţă, iar prin sentinţa nr. 79 din 10 ianuarie 2008 se deschide procedura generală de insolvenţă pe baza Legii nr. 85/2006).
Totodată, s-a constatat că a fost constituită o societate comercială nouă, SC N.M.I. SRL, în baza a două procuri ale cetăţenilor arabi O.A. şi H.A., autentificate la notar din Siria, traduse şi legalizate semnătura la B.N.P., I.N. din Timişoara din 29 noiembrie 2007, din 29 noiembrie 2007 prin care inculpata D.A. a fost împuternicită să constituie pe numele celor doi cetăţeni arabi, o societate comercială română şi să-i reprezinte la toarte autorităţile din România. Cele două procuri au fost înmânate inculpatei D.A. de către inculpatul A.R., aceştia cunoscându-se din anii anteriori.
Prima instanţă a mai constatat că în cele două procuri au fost menţionate pentru D.A. doar drepturi şi obligaţii generale ce urmau să fie exercitate de aceasta în numele cetăţenilor arabi, nefiind specificată denumirea pe care trebuia să o aibă societatea şi nici sediul acesteia. Toate aceste menţiuni referitoare la noua societate i-au fost însă comunicate inculpatei de către inculpatul A. care i-a comunicat atât sediul societăţii( Timişoara, jud. Timiş), precum şi trei variante pentru denumirea societăţii din care a fost aleasă denumirea de SC N.M.I. SRL, cât şi alte detalii necesare pentru înfiinţarea societăţii remiţându-i şi o sumă de circa 2.000 lei necesară pentru constituirea societăţii şi alte sume pentru plata unor taxe.
S-a mai reţinut că ulterior pentru redactarea statutului societăţii şi depunerea la R.O.C., inculpata D.A., a consultat un avocat căruia i-a pus la dispoziţie toate actele pe care i le-a dat inculpatul A.R., şi a comunicat avocatului şi celelalte detalii pentru constituirea societăţii.
De asemenea, s-a constatat că pentru încheierea contractului cu privire la sediul societăţii, inculpata D.A., conform indicaţiilor date de inculpatul Andress, l-a contactat telefonic pe Iovescu Ion (proprietarul spaţiului din Timişoara, jud. Timiş), cu care apoi s-a întâlnit, cu această ocazie inculpata constatând că acesta cunoştea despre încheierea unui contract de comodat pentru sediul societăţii, şi fiind încheiat contractul de comodat din 19 noiembrie 2007, în care se stipulează faptul că este cu titlu gratuit şi are durata până la 19 mai 2008. Contractul poartă la comodanţi, numele I.E. şi I.A. (nefiind însă semnat în realitate de aceasta), iar la comodatar este semnat în calitate de reprezentant al SC N.M.I. SRL de către inculpata D.A.
Prima instanţă a constatat că în fapt, societatea nu a funcţionat niciodată la acest sediu din Timişoara, jud. Timiş.
S-a reţinut că după constituirea şi înregistrarea la O.R.C. a noii societăţi, SC N.M.I. SRL (respectiv 02 octombrie 2008 când i s-a atribuit nr. de înmatriculare) inculpata D.A., arată că s-a ocupat personal de formalităţile privind confecţionarea ştampilei cu însemnele SC N.M.I. SRL, pe care împreună cu actele originale ale societăţii obţinute de la O.R.C., le-a predat inculpatului A.R.
Din „Actul adiţional” din 21 decembrie 2007, s-a reţinut că SC H.W. SRL prin asociatul unic H.H., cesionează către SC N.M.I. SRL Timişoara (reprezentată de către împuternicita D.A.), cele 20 de părţi sociale la valoarea nominală fiind împuternicită inculpata D.A. să înregistreze actul adiţional la O.R.C., astfel că inculpata D.A. a semnat în numele SC N.M.I. SRL Timişoara, atât actul adiţional cât şi cererea din 24 ianuarie 2008 (vol. IV, filele 75, 76) de înregistrare a acestui act la Registrul Comerţului.
În acelaşi act adiţional( vol. IV, fila 76 dosar u.p), s-a făcut şi menţiunea recodificării obiectului de activitate al SC H.W. SRL, cu precizarea că obiectul de activitate principal este producţia de ape minerale şi ape îmbuteliate.
Prima instanţă a reţinut că în luna februarie 2008 inculpata D.A., a fost solicitată de către inculpatul A.R. să-l însoţească la cabinetului avocatului P.P. în legătură cu vânzarea părţilor sociale ale SC H.W. SRL - al cărui asociat unic devenise SC N.M.I. SRL Timişoara. La aceste negocieri au participat inculpatul A.R. care vroia să vândă terenul şi imobilul unde funcţiona fabrica de îmbuteliat apă plată, inculpatul G.K. ca reprezentant al SC N.M.I. SRL, care cesiona părţile sociale, precum şi în nume propriu pentru vânzarea activelor deţinute în nume personal, necesare desfăşurării procesului de îmbuteliat apă plată, precum şi avocat P.P. care a semnat pentru atestarea datei certe şi a semnăturii părţilor, şi pentru SC C. SA - reprezentantul M.B.B.
De asemenea, s-a reţinut că începând cu toamna anului 2007, SC C. SA (ce are ca obiect principal de activitate îmbutelierea şi comercializarea apelor minerale), în scopul extinderii activităţii reprezentanţii acesteia s-au deplasat la Herculane unde au luat legătura cu directorul general M. şi au discutat cu administratorul SC H.W. SRL, numita I.L.L., căreia anterior i s-a transmis telefonic să le pună la dispoziţia reprezentanţilor SC C. SA, atât documentele societăţii SC H.W. SRL, cât şi informaţii despre societate.
Întrucât în vederea perfectării tranzacţiei de vânzare cumpărare, reprezentanţii SC C. SA au solicitat încheierea unui contract cadru care să cuprin dă condiţiile în care se va realiza tranzacţia, la data de 13 februarie 2008 la sediul av. P.P. din Timişoara a fost încheiat „Contractul cadru (agrement)” între SC C. SA, în calitate de cumpărător, reprezentată de administratorul M.B.B. și vânzătorii - SC N.M.I. SRL (cu sediul în Timişoara), deţinătoare la acea dată a 100% din părţile sociale ale SC H.W. SRL (cu sediul în Băile Herculane, judeţul Caraș-Severin), SC N.M.I. SA, fiind reprezentată la acea dată de către inculpatul K.F.G.); vânzătorul A.R., cetăţean german, în calitate de vânzător al unui imobil (terenul pe care funcţiona fabrica de îmbuteliat apa plată) ; şi vânzătorul G.F.K., cetăţean german, pentru vânzarea activelor (conducte de aducţiune, instalaţii, etc.).
S-a constatat că acest contract a avut ca obiect atât vânzarea-cumpărarea părţilor sociale ale SC H.W. SRL (la care asociat unic era SC N.M.I. SRL), cât şi a activelor aferente activităţii de exploatare a apei minerale deţinute de inculpatul K.F.G., precum şi vânzarea imobilului situat în localitatea Lunca Varnița - Băile Herculane, judeţul Caras-Severin, deţinut de inculpatul A.R., preţul total al contractului-cadru fiind de 12.000.000 euro, (compus din echivalentul a 125.000 euro pentru teren, echivalentul a 375.000 euro pentru active şi echivalentul a 11.500.000 euro pentru părţile sociale).
De asemenea, s-a reţinut că la data de 14 februarie 2008, au fost deschise la B.C.R. Sucursala Timişoara conturile în lei şi valută, pe numele SC N.M.I. SRL, unica persoană autorizată pentru aceste conturi fiind inculpatul K.F.G., acesta semnând şi cererea de deschidere a contului, fiind împuternicit prin procurile speciale ale cetăţenilor arabi O.A. şi H.A. (vol. III, filele 28-31), cum rezultă din comunicarea băncii şi documentele depuse (cererea pentru deschidere de cont din aceeaşi dată, (filele nr. 3-26), procurile speciale ale cetăţenilor arabi O.A. şi H.A. (filele nr. 3-28-33), aceşti cetăţeni fiind deţinători a câte 50% din părţile sociale ale SC H.W. SRL şi SC N.M.I. SRL. Inculpatul K.F.G., a fost împuternicit să efectueze orice operaţiune bancară în lei sau valută dar şi să administreze conturile acestor societăţi.
S-a mai reţinut că inculpatul K.F.G. a fost însoţit la B.C.R. de către ceilalţi doi inculpaţi D.A. şi A.R.
Prima instanţă a constatat că la aceeaşi dată de 14 februarie 2008 inculpatul K.F.G. a deschis şi contul personal în euro, iar inculpatul A.R. a deschis un contul personal, iar ulterior s-a încheiat contractul de cesiune de părţi sociale autentificat din 06 iunie 2008 la B.N.P., V.S.P., contract prin care s-au cedat în mod irevocabil toate părţile sociale deţinute în cadrul SC H.W. SRL, de către cedentul SC N.M.I. SRL - reprezentată de D.A. (cu procură de la inculpatul K.F.G., autentificată din 16 mai 2008 la B.N.P., S.S.M.) către cesionarul SC C. SA (reprezentată de administrator M.B.B.).
S-a constatat că preţul acestui contract a fost stabilit la 11.500.000 euro şi a fost achitat societăţii SC N.M.I. SRL de către SC C. SA la data de 20 iunie 2008 prin echivalentul în lei, la cursul B.N.R., în contul deschis la B.C.R. - Sucursala Timiş, unica persoană autorizată pe acest cont fiind inculpatul K.F.G.
De asemenea, s-a reţinut că la aceeaşi dată de 06 iunie 2008, a fost încheiat şi contractul de vânzare-cumpărare active , autentificat de BNP - V.S.P., între inculpatul K.F.G. în calitate de vânzător, (reprezentat de mandatarul inc. D.A.) si SC C. SA în calitate de cumpărător, reprezentată de administrator M.B.B., având ca obiect, vânzarea-cumpărarea de active, bunuri mobile aflate la sediul fabricii de îmbuteliat apă si folosite de către SC H.W. SRL în realizarea obiectului de activitate. La pct. 2.2. din contract, vânzătorul, inc. K.F.G. declară că bunurile care fac obiectul contractului, au fost dobândite anterior în baza următoarelor documente: contractul de vânzare-cumpărare din 06 decembrie 2007 și facturile fiscale. Preţul acestui contract a fost stabilit la suma de 1.275.000 euro, sumă care a fost achitată de către SC C. SA cu ordinul de plată din data de 09 iunie 2008, în euro, în contul, deschis la B.C.R., Sucursala Timiş, pe numele inculpatului K.F.G. (anterior în contractul cadru agrement s-a stipulat preţul ca fiind echivalentul a 375.000 euro).
Totodată, s-a constatat că la aceeaşi dată de 06 iunie 2008 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 713 la B.N.P.- V.S.P., între inculpatul A.R., cetăţean german, în calitate de vânzător şi SC C. SA, în calitate de cumpărător, reprezentată de M.B.B., având ca obiect, imobilul situat în localitatea Lunca Varnita - Herculane, judeţul Caraş-Severin, compus din teren arabil în suprafaţa de 5 975,5 mp, cu „fabrica de îmbuteliat apa plată” si terenul arabil în suprafaţa de 1.438,5 mp. în contract vânzătorul menţionând că imobilele au fost dobândite prin cumpărare de la SC L.D.T.I. SRL, cu sediul in Timişoara, în data de 28 septembrie 2007. Preţul acestei vânzări din contractul din 06 iunie 2008, a fost stabilit la suma de 1.025.000 euro şi a fost achitat cu ordin de plată de către SC C. SA la data de 06 iunie 2008, în euro, în contul personal, deschis la B.C.R., Sucursala Jud. Timiş, pe numele inculpatului A.R., cu precizarea că anterior prin contractul cadru de agrement s-a stipulat un preţ echivalentul a 125.000 euro).
S-a apreciat că prima instanţă a reţinut că în perioada 06 iunie 2008 - 23 iunie 2008, SC C. SA, a făcut toate plăţile legate de achiziţionarea Fabricii de îmbuteliat apă plată în sensul că în data de 06 iunie 2008 a virat în contul personal al inculpatului K.F.G., suma de 1.275.000 euro, reprezentând preţul activelor, în contul personal al inculpatului A.R., suma de 1.025.000 euro reprezentând preţul terenului, precum şi în contul SC N.M.I. SRL (la care unicul titular de cont era inculpatul K.F.G.) suma de 11.500.000,00 euro, reprezentând contravaloarea celor 20 părţi sociale deţinute de această societate ca unic acţionar al SC H.W. SRL.
Deşi în urma tranzacţiei de vânzare-cumpărare încheiată între SC N.M.I. SRL (deţinătoarea părţilor sociale ale SC H.W. SRL), reprezentată de D.A., această inculpată în calitate de administrator împuternicit al SC N.M.I. SRL , avea obligaţia de a înregistra în evidenţele contabile ale societăţii suma de 11.500.000 euro, echivalent în lei, obţinută de societate din tranzacţia menţionată, prima instanţă a constatat că această obligaţie nu a fost respectată, nefiind înregistrate aceste venituri de 11.500.000 euro şi nefiind calculat şi virat la bugetul de stat impozitul pe profit de 1.840.000 euro - echivalent în lei, aferent acestei sume încasată din tranzacţie.
Instanţa de fond a mai reţinut că prin raportul de constatare financiar contabilă întocmit în faza de urmărire penală de specialistul H.C., s-a stabilit un prejudiciu la bugetul de stat de 6.758.668 lei - echivalentul a 1.840.000 euro pentru care expertiza a concluzionat că răspunderea îi revine inculpatei D.A.
Totodată s-a mai reţinut că din probele aflate la dosar rezultă că această sumă de 11.500.000 euro obţinută de SC N.M.I. SRL din tranzacţia menţionată a fost transferată ulterior către firma G.P.C. din Siria pentru plata unei facturi proformă(din 12 iunie 2008) pentru achiziţionarea unei cantităţi de 20.000 tone orez.
Astfel, s-a constatat că la data de 23 iunie 2008 inculpata D.A. a depus la B.C.R. Sucursala Timişoara, Dispoziţia/Declaraţia de plată externă prin care s-a dispus plata sumei de 11.500.000, 00 euro din contul SC N.M.I. SRL către firma G.P.C. din Siria, reprezentând o plată pentru factura proformă din 12 iunie 2008, contract din 12 iunie 2008, (achiziţionarea cantităţii de 20.000 tone orez la preţul de 575 euro/tonă C.I.F.- Constanţa port). S-a reţinut că deşi această dispoziţie de plată ar fi trebuit să fie semnată de inculpatul K.F.G., care avea calitatea de titular al conturilor SC N.M.I. SRL, cu toate acestea dispoziţia de plată, a fost semnată în mod nelegal, în fals de către inculpata D.A., prin imitarea semnăturii lui K.F.G.(conform expertizei grafologice întocmită în cauză), pentru a induce în eroare funcţionarul băncii care compara vizual semnătura şi pentru a obţine validarea operaţiunii bancare.
De asemenea, s-a reţinut că în cursul aceleaşi zile 23 iunie 2008, inculpaţii D.A. şi K.F.G., s-au prezentat împreună la B.C.R. Timişoara unde inculpata D.A. a depus Dispoziţia/Declaraţia de plată externă purtând aceeaşi dată, semnată legal de titularul contului inculpatul K.F.G. cât şi de mandatara inculpata D.A., pentru plata externă a sumei de 1.274.947,00 euro din contul personal al inculpatului K.F.G. în contul firmei G.P.C. din Siria, pentru contravaloarea facturii pro-forma invoce din 12 iunie 2008 şi contract din 12 iunie 2008. Acest contract care atestă o situaţie nereală ( achiziţionarea de către persoana fizică K.F.G. a cantităţii de 2.217,3 tone orez la preţul de 575 euro/tona C.I.F. - Constanţa port) , este semnat la rubrica “reprezentant” de către inculpatul K.F.G. în calitate de persoană fizică, (vol. III filele nr. 101-103). Prima instanţă a constatat că această operaţiune nu a fost validată de bancă deoarece funcţionarul de la ghişeu după ce a preluat documentele depuse, având suspiciuni asupra realităţii operaţiunii şi faptului că banii, urmau a fi transferaţi în Siria, ţară care nu furnizează relaţii despre clienţi, a transmis aceste documente în aceeaşi zi prin e-mail Direcţiei de Conformitate din cadrul B.C.R. Bucureşti, pentru analiză, neprimind răspunsul în aceeaşi zi.
S-a reţinut că a doua zi, 24 iunie 2009 inculpata D.A., s-a prezentat din nou la B.C.R. Sucursala jud. Timiş, însă de această dată împreună cu inculpatul A.R., iar inculpata D. i-a comunicat funcţionarei de la ghişeu că nu mai doreşte să fie efectuată plata externă pe care o solicitase în ziua anterioară.
În aceeaşi zi de 24 iunie 2008, inculpata D.A. (ca mandatar al inculpatului G.F.K., conform procurii de la dosar) prin Dispoziţia/Declaraţia de plată externă semnată de aceasta, a dispus transferul sumei de 1.274.947,00 euro din contul personal al inculpatului K.F.G. în contul SC N.M.I. SRL, operaţiunea reprezentând plata contravalorii facturii proforme din 23 iunie 2008, contract din 23 iunie 2008, pentru achiziţionarea cantităţii de 2.217,3 tone orez la preţul de 575 euro/tonă C.I.F.-Constanţa port.
De asemenea, prima instanţă a reţinut că în aceeaşi zi 24 iunie 2008 şi inculpatul A.R. depune Dispoziţia/Declaraţia de plată externă semnată de el, prin care dispune transferul sumei de 1.001.995,00 euro din contul său personal în contul SC N.M.I. SRL, operaţiunea reprezentând tot o plată pentru achiziţie orez, respectiv plata contravalorii facturii proforme din 23 iunie 2008, contract din 23 iunie 2008 (nesemnat la rubrica privind reprezentantul cumpărătorului), având ca obiect achiziţionarea cantităţii de 1.742,6 tone orez la preţul de 575 euro/tona C.I.F.- Constanţa port.
La aceeaşi dată de 24 iunie 2008, s-a reţinut că pentru întreaga sumă de bani transferată în contul SC N.M.I. SRL, din conturile personale ale celor doi inculpaţi A.R. şi K.F.G., respectiv suma totală de 2.276.943,00 euro, inculpata D.A. întocmeşte Dispoziţia/Declaraţia de plată externă prin care dispune transferul acesteia către firma G.P.C. din Siria, operaţiunea reprezentând contravaloarea facturii proforme din 23 iunie 2008, contract din 23 iunie 2008. Deşi unicul titular al contului SC N.M.I. SRL era inculpatul K.F.G., şi de această dată inculpata D.A. l-a semnat în fals pe acesta pe Dispoziţia/Declaraţia de plată externă la rubrica “persoane autorizate” prin imitarea semnăturii acestuia pentru a induce în eroare funcţionarul băncii care avea ca atribuţiuni să compare semnătura de pe document cu cea din baza de date şi astfel să fie validată operaţiunea (aspect confirmat de concluziilor raportului de constatare T.H. Ştiinţifică Grafică şi Raportului de Expertiză Grafică întocmit de L.J.E.C. Timişoara filele nr. 1-171-193).
Instanţa de fond a constatat că intenţia de falsificare de către inculpata D.A. a semnăturii titularului de cont pe documentul Dispoziţia/Declaraţia de plată externă din data de 24 iunie 2008 este dovedită şi de împrejurarea că în aceeaşi dată din contul personal al inculpatului K.G.F. în contul societăţii SC N.M.I. SRL, operaţiunea de transfer este efectuată de către inculpata D.A. (care semnează cu procură) iar pentru transferul din contul societăţii SC N.M.I. SRL (unde inculpatul K.F.G. era unica persoană autorizată) în contul firmei din Siria, documentul figurează semnat de titular, respectiv de către inculpatul K.F.G. O asemenea situaţie nu se putea justifica, întrucât dacă titularul ar fi fost prezent, nu era necesar să se facă prin mandatar transferul din contul personal în contul societăţii şi imediat să se facă personal de titular transferul din contul societăţii în contul firmei din Siria. Această operaţiune nu a fost validată de bancă din motive tehnice, deoarece pe formularul Dispoziţia/Declaraţia de plată externă din data de 24 iunie 2008 (filele nr. III-8) exista o corectură la rubrica privind “numărul contractului”, formularul nu fost scanat corespunzător şi operaţiunea nu s-a mai procesat.
Datorită acestui fapt funcţionarea de la bancă i-a comunicat telefonic inculpatei D.A. despre care ştia că se ocupă de actele SC N.M.I. SRL, motivul neefectuării operaţiunii bancare solicitându-i să refacă dispoziţia de plată.
S-a mai reţinut că ulterior în data de 27 iunie 2008 inculpata D.A. a revenit la bancă cu formularul dispoziţiei de plată refăcut, având aplicată ştampila societăţii, şi semnătura titularului de cont asemănătoare cu cea din baza de date, astfel că operaţiunea bancară s-a derulat. S-a reţinut că această semnătură a fost executată în fals de către D.A. (conform raportului de Expertiză Grafică întocmit de L.J.E.C. Timişoara, aflată la vol. I, fila 171), prin imitarea semnăturii titularului de cont inculpatul K.F.G.
Referitor la importurile de orez de la G.P.C. din Siria , prima instanţă a constatat că din datele dosarului rezultă că acestea sunt fictive. La dosarul de urmărire penală Vol. III, se află contractul de vânzare-cumpărare din 12 iunie 2008 prin care G.P.C. Siria vinde lui K.F.G. (domiciliat în Germania) cantitatea de 2.217,3 tone orez, precum şi copia contractului din 23 iunie 2008 (vol. III- fila 87), prin care G.P.C. din Siria vinde către SC N.M.I. SRL cantitatea de 3.959,9 tone orez (contract semnat de către reprezentanţii vânzătorului şi cumpărătorului), precum şi contractul din 23 iunie 2008 (vol. III. fila 116) prin care SC N.M.I. SRL vinde către A.R. cantitatea de 1.742,6 tone orez (contract nesemnat de A.R.), cu factura proformă din 23 iunie 2008.
Din probele aflate la dosar, s-a reţinut că aceste importuri de orez erau nereale, datorită faptului că pe de o parte nu era justificată achiziţionarea unei cantităţi atât de mari de orez de către persoană fizică, iar pe de altă parte societatea nu a făcut achiziţii mari de orez întrucât din verificările efectuate de Garda Financiară la sediul SC N.M.I. SRL Timişoara(sediu unde în fapt societatea nici nu a funcţionat), precum şi la sediul din localitatea Voluntari, (în incinta complexului Smart Export Construct, depozit), unde societatea şi-a schimbat sediul la 02 octombrie 2008, rezultă că în aceste spaţii ale societăţii nu au fost identificate că ar fi fost depozitate cantităţi de orez. Din verificările efectuate la A.N.V., cât şi la D.R.A.O.F. Timişoara prima instanţă a reţinut că societatea nu are înregistrate achiziţii sau livrări intracomunitare de orez, sau alte mărfuri (vol. II, fila 217, 220).
Tribunalul a constatat că expertiza efectuată în cauză în faza de urmărire penală de către specialistul H.C.F., a stabilit prejudiciul de 1.840.000 euro - echivalent în lei, şi că operaţiunile de transfer din conturile personale ale inculpaţilor K.F.G. şi A.R. în contul SC N.M.I. SRL , au fost făcute fără a avea la baza operaţiunile reale, cu scopul de a se pierde urma banilor.
S-a mai reţinut că în faza de cercetare judecătorească a fost efectuată expertiză contabilă de către expertul C.A., prin care s-a stabilit un prejudiciu de 6.758.656 lei, constând în nevirarea de către SC C. SA a impozitului datorat asupra câştigurilor realizate din cesionarea părţilor sociale către asociaţii O.A. şi H.A. şi s-a concluzionat că: impozitul este datorat conform reglementărilor cuprinse în Titlul III, Impozitul pe venit cap. V Venituri din investiţii, art. 65-67 din C. fisc.; SC N.M.I. SRL , nu datorează impozit pe profit deoarece, veniturile realizate din cesiunea părţilor sociale sunt venituri neimpozabile la calculul impozitului pe profit conform art. 19 alin. (1) şi 20 lit. b) din Legea nr. 571/2003 (R) privind C. fisc.; debitorii faţă de bugetul statului privind impozitul datorat asupra câştigurilor realizate sunt beneficiarii direcţi ai acestor câştiguri, respectiv asociaţii O.A. şi H.A.; responsabilitatea pentru nereţinerea prin stopaj la sursă şi nevirarea impozitului datorat de debitori revine factorilor de răspundere din cadrul SC C. SA, dobânditorul părţilor sociale, conform art. 67 alin. (3) lit. b) din C. fisc.
La această expertiză au fost formulate şi încuviinţate obiecţiuni şi prin răspunsul la aceste obiecţiuni prima instanţă a constatat că expertul nu a stabilit cu certitudine reglementările legale incidente în cauză în baza cărora s-a calculat prejudiciul şi s-au formulat concluzii cu privire la răspunderea pentru acest prejudiciu, nefiind clarificat dacă se aplică reglementările referitoare la obligaţiile persoanelor juridice sau cele care prevăd obligaţiile persoanelor fizice. De altfel, s-a reţinut că în răspunsul la obiecţiuni expertul a făcut o menţiune în sensul că, cunoştinţele unui expert sunt limitate sugerând instanţei să se adreseze A.N.A.F. Comisia Centrală, însă instanţa constată că această sugestie nu putea fi luată în considerare în condiţiile în care A.N.A.F.- ul este parte în dosar în reprezentarea Statului român.
Avându-se în vedere că în cele două expertize au fost exprimate opinii diferite cu privire la dispoziţiile legale din C. fisc. care sunt aplicabile în cauză (dacă sunt aplicabile reglementările din Titlul III - impozitul pe venit al C. fisc. care reglementează raporturile, obligaţiile contribuabililor, persoane fizice, sau sunt aplicabile prevederile Titlului II - impozit pe profit care reglementează obligaţiile contribuabililor, persoane juridice), şi cu privire la persoanele cărora le-ar reveni eventuala răspundere pentru prejudiciu, a fost dispusă - conform art. 125 C. proc. pen., o nouă expertiză contabilă, care a fost efectuată de către expert contabil Dr. Ec. B.P.E.
S-a reţinut că această nouă expertiză contabilă a stabilit prejudiciul în sumă de 6.769.150 lei, echivalentul în lei pentru impozitul pe profit datorat de SC N.M.I. SRL pentru profitul realizat din operaţiunea de cedare a celor 20 de părţi sociale în data de 20 iunie 2008, în valoare de 42.241.800 lei(11.500.000 euro), impozitul datorat fiind scadent la 25 iulie 2008, astfel că se adaugă dobânzi.
De asemenea, s-a constatat că prin aceeaşi expertiză s-a stabilit că pentru calculare obligaţiilor fiscale aferente profitului realizat de SC N.M.I. SRL, persoană juridică română, în calitate de Cedent sunt aplicabile prevederile din Titlul II Impozitul pe profit din Legea nr. 571/2003 C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare, anume art. 13 lit. a), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 20 lit. b), art. 21 lit. h), coroborate cu prevederile art. 7 pct. 31, 32, 33 lit. b) din Titlul I - cap. III - Definiţii şi cu prevederile aferente din H.G. nr. 44/2004 pentru aplicarea Normelor metodologice de aplicare a Legii privind C. fisc.; SC N.M.I. SRL datorează impozit pe profit pentru profitul realizat din operaţiunea de cedare a celor 20 părţi sociale, impozit de 6.769.150 lei. La acest impozit a fost calculată obligaţia de 6.220.701 lei (5.208.096 lei+1.012.605 lei) privitoare la dobânzile datorate până la 04 octombrie 2011, obligaţie care este luată în debit în evidenţele D.G.F.P. Timiş.
Prima instanţă a reţinut că în expertiză s-a concluzionat că răspunderea pentru obligaţiile datorate bugetului de stat privitoare la echivalentul în lei a impozitului pe profit mai sus menţionat la care se adaugă dobânzile aferente, revine persoanei juridice române SC N.M.I. SRL Timişoara, prin administratorii de drept şi de fapt (la data efectuării tranzacţiilor) H.A., cetăţean sirian şi O.A., cetăţean sirian, personal sau prin reprezentanţii legali numiţi.
S-a mai constatat că prin această expertiză s-a relevat şi faptul că, impozitul pe profit calculat în sumă de 76.206 lei datorat de A.R. ca urmarea contractului de vânzare cumpărare din 06 iunie 2008, impozit provenit din transferul proprietăţilor imobiliare, a fost achitat cu ordin de plată. Expertul a menţionat şi că vânzătorul K.F.G. cetăţean german (persoană fizică nerezidentă) datorează la bugetul de stat T.V.A. (inclusă în preţul de vânzare încasat), în sumă de 746.759 lei la care se calculează dobânzi, această sumă figurând ca neachitată în evidenţele D.G.F.P. Timiş.
Considerând că această expertiză este concludentă soluţionării cauzei, prima instanţă a ţinut cont de constatările acestei expertize întrucât se coroborează cu ansamblul probelor dosarului, atât cu privire la prejudiciul cauzat constând 6.769.150 lei - echivalentul în lei al impozitului pe profit de 1.840.000 euro datorat de SC N.M.I. SRL Timişoara (la acest prejudiciu adăugându-se dobânzile aferente) cât şi cu privire la aplicarea reglementărilor cuprinse în Titlul II impozit pe profit din Legea nr. 571/2005 C.fisc. (întrucât operaţiunea de cesiune a părţilor sociale s-a realizat între două persoane juridice române), precum şi referitor la răspunderea pentru acest prejudiciu în sensul că această răspundere revine SC N.M.I. SRL Timişoara, prin administratorii săi.
Tribunalul a apreciat însă că în raport de aceste constatări ale expertizei şi de faptul că prin procurile aflate la dosar numiţii H.A. şi O.A. au fost menţionate pe seama inculpatei D.A. drepturi şi obligaţi generale care pot fi exercitate pe seama şi în numele lor, inclusiv cele care revin administratorului societăţii comerciale care trebuia înfiinţată, drepturi şi obligaţii la care inculpata nu a renunţat (aspect care rezultă şi din declaraţia inculpatei, dar şi din menţiunile de la R.N.E. a revocării procurilor), instanţa reţine că revenea inculpatei D.A. în calitate de împuternicit a SC N.M.I. SRL, obligaţia de a înregistra în evidenţele acestei societăţi veniturile realizate din tranzacţia comercială din 06 iunie 2008 şi de a achita impozitul aferent acestui venit.
S-a constatat că faptele mai sus descrise săvârşită de inculpata D.A., care fiind împuternicită ca şi administrator al SC N.M.I. SRL, nu a înregistrat în contabilitatea societăţii veniturile de 11.500.000 euro obţinute din vânzarea celor 20 de părţi sociale ale SC H. SA W., cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 1.840.000 euro - echivalentul a 6.769.150 lei (la care se adaugă dobânzi), prin nevirarea la stat a impozitului aferent veniturilor realizate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2001.
De asemenea, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatei D.A., de a-l semna în fals, pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe K.F.G., pe cele două Dispoziţii/Declaraţii de plată externă reprezentând transferul sumelor de bani din contul SC N.M.I. SRL, în contul societăţii G.P.C. din Siria, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 290 din C. pen., cu aplicarea art. 41. alin. (2) din C. pen.
Cu privire la faptele aceleiaşi inculpate, de a uza în realizarea operaţiunilor de plată externă, de documente fictive, reprezentând contracte şi facturi proforme de achiziţie de orez, prima instanţă a apreciat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 din C. pen.
De asemenea, s-a reţinut că fapta inculpatei D.A. comisă în scopul de a pierde urma banilor, de a dispune prin declaraţiile de plată externe mai sus menţionate (semnate în fals prin imitarea semnăturii inculpatului K.F.G.), transferul sumei totale de 3.114.947 euro (compusă din 1.840.000 euro+1.274.947 euro, din care 1.840.000 euro a fost obţinută ilegal din nevirarea la bugetul de stat a acestei sume ca şi impozitul pe profit iar suma de 1.274.947 euro a fost transferată iniţial din contul inculpatului K.F.G. în contul SC N.M.I. SRL ), din contul SC N.M.I. SRL în contul societăţii G.P.C. din Siria, fără a avea la bază operaţiuni reale ci fictive - contracte şi facturi proforme pentru achiziţii nereale de orez, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
Instanţa de fond nu a reţinut întreaga sumă de 13.776.943 euro (11.500.000 euro+ 2.276.943,00 euro), ca făcând parte din infracţiunea de spălare de bani în condiţiile în care s-a apreciat că nu s-a dovedit că întreaga sumă ar proveni din comiterea de infracţiuni, dovedindu-se doar că suma de 1.840.000 euro, provine din comiterea de infracţiuni, în sensul că suma de 1.840.000 euro provine din infracţiunea de evaziune fiscală, comisă de către inculpata D.A., iar în legătură cu suma de 2.276.943, 00 euro (1.274.947 euro+1.001.995,00 euro) nu s-a putut reţine că această sumă provine din comiterea de infracţiuni, fiind dobândită de inculpaţii K.F.G. şi A.R. din tranzacţii pentru care nu s-au reţinut fapte penale.
Astfel, prima instanţă a reţinut ca făcând parte din infracţiunea de spălare de bani doar suma de 1.840.000 euro ce provine din infracţiunea de evaziune fiscală, întrucât constituie impozitul pe profit care nu a fost înregistrat în evidenţele contabile şi nu a fost plătit la bugetul de stat (impozit care era datorat pentru profitul de 11.500.000 euro obţinut de SC N.M.I. SRL prin vânzarea celor 20 de părţi sociale către SC C. SA). Referitor la suma de 1.274.947 euro , tribunalul a reţinut că aceasta a fost dobândită de către inculpatul K.F.G. în baza unei tranzacţii legale, şi doar ulterior această sumă a fost transferată din contul lui K.F.G. în contul SC N.M.I. SRL , transferul făcându-se prin comiterea unei infracţiuni de fals de către inculpata D.A., şi în scopul justificării transferului fictiv, a fost semnat în fals de către inculpatul K.F.G. contractul fictiv de achiziţie orez, operaţiune care nu a avut loc în realitate.
Prima instanţă a apreciat că nu se poate reţine ca făcând parte din conţinutul infracţiunii de spălare de bani şi suma de 11.500.000 euro obţinută de SC N.M.I. SRL din cesionarea celor 20 părţi sociale, întrucât această sumă a fost obţinută în mod legal din cesionarea de către SC N.M.I. SRL a celor 20 de părţi sociale deţinute de SC H. SA W., către SC C. SA prin contractul autentificat din 2008 la B.N.P., S.S.M., nereţinându-se în rechizitoriu nici o infracţiune referitoare la acest contract în baza căruia a fost dobândită suma de 11.500.000 euro, contractul fiind semnat legal pentru SC N.M.I. SRL de către inculpata D.A.(cu procura autentică din 2008, de la inculpatul K.F.G. ).
De asemenea, s-a considerat că nu poate fi reţinută ca făcând parte din conţinutul infracţiunii de spălare de bani nici suma de 1.025.000 euro obţinută de inculpatul A.R. de la SC C. SA, din vânzarea imobilului situat în Lunca Varniţa-Herculane, jud. Caraş Severin, compus din teren arabil de 5.975,5 metrii pătraţi cu fabrică de îmbuteliat apă plată şi terenul arabil de 1.438,5 mp, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat din 06 iunie 2008. Referitor la această sumă de 1.025.000 euro s-a reţinut că în expertiza contabilă (fila 332 dosar) întocmită de expert B.P.E., se menţionează că a fost încasat cu ordin de plată impozitul de 76.276 lei provenit din transferul proprietăţilor imobiliare.
Pentru această sumă de 1.025.000 euro, din care ulterior a fost transferată suma de 1.001.995,00 euro din contul personal al inculpatului A.R. în contul SC N.M. I. SRL, de către titularul contului inculpatul A.R., nereţinându-se comiterea vreunei infracţiuni în legătură cu acest transfer, s-a apreciat că suma menţionată nu poate fi inclusă în conţinutul infracţiunii de spălare de bani, întrucât nu s-a dovedit că a fost comisă vreo infracţiune din care să fi rezultat această sumă.
În ceea ce priveşte împrejurarea menţionată în rechizitoriu că inculpatul A.R. a fost împreună cu inculpata D.A. la bancă atunci când aceasta a transferat sumele de 11.500.000 euro şi 1.274.947 euro din contul SC N.M.I. SRL în contul societăţii G.P.C. din Siria, prima instanţă a apreciat că această împrejurare nu poate fi reţinută în sensul că ar constitui o complicitate la infracţiunea de spălare de bani comisă de inculpata D.A., în condiţiile în care nu s-a reţinut în sarcina inculpatului A.R. complicitate la fapta de evaziune fiscală comisă de inculpata D.A. şi nu s-a dovedit existenţa unei implicări a acestui inculpat în sensul unei fapte penale referitor la transferul sumei de 1.274.947 euro (ce a fost dobândită iniţial de inculpatul K.F.G.).
Aşadar, în condiţiile în care din starea de fapt din rechizitoriu şi cea stabilită de instanţă, nu s-a putut vreo infracţiune în legătură cu suma de 1.025.000 euro obţinută de A.R. din vânzarea către SC C. SA a imobilului (teren+fabrică) şi cum de altfel nu s-a reţinut nici o infracţiune în legătură cu transferul acestei sume din contul personal al inculpatului A.R. în contul SC N.M.I. SRL şi apoi în contul G.P.C., s-a considerat că nu se poate reţine că suma de 1.025.000 euro provine din infracţiune, astfel că s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la spălare de bani faţă de inculpatul A.R..
Deşi s-a reţinut că ulterior pentru realizarea transferului din contul personal al inculpatului A.R. în contul SC N.M. SA, SC I. SRL, s-a întocmit la 24 iunie 2008 o dispoziţie/declaraţie de plată externă (dosar urmărire penală - vol. III fila 34), aceasta fiind semnată de inculpat personal, nu a fost reţinută nici o infracţiune în legătură cu această dispoziţie de plată. Cu toate că în cuprinsul acestei dispoziţii de plată la rubrica detalii de plată s-a reţinut că a fost menţionată factura proformă din 23 iunie 2008 şi contractul din 23 iunie 2008 pentru achiziţionarea cantităţii de 1.742,6 tone orez, s-a constatat că instanţa de fond nu a fost investită cu nici o infracţiune de fals ori altă infracţiune referitoare la aceste documente (factură din 23 iunie 2008 şi contractul din 23 iunie 2008), deşi contractul menţionat se referă la cumpărare de orez, şi pare a fi fictiv. Aceste înscrisuri - factura proformă din 23 iunie 2008 şi contractul din 23 iunie 2008 (vol. III, filele 35-37, 38 dosar u.p) nu au fost semnate de către inculpatul A.R. De altfel, contractul din 23 iunie 2008 încheiat între SC N.M. SA, SC I. SRL şi A.R., referitor la vânzarea a 1.742,6 tone orez poartă doar ştampila SC N.M. SA , SC I. SRL Timişoara şi o semnătură pentru care nu este menţionat numele persoanei, la rubrica administrator, pentru această societate. De asemenea, s-a reţinut că factura proformă nr. 26/23 iunie 2008 (vol. III, fila 38 dosar u.p) nu a fost semnată de către A.R. şi nici de o altă persoană.
Avându-se în vedere că pentru cele două documente factura proformă din 23 iunie 2008 şi contractul din 23 iunie 2008, instanţa de fond nu a fost investită cu nici o infracţiune şi nu s-a reţinut comiterea vreunei infracţiuni referitoare acest contractul de achiziţie de orez şi factura aferentă, prima instanţă a apreciat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului A.R. infracţiunea de uz de fals pentru că ar fi uzat de aceste acte pretins a fi fictive, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals.
În acest sens s-a reţinut că întrucât potrivit art. 291 C. pen., infracţiunea de uz de fals constă în folosirea unui înscris oficial sau sub semnătură privată cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecinţe juridice, astfel că prima instanţă a considerat că această infracţiune fiind una derivată şi subsecvent anterioară în raport cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel că uzul de fals nu este posibil decât prin comiterea anterioară a unei fapte de falsificare a înscrisului pe care apoi inculpatul îl utilizează în scopul producerii de consecinţe juridice.
În raport de elementele obiectului infracţiunii de uz de fals şi de datele speţei (mai sus menţionate), Tribunalul Timiş a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele referitoare la elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în sarcina inculpatului A.R., lipsind obiectul acestei infracţiuni de uz de fals, în condiţiile în care nu s-au reţinut ca fiind false cele două înscrisuri (factura proformă din 23 iunie 2008 şi contractul din 23 iunie 2008), astfel că sunt incidente dispoz. art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu privire la această faptă de uz de fals a inculpatului A.R.
S-a considerat că fapta inculpatului K.F.G., de a semna în fals la rubrica „cumpărător” - contractul din 12 iunie 2008 (vol. III, fila 41-43 dosar u.p.), reprezentând achiziţie fictivă de la firma G.P.C. din Siria a cantităţii de 2.217,3 tone orez (operaţiune care nu s-a derulat în realitate), în scopul de a justifica transferul fictiv ulterior al contravalorii mărfurilor în Siria, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen.
De asemenea, s-a reţinut că fapta inculpatului K.F.G., de a sprijini pe inculpata D.A., în derularea operaţiunilor de transfer a sumei de 1.840.000 euro din contul SC N.M.I. SRL în contul societăţii G.P.C. din Siria, în sensul de a accepta ca prin intermediul acestui transfer (ce avea la bază achiziţii fictive de orez semnate în fals de inculpat) respectiva sumă de bani să se piardă pe parcurs, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la spălare de bani, faptă prev. art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
Reţinând că inculpaţii D.A. şi K.F.G. se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, instanţa de fond a dispus condamnarea la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prev.de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel, în termen legal prev.de art. 363 C. proc. pen., D.N.A.- Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii D.A. şi K.F.G.
În motivarea apelului formulat de D.N.A. s-a arătat că hotărârea Tribunalului Timiş este nelegală şi netemeinică, comiţând mai multe erori grave de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpatului A.R. în baza art. 10 lit. d) C. pen. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, complicitate la spălare de bani, respectiv art. 291 C. pen., uz de fals, neţinând cont de întregul material probator administrat în cauză, formându-şi doar convingerea pe o parte din probe cărora le-a acordat o încredere nejustificată în detrimentul celorlalte probe.
Astfel, s-a arătat că inculpatul A.R. a fost cel care a început formalităţile pentru constituirea noii societăţi comerciale ce urma a fi folosită în acest mecanism fraudulos, respectiv SC N.M.I. SRL, al cărei singure operaţiuni economice a fost doar preluarea părţilor sociale a SC H.W. SRL şi apoi transferul în Siria a întregii sume de bani obţinute din vânzarea către SA C. SA a „Fabricii de îmbuteliat apă plată” cu terenurile pe care era amplasată şi activele necesare desfăşurării procesului tehnologic; inculpatul a fost acela care prin două procuri cu conţinut identic redactate pe numele cetăţenilor arabi O.A. şi H.A., autentificate la un notar din Siria, înmânate inculpatei D.A., a împuternicit-o pe aceasta să constituie pe numele celor doi o societate comerciale română şi să îi reprezinte la toate autorităţile din România; a fost cel care i-a comunicat adresa pentru sediul social al societăţii, respectiv Timişoara, numele societăţii, alte detalii necesare constituirii societăţii şi a înmânat sumele de bani necesare constituirii societăţii.
S-a mai arătat că inculpatul A.R. a preluat actele originale precum şi ştampila societăţii, s-a deplasat împreună cu D.A. şi K.F.G. la B.C.R. Sucursala Timiş unde au fost deschise conturi în lei şi valută pe numele SC N.M. SRL, persoana autorizată fiind K.F.G., inculpatul A.R. a depus dispoziţia de plată externă la bancă semnată prin care a dispus transferul sumei de 1.001.995 euro reprezentând plată pentru achiziţii orez, respectiv plata facturii proforme din 23 iunie 2008, contract din 23 iunie 2008 având ca obiect achiziţionarea cantităţii de 1.742,6 tone orez.
Documentele justificative de care inculpaţii au uzat la bancă pentru a putea efectua transferul banilor, mai întâi din conturile personale ale inculpaţilor A.R. şi K.G. în conturile SC N.M. SRL şi apoi de aici în conturile firmei G.P. din Siria nu atestă efectuarea unor operaţiuni comerciale reale, generatoare de obligaţii la bugetul de stat care ar putea constitui prejudiciul rezultat al săvârşirii unei fapte de evaziune fiscală.
S-a mai arătat că inculpatul A.R. în mod intenţionat nu a semnat actele fictive de care a uzat la bancă pentru realizarea scopului infracţional privind transferul în Siria a respectivelor sume de bani şi pierderea urnei acestora, nu îl exonerează de răspundere pentru infracţiunea de uz de fals, deoarece acesta s-a folosit în mod conştient de către aceste acte false pentru realizarea scopului infracţional urmărit, astfel că s-a solicitat condamnarea inculpatului A.R. la pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi art. 291 C. pen.
Al doilea punct al motivelor de apel a vizat nelegalitatea hotărârii instanţei de fond care, în opinia parchetului, în mod greşit a dispus respingerea cererii de anulare a unor înscrisuri existente la dosar, precum şi a respingerii cererii de confiscare a sumei de 2.276.943 euro echivalent în lei şi a sumei de 11.500.000 euro, echivalent în lei.
În susţinerea orală a apelurilor, inculpaţii D.A. şi K.F.G. au solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că nu există probe pentru susţinerea acuzării, iar pentru inculpatul K.F.G. s-a solicitat, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 168/A din 20 septembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara, inculpaţii D.A. şi K.F.G. împotriva sentinţei penale nr. 511/PI din 16 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 6831/30/2009.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii apelanţi la plata a câte 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare parţiale către stat în apel; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.A dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş a sumei de 600 lei, onorariu avocaţi din oficiu.
În temeiul art. 190 C. proc. pen. a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către traducător A.Z.P. a sumei de 50 lei, onorariu traducere.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, rezultând din probele dosarului vinovăţia inculpaţilor D.A. şi K.F.G.
Referitor la inculpatul A.R. reţine instanţa de prim control judiciar că soluţia de achitare este legală şi temeinică cât timp faptul că acesta a însoţit-o pe inculpata D.A. la bancă atunci când aceasta a transferat sumele de 11.500.000 euro şi 1.274.947 euro din contul SC N.M. SA în contul societăţii din Siria nu poate fi asimilat unui act de complicitate la infracţiunea de spălare de bani prev.de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
Cu privire la infracţiunea de uz de fals prev.de art. 291 C. pen. se apreciază, de asemenea, că soluţia de achitare este corectă, întrucât, în legătură cu cele două documente, respectiv factura proforma din 23 iunie 2008 şi contractul din 23 iunie 2008, instanţa nu a fost investită cu analizarea vreunei infracţiuni şi în consecinţă nu s-a reţinut nici comiterea vreunei infracţiuni referitoare la contractul de achiziţie orez şi factura aferentă, astfel că instanţa de prim control judiciar nu a reţinut nici săvârşirea de către inculpatul A.R. a infracţiunii de uz de fals prev.de art. 291 C. pen.
Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor D.A. şi K.F.G. a reţinut Curtea de Apel Timişoara că au fost corect individualizate şi nu se impune stabilirea unui regim sancţionator mai blând nici sub aspectul cuantumului pedepsei şi nici sub aspectul modalităţii de executare.
Cu privire la cererea parchetului de anulare a unor înscrisuri falsificare, apreciază Curtea de Apel Timişoara că nu este întemeiată, nefiind oportună anularea unor înscrisuri cât timp nu s-a reţinut comiterea vreunei infracţiuni în legătură cu acestea.
Apreciază, de asemenea, instanţa de prim control judiciar că şi latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată, criticile formulate sub acest aspect neavând forţa necesară de a determina desfiinţarea sentinţei penale atacate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev.de art. 3853 C. proc. pen. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii D.A. şi K.F.G.
În motivele scrise de recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A.- Serviciul Teritorial Timişoara a criticat hotărârile instanţelor inferioare pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât atunci când au analizat probele administrate pe parcursul procesului penal au comis mai multe erori grave de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpatului A.R. pentru infracţiunile prev.de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi art. 291 C. pen. - caz de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Se apreciază că ajutorul şi sprijinul acordat de inculpatul A.R. inculpatei D.A., rezultă foarte clar din împrejurările în care a fost conceput şi pus în aplicare mecanismul infracţional al cărui promotor a fost inculpatul A.R., activităţile întreprinse de acesta având ca scop transferarea în mod fraudulos din România în Siria a sumei rezultate din vânzarea către SC C. SA a activelor, imobilelor şi părţilor sociale ale SC N.M. SA în cuantum de 13.776, 943 euro fără a se înregistra şi achita obligaţiile fiscale aferente către bugetul de stat şi fără ca operaţiunile de transfer a sumelor de bani peste graniţele ţării să aibă operaţiuni comerciale reale.
Parchetul critică de asemenea greşita achitare a inculpatului A.R. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev.de art. 291 C. pen., solicitând a se reţine că el este cel care a folosit acte false, respectiv factura proforma din 23 iunie 2008 şi contractul din 23 iunie 2008 având ca obiect achiziţionarea unor cantităţi de orez.
Se solicită condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de uz de fals întrucât inculpatul a cunoscut că înscrisul este fals şi l-a folosit în bancă cu scopul de a transfera sumele de bani din cele două conturi.
Criticile formulate de parchet se referă şi la soluţia dispusă de cele două instanţe cu privire la respingerea cererii de anulare a înscrisurilor falsificate precum şi respingerea cererii de confiscare a sumei de 2.276.943 euro echivalentul în lei şi a sumei de 11.500.000 euro, echivalent în lei.
Recurenta inculpată D.A. critică decizia atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- caz de casare prev.de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., susţinând că au fost încălcate dispoziţiile privind competenţa după materie a organelor de urmărire penală, din acest punct de vedere susţinând că D.N.A. nu era competentă să efectueze urmărirea penală, fapt pentru care solicită admiterea recursului şi restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale;
- caz de casare prev.de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., se susţine că atât în faţa primei instanţe cât şi în faţa instanţei de apel judecata s-a desfăşurat cu încălcarea prevederilor legale privind dreptul la apărare în condiţiile în care atât inculpata D.A. cât şi ceilalţi inculpaţi au fost apăraţi de acelaşi avocat deşi interesele lor erau contrare;
- caz de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., recurenta inculpată D.A. solicită a se reţine că s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecinţă greşita sa condamnare pentru infracţiunile de evaziune fiscală, spălare de bani, fals şi uz de fals. Susţine apărarea că inculpata nu poate fi autorul infracţiunii de evaziune fiscală întrucât ea nu avea dreptul de a reprezenta SC N.M. SA, iar drept de semnătură în bancă avea inculpatul K.F.G.
Referitor la infracţiunile de fals, apărarea solicită a se reţine că activitatea infracţională a inculpatei a fost examinată în raport de o dispoziție de plată care nu a produs efecte la bancă întrucât a fost refuzată, iar banii au fost transferaţi urmare a dispoziţiilor de plată semnate de inculpatul K.F.G.
Faţă de aceste apărări se solicită achitarea inculpatei D.A. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.;
- caz de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apărarea inculpatei D.A. formulează şi o cerere subsidiară în sensul aplicării unei pedepse într-un cuantum redus şi stabilirea unei modalităţi de executare a pedepsei neprivative de libertate.
Recurentul inculpat K.F.G. critică hotărârile instanţelor inferioare pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- caz de casare prev.de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen. solicitând a se reţine că nu a beneficiat de o apărare eficientă la instanţele inferioare;
- caz de casare prev.de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., susţine recurentul inculpat că nu a fost legal citat în Germania deşi a indicat domiciliul;
- caz de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. în raport de aceste critici inculpatul solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu poate fi reţinută infracţiunea de evaziune fiscală în sarcina inculpatei D.A. care nu avea calitatea de administrator al societăţii, astfel încât nici în sarcina lui nu poate fi reţinută infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală.
Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată solicită inculpatul K.F.G. achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece contractul pe care l-a semnat este unul real, nici o probă din dosar nu a demonstrat contrariul - caz de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În motivele scrise de recurs inculpatul K.F.G. invocă şi cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 9, 10 şi 17 C. proc. pen. pe care însă nu le dezvoltă, însă Înalta Curte va supune analizei şi aceste cazuri de casare.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., precum şi în raport cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în baza unei analize atente şi coroborate a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în condiţii de oralitate şi nemijlocire în faza de cercetare judecătorească, faptele au fost just încadrate juridic în raport de situaţia de fapt stabilită, în mod corect reţinând instanţa de fond că sunt întrunite în cauză condiţiile antrenării răspunderii penale în cazul inculpaţilor D.A. şi K.F.G.
În urma administrării unui vast ansamblu probator în cele două faze ale procesului penal a rezultat în esenţă că la data de 28 septembrie 2007 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la aceeaşi dată, inculpatul A.R. ca persoană fizică a cumpărat de la SC L.D.T.I. SRL un imobil compus din teren intravilan arabil în suprafaţă de 5.975,5 mp cu Fabrica de Îmbuteliat apă plată, precum şi terenul intravilan arabil aferent Fabricii de Îmbuteliat apă plată în suprafaţă de 1.438,5 mp, contra sumei de 462.152,7 lei.
De asemenea, prin contractul de vânzare-cumpărare din 6 decembrie 2007, inculpatul K.F.G. a cumpărat tot ca persoană fizică activele necesare pentru derularea activităţii de exploatare ape minerale, active care potrivit situaţiei de la registrul comerţului aparţineau SC F. SRL, societate pentru care la data de 17 ianuarie 2008 se înregistrează din oficiu starea de intrare în insolvenţă, iar prin sentinţa nr. 79 din 10 ianuarie 2008 se deschide procedura de insolvenţă în baza Legii nr. 85/2006.
Tot în aceeaşi perioadă, în baza a două procuri emise de doi cetăţeni sirieni, traduse şi legalizate la B.N.P., I.N. din Timişoara prin încheierile din 29 noiembrie 2007, inculpata D.A. a fost împuternicită să constituie în numele celor doi cetăţeni sirieni o societate comercială română şi să-i reprezinte în faţa autorităţilor române, cele două procuri fiindu-i înmânate de către A.R.
Rezultă din probele dosarului că toate menţiunile privind denumirea societăţii, sediul social al acesteia, precum şi alte date necesare pentru înfiinţare, ca şi sumele de bani necesare, au fost comunicate de către inculpatul A.R.
Sediul social stabilit în str.B., jud.Timiş, în baza unui contract de comodat încheiat cu numiţii I.E. şi I.A., s-a dovedit a fi unul formal întrucât SC N.M. SA, SC I. SRL, noua societate comercială înfiinţară nu a funcţionat niciodată în acest sediu social.
Ulterior constituirii societăţii comerciale, inculpata D.A. s-a ocupat personal de confecţionarea ştampilei pe care împreună cu actele originale ale societăţii le-a predat inculpatului A.R.
În continuare, inculpata D.A. s-a ocupat de preluarea părţilor sociale de la SC H. SA , SC W. SRL şi prin actul adiţional din data de 21 decembrie 2007 semnat pentru SC N.M. SA de către inculpata D.A. în calitate de împuternicit şi cererea de înregistrare la O.R.C. din data de 24 ianuarie 2008, SC H. SA cesionează către SC N.M. SA cele 20 părţi sociale deţinute, SC N.M. SA devenind acţionar unic cu 20 părţi sociale cu valoare totală de 200 lei.
Întrucât SC C. SA era interesată de achiziţionarea părţilor sociale ale SC H. SA W., reprezentanţii SC C. SA s-au prezentat la data de 13 februarie 2008 la sediul avocatului P.P. unde a fost încheiat contractul cadru între SC C. SA în calitate de cumpărător şi vânzătorii SC N.M. SA deţinătoare a 100% din părţile sociale ale SC H.W. SA, A.R. în calitate de proprietar al terenului pe care funcţiona fabrica de îmbuteliat apă şi K.F.G. proprietar asupra activelor (instalaţii, conducte de aducţiune).
Preţul total al contractului cadru a fost stabilit la 12.000.000 euro compus din echivalentul a 125.000 euro pentru teren, echivalentul a 375.000 euro pentru active şi echivalentul a 11.500.000 euro pentru părţile sociale.
În ziua următoare încheierii acestui contract cadru, la data de 14 februarie 2008 s-au deschis conturi la B.C.R. Sucursala Timişoara pentru SC N.M. SA, în lei şi valută, singurul împuternicit pentru aceste conturi fiind inculpatul K.F.G., precum şi conturi personale ale inculpaţilor A.R. şi K.F.G.
În urma încheierii contractului de cesiune de părţi sociale autentificate sub nr. 72 din 6 iunie 2008 la B.N.P. V.S.P., în baza căruia au fost cedate toate părţile sociale deţinute în cadrul SC H. SA de către SC N.M. SA reprezentată de inculpata D.A., către SC C. SA, preţul de 11.500.000 euro a fost achitat SC N.M. SA.
Întrucât la data de 6 iunie 2008 au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare a activelor şi terenului pe care se afla fabrica de îmbuteliat apă plată cu inculpaţii K.F.G. şi A.R., tot la aceeaşi dată s-a virat în contul personal al inculpatului K.F.G. suma de 1.275.000 euro reprezentând preţul activelor iar în contul personal al inculpatului A.R. suma de 1.025.000 euro reprezentând preţul terenului.
Deşi în contul SC N.M. SA a fost virată suma de 11.500.000 euro, inculpata D.A., în calitate de administrator împuternicit al societăţii nu a înregistrat în evidenţele contabile această operaţiune comercială, fapt pentru care s-a produs bugetului de stat un prejudiciu de 1.840.000 euro în echivalentul în lei reprezentând impozit pe profit.
Suma de 11.500.000 euro obţinută de SC N.M.I. SRL din tranzacţia menţionată a fost transferată ulterior către firma G.P.C. din Siria pentru plata unei facturi proforme (din 12 iunie 2008), pentru achiziţionarea unei cantităţi de 20.000 tone orez, această operaţiune realizându-se prin intermediul inculpatei D.A. care în 23 iunie 2008 a depus la B.C.R. Sucursala Timişoara dispoziţia de plată externă pentru plata sumei arătate mai sus, semnând în mod nelegal pe inculpatul K.F.G.
În cursul aceleiaşi zile inculpata D.A., la B.C.R. Timişoara, a depus dispoziţia de plată externă pentru suma de 1.274.947 euro din contul personal al inculpatului K.F.G. în contul firmei G.P.C. din Siria pentru contravaloarea facturii proformă din 12 iunie 2008 şi contract din 12 iunie 2008, contractul atestând situaţia nereală a achiziţionării de către inculpatul K.F.G. a cantităţii de 2.217,3 tone orez, însă această operaţiune nu a fost validată întrucât funcţionarul de la ghişeu a avut suspiciuni asupra realităţii operaţiunii şi a transmis documentele depuse la Direcţia de Conformitate din cadrul B.C.R. Bucureşti pentru analiză, iar raportat la această situaţie a doua zi D.A., împreună cu inculpatul A.R. s-au prezentat la B.C.R. Sucursala Timiş prima comunicând funcţionarei de la ghişeu că nu mai doreşte să fie efectuată plata externă.
În 24 iunie 2008 inculpata D.A. a dispus transferul sumei de 1.274.947 euro din contul personal al inculpatului K.F.G. în contul SC N.M.I. SRL, operaţiunea reprezentând plata contravalorii facturii proforme din 23 iunie 2008 pentru achiziţionarea cantităţii de 2.217,3 tone orez, iar în aceeaşi zi inculpatul A.R. depune dispoziţia de plată externă prin care dispune transferul sumei de 1.001.995 euro din contul său personal în contul SC N.M.I. SRL, operaţiune reprezentând tot o plată pentru achiziţie orez.
Ulterior, inculpata D.A. a întocmit dispoziţia de plată externă privind suma totală de 2.276.943 euro prin care a dispus transferul către firma G.P.C. Siria. S-a stabilit din probele dosarului că toate importurile de orez nu erau reale întrucât în incinta societăţii nu au fost depistate cantităţi de orez.
În cursul urmăririi penale expertiza efectuată de către specialistul H.C.F. a stabilit prejudiciu de 1.840.000 euro echivalent în lei şi că operaţiunile de transfer din conturile personale ale inculpaţilor K.F.G. şi A.R. în contul SC N.M.I. SRL au fost făcute fără a avea la bază operaţiuni reale, cu scopul de a se pierde urma banilor.
În faza cercetării judecătoreşti s-a efectuat o altă expertiză contabilă de către expertul C.A. prin care s-a stabilit un prejudiciu de 6.758.656 lei constând în nevirarea de către SC C. SA a impozitului datorat asupra câştigurilor realizate de cesionarea părţilor sociale către asociaţii O.A. şi H.A., iar factor de răspundere pentru acest lucru este SC C. SA.
Având în vedere că între cele două expertize au fost exprimate opinii diferite cu privire la dispoziţiile legale aplicabile din C. fisc., s-a efectuat o a treia expertiză contabilă de către dr. B.P.E. care a stabilit că prejudiciul este în sumă de 6.769.150 lei echivalent în lei pentru impozitul pe profit datorat de SC N.M.I. SRL pentru profitul realizat din operaţiunea de cedare a celor 20 de părţi sociale la care se adaugă şi dobânzi, iar răspunderea pentru obligaţiile datorate bugetului de stat, îi revine persoanei juridice române SC N.M.I. SRL prin administratorii de drept şi de fapt, cetăţeni sirieni O.A. şi H.A., însă aceştia au întocmit procuri pe seama inculpatei D.A., astfel că această obligaţie îi revenea inculpatei.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fondului este rezultatul unei analize obiective şi judicioase a tuturor probelor administrate în cauză, situaţie de fapt ce corespunde conţinutul probelor astfel încât apreciază Înalta Curte că toate criteriile formulate atât de parchet cât şi de către recurenţii inculpaţi din perspectiva cazului de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu sunt întemeiate.
Situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond în baza unui amplu material probator ce a fost judicios analizat, evidenţiază vinovăţia inculpatei D.A., sub aspectul comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Apărarea formulată de inculpata D.A., în sensul achitării sale pentru infracţiunea de evaziune fiscală în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. nu este fondată, fiind contrazisă de probele concludente şi pertinente administrate în cauză care scot în evidenţă faptul că inculpata a acţionat ca administrator de fapt şi reprezentant împuternicit al SC N.M. SA, calitate în care este antrenată răspunderea penală ca subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală.
Astfel, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate a veniturilor realizate.
Cum sarcina administrării SC N.M. SA a revenit inculpatei D.A., ca urmare a împuternicirii dată de către administratorii de drept, cetăţeni sirieni care niciodată nu au intrat pe teritoriul României, era singura obligată să înregistreze atât operaţiunea comercială efectuată cât şi plata impozitului pe profit către bugetul consolidat al statului.
Este adevărat că din documente rezultă că inculpatul K.F.G. a fost împuternicit prin procuri speciale de către cetăţenii arabi să efectueze operaţiuni bancare în legătură cu contul SC N.M. SA, însă atribuţiile privind administrarea acestei societăţi comerciale au revenit inculpatei D.A., împrejurare în raport de care apreciază Înalta Curte că aceasta este singura răspunzătoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în forma prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
De altfel din înscrisurile existente la dosar rezultă că inculpata s-a comportat ca un administrator exercitând toate prerogativele şi atribuţiile acestuia şi anume a depus la organele fiscale, sub semnătura sa, toate declaraţiile fiscale prevăzute de lege pentru administratorul societăţii din care rezultă că societatea nu a avut venituri, că în anul 2007 nu a desfăşurat activitate, că de la înfiinţare nu a desfăşurat nici un fel de activităţi.
Vinovăţia inculpatei D.A., a fost dovedită şi în raport de săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, din probele dosarului rezultând că inculpata a dispus prin declaraţiile externe transferul sumei totale de 3.114.947 euro din contul SC N.M. SA în contul G.P.C. din Siria în baza unor operaţiuni fictive.
Infracţiunea de spălare a banilor în modalitatea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 constă în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri.
Ori, în cauza dedusă judecăţii, inculpata D.A., cunoscând faptul că sumele de bani provin din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, a dispus operaţiuni de plată externă uzând de contracte şi facturi proforme pentru achiziţionarea în mod nereal a unei cantităţi mari de orez, fiind în acest mod îndeplinite condiţiile privind elementul material al laturii obiective a acestei infracţiuni.
De asemenea, a fost dovedită şi participaţia inculpatului K.F.G., în calitate de complice la infracţiunea de spălare a banilor, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, el ajutând-o pe inculpata D.A., în derularea operaţiunilor de transfer a sumei de 1.840.000 euro din contul SC N.M. SA în contul G.P.C. din Siria, scopul fiind acela de a se pierde parcursul sumelor de bani obţinute în mod ilicit.
Intenţia infracţională a inculpaţilor este evidentă încă de la momentul constituirii SC N.M. SA, aceştia punând la cale un plan infracţional laborios, gândit în cele mai mici detalii, scopul fiind acela al transferului sumelor de bani în Siria, astfel că toate apărările formulate de cei doi inculpaţi în sensul de a se constata nevinovăţia lor nu sunt fondate şi în nici un caz nu pot determina o soluţie de achitare de orice penalitate a acestora.
Nici un moment inculpatul K.F.G., nu a fost străin de activităţile desfăşurate de inculpata D.A., mai ales că el era împuternicit de către cetăţenii sirieni să efectueze tranzacţiile bancare cu privire la conturile în lei şi valută deschise în numele SC N.M. SA la B.C.R. Sucursala Timişoara.
Faptul că importul de orez reprezintă o operaţiune comercială fictivă, scopul fiind acela al transferului sumelor de bani în Siria pentru a se pierde urma banilor, rezultă în mod indubitabil din înscrisurile existente la dosar, verificările Gărzii Financiare la sediul declarat, unde nu a funcţionat niciodată, precum şi la sediul din Voluntari, jud. Ilfov unde societatea şi-a schimbat sediul la data de 2 octombrie 2008, locaţii unde nu au fost depozitate nici cantităţi de orez şi nici alte bunuri.
De altfel, aşa cum am menţionat anterior, conform declaraţiilor privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat al statului, depuse de către inculpata D.A., rezultă că SC N.M. SA nu a desfăşurat nici un fel de activităţi de la înfiinţare, inclusiv în anul 2007, concluzia fiind că societatea a fost creată doar pentru a asigura transferul banilor obţinuţi în mod ilicit în Siria.
Şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. reţinută în sarcina inculpatei D.A., a fost dovedită, aceasta l-a semnat în fals pe dispoziţia/declaraţia de plată externă la rubrica „ persoane autorizate” prin imitarea semnăturii pentru a induce în eroare pe funcţionarul bancar şi în acest mod să fie realizată operaţiunea, fapt constatat prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică grafică şi raportul de expertiză grafică.
Această operaţiune nu a avut loc, întrucât formularul de plată din data de 24 iunie 2008 avea o corectură la rubrica „numărul contractului”, astfel că funcţionarul bancar a contactat telefonic pe inculpata D.A., despre care ştia că are împuternicire de a ridica acte, extrase de cont şi avea şi numărul de telefon al acesteia pentru a o contacta în legătură cu orice problemă avea cu SC N.M. SA, căreia i-a comunicat nefinalizarea operaţiunii bancare, astfel că inculpata D.A., a întocmit un nou formular, iar semnătura a fost aplicată de ea prin imitarea semnăturii titularului K.F.G., situaţie ce rezultă din concluziile raportului de expertiză grafică întocmit de L.J.E.C. Timişoara.
Infracţiunea prev. de art. 291 C. pen., reţinută în sarcina inculpatei D.A., constă în aceea că a uzat în efectuarea operaţiunilor de plată externă, documente fictive, reprezentând contracte şi facturi proforme privind achiziţia de orez.
Susţinerile apărării în sensul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut atât infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată cât şi cea de uz de fals nu sunt întemeiate, cât timp cele două infracţiuni se referă la acte diferite.
Este adevărat că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată absoarbe şi infracţiunea de uz de fals, însă în cauza dedusă judecăţii având în vedere că activitatea infracţională priveşte înscrisuri diferite, în mod corect a reţinut instanţa de fond că sunt întrunite elementele constitutive ale ambelor infracţiuni.
De asemenea, şi în sarcina inculpatului K.F.G., se reţine că acesta a semnat în fals la rubrica „cumpărător” contractul nr. 96 din 12 iunie 2008 reprezentând achiziţia fictivă a cantităţii de 2.217,3 tone orez de la firma G.P.C. din Siria, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 290 C. pen.
Din probele administrate în cauză a rezultat că această operaţiune nu era reală fiind una fictivă, nu s-a derulat în realitate, scopul fiind acela al transferării fictive a contravalorii mărfurilor în Siria.
Cu privire la recursul declarat de parchet din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., cu referire la inculpatul A.R. reţine Înalta Curte că reprezentantul parchetului a susţinut doar criticile privind greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.
Fiind interpelat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dacă renunţă la criticile privind greşita achitare a inculpatului A.R. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. din Legea nr. 656/2002, reprezentantul parchetului a afirmat că nu renunţă la aceste critici însă nu le susţine.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că soluţia de achitare dispusă în baza art. 10 lit. d)) C. proc. pen. pentru infracţiunea de complicitate la spălare de bani prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cât şi pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. - uzul de fals - este legală şi temeinică, instanţa de fond în mod corect apreciind că inculpatul A.R. nu a efectuat acte materiale apte să constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunilor de complicitate la spălare de bani prev. de art. 26 C. pen. rap.la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen.
Deşi din probele dosarului rezultă că inculpatul A.R. a însoţit-o pe inculpata D.A. la bancă la momentul în care aceasta a transferat sumele de 11.500.000 euro şi 1.274.947 euro din contul SC N.M. SA în contul G.P.C. din Siria, reţine Înalta Curte, aşa cum de altfel în mod corect au reţinut şi instanţele inferioare că această împrejurare nu poate constitui un act de complicitate la infracţiunea de spălare de bani.
În legătură cu suma de 1.025.000 euro obţinută de inculpatul A.R. din vânzarea imobilului situat în Lunca Varniţa, Herculane, jud. Caraș - Severin nu se reţine comiterea vreunei infracţiuni, din documentele existente la dosar rezultând că inculpatul a achitat impozitul aferent ca urmare a transferului dreptului de proprietate.
Nici cu privire la transferul acestei sume din contul personal al inculpatului A.R. în contul SC N.M. SA nu s-a reţinut comiterea vreunei infracţiuni astfel încât apreciază Înalta Curte că în sarcina inculpatului nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.
Înalta Curte nu împărtăşeşte punctul de vedere exprimat de Curtea de Apel Timişoara în sensul că dacă nu s-a reţinut în sarcina inculpatului A.R. complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală nu poate fi reţinută nici infracţiunea de complicitate la spălare de bani.
Răspunderea penală poate fi antrenată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare de bani fără reţinerea concomitentă şi a infracţiunii de evaziune fiscală numai în măsura în care complicele cunoaşte că sumele de bani care fac obiectul infracţiunii de spălare de bani au o provenienţă ilicită şi astfel execută acte de complicitate, de sprijin a autorului în sensul modificării sau transferului bunurilor de provenienţă ilicită în sensul disp. art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.
Nici infracţiunea de uz de fals nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului A.R. cât timp în legătură cu factura proformă din 23 iunie 2008 şi contractul din 23 iunie 2008, instanţa de fond nu a fost investită cu săvârşirea vreunei infracţiuni.
De altfel, parchetul nu aduce elemente noi care să contureze latura obiectivă a celor două infracţiuni şi nu face decât să preia situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei care nu îmbracă însă forma infracţională în sensul menţionat de parchet.
Pentru toate argumentele prezentate reţine Înalta Curte că toate criticile formulate deopotrivă de parchet şi inculpaţii D.A. şi K.F.G., din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu sunt fondate.
Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., invocat de inculpata D.A., în raport de care susţine că a fost încălcată competenţa materială a organelor de urmărire penală, apreciază Înalta Curte că nici aceste critici nu sunt fondate.
Competenţa D.N.A. de a efectua urmărirea penală în prezenta cauză a fost determinată de prevederile art. 132 din O.U.G. nr. 43/2002 care prevăd competenţa D.N.A. în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală unde prejudiciul este mai mare de 1 milion euro.
Ca atare soluţia dispusă de D.I.I.C.O.T. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de declinare a competenţei în favoarea D.N.A. este legală astfel că toate criticile formulate sub acest aspect nu sunt fondate şi în nici un caz nu pot determina restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale de către unitatea de parchet competentă.
Recurenta inculpată D.A., invocă în susţinerea recursului său cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., susţinând că în faţa primei instanţe toţi inculpaţii au fost asistaţi de acelaşi apărător ales deşi interesele lor erau contrare.
În faţa instanţei de apel susţine inculpata că deşi a solicitat un termen pentru angajarea unui apărător, i s-a respins această cerere fiind asistată de un apărător din oficiu.
Înalta Curte consideră că inculpatei D.A. nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, aceasta beneficiind de serviciile unui apărător ales în faţa primei instanţe, iar faptul că ceilalţi inculpaţi au fost asistaţi de acelaşi apărător nu poate duce la concluzia că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Înalta Curte consideră că în cauza dedusă judecăţii au fost respectate disp. art. 171 C. proc. pen., cât şi disp. art. 6 C. proc. pen., privind garantarea dreptului la apărare.
Obligaţia instanţei de judecată este aceea de a aduce la cunoştinţă părţilor că au dreptul să fie asistaţi de un apărător, iar în cazul în care asistenţa juridică este obligatorie, dar inculpatul sau învinuitul nu şi-a ales apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
În faţa primei instanţe inculpata D.A., a fost asistată de un apărător ales cu care a încheiat un contract de asistenţă juridică potrivit propriei voinţe, situaţie în raport de care, apreciază Înalta Curte că dreptul la apărare a fost respectat atât în raport de normele interne cât şi în raport de disp. art. 6 din C.E.D.O.
Recurenta inculpată D.A., potrivit principiului disponibilităţii a încheiat contract de asistenţă juridică cu apărătorul P.P. şi ulterior cu apărătorul B.M., situaţie în care instanţa de fond nu putea interveni în raporturile dintre aceştia, inculpata fiind singura care putea să renunţe la serviciile acestor apărători prin rezilierea contractului.
În faţa Curţii de Apel Timişoara, inculpata D.A., la primul termen de judecată din data de 28 iunie 2012 a solicitat termen în vederea angajării unui apărător, cerere admisă de instanţă, cauza fiind amânată la data de 20 septembrie 2012.
În încheierea din data de 28 iunie 2012 se menţionează că s-a pus în vedere părţilor că este singurul termen ce se acordă în vederea angajării unui apărător.
La termenul din 20 septembrie 2012, inculpata D.A. a solicitat un nou termen, arătând că a angajat un apărător care însă nu s-a prezentat şi nici nu l-a putut contacta telefonic.
Având în vedere că la dosar nu a fost depusă nicio delegaţie de apărător ales şi faţă de împrejurarea că în intervalul de 3 luni inculpata a avut timpul necesar de a angaja un apărător, instanţa de apel a respins cererea de amânare a cauzei şi a purces la judecarea cauzei, aceasta fiind asistată de un apărător desemnat din oficiu.
Înalta Curte consideră că instanţa de fond a procedat în mod legal, atitudinea manifestată de inculpată de amânare a cauzei pentru prezentarea apărătorului ales fără a depune la dosar delegaţia, este una evidentă de tergiversare a cauzei, împrejurare în raport de care reţine Înalta Curte că judecarea cauzei s-a făcut în deplină concordanţă cu disp. art. 6 C. proc. pen. şi art. 171 C. proc. pen.
Şi inculpatul K.F.G. a invocat în susţinerea recursului său cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., arătând că a fost asistat de un apărător din oficiu care a efectuat o apărare formală.
Înalta Curte consideră că nici criticile formulate de inculpatul K.F.G., nu sunt fondate, instanţa de fond respectând disp. art. 171 alin. (4) C. proc. pen., în sensul desemnării unui apărător din oficiu, apărarea fiind obligatorie.
Apărătorul desemnat din oficiu M.L. a susţinut nevinovăţia inculpatului K.F.G., în faţa instanţei de apel, solicitând achitarea acestuia, iar în subsidiar stabilirea unui regim sancţionator mai blând, astfel încât susţinerile inculpatului în sensul că apărarea a fost una formală nu sunt întemeiate.
Mai mult decât atât inculpatul K.F.G., nu a formulat în faţa instanţei de apel nici o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător, Înalta Curte apreciind că judecarea cauzei în faţa instanţei de apel s-a făcut cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale privind dreptul la apărare.
Recurentul inculpat invocă, de asemenea, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., susţinând că nu a fost legal citat la domiciliul din Germania, deşi a indicat acest domiciliu.
Nici aceste critici nu sunt întemeiate, cât timp din înscrisurile existente la dosar rezultă că inculpatul a fost citat în faţa instanţei de apel atât la adresele din România cât şi la adresa de domiciliu din Germania, fiind respectate în acest mod atât disp. art. 291 C. proc. pen., cât şi disp. art. 177 alin. (8) C. proc. pen.
Ambii recurenţi inculpaţi formulează critici şi din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi solicită aplicarea unui regim sancţionator mai blând şi stabilirea unei modalităţi de executare a pedepsei fără privare de libertate.
Înalta Curte reţine că pedepsele aplicate celor doi recurenţi inculpaţi au fost corect dozate, dându-se eficienţă tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen., instanţa de fond realizând o proporţie între gradul de pericol social concret al faptelor comise şi sancţiunea penală aplicată.
Natura faptelor comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor perseverenţa infracţională de care au dat dovadă inculpaţii, ca şi poziţia nesinceră adoptată pe parcursul procesului penal sunt împrejurări ce justifică regimul sancţionator aplicat atât sub aspectul felului pedepsei principale, a cuantumului cât şi a modalităţii de executare.
De asemenea, nu poate fi omis nici cuantumul foarte ridicat al prejudiciului care nu a fost acoperit până în prezent.
Împrejurarea că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale nu poate să determine aplicarea unei pedepse mai blânde, această stare fiind una normală pentru orice individ şi a fost avută în vedere de instanţa de fond care a aplicat celor doi inculpaţi pedepse orientate către mediul prevăzut de lege.
În raport de disp. art. 52 C. pen., care definesc scopul pedepsei, apreciază Înalta Curte că şi regimul de executare a pedepselor a fost just individualizat, executarea în regim penitenciar fiind singurul apt să asigure reeducarea inculpaţilor în sensul formării unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
În recursul parchetului este criticată decizia penală atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la încălcarea disp. art. 348 C. proc. pen., privind anularea unor înscrisuri, precum şi la greşita respingere a cererii de confiscare a sumei de 2.276.943.euro şi a sumei de 11.500.000 euro, ambele în echivalent în lei.
Reprezentantul parchetului a susţinut în faţa Înaltei Curţi doar criticile privind încălcarea disp. art. 348 C. proc. pen., critici pe care însă Înalta Curte le consideră nefondate aşa cum în mod corect au considerat şi instanţele inferioare cât timp nu s-a reţinut comiterea vreunei infracţiuni în legătură cu înscrisurile respective.
Faţă de toate considerentele arătate, reţinând că decizia penală atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate toate recursurile declarate în cauză.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii D.A., K.F.G. împotriva Deciziei penale nr. 168/A din 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi D.A. şi K.F.G. la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.R., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1488/2013. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 1451/2013. Penal. Falsul în înscrisuri sub... → |
|---|
