ICCJ. Decizia nr. 1488/2013. Penal. Mandat european de arestare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1488/2013
Dosar nr. 114/35/2013
Şedinţa publică din 29 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 47/PI din 22 aprilie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 107 şi art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare nr. 9.B.219/2012/8 emis la data de 11 februarie 2013 de Judecătoria Raională Battonya, Ungaria, privind pe persoana solicitată G.M.A. şi s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare maghiare.
S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
S-a mai constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, prin ordonanţa de reţinere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 10 aprilie 2013, ora 15,20, în Dosarul nr. 1188 din 11 mai 2013, prin încheierea penală nr. 14/IP/2013 din 11 aprilie 2013 a Curţii de Apel Oradea şi s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea Salonta, judeţul Bihor pe o durată de 5 zile, începând cu data de 11 aprilie 2013 până în 15 aprilie 2013 inclusiv, cu excepţia datei de 15 aprilie 2013 când acesta trebuia să se prezinte la Curtea de Apel Oradea.
Prin încheierea penală nr. 15/IP/2013 din 15 aprilie 2013 a Curţii de Apel Oradea s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea Salonta, judeţul Bihor pe o durată de 7 zile, începând cu data de 16 aprilie 2013 până în 22 aprilie 2013 inclusiv, cu excepţia datei de 22 aprilie 2013 când acesta trebuia să se prezinte la Curtea de Apel Oradea.
În baza dispoziţiilor art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 zile, începând cu data de 22 aprilie 2013 până în 20 mai 2013 inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant, sens în care, conform prevederilor articolului 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, se va emite mandat de arestare, ce va fi pus în executare, potrivit dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Conform prevederilor articolului 152 C. proc. pen., administraţia locului de deţinere va primi şi reţine persoana solicitată la Arestul I.P.J. Bihor, pe o durată de 29 zile, până la predarea efectivă către autorităţile judiciare maghiare.
Conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a fixat termen pentru predare în 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că, prin sesizarea înregistrată la această instanţă la data de 11 aprilie 2013 sub nr. 1188 din 11 mai 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat de urgenţă soluţionarea cauzei, sens în care a înaintat procesul-verbal de identificare privind pe numitul G.M.A., mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Ungaria şi traducerea acestuia în limba română.
Persoana solicitată a fost identificată la data de 10 aprilie 2013 de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, fiindu-i asigurată şi traducerea din limba română în limba maghiară prin intermediul unui traducător autorizat de limba maghiară.
Examinând cererea formulată, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Pe numele persoanei solicitate G.M.A. s-a emis mandat european de arestare nr. x din 11 februarie 2013, de către autorităţile judiciare maghiare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, constând în aceea că, la data de 23 martie 2010, în jurul orelor 21,30, împreună cu o altă persoană neidentificată, folosind autovehiculul D. cu număr de înmatriculare x au intrat în perimetrul Fermei nr.52 din localitatea Pusztaottlaca, de unde au sustras un număr de 23 de purcei pe care i-au transportat în România pentru a-i vinde, cauzând un prejudiciu de aproximativ 201.250 HUF, faptă prevăzută de art. 316 din Codul penal maghiar şi de art. 208 - 209 lit. a), g), i) din C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate şi s-a asigurat că acestuia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare.
Potrivit prevederilor articolului 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la acelaşi articol alin. (1) şi (2) şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară maghiară.
Instanţa de fond a constatat că este competentă, potrivit art. 99 şi 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, să procedeze la executarea mandatului european de arestare, care conţine datele inserate în dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară emitentă a unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
Din economia alin. (2) al aceluiaşi text de lege, rezultă că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu art. 1 din Decizia cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, dar şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
S-a mai reţinut că, în temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât şi în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.
Astfel, din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosar, instanţa de fond a constatat că mandatul european de arestare îndeplineşte condiţiile de formă şi fond cerute de lege, iar faptele pentru care se solicită predarea se regăsesc la punctul 18 al art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată - şi, în consecinţă, nu se impune verificarea condiţiei dublei incriminări.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată G.M.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea solicitării parchetului de punere în executare a mandatului european de arestare, întrucât nu a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa.
Analizând cauza, sub aspectele criticii invocate precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară, prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Acest mandat se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce statornicit de dispoziţiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2007 şi trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004.
În conformitate cu dispoziţiile art. 86, 96, 97, 98 şi 99 din Legea nr. 302/2004, judecătorul român hotărăşte asupra arestării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil, dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, acesta neputându-se pronunţa cu privire la vinovăţia persoanei solicitate, la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu atingerea principiului referitor la recunoaşterea hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil.
Din examinarea actelor dosarului se constată că, împotriva persoanei solicitate G.M.A. a fost emis mandatul european de arestare nr. x la data de 11 februarie 2013 de către Judecătoria Raională Battonya, Ungaria, solicitându-se punerea în executare a acestuia faţă de persoana solicitată, arestarea persoanei solicitate în vederea predării şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare maghiare, motivat de faptul că aceasta este urmărită penal pentru comiterea pe teritoriul Ungariei a infracţiunilor de furt calificat, faptă prevăzută de art. 316 din Codul penal maghiar şi de art. 208 - 209 lit. a), g), i) din C. pen., iar acest mandat constituie o decizie judiciară emisă de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene - Ungaria, care are la bază un mandat de arestare emis în condiţiile legii din Ungaria.
Înalta Curte constată că, mandatul european de arestare emis de către autorităţile maghiare pe numele persoanei solicitate G.M.A. conţine toate informaţiile necesare, în cauză au fost respectate dispoziţiile legale privind executarea mandatului conform art. 96 şi 97 din Legea nr. 302/2004 şi nu există impedimente la executare, din cele prevăzute în art. 98 din Legea nr. 302/2004. De asemenea, s-a dispus punerea în executare a mandatului cu respectarea regulii specialităţii, în sensul că persoana predată nu va putea fi privată de libertate decât pentru fapte ce fac obiectul acestui mandat, iar măsura arestării persoanei solicitate a fost luată cu respectarea dispoziţiilor art. 101 şi 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, a drepturilor şi garanţiilor procesuale ale acestei persoane.
În raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a admis sesizarea formulată de către parchet, în temeiul art. 103 alin. (5), (6) şi (10) raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile maghiare pe numele persoanei solicitate G.M.A. şi predarea acestei persoane solicitate, către autorităţile judiciare maghiare.
Solicitarea recurentului persoană solicitată, de a fi lăsat în libertate, întrucât nu este vinovat de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, în mandatul european de arestare, nu poate fi primită de către înalta Curte, întrucât, în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european, instanţa naţională verifică îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă ale acestuia şi alege măsura preventivă, fără a se putea pronunţa asupra temeiniciei acuzaţiilor aduse persoanei solicitate.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 47/PI din 22 aprilie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 47/PI din 22 aprilie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul persoană solicitat la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1476/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1447/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
