ICCJ. Decizia nr. 1451/2013. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1451/2013

Dosar nr. 3209/3/2012

Şedinţa publică din 26 aprilie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 841 din data de 04 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3209/3/2012 în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.M.C., cu domiciliul în Bucureşti, şi fără forme legale la adresa din București, sector 2, la pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul Z.M.C., urmare contopirii pedepselor execută pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada prevenţiei de la 10 august 2011 la zi.

2. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul U.D., cu domiciliul în localitatea Stolnici, jud. Argeş, la pedeapsa principală de 3 ani şi 10 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada prevenţiei de la 10 august 2011 la zi.

3. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.P.C., cu domiciliul în Domnesti, jud. Ilfov, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 352 din 21 octombrie 2010 a Judecătoriei Alexandria, pedeapsă pe care a cumulat-o aritmetic cu prezenta - 4 ani închisoare -, inculpatul executând în final pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 352 din 21 octombrie 2010 a Judecătoriei Alexandria, pedeapsă pe care a cumulat-o aritmetic cu prezenta - 10 luni închisoare -, inculpatul executând în final pedeapsa principală de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul M.P.C., urmare contopirii pedepselor, execută pedeapsa principală cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada prevenţiei de la 10 august 2011 la zi.

4. În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.G., cu domiciliul în Bucuresti, la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 406 din 24 februarie 2011 a Judecătoriei Ploieşti, pe care a contopit-o cu prezenta pedeapsă, de 1 an şi 4 luni închisoare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 85 C. pen.,s-a anulat suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 406 din 24 februarie 2011 a Judecătoriei Ploieşti, pe care a contopit-o cu prezenta pedeapsă, de două luni închisoare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul M.A.G., urmare contopirii pedepselor, execută pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani stabilit in condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. încredinţează supravegherea inculpatului M.A.G. Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi s-a pus în vedere acestuia, ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, o data pe luna, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada prevenţiei de la 10 august 2011 la 20 martie 2012.

A obligat pe inculpatul Z.M.C., în solidar cu inculpatul U.D., acesta la rândul său în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.T. SRL şi în solidar cu inculpatul M.P.C., acesta la rândul său în solidar cu SC A.U.M. SRL, la plata către partea civilă SC L.P.L. SRL a sumei de 48.180 euro, reprezentând despăgubiri civile.

A obligat pe inculpatul U.D., acesta la rândul său în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.T. SRL în solidar cu inculpatul M.P.C., acesta la rândul său în solidar cu SC A.U.M. SRL, la plata către partea civilă SC V.T. SRL a sumei de 167.000 lei, reprezentând despăgubiri civile.

S-a luat act că părţile civile SC D.N. SRL (fosta SC D.R. SRL), SC T. SRL şi SC P.T.C. SRL) nu s-au constituit părţi civile în cauză.

S-a menţinut sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatului M.P. conform încheierii de şedinţă din 17 aprilie 2012 până la concurenţa sumelor de 48.180 euro şi 167.000 lei.

S-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului Z.M.C. până la concurenţa sumei de 48.180 euro şi ale inculpatului U.D. până la concurenţa sumelor de 48.180 euro şi 167.000 lei.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate, respectiv a facturii proformă invoice din 25 februarie 2011, a facturii fiscale, aviz de însoţire a mărfii folosite de inculpatul M.A. la C. Bank - Sucursala Unirii, factura din 18 februarie 2011 emisă de către SC D.T. SRL către SC D.R. SA, contractul de vânzare - cumpărare încheiat între SC F.Z.B. SA şi SC D.R. SA,buletinul de analiză nr. 151, nota de comandă, factura proformă din 18 februarie 2011 şi comanda din 21 februarie 2011 a SC D.T. SRL.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Z.M.C. la plata sumei de 3.400 lei, cheltuieli judiciare către stat iar pe inculpatul M.A.G. la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul U.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.T. SRL la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul M.P.C., în solidar cu SC A.U.M. SRL la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul pentru avocat oficiu desemnat inculpatului Z.M.C., în cuantum de 400 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul nr. 4482/P/2011 din 01 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: Z.M.C., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prev. si ped. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; U.D., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; M.P.C., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped.de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi M.A.G., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prev.si ped de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 290 C. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că inculpaţii Z.M.C., U.D., M.P.C., M.A.G. şi alte persoane rămase neidentificate, în perioada decembrie 2010-februarie 2011, au indus în eroare, prin acelaşi mod de operare, mai multe societăţi comerciale, creând aparenţa unor relaţii comerciale, în scopul obţinerii de foloase materiale.

Actul de inculpare a avut la bază următoarele mijloace de probă: plângeri părţi vătămate, harta relaţională, declaraţii învinuiţi/inculpaţi, declaraţii martori, adrese prejudiciu, procese verbale efectuare percheziţii domiciliare, procese verbale efectuare percheziţii informatice, rapoarte constatare tehnico ştiinţifică grafoscopică, planşe fotografice, documente de la bănci, acte ridicate de la registrul comerţului, înscrisuri, telefoane ridicate de la inculpaţi şi folosite în activitatea infracţională, alte înscrisuri.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii Z.M.C., U.D., M.P.C., M.A.G., declaraţii consemnate şi ataşate la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1. În cursul lunii februarie 2011 S.L., reprezentant al SC L.P.L. SRL, cu sediul în Polonia, a identificat pe site-ul de internet oferta SC D.T. SRL de comercializare zahăr la preţul de 730 euro/tonă.

Partea vătămată a luat legătura cu inculpatul Z.M.C. care s-a recomandat cu numele de C.M., reprezentat al SC D.T. SRL, convenind cu acesta să achiziţioneze zahăr depozitat la SC F.Z.B. SA Braşov.

La data de 17 februarie 2011 inculpatul Z.M.C. a trimis societăţii poloneze prin e-mail, factura proformă invoice din 17 februarie 2011, ce apare ca fiind emisă şi ştampilată de SC F.Z.B. SA cu instrucţiunea ca plata să se efectueze în contul SC D.T. SRL.

La aceeaşi dată SC L.P.L. SRL a efectuat plata sumei de 32.120 euro, prin transfer bancar, pentru cantitatea de 44 tone de zahăr către SC F.Z.B. SA şi a trimis la Bod două camioane în vederea încărcării mărfii.

Întrucât inculpatul Z.M.C. a transmis datele de identificare al SC D.T. SRL, transferul nu s-a realizat, suma fiind virată a doua zi în contul societăţii indicate de inculpat.

În perioada 21 februarie -23 februarie 2011, între inculpatul Z.M.C. şi reprezentanţii SC L.P.L. SRL au avut loc mai multe discuţii legate de nelivrarea cantităţii de zahăr, în urma cărora inculpatul, afirmând că stocul de zahăr al fabricii se împuţinează, i-a determinat pe reprezentanţii firmei poloneze să mai „achiziţioneze” cantitatea de 22 de tone de zahăr la preţul de 16.020 euro.

În acest scop, inculpatul a trimis o nouă factură, în numele SC F.Z.B. SA, proforma invoice din 2011, menţionând ca destinatar al plăţii SC D.T. SRL.

La data de 24 februarie 2011 inculpatul, folosind tot numele de C.M., a confirmat încasarea sumei, programând încărcarea mărfii pentru data de 26 februarie 2011.

În aceeaşi zi, 24 februarie 2011, inculpatul U.D., asociat şi administrator al SC D.T. SRL, a transferat suma de 46.000 euro în contul din Bulgaria al SC A.U.M. SRL, societate administrată de inculpatul M.P.C. şi a retras în numerar suma de 2.000 euro.

Pentru a justifica circuitul financiar inculpatul M.P.C. a prezentat factura proformă invoice din 25 februarie 2011 ce apare ca fiind emisă de către Z.Z. către SC A.U.M. SRL având ca obiect cumpărarea cantităţii de 66 tone de zahăr la preţul de 45.500 euro, precum şi chitanţa de plată a acestei sume.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că înscrisurile mai sus menţionate sunt false, societatea Z.Z. comunicând faptul că SC A.U.M. SRL nu este clientul său şi nu a efectuat livrări de zahăr având ca destinatar această societate.

La data de 02 martie 2011, pentru a menţine în eroare partea vătămată, inculpatul Z.M.C. a comunicat prin e-mail reprezentanţilor SC L.P.L. SRL că a avut un accident, este spitalizat şi şi-a pierdut telefonul, iar, dacă nu pot aştepta livrarea mărfii, va restitui suma încasată.

Cu privire la acest act material s-a observat cu ocazia audierii din data de 24 martie 2011, că numitul S.L., împuternicit din partea SC L.P.L. SRL, societate din Polonia, a precizat că la începutul lunii februarie 2011 a identificat pe site-ul de internet o societate din Romania care vindea zahăr la pretul de 730 euro/tonă, fiind trecut ca număr de telefon de contact, unde a sunat si a discutat cu o persoană care s-a recomandat a fi C.M., in calitate de reprezentant al SC D.T. SRL şi că îi poate vinde zahăr depozitat la SC F.Z.B. SA Brasov. Conform înţelegerii dintre aceştia, plata urma a fi făcută în momentul in care camioanele folosite ca mijloc de transport erau încărcate.

În data de 17 februarie 2011, societatea din Polonia a primit pe e-mail proforma invoice în valoare de aprox. 32.000 euro având aplicată la rubrica vânzător antetul SC F.Z.B. SA. Urmare acestui fapt, în data de 18 februarie 2011, reprezentanţii SC L.P.L. SRL au trimis la SC F.Z.B. SA doua camioane poloneze pentru a ridica cantitatea de zahar stabilită.

Tot în aceeaşi dată, SC L.P.L. SRL a dispus efectuarea plăţii sumei de 32.120 euro prin transfer bancar către SC F.Z.B. SA şi nu către SC D.T. SRL. Acest transfer nu s-a realizat întrucât “C.M.” comunicase datele de identificare ale SC D.T. SRL ca fiind beneficiarul sumei menţionate. Intre reprezentanţii SC L.P.L. SRL și “C.M.” au fost reluate discuţiile, în final reprezentanţii firmei din Polonia virând banii în contul SC D.T. SRL în data de 18 februarie 2011. Deşi banii au fost viraţi, marfa promisă de către “C.M.” nu a fost încărcată in camioanele trimise de societatea din Polonia, aceasta înregistrând ulterior un prejudiciu în valoare de 32.120 euro.

Întrucât în perioada 21-23 februarie 2011, în urma discuţiilor purtate cu reprezentanţii SC L.P.L. SRL numitul “C.M.” i-a convins că stocul de zahăr al SC F.Z.B. SA se împuţinează, aceştia au fost de acord să mai cumpere 22 tone de zahăr contra sumei de 16.020 euro. Pentru această sumă “C.M.” a trimis pe e-mail in Polonia proforma invoice din 23 februarie 2011.

În data de 24 februarie 2011, “C.M.” a confirmat priM. banilor, iar în urma unei discuţii telefonice cu reprezentanţii SC L.P.L. SRL, s-a convenit ca aceştia din urmă să trimită camioanele la Bod pentru a încărca marfa în data de 26 februarie 2011.

Deoarece nimeni de la SC F.Z.B. SA nu ştia de nicio tranzacţie cu SC L.P.L. SRL, camioanele s-au întors goale în Polonia. Până la data de 25 februarie 2011, societatea din Polonia nu a mai reuşit să-l contacteze pe “C.M.”, întrucât acesta nu a mai răspuns la telefon. Ulterior, în data de 02 martie 2011, “C.M.” a trimis un e-mail în Polonia prin care a precizat că a avut un accident, că este în spital şi că şi-a pierdut telefonul, iar dacă nu poate aştepta livrarea mărfii, îi va returna banii.

Întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, SC L.P.L. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 48.180 euro.

Din verificările efectuate de către organele de cercetare penală in Dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 3 sub nr. 555/P/2011, in urma percheziţiei informatice ce avea ca obiect unitatea de calculator a numitului Z.M.C., ridicate în urma percheziţiei domiciliare efectuate la adresa unde locuia fără forme legale, s-au descoperit o serie de documente, printre care si o fotocopie a proformei invoice din 23 februarie 2011, respectiv din 17 februarie 2011 “emisă” de către SC F.Z.B. SA către SC L.P.L. SRL şi puse la dispoziţie de către reprezentanţii societăţii din Polonia ca fiind documentele primite pe e-mail de la “C.M.”, reprezentant al SC D.T. SRL.

Cu ocazia audierii lui U.D., administrator al SC D.T. SRL, în faza de urmărire penală, acesta a declarat că prin intermediul lui Z.M.C. a intrat in legătura cu numitul M.P.C., administrator al SC A.U.M. SRL, cu care a încheiat un contract prin care M.P.C. se obliga faţă de SC D.T. SRL să-i livreze cantitatea de zahăr prevăzută in contractul dintre SC D.T. SRL si SC L.P.L. SRL, sens in care U.D. i-a şi înmânat lui M.P.C. suma de 46.000 euro primită de la societatea din Polonia, oprindu-şi comisionul sau de 2000 euro.

În faza cercetării judecătoreşti U.D. a arătat că l-a cunoscut în 2010 pe H.D., care era concubinul verişoarei sale, care i-a propus să preia firma SC D. SA şi pe care în fapt o administra cetăţeanul bulgar, el ştiind că vor face afaceri legale. Facturile emise de SC D. SA erau semnate de bulgar şi a precizat că în fapt el nu le-a văzut. A recunoscut că în contul SC D. SA a intrat suma de 46.000 euro, H. i-a dat un număr de cont şi i-a spus să transfere banii în contul SC A. SA societate despre care nu ştia a cui este, din suma arătată extrăgând 2.000 euro din care bulgarul a luat 500 euro.

Din studierea rulajului contului aparţinând SC D.T. SRL deschis la SC B. SA, Agenţia P.C., a rezultat faptul că in contul societăţii s-a virat în data de 18 februarie 2011 suma de 32.120 euro, iar în data de 23 februarie 2011 suma de 16.060 euro. Ulterior, în data de 24 februarie 2011, U.D. a făcut o plată externă in Bulgaria, în contul SC A.U.M. SRL, administrată de numitul M.P.C. urmată de o retragere în numerar în valoare de 2000 euro.

Cu ocazia audierii în Dosarul nr. 555/P/2011, legat de contractul încheiat in calitate de administrator al SC A.U.M. SRL cu U.D., M.P.C. a declarat că într-adevăr a încheiat acest contract si că a primit suma de 46.000 euro de la U.D.. Pentru executarea obligaţiilor contractuale, M.P.C. a preizat că s-a deplasat în Bulgaria, la SC F.Z.B.SA , Z.Z., de unde urma să ridice cantitatea de 66 tone zahar pentru a i le livra lui U.D., care trebuia să le trimită mai departe în Polonia, către SC L.P.L. SRL.

În acest sens, M.P.C. a pus la dispoziţia organelor de cercetare penală proforma invoice din data de 25 februarie 2011 emisă de către Z.Z. către SC A.U.M. SRL, ce avea ca obiect cantitatea de 66 tone zahăr în valoare de 45.500 euro, precum şi chitanţa aferentă din aceeaşi dată, prin care Z.Z. a confirmat că a primit de la SC A.U.M. SRL suma de 45.500 euro.

Pentru confirmarea veridicităţii, la data de 22 martie 2011, s-a procedat la trimiterea unei adrese către I.G.P.R. - C.C.P.I., instituţie ce urma să se adrese autorităţilor bulgare pentru a efectua o verificare la Z.Z. din care să reiasă autenticitatea documentelor puse la dispoziţia organelor de cercetare penală de către M.P.C.

La data de 18 iulie 2011, C.C.P.I. a răspuns solicitării menţionate, precizând ca “SC A.U.M. SRL nu este clientul firmei Z.Z. si societatea comercială bulgărească nu a efectuat livrări de zahăr având ca destinatar firma românească”.

Din răspunsul înaintat de către Serviciul Român de Informaţii, s-a constatat faptul ca I.p.-ul folosit pentru trimiterea e-mail-urilor aparţine numitei G.R.

La data de 28 aprilie 2011 a fost audiată numita G.R., care a declarat că a locuit la adresa din Bucureşti, unde s-a identificat I.P.-ul dar că a vândut imobilul. Aceasta a precizat că pe parcursul perioadei cât a locuit la adresa sus-menţionată a încheiat un contract pentru furnizare servicii internet cu R.D.S. - R.C.S. şi că prietenul ei A.F., ce locuia la o casă, în imediata vecinătate a adresei în discuţie, a tras, cu acordul ei, un cablu de internet la care a conectat un router, instalat în locuinţa acestuia.

Ulterior, martora a menţionat că a vândut apartamentul, însă noul proprietar a fost de acord ca abonamentul de internet sa rămână încheiat pe numele G.R. şi că numitul A.F. să se folosească în continuare de acelaşi fir prin care dobândea acces la internet.

La aceeaşi dată a fost audiată numita T.E., persoana care a cumpărat apartamentul de la numita G.R., care a precizat că ştia de existenta contractului de internet încheiat de fosta proprietară cu R.D.S. - R.C.S., precum şi de firul tras de numitul A.F. si că a fost de acord cu aceste aspecte la momentul achiziţionării apartamentului, urmând ca A.F. să fie cel care plăteşte contravaloarea abonamentului de servicii internet.

Martorul A.F., a confirmat cele declarate de martore şi a menţionat că în toamna anului 2010, un vecin pe care ştia că-l cheamă “M.” l-a rugat să-i permită şi lui accesul la internet pentru fiul său V.A.F. a fost de acord, astfel că i-a conectat un fir la router-ul pe care-l avea instalat în locuinţa sa. Martorul a precizat că “M.” locuieşte împreună cu soţia şi cei doi copii ai săi la un bloc situat în spatele casei sale la aproximativ 20 metri. La diferite intervale de timp, “M.” îi cerea lui A.F. I.p.-ul, motivând că a schimbat unitatea centrală, deoarece cea veche i s-a ars. În cursul lunii februarie 2011, “M.” i-a solicitat lui A.F. să-i deconecteze cablul de la router, lucru care s-a şi întâmplat, motivând că “a făcut ceva pe internet cu documente contabile si că nu vrea sa fie găsit şi că a fost poliţia la el acasă şi i-a ridicat calculatorul”.

De asemenea, pentru identificarea utilizatorului ce a folosit I.P.-urile de pe care au fost trimise e-mail-urile către societatea din Polonia, s-a solicitat S.R.I., identitatea titularului de abonament, precum şi a adresei persoanei titulare de abonament.

Din răspunsul primit s-a constatat ca I.P.-urile în cauză aparţin tot numitei G.R.

În faza cercetării judecătoreşti inculpatul M. a arătat că l-a cunoscut pe H. prin intermediul lui Misirliu iar cu acea ocazie bulgarul i-a propus să-i facă o firmă, SC A. SRL care se ocupa cu intermediere de zahăr, investit în această firmă 80.000 euro. Cu privire la acest act material inculpatul a recunoscut că i-au intrat în cont de la SC D. SA suma de bani şi ştia că trebuie să cumpere zahăr pentru a-l vinde societăţii poloneze sens în care a mers împreună cu bulgarul la Sofia, a scos din cont 45.500 euro şi s-au deplasat la Velico Târnovo unde bulgarul i-a spus că se află o fabrică de zahăr. Inculpatul a afirmat că el a rămas în maşină iar H. i-a adus o factură sau o chitanţă spunându-i să le înregistreze în contabilitate şi, deşi marfa nu s-a mai ridicat nu a primit explicaţii cu privire la această împrejurare.

În raport de aceste probe apărarea inculpatului M., potrivit cu care el nu a participat la faptă în sensul că nu a cunoscut ce sa întâmplat la fabrica de zahăr nu a fost primită, în realitate actele sale de conduită fiind manopere de inducere în eroare a societăţilor comerciale înşelate.

Inculpatul Z.M.C., în faza cercetării judecătoreşti, a arătat că el era un intermediar al tranzacţiilor cu zahăr, aşa cum era şi SC D. SA, a recunoscut săvârşirea faptei în detrimentul SC L.P.L. SRL şi a arătat că banii s-au virat în contul SC D. SA dar nu cunoaşte circuitul acestora; într-o declaraţie ulterioară în faţa instanţei inculpatul a recunoscut că a ştiut faţă de acest act material că se săvârşeşte o infracţiune.

2. În cursul lunii decembrie 2010, reprezentanţii SC P.T.C. SRL, răspunzând unei oferte de vânzare ulei, marca „S.”, postată de SC A.U.M. SRL, societate administrată de inculpatul M.P.C., au luat legătura cu inculpatul Z.M.C., în vederea achiziţionării a 7 tir-uri de ulei.

La data de 22 decembrie 2010, între SC P.T.C. SRL şi SC A.U.M. SRL, se încheie, în format electronic, contractul de vânzare-cumpărare, părţile stabilind ca plata să se efectueze în ziua facturării cu ordin de plată condiţionat de livrare, documentul condiţie fiind procesul-verbal de predare-primire a bunurilor.

În baza notei de comandă din data de 12 ianuarie 2011, a facturilor din 13 ianuarie 2011 şi a avizului de însoţire a mărfii, emise de SC A.U.M. SRL, reprezentantul SC P.T.C. SRL a emis ordinul de plată a sumei de 99.993,5 lei de către SC P.B. SA în contul vânzătorului deschis la SC C.B. SA pentru cantitatea de 20.160 litri ulei rafinat marca „S.”

În cursul zilei de 13 ianuarie 2011 reprezentanţii SC P.T.C. SRL au ţinut legătura telefonic cu o persoană ce s-a recomandat ca fiind M.P.C. şi cu o altă persoană, Marius, ce s-a prezentat ca fiind şoferul unuia din autocamioanele ce urmau să transporte marfa.

În vederea inducerii în eroare a părţii vătămate, reprezentanţii SC A.U.M. SRL au comunicat că urmează să livreze marfa, trimiţând în acelaşi timp sms-uri periodic indicând distanţa parcursă, la ora 23⁰⁰, comunicând că se află la fabrică pentru încărcare.

Din verificările efectuate în cauză a rezultat că numerele de telefon şi adresa de e-mail folosite pentru inducerea în eroare a SC P.T.C. SRL au fost utilizate de inculpatul Z.M.C.

La data de 14 ianuarie 2011, inculpatul Z.M.C. i-a înmânat inculpatului M.A.G. o factură fiscală şi avizul de însoţire a mărfii, falsificate, ambele înscrisuri purtând semnătura, ştampila de primire şi datele de identificare ale reprezentantului cumpărătorului.

Inculpatul M.A.G. a introdus la plată înscrisurile falsificate la SC C.B. SA - Sucursala Unirii, solicitând să fie înştiinţat la momentul virării banilor.

De menţionat că inculpatul M.A.G. a fost împuternicit la data de 14 decembrie 2010 de inculpatul M.P.C. să efectueze operaţiuni bancare în lei şi valută în conturile SC A.U.M. SRL şi a semnat în numele acestei societăţi factura şi avizul de însoţire a mărfii, ce atesta recepţia bunurilor achiziţionate de către cumpărător.

În cursul zilei de 14 ianuarie 2011, întrucât partea vătămată nu a mai putut lua legătura cu reprezentanţii SC A.U.M. SRL, după ce a verificat la fabrica de ulei ”Prutul” realitatea tranzacţiei, a solicitat băncii SC P.B. SA blocarea virării banilor către banca SC C.B. SA.

Faţă de acest act material inculpatul Z. a precizat în faţa instanţei că tot H. a fost cel care în luna decembrie 2010 i-a cerut să ţină legătura electronic cu firma SC P.T. SA şi să negocieze contractul dintre această societate şi SC A. SRL. Inculpatul a arătat că el a completat facturile în prezenţa lui H., acestea cuprindeau date nereale pentru că marfa nu exista, nu ştie cine a semnat şi ştampilat facturile (ştia că acest lucru ar fi trebuit să-l facă inculpatul M.) după care i-a înmânat bulgarului facturile aflând ulterior că cel la care au ajuns era inculpatul M.

Inculpatul M.P. audiat fiind în legătură cu acest act material a precizat că nu are legătură despre acesta.

Inculpatul M. a recunoscut săvârşirea faptei însă a arătat că nu a avut cunoştinţă de faptul că factura prezentată era falsă, factură pe care a primit-o de la Z. şi H. aceştia spunându-i să meargă să le depună la SC C.B. SA şi să solicite băncii să îl anunţe când i se vor vira banii. Acesta a arătat că pe H. îl cunoştea mai demult acesta înfiinţase firma U.M. iar pe Z. era a doua oară când îl vedea, ocazie cu care a şi primit factura şi avizul de însoţire a mărfii semnate şi ştampilate de cumpărători, pe care el le-a ştampilat la rubrica vânzător. Inculpatul a precizat că a fost împuternicit de M. pentru SC A. SRL şi în acelaşi timp a arătat că nu ştie dacă tranzacţia de ulei în realitate a avut loc sau nu.

În opinia instanţei, inculpatul M.A.G. avea reprezentarea faptelor sale şi intenţia clară de a înşela deoarece la momentul depunerii la bancă a facturii semnate şi ştampilate de către SC P.T.C. SRL, aceasta atesta recepţia mărfii, lucru care nu s-a întâmplat, în condiţiile în care el fusese cel care se ocupa de tranzacţie, conform declaraţiei sale.

Procedând la verificarea listingurilor numărului de telefon, folosit tot de către inculpatul Z.M.C., s-a constatat că acest număr a fost folosit şi la înşelarea SC P.T.C. SRL.

Documentele aferente tranzacţiei, respectiv nota de comandă din 12 ianuarie 2011, contractul de vânzare - cumpărare, factura si avizul de însoţire a mărfii au fost trimise SC P.T.C. SRL prin e-mail. Pentru plata mărfii, SC P.T.C. SRL a întocmit ordinul de plată condiţionat de recepţia mărfii. In data de 14 ianuarie 2011, constatând că marfa nu s-a livrat, reprezentanţii SC P.T.C. SRL au contactat telefonic Piraeus Bank Obor, unde au contul bancar deschis, pentru a opri virarea banilor către SC A.U.M. SRL.

Ulterior, la data de 18 ianuarie 2011, SC P.B.O. SA a anunţat pe SC P.T.C. SRL despre faptul că la SC C.B. SA Sucursala Unirii reprezentanţii SC A.U.M. SRL au introdus la plată pentru decontare factura fiscală şi avizul de însoţire a mărfii emise către SC P.T.C. SRL de către SC A.U.M. SRL, ambele purtând semnătura şi ştampila de primire din partea SC P.T.C. SRL, precum si C.N.P.-ul numitul M.P., reprezentant al cumpărătorului.

S-a solicitat de la SC C.B. SA Unirii înregistrarea video din data de 18 ianuarie 2011 care să surprindă identitatea persoanei care a depus documentele sus-mentionate.

Din studierea acestora s-a constatat ca persoana ce a depus documentele false este inculpatul M.A.G.

Inculpatul M.A.G. a precizat că a fost contactat de către inculpatul Z.M.C. de pe numerele de telefon (folosite la înşelarea SC P.T.C. SRL) de mai multe ori.

Verificându-se listingurile numărului de telefon, s-a constatat că de pe acest număr a fost făcut un apel către compania de taxi “SC T. SRL”, care a răspuns solicitării organelor de cercetare penală, prin aceea că la data şi ora menţionate în adresa de înaintare a fost făcută o comandă de către o persoană pe numele “M.” la adresa din Bucuresti, sector 2, adresă la care locuieşte fără forme legale inculpatul Z.M.C. împreună cu concubina sa, L.M.”, persoana ce a făcut comanda sus-menţionată, conform procesului-verbal ataşat la dosar.

De asemenea, inculpatul M.A.G. a menţionat că a fost indus în eroare de către inculpatul Z.M.C., deoarece nu ştia că marfa în cauză nu fusese recepţionată de către SC P.T.C. SRL.

Ridicându-se de la SC C.B. SA documentele depuse de inculpatul M.A.G. în original, s-a constatat că acestea au fost rupte neuniform din cotorul facturierului, respectiv avizierului din care provin.

Procedându-se la compararea acestora cu documentele ridicate în urma percheziţiei domiciliare de la inculpatul Z.M.C., respectiv un facturier şi un avizier de însoţire a mărfii aparţinând SC D.T. SRL, în urma folosirii mijloacelor tehnice de către specialiştii criminalişti, s-a observat că filele au fost rupte neuniform din cotoare, iar la îmbinarea acestora constatându-se că exista continuitate liniară, constituind un întreg, conform planşei foto anexate la dosar.

Legat de provenienţa cotoarelor găsite în locuinţa sa, inculpatul Z.M.C. a precizat că “s-a întâlnit la o cafea cu o persoană pe nume D. din partea SC D.T. SRL, la plecare D. le-a uitat pe masă, astfel ca inculpatul Z.M.C. le-a luat cu intenţia de a i le restitui”.

3. În cursul lunii ianuarie 2011, F.M., reprezentant al SC L.T. SRL Bicaz a luat legătura cu M.P.C., acesta propunându-i să-i faciliteze achiziţionarea de zahăr de la SC F.Z.B. SA la un preţ mai mic decât preţul pieţei, datorită unor contracte de compensare pe care societatea sa le avea cu producătorul de zahăr cât şi a relaţiilor personale pe care acesta le-ar avea cu directorul societăţii.

Între SC L.T. SRL Bicaz Chei, jud. Neamţ, reprezentată de F.M.l, în calitate de vânzător şi SC V. SRL Siret, jud. Suceava, reprezentată de A.V., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 17 ianuarie 2011, pe o perioadă de un an, cu posibilitatea de prelungire.

Obiectul contractului de vânzare-cumpărare mai sus menţionat l-a constituit vânzarea-cumpărarea de zahăr vrac, ambalat în saci de 50 kg, la preţul de 600 euro/tonă.

Conform prevederilor contractuale, cumpărătorul înainta comanda către vânzător, care se obliga să o confirme în termen de 24 de ore de la primire, confirmarea comenzii fiind însoţită de factură proformă. După prim. facturii proforme, cumpărătorul efectua plata, iar după confirmarea plăţii, se efectua încărcarea bunurilor, conform dispoziţiei emisă de către fabrică sau depozit.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de părţi prin e-mail şi tot prin e-mail a fost trimisă către cumpărător factura proformă din 19 ianuarie 2011, în valoare de 109.908 lei, reprezentând contravaloarea a 43.000 kg zahăr, conform comenzii transmise telefonic de către reprezentantul SC V.T. SRL.

Prin ordinul de plată din 19 ianuarie 2011, SC V.T. SRL a achitat în avans către SC L.T. SRL suma de 109.908 lei, reprezentând contravaloarea a 43.000 kg zahăr.

Din suma de bani încasată de la SC V.T. SRL inculpatul a virat în aceeaşi zi, către SC D.T. SRL suma de 103.200 lei.

A doua zi, joi 20 ianuarie 2011, F.M.l, împreună cu reprezentantul SC V.T. SRL, A.V., s-au deplasat la SC F.Z.B. SA, jud. Braşov, însă nu au putut încărca zahăr, din cauză că la fabrică se efectua inventarul şi se întrerupsese alimentarea cu curent electric, iar părţile s-au înţeles să aştepte până în ziua de luni. Cu aceeaşi ocazie, s-a constatat că SC L.T. SRL nu avea încheiat cu SC F.Z.B. SA nici un contract de furnizare zahăr.

F.M.l a încheiat cu SC F.Z.B. SA contractul de vânzare-cumpărare zahăr nr. 418 din 26 ianuarie 2011, în aceeaşi zi fiind emisă de către SC F.Z.B.SA către SC L.T. SRL factura din 26 ianuarie 2011, de livrare a cantităţii de 86.000 kg zahăr.

Din declaraţiile martorei V.D.L., şef serviciu desfacere la SC F.Z.B. SA, din faza de urmărire penală,a rezultat că F.M.l, i-a comunicat că preţul va fi achitat de către M.P.C., ale cărei nume de telefon le-a lăsat angajatei fabricii. Martora V.D.L. a menţionat că l-a apelat pe numitul M.P.C. pe cele două numere de telefon puse la dispoziţie de către F.M.l, însă nicio persoană nu i-a răspuns. În faza cercetării judecătoreşti martora a precizat că-şi menţine declaraţiile din faza de urmărire penală, arătând că nu-şi mai aminteşte dacă reprezentantul SC L. SA i-a spus că suma va fi plătită de inculpatul M. fără a exclude posibilitatea însă de a-l fi contactat pe acesta dacă ar fi avut numărul său de telefon fiind însă cert că acel contract nu a fost încheiat, marfa nu s-a livrat şi banii nu s-au plătit.

Din declaraţia numitului F.M.l s-a reţinut că a avut o înţelegere cu M.P.C., administrator la SC A.U.M. SRL Ilfov, care i-a zis că are legături cu unul din directorii SC F.Z.B. SA, jud.Braşov, pentru ca acesta să-i livreze zahăr sub preţul pieţei şi al fabricii. După încasarea banilor de la SC V.T. SRL, l-a contactat telefonic pe M.P.C. pentru a face plata, acesta cerându-i să vireze banii către SC D.T. SRL, indicându-i şi conturile bancare al acestei societăţi. În faza cercetării judecătoreşti acest martor nu a mai putut fi audiat.

Împrejurările relatate însă sunt confirmate şi de martorul A.V. reprezentantul SC V. SA care precizează că nu-i cunoaşte pe niciunul dintre inculpaţii aflaţi în boxă însă afirmă că de la F.M.l ştia că relaţia cu SC F.Z.B. SA o avea un anume M.P., pe care l-a şi contactat telefonic acesta promiţând că vine la Braşov să achite banii lucru care nu s-a întâmplat.

Inculpatul U.D. a retras din cont, în numerar, suma de bani astfel încasată, justificând operaţiunea ca plăţi diverse.

Inculpaţii U.D. şi M.P.C., în faza de urmărire penală nu au recunoscut fapta săvârşită, afirmând că fapta a fost săvârşită de cetăţeanul bulgar H.D., acesta din urmă sugerându-le şi ce urmează să declare organelor de urmărire penală.

În faza cercetării judecătoreşti inculpatul U.D. a arătat că nu cunoaşte nimic în legătură cu tranzacţiile încheiate arătând că H. l-a chemat la Bucureşti spunându-i că s-au virat nişte bani în contul societăţii sale, aproximativ 130.000 lei, pe care l-a pus să-i scoată şi să-i înmâneze susţinând că reprezintă o sumă de bani pe care Focşa i-o datora, alte explicaţii neprimind.

În aceeaşi fază a procesului penal inculpatul M.P. a arătat că nu are nicio implicare în acest act material, nu-i cunoaşte pe reprezentanţii lui SC V.S.C.L. SA.

Poziţia inculpatului M.P. nu poate fi privită ca şi apărare în sensul unei achitări prin neparticipare la faptă, aşa cum a arătat existând probe care să marcheze participarea şi contribuţia lui, elocvente fiind declaraţiile martorei V.D.L., F.M.l şi A.V. aceştia indicându-l pe inculpat ca fiind persoana cu care s-a luat legătura pentru derularea acelei afaceri, s-a stabilit că preţul va fi achitat de el, lui A.V. care l-a contactat telefonic în momentul în care a constatat că marfa nu este încărcată acesta spunându-i că va veni să plătească preţul.

4. În cursul lunii februarie 2011 s-au prezentat la sediul SC D.R. SA două persoane care s-au recomandat ca reprezentanţi ai SC F.Z.B. SA, propunând intermedierea cumpărării de zahăr.

Numita P.D., în calitate de director economic al SC D.R. SA, a corespondat pe e-mail cu o persoană pe numele de “C.M.” (cu care a luat legătura și telefonic), care i-a trimis următoarele documente, pe care le-a pus la dispoziţia organelor de cercetare penală, împreună cu discuţiile purtate pe e-mail:

- factura din 18 februarie 2011, emisă de către SC D.S.A.T.R.L. SRL către SC D.R. SA, ce avea ca obiect cantitatea de 110 tone zahăr;

- contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC F.Z.B. SA, vânzător si SC D.R. SA, cumpărător, ce avea ca obiect comercializarea zahărului, semnat şi ştampilat de către reprezentanţii acesteia din urmă, ce a fost găsit şi pe unitatea de calculator aparţinând lui Z.M.C.;

- buletin de analiză, ce a fost găsit şi pe unitatea de calculator aparţinând lui Z.M.C.;

- nota de comandă efectuată de către SC D.R. SA către SC F.Z.B. SA pentru 200 tone zahăr, ce a fost găsită şi pe unitatea de calculator aparţinând lui Z.M.C.;

- factura proformă din 18 februarie 2011 pentru 125,2 tone zahăr emisă de către SC F.Z.B. SA către SC D.R. SA, ce a fost găsită şi pe unitatea de calculator aparţinând lui Z.M.C.;

Sus-numita mai declara că “C.M.” i-a precizat că marfa in cauză o va livra SC Z.Z.B. SA, însă plata se va face în contul SC D.T. SRL, deoarece SC F.Z.B. SA are conturile blocate.

În urma discuţiilor purtate, inculpatul Z.M.C. a emis, în numele SC D.T. SRL factura proformă nr. 000126 din 18 februarie 2011 pentru cantitatea de 110.000 kg zahăr vrac în valoare de 416.526 lei.

Având suspiciuni cu privire la oferta SC D.T. SRL şi constatând nereguli în înscrisurile întocmite, reprezentanţii SC D.R. SA i-au comunicat inculpatului faptul că „ştampila pătrată nu este valabilă pentru facturi, găsiţi alţi fraieri pe care să-i păcăliţi”.

Tot în unitatea de calculator aparţinând lui Z. M. au mai fost găsite şi: nota de comandă efectuată de către SC D.R. SA către SC F.Z.B. SA pentru 200 tone zahăr; contract de vânzare-cumpărare încheiat tot între SC F.Z.B. SA, vânzător şi SC D.R. SA, cumpărător, ce avea ca obiect comercializarea zahărului, semnat şi ştampilat de către reprezentanţii acesteia din urmă; factura proformă din 18 februarie 2011 pentru 125,2 tone zahăr emisă de către SC F.Z.B. SA către SC D.R. SA.

Pentru a verifica provenienţa documentelor menţionate, la data de 13 iulie 2011 a fost audiată numita P.D., în calitate de director economic al SC D.R. SA, care a declarat că în luna februarie s-au prezentat la biroul societăţii două persoane, în calitate de reprezentanţi ai SC F.Z.B. SA, pe motiv că vor să vândă zahăr. Sus-numita a corespondat pe e-mail cu o persoană pe numele de “C.M.”(cu care a luat legătura si telefonic), care i-a trimis următoarele documente, pe care le-a pus la dispoziţia organelor de cercetare penală, împreună cu discuţiile purtate pe e-mail: factura din 18 februarie 2011, emisa de către SC D.T.S.R.L. SA către SC D.R. SA, ce avea ca obiect cantitatea de 110 tone zahăr; contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC F.Z.B. SA, vânzător şi SC D.R. SA, cumpărător, ce avea ca obiect comercializarea zahărului, semnat şi ştampilat de către reprezentanţii acesteia din urmă, ce a fost găsit şi pe unitatea de calculator aparţinând lui Z.M.C.; buletin de analiză, ce a fost găsită şi pe unitatea de calculator aparţinând lui Z.M.C.; nota de comanda efectuata de către SC D.R. SA către SC F.Z.B. SA pentru 200 tone zahar, ce a fost găsită şi pe unitatea de calculator aparţinând lui Z.M.C. şi factura proforma din 18 februarie 2011 pentru 125,2 tone zahăr emisă de către SC F.Z.B. SA către SC D.R. SA, ce a fost găsită şi pe unitatea de calculator aparţinând lui Z.M.C.

P.D. a declarat că “C.M.” i-a precizat că marfa în cauză o va livra SC F.Z.B. SA, însă plata se va face în contul SC D.T. SRL, deoarece SC F.Z.B. SA are conturile blocate. Dându-şi seama că este vorba despre o înşelăciune, numita P.D. a sistat colaborarea cu “C.M.”

De asemenea, s-a solicitat tot către S.R.I., listingul telefonic al numărului de telefon, folosit in discuţiile cu reprezentanţii SC D.R. SA. Din studierea listei cu persoanele apelate de pe acest număr de telefon a rezultat faptul că s-au efectuat mai multe apeluri către Compania de Taxi “P.”, fapt pentru care s-a solicitat acesteia, in baza art. 96-97 C. proc. pen., să se pună la dispoziţie documentele din care să rezulte evidenţa comenzilor de taxi efectuate la această companie.

Conform răspunsului primit, a rezultat faptul că la datele şi orele indicate de pe numărul de telefon (cu care s-a luat legătura cu reprezentanţii SC D.R. SA), comenzile au fost efectuate de către o persoană pe numele de “M.”, pentru adresa din Bucureşti, aceeaşi adresa la care numitul Z.M.C. locuieşte fără forme legale.

Audiat fiind în faza cercetării judecătoreşti inculpatul Z. M. iniţial a declarat că nu are nicio legătură cu acest act material pentru ca apoi, în suplimentul de declaraţie luat să recunoască acest act material în sensul că a încercat să înşele această societate care însă a fost diligentă.

5. Folosind acelaşi mod de operare, în luna februarie 2011, inculpatul Z.M.C., s-a prezentat ca fiind „C.M.”, reprezentant al SC D.T. SRL şi a încercat să inducă în eroare reprezentantul SC T. SRL din Galaţi, şi să-i creeze un prejudiciu de aproximativ 360.000 lei. Astfel, a emis în fals în numele SC D.T. SRL comanda din 21 februarie 2011 prin care solicita livrarea unei cantităţi de 28.600 litri ulei de la SC P. SA Galaţi, prin intermediul SC T. SRL.

Întrucât inculpatul nu a efectuat plata, SC T. SRL nu a livrat marfa contractată.

Audiat în faza cercetării judecătoreşti cu privire la acest act material inculpatul Z. a arătat că a vurt doar să se intereseze de preţul uleiului sens în care a emis o comandă, nu a încercat înşelarea firmei pentru că ştia că nu este posibil şi dorea doar să afle preţul.

Având în vedere modul identic de a acţiona a creat instanţei convingerea că inculpatul nu a dorit doar o informaţie relativă la preţ pe care o putea afla într-o modalitate legală fără a fi necesară emiterea unei facturi proformă ci era continuarea intenţiei infracţionale constând în a înşela diverşi parteneri de afaceri.

Urmare a efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului Z.M.C. s-a procedat la ridicarea telefonului mobil în care se afla introdusă cartela telefonică, despre care inculpatul Z.M.C. a afirmat ca îi aparţine şi că îl foloseşte de aproximativ 6-7 luni atât el, cât şi soţia, uneori.

Procedând la verificarea hărţii relaţionale întocmită în cauza privind listingurile numerelor de telefon folosite la înşelarea SC P.T.C. SRL, SC D.R. SA și SC L.P. SRL, societate comercială din Polonia, s-a constatat că numărul de telefon aparţinând inculpatului Z.M.C. apare ca fiind folosit la înşelarea SC P.T.C. SRL, fapt confirmat si de declaraţia inculpatului M.A.G.

Mai mult, din datele existente la dosar, conform procesului-verbal întocmit, s-a constatat că cartela conţinând numărul de telefon în cauză a fost introdusă în acelaşi aparat telefonic în care au fost introduse și cartelele telefonice, folosite la înşelarea SC L.P.L. SRL si SC D.R. SA, rezultând ca tot inculpatul Z.M.C. a folosit numerele de telefon.

În şedinţa publică din 04 octombrie 2012 Tribunalul a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.P.C. în reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie, având în vedere că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86¹ din O.U.G. nr. 195/2000 prin sentinţa penală nr. 352/2010 a Judecătoriei Alexandria săvârşind prezentele fapte în termenul de încercare.

Cu privire la apărarea formulată de inculpatul M. Pul, prin care a solicitat achitarea sa motivat de aceea că faptele nu sunt săvârşite de el Tribunalul a înlăturat-o, constatând că materialul probator analizat mai sus în raport de fiecare act material reţinut în sarcina sa a demonstrat faptul că acesta a avut reprezentarea faptelor sale şi alături de coinculpaţi a procedat la inducerea în eroare a mai multor societăţi comerciale creând aparenţa unor relaţii comerciale licite, în scopul reţinerii de foloase materiale, în acest sens folosind şi un înscris sub semnătură privată falsificat.

În drept

Faptele săvârşite de către inculpatul Z.M.C. constând în aceea că împreună cu coinculpaţii în perioada decembrie 2010 - februarie 2011, a indus în eroare prin acelaşi mod de operare mai multe societăţi comerciale creând aparenţa unor relaţii comerciale, în scopul obţinerii de foloase materiale, folosind în acest sens o serie de înscrisuri sub semnătură privată falsificate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 290 din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen.

Faptele săvârşite de către inculpatul U.D. constând în aceea că împreună cu coinculpaţii M. şi Z. în perioada decembrie 2010 - februarie 2011, a indus în eroare prin acelaşi mod de operare mai multe societăţi comerciale creând aparenţa unor relaţii comerciale, în scopul obţinerii de foloase materiale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele săvârşite de către inculpatul M.P.C. constând în aceea că împreună cu coinculpaţii în perioada decembrie 2010 - februarie 2011, a indus în eroare prin acelaşi mod de operare mai multe societăţi comerciale creând aparenţa unor relaţii comerciale, în scopul obţinerii de foloase materiale, folosind în acest sens un înscris sub semnătură privată falsificată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. ambele cu aplic.art. 33 lit. a) din C. pen.

Fapta săvârşită de către inculpatul M.A.G. constând în aceea că împreună cu coinculpaţii în perioada decembrie 2010 - februarie 2011, a încercat să inducă în eroare SC P.T.C. SRL creând aparenţa unor relaţii comerciale, în scopul obţinerii de foloase materiale, folosind în acest sens un înscris sub semnătură privată falsificat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. şi art. 290 din C. pen. ambele cu aplic.art. 33 lit. a) din C. pen.

Pentru faptele săvârşite inculpaţilor li s-a aplicat câte o pedeapsă (pentru fiecare infracţiune) la a căror stabilire şi individualizare s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., şi anume: dispoziţiile generale a C. pen. cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la forma continuată a infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (cu excepţia inculpatului M.) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru inculpatul Z., dispoziţiile părţii speciale a C. pen. care stabilesc limitele speciale pentru fiecare infracţiune dedusă judecăţii, precum şi împrejurările concrete în care faptele s-au derulat, numărul societăţilor înşelate (în fapte consumate sau în formă de tentativă), valoarea prejudiciului cauzat şi persoanele inculpaţilor.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului Z. M., Tribunalul a reţinut în sarcina acestuia săvârşirea a două infracţiuni, ambele în formă continuată, contribuţia majoră pe care a avut-o la săvârşirea faptelor, reţinându-se în egală măsură circumstanţe personale judiciare reglementate de dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., constând în vârsta inculpatului, pregătirea profesională, faptul că are o familie, dar nu s-a ignorat şi faptul că este cunoscut cu antecedente penale iar urmare concursului dintre circumstanţele atenuante şi circumstanţele agravante instanţa a aplicat o pedeapsă orientată peste minimul special stabilit în condiţiile art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., şi art. 80 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, respectiv dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. e) şi art. 80 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea de fals.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul U.D. instanţa a reţinut forma continuată a infracţiunii de înşelăciune, poziţia procesuală a acestuia care nu-i este favorabilă, faptul că acest inculpat este cercetat doar pentru trei acte materiale, dând eficienţă şi circumstanţelor atenuante judiciare reglementate de art. 74 alin. (2) C. pen. relative la vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, posibilităţile de reinserţie socială. Urmare concursului dintre circumstanţele atenuante şi circumstanţele agravante instanţa a aplicat o pedeapsă orientată uşor peste minimul special stabilit în condiţiile art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., şi art. 80 alin. (2) C. pen., făcând astfel diferenţa de tratament juridic cu coinculpatul Z. Tribunalul nu a primit apărarea acestui inculpat potrivit cu care se susţine că a recunoscut faptele aşa încât operează dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., în realitate instanţa constatând prin încheierea de şedinţă din 20 martie 2012 că inculpatul nu a dorit să beneficieze de această procedură nefiind de acord cu toate actele materiale reţinute în sarcina sa.

Relativ la inculpatul M.P., Tribunalul a constata la individualizarea judiciară a pedepselor că acesta este judecat pentru o infracţiune de înşelăciune în formă continuată şi o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă simplă, reţinându-se atât starea de recidivă postcondamnatorie cât şi circumstanţe atenuante judiciare redate de vârsta inculpatului, aspecte socio-familiale, posibilitatea acestuia de reinserţie socială. Urmare concursului dintre circumstanţele atenuante şi circumstanţele agravante instanţa i-a aplicat o pedeapsă orientată peste minimul special stabilit în condiţiile art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., şi art. 80 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, respectiv dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. e) şi art. 80 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea de fals, făcând astfel diferenţa de tratament juridic cu ceilalţi coinculpaţi şi marcând existenţa stării de recidivă.

Faţă de această stare de recidivă, Tribunalul în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală 352 din 21 octombrie 2010 a Judecătoriei Alexandria, revocare ce va opera în raport de ambele infracţiuni, pedeapsă pe care a cumulat-o aritmetic cu fiecare din cele două pedepse aplicate inculpatului prin prezenta sentinţă penală.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A.G., la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere faptul că acesta este judecat pentru o faptă de înşelăciune dar fără consecinţe deosebit de grave, în fază de tentativă şi o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă simplă, dând eficienţă şi în cazul acestui inculpat circumstanţelor atenuante judiciare marcate de dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., exemplificate de vârsta inculpatului, problemele socio-familiale, contribuţia mult mai mică la faptă, aşa încât cele două pedepse se vor situa sub minimul special de pedeapsă în condiţiile art. 76 alin. (1) lit. d) respectiv e) C. pen.

Totodată, în raport de ambele infracţiuni s-a anulat suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 406 din 24 februarie 2011 a Judecătoriei Ploieşti, pe care a contopit-o cu fiecare din cele două pedepse aplicate prin prezenta sentinţă penală.

Ca o observaţie s-a reţinut că în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat contrar susţinerilor apărării instanţa nu a putut reţine dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., prin încheierea din 20 martie 2012 constatând că declaraţia de recunoaştere făcută de inculpat nu se circumscrie acestor dispoziţii legale, stabilind la acel moment ca judecata să se facă conform procedurii de drept comun.

Totodată, s-a constatat că inculpaţii Z., M. şi M. au săvârşit câte două infracţiuni în concurs, motiv pentru care a dat eficienţă dispoziţiilor legale în materie, urmând să contopească pedepsele (în cazul lui M. după ce anterior au fost cumulate aritmetic ca urmare a revocării suspendării condiţionate iar în cazul lui M. după ce anterior au fost contopite cu o altă pedeapsă ca urmare a anulării suspendării condiţionate), şi inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea din cele aplicate.

Faţă de împrejurarea că inculpaţii Z., M. şi U. au săvârşit şi infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave pentru care este obligatorie aplicarea şi a unei pedepse complementare, instanţa a instituit în sarcina acestora câte o pedeapsă respectiv a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a b) şi c) C. pen., faţă de natura infracţiunilor într-un cuantum care să le eficientizeze, după executarea pedepsei principale.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii Z., U. şi M., faţă de cuantumul pedepsei rezultante şi de criteriile personale şi reale ce au stat la baza pronunţării unei soluţii de condamnare la o asemenea pedeapsă instanţa a apreciat că singura modalitate legală şi oportună de executare este aceea în regim de detenţie sens în care în baza art. 71 C. pen., va interzice inculpaţilor, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., faţă de criteriile analizate mai sus privind oportunitatea şi legalitatea unei soluţii de condamnare care a reflectat anume pedepse, participarea inculpaţilor, gradul lor de contribuţie - şi de aici gradul de pericol pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestora în libertate, - a menţinut stare de arest a acestora.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate celor trei inculpaţi perioada prevenţiei de la 10 august 2011 la zi.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.G., Tribunalul, sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei a constatat, prin trimitere la infracţiunea de înşelăciune comisă, în formă simplă rămasă în formă de tentativă şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă simplă, la cuantumul pedepsei rezultante aplicate, la contribuţia mult mai mică şi care a vizat un singur act material, dar şi prin raportare la circumstanţele personale ale inculpatului, că pedeapsa şi-ar putea atinge scopul în cazul acestui inculpat şi dacă executarea s-ar realiza în afara unui mediu privativ de libertate.

În consecinţă, în baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani stabilit in condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. a încredinţat supravegherea inculpatului M.A.G. Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a pus în vedere acestuia, ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, o data pe luna, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada prevenţiei de la 10 august 2011 la 20 martie 2012.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a constatat că prin faptele lor ilicite inculpaţii au produs unor societăţi comerciale constituite părţi civile daune materiale a căror întindere a fost precizată.

În consecinţă, Tribunalul a obligat inculpaţii, funcţie de participarea lor la fiecare act material, acolo unde este cazul în solidar cu părţile responsabile civilmente către părţile civile pe care le-au prejudiciat fiecare act material la care inculpaţii au participat.

Astfel, a obligat pe inculpatul Z.M.C., în solidar cu inculpatul U.D., acesta la rândul său în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.T. SRL şi în solidar cu inculpatul M.P.C., acesta la rândul său în solidar cu SC A.U.M. SRL, la plata către partea civilă SC L.P.L. SRL la plata sumei de 48.180 euro, reprezentând despăgubiri civile.

A obligat pe inculpatul U.D., acesta la rândul său în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.T. SRL în solidar cu inculpatul M.P.C., acesta la rândul său în solidar cu SC A.U.M. SRL, la plata către partea civilă SC V.T. SRL la plata sumei de 167.000 lei, reprezentând despăgubiri civile.

A lua act că părţile civile SC D.N. SRL (fosta SC D.R. SRL), SC T. SRL şi SC P.T.C. SRL) nu s-au constituit părţi civile în cauză.

S-a menţinut sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatului M.P. conform încheierii de şedinţă din 17 aprilie 2012 până la concurenţa sumelor de 48.180 euro şi 167.000 lei.

A dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului Z.M.C. până la concurenţa sumei de 48.180 euro şi ale inculpatului U.D. până la concurenţa sumelor de 48.180 euro şi 167.000 lei, măsură necesară pentru asigurarea conservării bunurilor şi crearea posibilităţii părţii prejudiciate să-şi recupereze creanţele.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate, respectiv a facturii proformă invoice din 25 februarie 2011, a facturii fiscale, aviz de însoţire a mărfii folosite de inculpatul M.A. la SC C.B. SA - Sucursala Unirii, factura din 18 februarie 2011 emisă de către SC D.T. SRL către SC D.R. SA, contractul de vânzare - cumpărare încheiat între SC F.Z.B. SA şi SC D.R. SA,buletinul de analiză, nota de comandă, factura proformă din 18 februarie 2011 şi comanda din 21 februarie 2011 a SC D.T. SRL.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul Z.M.C. la plata sumei de 3.400 lei, cheltuieli judiciare către stat iar pe inculpatul M.A.G. la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul U.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.T. SRL la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul M.P.C., în solidar cu SC A.U.M. SRL la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul pentru avocat oficiu desemnat inculpatului Z.M.C., în cuantum de 400 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva sentinţei au declarat apel cei 4 inculpaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Inculpatul U.D. a arătat, în esenţă, că a recunoscut fapta de înşelăciune în dauna părţii civile L., Polonia, că nu a cunoscut că partea civilă SC L.T. SRL a fost indusă în eroare de către inculpatul M.P.C. şi de H. D., solicitând în final reindividualizarea pedepselor aplicate.

În faţa instanţei de apel, inculpatul M.P.C., prin apărător, a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de fals, iar acelaşi inculpat, alături de inculpatul Z.M.C., au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor.

Inculpatul M.A.G. şi-a retras, în şedinţă publică, cererea de apel, astfel încât Curtea urmează să ia act de această împrejurare.

Prin Decizia penală nr. 358/A din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul M.A.G., pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A constatat că inculpatul a fost deţinut preventiv de la 10 august 2011 la 20 martie 2012.

A respins ca nefondate apelurile inculpaţilor Z.M.C., U.D. şi M.P.C. împotriva sentinţei penale nr. 841 din 4 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

A obligat pe inculpaţii Z.M.C. şi M.P.C. la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile avocaţilor din oficiu, în cuantum de câte 200 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

A obligat pe inculpatul U.D. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

A computat pentru inculpaţii Z.M.C., U.D. şi M.P.C. de la 10 august 2011 la zi.

A menţinut starea de arest a inculpaţilor.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că situaţia de fapt descrisă şi analizată în extensio de prima instanţă, prin raportare la întreg ansamblul probator al cauzei este corectă şi nu este contrazisă de nici un mijloc de probă, iar pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate.

Cu privire la latura civilă, în mod corect a dispus prima instanţă obligarea inculpatului Z.M.C., în solidar cu inculpatul U.D., acesta la rândul său în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.T. SRL şi în solidar cu inculpatul M.P.C., acesta la rândul său în solidar cu SC A.U.M. SRL, la plata către partea civilă SC L.P.L. SRL a sumei de 48.180 euro, prejudiciul fiind dovedit, iar în cauză fiind îndeplinite toate condiţiile pentru tragerea la răspundere civilă a inculpaţilor.

De asemenea, este justificată şi obligarea inculpatului U.D., acesta la rândul său în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.T. SRL în solidar cu inculpatul M.P.C., acesta la rândul său în solidar cu SC A.U.M. SRL, la plata către partea civilă SC V.T. SRL a sumei de 167.000 lei.

S-a apreciat că se impune în cauză şi menţinerea sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatului M.P. conform încheierii de şedinţă a primei instanţe din 17 aprilie 2012, până la concurenţa sumelor de 48.180 euro şi 167.000 lei, dar şi instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului Z.M.C. până la concurenţa sumei de 48.180 euro şi ale inculpatului U.D. până la concurenţa sumelor de 48.180 euro şi 167.000 lei. Măsurile asigurătorii sunt necesare pentru garantarea reparării pagubelor pricinuite de către inculpaţi.

De asemenea, s-a apreciat că se impune să fie desfiinţate înscrisurilor falsificate, folosite de către inculpaţi, respectiv a facturii proformă invoice din 25 februarie 2011, a facturii fiscale, aviz de însoţire a mărfii folosite de inculpatul M.A. la SC C.B. SA - Sucursala Unirii, factura din 18 februarie 2011 emisă de către SC D.T. SRL către SC D.R. SA, contractul de vânzare - cumpărare încheiat între SC F.Z.B. SA şi SC D.R. SA,buletinul de analiză, nota de comandă, factura proformă din 18 februarie 2011 şi comanda din 21 februarie 2011 a SC D.T. SRL.

Totodată, Curtea a luat act de retragerea apelului inculpatului M.A.G.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recursuri inculpaţii Z.M.C., U.D. şi M.P.C.

Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că la termenul din 1 martie 2013 inculpaţii Z.M.C. şi U.D. prezenţi în faţa instanţei personal şi asistaţi de apărători desemnaţi din oficiu au arătat că înţeleg să-şi retragă recursurile declarate împotriva Deciziei penale nr. 358/A din 22 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Aşa fiind, avându-se în vedere disp. art. 385⁴ alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat, în condiţiile arătate în textul de lege menţionat şi constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa recurenţilor în sensul retragerii recursurilor, valabil exprimată.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul M.P.C. împotriva aceleiaşi decizii penale, analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate prin prisma cazului de casare invocat (art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.), Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond care a analizat în mod complet şi judicios toate probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptelor este justă, în mod corect reţinându-se că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului M.P.C. pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune în formă continuată şi o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă simplă, fapte ce se circumscriu disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Faptele săvârşite de inculpatul M.P.C. constând în aceea că împreună cu ceilalţi coinculpaţi, în perioada decembrie 2010 - februarie 2011 a indus în eroare prin acelaşi mod de operare mai multe societăţi comerciale, creând aparenţa unor relaţii comerciale, în scopul obţinerii de foloase materiale, falsificând în acest sens un înscris sub semnătură privată, prin modalitatea acestora de comitere şi prin urmarea produsă (prin faptele comise inculpaţii M.P.C., U.D. şi Z.M.C. au creat consecinţe deosebit de grave, paguba însumată depăşind suma de 200.000 lei), sunt de o gravitate deosebită, Înalta Curte apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de fond a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi sub aspectul modalităţii de executare. Se constată că în mod corect prima instanţă a reţinut atât starea de recidivă postcondamnatorie cât şi circumstanţele atenuante judiciare-vârsta inculpatului,aspecte socio-familiale,posibilitatea acestuia de a se reintegra în societate. De asemenea la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-a avut în vedere şi atitudinea oscilantă a acestuia pe parcursul procesului penal întrucât iniţial acesta s-a apărat încercând să deplaseze răspunderea către H.D., pentru ca ulterior în faţa instanţei de apel, să recunoască numai săvârşirea faptei de la pct. 1 din rechizitoriu, arătând că a indus în eroare intenţionat societatea poloneză cu intenţia de a obţine sume de bani, însă din probele administrate în cauză rezultă implicarea inculpatului şi în săvârşirea faptelor de la pct. 2 şi 3 din rechizitoriu.

Înalta Curte constată că acestui inculpat în mod corect instanţa de fond i-a aplicat pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art 37 lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen. dar şi a pedepsei de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 290 C.pen. cu aplic.art. 74 alin. (2), art. 76alin. (1) lit. e), art. 37 lit. a) şi art. 80 alin. (2) C. pen. avându-se în vedere modalitatea continuată în care a acţionat inculpatul,cuantumul mare al prejudiciului produs,împrejurarea că acesta este recidivist şi nu a recunoscut decât săvârşirea unei fapte.

De asemenea în mod corect s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 352 din 21 octombrie 2010 a Judecătoriei Alexandria,cumularea acestora cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.

Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă principală aplicată inculpatului M.P.C., de 5 ani închisoare, prin cuantum şi modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei astfel cum acesta este reglementat de disp. art. 52 C.pen.

Întrucât în cauză nu sunt identificate alte împrejurări care să determine aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.P.C. durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 august 2011 la 26 aprilie 2013.

Va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii Z.M.C. şi U.D.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații Z.M.C. şi U.D. împotriva Deciziei penale nr. 358/A din 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.P.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 august 2011 la 26 aprilie 2013.

Obligă recurentul inculpat M.P.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi Z.M.C. şi U.D. la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1447/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 1276/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1447/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23)