ICCJ. Decizia nr. 1526/2013. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1526/2013

Dosar nr. 1756/93/2012

Şedinţa publică din 07 mai 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 28 din 23 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşită dee inculpatul M.M. din infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen., în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul părţilor civile, în sensul reţinerii agravantelor prev. de art. 175 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen.

În temeiul art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic, art. 99 alin. (3) C. pen., art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.M., domiciliat în com. Cernica, sat Tânganu, jud. Ilfov, la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi. ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; respectiv dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului M.M.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 04 mai 2012 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice în vederea introducerii; profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 112 lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 11,8 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.M. a cuţitului ce a fost ridicat în faza de urmărire penală, cuţit având următoarel|e caracteristici: mâner de culoare albă cu lungimea totală de 29,7 cm, lungimea lamei metalice de 15,5 cm, lăţimea lamei în partea mediană de 2,1 cm, grosimea lamei de 1,16 mm.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea şi plata, din fondul special al Ministerului Justiţiei către Baroul Ilfov, a sumei de 100 de lei, reprezentând onorariul parţial (vizează doar latura penală) cuvemt apărătorului din oficiu al inculpatului, av. Ş.C.

În baza art. 191 alin. (1), alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente M.F. şi M.F., la plata sumei de 8.550 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1313/P/2012 din data de 03 august 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov s-a reţinut, în esenţă că, în noaptea de 03/04 mai 2012, în jurul orelor 02⁰⁰-03⁰⁰, aflându-se în curtea imobilului situat în com. Cernica, sat Tânganu, jud. Ilfov, după ce a consumat băuturi alcoolice (bere şi vin) şi pe fondul existenţei unei relaţii de duşmănie legate de un conflict anterior (care s-a consumat acum 2 ani), inculpatul M.M. i-a aplicat victimei F.V. trei lovituri de cuţit cauzându-i trei plăgi înjunghiate (plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng anterior cu plagă înjunghiată penetrantă cardiacă, plagă jînjunghiată penetrantă abdominală cu mică plagă perforantă ansa jejunală, plagă înjunghiată axilo-branhială stânga cu secţionare muşchi biceps stâng), dintre acestea primele două plăgi penetrante fiind aplicate cu intensitate în zone anatomice vitale şi care au avut ca urmare imediată suprimarea vieţii acestuia.

Situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare a fost stabilită în faza de urmărire penală pe baza următoarelor mijloace de prpbă: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică (filele 18-55, vol. I); planşe fotografice - aspecte de la morga Spitalului „Sf. Pantelimon" (filele 56-72, vol. I) - conţinând imagini cadavru şi obiectele de vestimentaţie plus celelalte obiecte ale victimei; planşe fotografice privind autoturimsul, cu care a fost transportată victima la Spitalul „Sf. Pantelimon" (filele150-157, vol. I); planşe fotografice privind locul unde a fost găsit cuţitul inculpatului, la adresa numitului P.M. (filele 159-164, vol. I); concluzii provizorii emise de S.M.L. Ilfov (filele 15,16, vol. I); proces-verbal de ridicare a obiectelor de vestimentaţie şi a celorlate obiecte ale victimei (fila 17, vol. I); declaraţii martori oculari M.Ş. zis "F.", Z.L. zis "I.", S.C. zis "P." şi S.M.; declaraţii martori M.F.G., F.G., F.T., F.F., F.Ş.B.; .declaraţii martori, M.C., M.F., M.M., (filele 108-111, vol. I); declaraţii martor S.G. (filele 114-115, vol. I); raport de expertiză psihiatrică a inculpatului M.M. din 2012 întocmit de I.N.M.L. "Mina Minovici" (filele 226-228, vol. I);rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 iunie 2012 privind detectarea comportamentului simulat al numiţilor S.M. şi M.Ş. (filele 2-14, vol. II); raport de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică (filele 16-22, vol. II); listing apeluri telefonice primite de victimă pe nr. său de telefon X (filele 38-45, vol. II); proces-verbal de reconstituire la faţa locului, planşa foto şi declaraţii martori (filele 56-69, vol. II);raport de autopsie medico-legală din 2012 întocmit de S.M.L. Ilfov (filele 81-83, vol. II); raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 iunie 2012 privind detectarea comportamentului simulat al inc. M.M. (filele 88-94, vol. II); declaraţii inculpat M.M.

În cauză, prima instanţă a dispus efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov privind pe inculpatul Mrrcea M. (filele 80-84 Dosar nr. 1756/93/2012).

De asemenea, în vederea lămuririi antecedentelor penale privind pe inculpat, s-a dispus ataşarea fişei de cazier judiciar, (filele 72-73 Dosar nr. 1756/93/2012).

La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2012, inculpatul M.M. a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art. 320 C. proc. pen., declaraţia acestuia fiind ataşată la dosarul cauzei, (filele 152, 155-158 d dosarul instanţei de fond).

La acelaşi termen de judecată, instanţa a încuviinţat cererea inculpatului M.M., în sensul judecării conform procedurii simplificate (filele 155-158 dosarul instanţei de fond).

Tot la termenul din data de 19 octombrie 2012, instanţa a dispus disjungerea laturii civile a cauzei (filele 155-158 Dosar nr. 1756/93/2012).

Analizând materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 320 alin. (2), (4) C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut - în fapt şi în drept - următoarea situaţie:

În fapt, la data de 03 mai 2012, în jurul orelor 21⁰⁰-22⁰⁰, martorii M.Ş., Z.L., S.C., S.G., S.M. şi inculpatul M.M. au intrat în curtea imobilului situat în com. Cernica, sat Tânganu, jud. Ilfov, fiind invitaţi de M.Ş. pentru a consuma băuturi alcoolice, după ce în prealabil aceştia au stat de vorbă la poarta imobilului ^aparţinând lui M.Ş.

În acelaşi timp, în stradă la autoturismul de culoare albastră, aflată în posesia martorului Z.L. şi fiind la aproximativ jumătate de metru de poartă, era muzica dată la maxim, pentru a se auzi din interiorul curţii.

În acest context, martorii M.Ş., Z.L., S.C., S.G., S.M. şi inculpatul M.M. s-au aşezat la masa din plastic aflată în interiorul curţii. Ulterior acestui moment, martorii M.Ş. şi S.G. s-au dus la un alt magazin, de unde au cumpărat băuturi din care şi două sticle de vin, întrucât cel din curtea imobilului în com. Cernica, sat Tânganu, jud. Ilfov se închisese.

După ce au consumat băuturile, martorul S.G. s-a deplasat împreună cu inculpatul M.M. la acelaşi magazin de unde au mai cumpărat băuturi, printre care şi două sticle de vin.

Cam la aproximativ 1 m-1,50 m de masa unde se aflau era un singur bec aprins la fereastra casei aparţinând martorului M.Ş.

În jurul orelor 01⁰⁰-01³⁰, în curtea imobilului au venit martorii F.G., unchiul victimei şi F.Ş.B., fratele victimei, care s-au aşezat şi ei la masă, după care la aproximativ 10 minute, a sosit şi victima F.V., care a salutat pe toţi cei prezenţi, fără strângere de mână.

În continuare, martorii F.G. şi S.G. au plecat

Împreună pentru a mai cumpăra băutură, iar martorul F.Ş.B. a plecat acasă să ducă maşina lui F.G.

În aceste condiţii, victima F.V. a rămas la masa respectivă, pe un scaun din plastic, fiind poziţionată cu spatele la poarta de acces în curte, având în stânga sa pe martorul M.Ş., neaflându-se nicio persoană în imediata sa apropiere, în partea dreaptă, unde se afla o băncuţă din lemn, iar lângă martorul M.Ş. în partea stângă a acestuia se ; afla inculpatul M.M. şi după acesta, ceilalţi martori oculari, în următoarea ordine: S.M. (în partea stângă a inculpatului), S.C. şi Z.L.

La un moment dat, inculpatul M.M. s-a ridicat de pe scaun şi a ieşit pe poartă, însă la scurt timp, după câteva minute, inculpatul a revenit, s-a apropiat pe la spatele victimei poziţionată pe scaun, punând mâna dreaptă pe gâtul acesteia, a întrebat-o "tu eşti V." şi imediat a lovit-o cu cuţitul din mâna stânga în zona inimii. După prima lovitură de cuţit, victima F.V. a încercat să se ridice, însă inculpatul i-a mai aplicat !două lovituri de cuţit, respectiv una în zona braţului stâng şi alta în abdomen.

În continuare, martorul M.Ş. a intervenit despărţindu-l pe inculpat de victimă, martorul dându-i brânci lui F.V. care a căzut peste masă pe dreapta lângă geam, la colţul casei.

În acelaşi timp inculpatul M.M. a părăsit locul faptei, având cuţitul asupra lui şi s-a deplasat la bunicul său. Acesta din urmă a luat cuţitul şi l-a înfipt într-un pom, în curtea lui P.M.

Între timp, martorul M.Ş. a aruncat cu apă pe V., a luat o pătură din, ca să-şi împreună „cu martorii, Ş.C. şi Z.L. l-au introdus pe F.V. în autoturismul de culoare albastră, folosit de Z.L.

Martorii Ş.C. şi Z.L. au plecat cu victima la spital.

Prin raportul de autopsie medico-legală din 2012 întocmit de D.S.P. Ilfov, S.C.J.U. Ilfov, S.M.L. s-a concluzionat că moartea lui F.V. a fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei mixte (interne-hemotorox stâng, hemoperitoneu şi externe) consecutivă unor multiple plăgi înjunghiate (plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng anterior cu plângă înjunghiată penetrantă cardiacă, plagă înjunghiată penetrantă abdominală cu mică plagă perforantă ansă jejunală, plagă înjunghiată axilo-brahială stânga cu secţionare muşchi biceps stâng) produse printr-un politraumatism. De asemenea, s-a mai menţionat că leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin loviri repetate cu corp tăietor-înţepător (posibil tip cuţit sau similar) şi sunt în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul. La autopsie s-au mai constatat şi alte leziuni traumatice: placard excoriat maleolar extern dreapta care s-a putut produce prin lovire cu sau de corp dur în acelaşi context traumatic; placarde excoriate infrarotulian dreapta şi gamba dreaptă antero-lateral 1/3 superioară care s-au putut produce cel mai probabil prin lovire de corp dur cu câteva zile anterior decesului, nu au intervenit în producerea decesului şi în caz de supravieţuire nu ar fi necesitat îngrijire medicală. Totodată, s-a mai arătat că sângele recoltat de la cadavru conţine 1,45 g alcool, iar urina conţine 1,80 g alcool (din 19 iunie 2012 al Laboratorului de Toxicologie al I.N.M.L. Bucureşti), sângele aparţine grupei sanguine A (din 22 mai 2012 al Laboratorului de Serologie al I.N.M.L. Bucureşti); moartea poate data din 04 mai 2012.

Instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt a fost stabilită din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal din data de 04 mai 2012 întocmit de lucrătorii de poliţie din cadrul D.G.P.M.B., Poliţia sector 2, secţia 9 Poliţie; concluzii provizorii din 2012 emise de către S.C.J. de Urgenţă Ilfov, D.S.P. a jud. Ilfov; concluzii provizorii privind autopsia; procesul-verbal din data de 04 mai 2012, cu privire la bunurile victimei; proces-verbal de cercetare la faţa locului din data de 04 mai 2012, unde sunt menţionate aspecte precum, descrierea locului faptei, a locului unde se afla cuţitul, caracteristicile cuţitului, constatările efectuate de către medicul legist cu privire la cadavru, precum şi ceea ce s-a identificat în autoturismul; planşa fotografică cuprinzând aspectele fixate la data de 04 mai 2012 în curtea numitului M.Ş. situată în com. Cernica, sat Tânganu, jud. Ilfov; planşa fotografică cuprinzând aspectele fixate la 04 mai 2012 la morga S.C.U. „Sf Pantelimon"; declaraţiile martorilor oculari Z.L., S.M., S.C., M.Ş.; declaraţiile inculpatului M.M.; proces-verbâl de consemnare a declaraţiei inculpatului; declaraţiile martorilor F.G., S.G., M.M.; procesul-verbal de consemnare a declaraţiei dată de F.Ş.B.; copia de pe certificatul de deces privind pe F.V.; planşă fotografică cuprinzând aspectele fixate la data de 04 mai 2012 la sediul Poliţiei oraşului Pantelimon ce ilustrează pe numitul M.M.; planşă fotografică cuprinzând aspectele fixate la data de 04 mai 2012 la autoturismul aflat în curtea locuinţei numitului Z.L., situată în com. Cernica, sat Tânganu, jud. Ilfov, autoturism cu care care a fost transportata victima F.V. la S.C.U. Sfântul Pantelimon Bucureşti în noaptea de 03/04 mai 2012; planşă fotografică cuprinzând aspectele fixate la 04 mai 2012 la locuinţa numitului P.M. din com. Cernica, sat Tânganu, jud. Ilfov; planşa fotografică cuprinzând aspectele de la autopsia efectuată la data de 04 mai 2012 la S.M.L. Ilfov, cadavrului numitului F.V.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 2012 efectuată de F.N.M.L. Mina Minovici; raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 iulie 2012 întocmită de I.G.P.R., I.N.C.S.E.C.; planşă fotografică ce cuprind urmele papilare relevate şi ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată la data de 04 mai 2012 în curtea numitului M.Ş. situată în com. Cernica, sat Tânganu, jud. Ilfov; procesul-verbal din data ele 11 iulie 2012 privind reconstituirea omorului din data de 03/04 mai 2012, victimă fiind F.V.; planşă fotografică cuprinzând aspectele fixate cu ocaziaj reconstituirii efectuată la data de 11 iulie 2012 cu numitul M.M.; raport de autopsie medico-legală din 2012 întocmit de D.S.P. Ilfov, S.C.J.U. Ilfov, S.M.L. raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 iulie 2012; întocmită de I.G.P.R., D.G.P. a mun. Bucureşti (vol. I, II Dosar urmărire penală nr. 1313/P/2012).

În ce priveşte momentul săvârşirii faptei de către inculpatul M.M., instanţa de fond a apreciat că declaraţiile martorilor oculari se coroborează şi toţi cei patru martori prezenţi la faţa locului au descris comiterea faptei în modalităţi similare.

Astfel, din procesul-verbal de consemnare a declaraţiei martorului M.Ş. - rudă cu inculpatul, s-a reţinut că acesta a arătat că, la un moment dat M.M. s-a ridicat de pe scaun şi a ieşit pe poartă, crezând că a plecat acasă, însă după aproximativ 7-8 minute a revenit şi s-a dus direct la V., apropiindu-se cu cuţitul către el, l-a întrebat "tu eşti V." şi imediat l-a lovit cu cuţitul pe care îl avea în mâna dreaptă de 2-3 ori. Acelaşi martor a mai susţinut că, în momentul în care a văzut sânge pe V. i-a băgat mâna în piept lui M. şi l.V. pentru a nu mai da cu cuţitul în el şi atunci l-a împins pe masă pentru a nu fi lovit, şi acesta a alunecat de pe masă într-o parte şi a ajuns în colţul casei între Z.L. şi S. zis P. (filele 86-89 vol. I d.u.p.).

De asemenea, din declaraţia olografă a martorului Z.L., văr primar cu inculpatul, s-a reţinut că inculpatul M.M. la un moment dat s-a ridicat de la masă, a ieşit din curte în stradă după care s-a reîntors în curte, a venit în spatele lui V. şi l-a întrebat pe acesta "tu eşti V.", moment în care a vrut să se ridice, iar atunci M.M. l-a lovit pe V. cu un cuţit pe care îl avea în mâna stângă în zona pieptului. Martorul a mai susţinut că, în acel moment nea F. l-a luat şi l-a împins pe V., după care l-a împins pe M. afară din curte (filele 79-81 vol.I d.u.p.).

Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, martorul S.M. a declarat în esenţă că M.M. la un moment dat s-a ridicat de la masă, a ieşit din curte şi s-a întors după circa 7 minute, a intrat în curte şi fără să spună ceva a mers direct la F.V. şi l-a înjunghiat în partea stângă de patru ori şi după aceasta M.M. a ieşit din curte îmbrâncit de M.Ş., iar F.V. a căzut cu masa la pământ, după peretele casei (filele 106-107 vol. I d.u.p.).

Totodată, martorul S.C., văr de gradul II cu inculpatul, a arătat în esenţă că M.M., fără a spune unde se duce, a plecat, iar după cinci minute l-a văzut pe M.M. că a intrat pe poartă şi s-a repezit direct la F.V. şi l-a întrebat "tu eşti V. al lui P.", moment în care cu mâna stângă l-a lovit de mai multe ori în partea stângă în zona pieptului şi a braţului. Martorul a mai învederat că M.Ş. a sărit şi l-a împins pe M., iar V. încercând să se ridice de pe scaun a căzut pe masă, iar M.M. a spus "păi da" (filele 82-85 vol. I d.u.p.).

Ulterior, fiind reaudiat în faza de urmărire penală, martorul S.C. a mai precizat că, la doi paşi de poartă intrase cu paşi repezi M.M. puţin râzând, a auzit puţin ce a zis "tu eşti V. al lui M." şi fiind semiîntuneric, nu a văzut cuţitul şi că a gesticulat spre el în semn că i-ar da cu ceva. De asemenea, a mai susţinut că s-a ridicat M.Ş. şi i-a făcut vânt lui M. şi lui V. i-a dat un brânci şi a căzut peste masă, în dreapta, lângă geam, lângă bancă, la colţul casei, având ochii daţi pe spate (filele 65-67 vol. II d.u.p.).

Instanţa de fond a apreciat că relevant sub aspectul existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatului este şi procesul-verbal din data de 11 iulie 2012, privind reconstituirea omorului din data de 03/04 mai 2012, victimă fiind F.V., precum şi planşa fotografică, cuprinzând aspectele fixate cu ocazia reconstituirii efectuată la data de 11 iulie 2012 cu numitul M.M. în calitate de autor, în curtea imobilului, în com. Cernica, sat Tânganu, jud. Ilfov, (filele 56-57, 59-64 vol. II d.u.p.).;

De asemenea, în privinţa numărului loviturilor aplicate, s-a considerat că. sunt edificatoare menţiunile din raportul de autopsie medico-legală din 2012 întocmit de D.S.P. Ilfov, S.C.J.U. Ilfov, S.M.L., (filele 81-83 vol. II d.u.p.).

În ce priveşte cuţitul folosit la săvârşirea faptei s-a observat că prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 iulie 2012 întocmit de I.G.P.R., I.N.C., (Serviciul Expertize Criminalistice, s-a concluzionat că: tricoul cu mânecă: scurtă de culoare gri prezintă urme de sânge uman; tricoul cu mânecă scurtă de culoare gri prezintă 4 secţionări ale materialului textil; secţionările descrise şi ilustrate în cap. IV. 1 pct. a) au fost probabil create cu un instrument tăietor cu două părţi active de tip foarfece, iar secţionările descrise şi ilustrate în cap. IV. 1 pct. b) şi c) şi notate cu 1 şi 2 au fost create cu un instrument tăietor-înţepător, probabil cuţit; secţionarea notată cu 1 a fost probabil creată prin acţiunea unui instrument tăietor-înţepător de tip cuţit a cărui lamă tăietoare are lăţimea în orice punct de 1,9 cm; cuţitul pus la dispoziţie este un instrument tăietor-înţepător şi are lăţimea lamei tăietoare de 1,9 cm la o distanţă de 4; cm de vârf; pe baza examinării obiectului de îmbrăcăminte pus la dispoziţie nu se poate stabili adâncimea de penetrare a instrumentului tăietor-înţepător, s-a concluzionat că lama cuţitului ar fi putut produce secţionarea în condiţiile unei penetrări incomplete; cuţitul pus la dispoziţie e instrument tăietor-înţepător şi are lăţimea lamei în partea mediană de aproximativ 2,1 cm; având în vedere modul dinamic de creare a secţionării, s-a concluzionat că aceasta putea fi creată cu lama tăietoare a cuţitului în condiţiile penetrării complete urmată de mişcarea lamei cuţitului şi/sau a materialului textil, (filele 16-22 vol. II d.u.p.).

În continuare, instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsură în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.;

În acest sens instanţa de fond a reţinut că în declaraţiile succesive date în faţa procurorului, inculpatul M.M. a relatat modalitatea de săvârşire a faptei, pe care a recunoscut-o.

Astfel, s-a observat că din procesul-verbal de consemnare a declaraţiei orale a inculpatului, reiese în esenţă că victima purta un cuţit la brâu aşa cum purta şi el, că în momentul premergător săvârşirii faptei şi-a amintit de incidentul de acum 2 ani, astfel că de frică a ieşit la poartă, a stat niciun minut la poartă, după care a scos cuţitul de la brâu şi ţinându-l în mâna stângă, s-a dus direct spre V. şi i-a aplicat 3-4 lovituri în zona abdomenului, după prima lovitură victima ridicându-se în picioare, astfel că i-a mai dat câteva lovituri, victima căzând (filele 97-100, vol. I d.u.p.).

În acelaşi sens, s-a reţinut că cu ocazia audierii sale în data de 16 mai 2012, inculpatul a precizat că i s-a părut că victima se uita urât la el şi că se uita la cuţitul pe care-1 avea la el, a ieşit până la poartă, văzând că victima a întors capul după el. Inculpatul a mai precizat că în momentul când a revenit în curte s-a îndreptat direct cu cuţitul către victima, înţepând-o cu mai multe lovituri, iar după ce a lovit-o cu cuţitul a văzut că victima a vrut să se ridice. Inculpatul a motivat că hotărârea de a-l înjunghia cu cuţitul i-a venit pe moment (filele 137-138 vol. I d.u.p.).

De asemenea, s-a observat că în declaraţia din data de 17 iulie 2012, inculpatul a arătat că a văzut că victima se uita urât la el, şi-a adus aminte din trecut că i-a dat cu toporişca, a văzut că are cuţit la el, s-a sculat de pe scaun şi a ieşit la poartă, a stat în afara porţii un minut-două şi când se afla în afara porţii a scos cuţitul şi l-a ţinut în mâna stângă cu lama în faţă, a intrat în curte, i-a pus mâna dreaptă pe ceafă, nu i-a spus nimic şi i-a dat vreo patru lovituri de cuţit, după prima lovitură în zona inimii s-a ridicat în picioare şi a ridicat mâna stângă în sus şi l-a lovit şi în mâna stângă şi de trei ori în zona abdomenului (filele 71-73 vol. II d.u.p.).

S-a mai reţinut că prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată de I.N.M.L. Mina Minovici, s-a concluzionat că numitul M.M. are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat (la data de 03/04 mai 2012) (filele 226-228 vol. I d.u.p.).

În plus, s-a considerat că prezintă relevanţă şi faptul că prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 iulie 2012 întocmit de I.G.P.R., D.G.P. a mun. Bucureşti, s-a concluzionat că răspunsurile numitului M.M. la întrebările relevante ale cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat, (filele 88-90 vol. II d.u.p.).

De asemenea, referitor la martorii S.M. şi M.Ş., s-a reţinut că prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 iunie 2012 întocmit de I.G.P.R., D.G.P. a mun. Bucureşti, s-a concluzionat că răspunsurile numitului M.Ş. la întrebările relevante ale cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat, precum şi că răspunsurile numitului S.M. la întrebările relevante ale cauzei, nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat, (filele 2-5 vol. II d.u.p.).

La termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2012, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei diri infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99¹ alin. (3) C. pen., în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), (4) art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen.

Prima instanţă a apreciat că, faţă de împrejurările de fapt ale cauzei şi în raport cu prevederile art. 152 lit. c) C. pen., se justifică a se reţine varianta calificată a omorului, în public.

În acest sens, judecătorul fondului a avut în vedere că, potrivit textului de lege, art. 152 lit. c) C. pen., fapta se consideră săvârşita în public atunci când a fost comisă în loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sap mai multe persoane.

Or, la momentul săvârşirii faptei de către inculpatul M.M., în curtea imobilului unde s-a petrecut fapta au fost prezenţi 4 martori (M.Ş., Z.L., S.C., şi S.M.), ce au văzut momentul în care inculpatul a lovit victima fiind îndeplinită cerinţa acestui text de lege prev. de art. 152 lit. c) C. pen.

De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă şi faţă de modalitatea în care a acţionat rezultă că acesta a avut intenţia ca fapta comisă să fie văzută sau auzită, adică a urmărit producerea acestui rezultat.

Instanţa fondului a apreciat ca nefondate concluziile formulate de apărătorul inculpatului, în sensul că ar fi fost vorba de o reuniune de familie şi nu s-ar putea reţine art. 152 C. pen.

Cu privire la acest aspect, s-a apreciat că prin adunare sau reuniune se înţelege întrunirea unui grup de persoane sau a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes comun, general şi de a hotărî ceva. Prin urmare şi reuniunile de familie ar trebui să vizeze întrunirea pentru un scop anume.

Or, în cauza de faţă, din împrejurările de fapt, aşa cum rezultă din coroborarea mijloacelor de probă, s-a apreciat că nu se poate vorbi de o reuniune de familie, întrucât iniţial martorii şi inculpatul s-au întâlnit ad-hoc în faţa porţii lui M.Ş., după care au intrat în curtea acestuia din urmă pentru a consuma băuturi alcoolice şi la un moment dat şi-a făcut apariţia victima. Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine nici existenţa unei reuniuni de familie şi nici existenţa unei adunări sau reuniuni de mai multe persoane, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 152 alin. (1) lit. d) C. pen.

Pe de altă parte s-a precizat că din declaraţia data de martorul S.M. (filele 106-107 vol. I d.u.p.) nu rezultă că acesta ar fi rudă cu inculpatul, iar simpla susţinere a inculpatului, într-una din declaraţiile date la urmărirea penală, că acest martor i-ar fi rudă, nu a putut fi avută în vedere( filele 71-73 vol. II d.u.p.).

În ce priveşte schimbarea de încadrare juridica a faptei formulată de apărătorul părţilor civile, instanţa de fond a apreciat că, în cazul agravantei prev. de art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., premeditarea presupune scurgerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii infracţionale şi până la momentul efectiv al transpunerii ei în practică, interval de timp în care autorul reflectează asupra modalităţii de comitere a faptei şi pregăteşte săvârşirea acesteia şi dă dovadă de o atitudine calmă.

Or,. în.cazuLdefaţă, instanţa de fond a apreciat că în raport împrejurările de fapt ale cauzei, astfel cum reies din mijloacele de probă din faza de urmărire penală, nu sunt întrunite condiţiile premeditării, în esenţă rezultând că inculpatul a luat rezoluţia infracţională într-o perioadă foarte scurtă de timp, că purta în mod obişnuit cuţit la el, hotărârea de a ucide victima fiind luată în mod spontan.

S-a mai reţinut că martorul Z.L. a susţinut că-l observase pe M.M. agitat şi băut după ce îl văzuse pe V. (filele 79-81 vol. I d.u.p.).

Referitor la forma agravată prev. de art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra, instanţa de fond a apreciat-o ca nefiind incidenţă în cauză, întrucât în raport cu gradul de alcoolemie pe care-l prezenta victima nu se poate reţine că aceasta era într-o stare de beţie completă sau într-o stare avansată de ebrietate şi astfel nu s-ar fi putut apăra.

Pe de altă parte, s-a reţinut că din declaraţiile inculpatului şi ale martorilor oculari reiese că victima ar fi încercat să se ridice în momentul agresiunii.

Totodată, instanţa de fond a apreciat că nu trebuie însă ca starea de neputinţă de a se apăra să fie provocată chiar de inculpat, deoarece în acest caz acţiunea de aducere a victimei în neputinţă de a se apăra se subsumează acţiunii de ucidere a victimei fiind absorbită în conţinutul acesteia.

În concluzie, instanţa de fond a stabilit că, în raport cu situaţia de fapt reţinută, în drept, fapta inculpatului M.M. - care în noaptea de 03/04 mai 2012, înjurai orelor 02⁰⁰-03⁰⁰, aflându-se în curtea imobilului situat în com. Cernica, sat Tânganu, jud. Ilfov, după ce a consumat băuturi alcoolice (bere şi vin) şi pe fondul preexistentei unei relaţii de duşmănie legate de un conflict anterior (care se consumase în urmă cu aproximativ 2 ani), în prezenţa a 4 martori oculari, i-a aplicat victimei F.V. trei lovituri de cuţit, cauzându-i trei plăgi înjunghiate (plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng anterior cu plagă înjunghiată penetrantă cardiacă, plagă înjunghiată penetrantă abdominală cu mică plagă perforantă ansa jejunală, plagă înjunghiată axilo-brahială stânga cu secţionare muşchi biceps stâng), dintre acestea primele două plăgi penetrante fiind aplicate cu intensitate în zone anatomice vitale şi care au avut ca urmare imediată suprimarea vieţii acestuia - întruneşte elementele constitutive ale infiracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Întrucât la data săvârşirii faptei inculpatul nu avea împlinită vârsta de 18 ani, s-a reţinut ca fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 99 alin. (3) C. pen.

Instanţa de fond a apreciat că inculpatul a acţioiiat cu intenţie directă potrivit art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind totodată producerea acestuia, respectiv suprimarea vieţii victimei. In acest sens, s-a apreciat ca relevant faptul că inculpatul a v.enit înarmat cu cuţitul în mâna stângă, şi, prin spatele victimei, fără o prealabilă avertizare, a înjunghiat-o în repetate rânduri, cu forţă, în zone anatomice vitale, decesul victimei producându-se într-un timp foarte scurt.

Faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 345 C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că fapta există, constitjiie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpatul M.M., astfel că a dispus condamnarea acestuia.

Având în vedere că inculpatul M.M. era minor la data săvârşirii infracţiunii, instanţa a analizat mai întâi dispoziţiile art. 100 alin. (1) C. pen., care prevăd că, în bituaţia minorului care răspunde penal, la alegerea sancţiunii se ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de alte elementele de natură să caracterizeze persoana minorului.

Or, raportat la gradul ridicat de pericol social al infracţiunii comise de inculpatul M.M. şi ţinând seama şi de menţiunile cuprinse în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe jlângă Tribunalul Ilfov (filele 80-84 Dosar nr. 1756/93/2012, unde la pct. V - Perspectivele de reintegrare în societate - se arată în esenţă că, inculpatul are un nivel educaţional redus şi nu are o calificare profesională, dar şi că inculpatul beneficiază de susţinere din partea familiei, având o relaţie de concubinaj şi un fiu), judecătorul fondului a apreciat că pentru îndreptarea inculpatului M.M., se impune a se aplica acestuia pentru infracţiunea comisă o pedeapsă.

Constatându-se că la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2012, inculpatul M.M. a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate (filele 152, 155-158 Dosar nr. 1756/93/2012), la individualizarea cuantumului pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere cauza legală de reducere a limitelor de pedeapsă, prevăzută de dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., conform căreia limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu o treime în cazul pedepsei închisorii.

De asemenea, la stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracţiunea comisă, judecătorul fondului a avut în vedere dispoziţiile art. 109 C. pen., precum şi dispoziţiile art. 72 alin. (1) C. pen., privind criteriile generale de individualizare, respectiv natura şi limitele de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea comisă de inculpat, gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă, urmarea produsă, circumstanţele personale ale inculpatului.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul M.M. a comis o infracţiune contra vieţii persoanei; limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator cu luarea în considerare a vârstei la data comiterii faptei (inculpat minor) şi cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. sunt cuprinse între 5 ani 8 ani şi 4 luni săvârşite, care rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptei - prin aplicarea, în zone vitale, a mai multor lovituri cu un cuţit, cuţit pe care inculpatul îl purta asupra sa, îndrăzneala infracţională relevată de împrejurarea că a acţionat în prezenţa a 4 martori aflaţi la faţa locului; săvârşirea faptei cu intenţie directă; motivaţia infracţională (pe fondul unei relaţii de duşmănie legate de un conflict anterior); urmarea produsă (moartea victimei); inculpatul se afla sub influenţa consumului de alcool; caracterul ireparabil al prejudiciului; comportamentul inculpatului după comiterea faptei, care, deşi s-a predat şi a recunoscut fapta, a încercat iniţial să se sustragă răspunderii, părăsind locul faptei.

În privinţa circumstanţelor personale ale inculpatului M.M., instanţa fondului a reţinut că, deşi tânăr (în prezent, având 18 ani) şi fără antecedente penale (fişa de cazier judiciar - filele 72-73 Dosar nr. 1756/93/2012), totuşi, inculpatul M.M. are un grad de instrucţie redus, nu are o calificare profesională, are un copil minor, astfel cum rezultă din menţiunile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov (filele 80-84 Dosar nr. 1756/93/2012).

Relevant în cauză a fost considerat a fi şi raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 2012 efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici de unde rezultă în esenţă că inculpatul prezintă "intelect inferior, afectiv instabil, labilitate emoţională", având diagnosticul de "tulburare de conduită de tip socializat şi păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale", (filele 226-228 vol. I d.u.p.).

Având în vedere circumstanţele reale de săvârşire a faptei, pericolul social sporit al faptei comise, natura relaţiilor sociale încălcate (relaţii ce ocrotesc viaţa persoanei), urmarea produsă, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, judecătorul fondului a apreciat că nu se justifică a se reţine circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului.

Faţă de considerentele prezentate, în temeiul art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic, art. 99 alin. (3) C. pen., art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

Instanţa de fond a apreciat că se impune ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoarea, stabilită mai sus, în regim ;de detenţie, funcţiile pedepsei - preventivă, educativă, dar şi coercitivă - prevăzute de art. 52 C. pen., putând fi atinse numai prin privarea de libertate ja inculpatului M.M.

Deşi în cazul infracţiunii de omor calificat dispoziţiile legale prevăd în mod obligatoriu aplicarea pedepsei complementare, totuşi, instanţa de fond a avut în vedere faptul că inculpatul M.M. era minor la data săvârşirii faptei, iar în aceste condiţii "se aplica prevederile" legale privind minoritatea, respectiv cele prev. de art. 109 alin. (3) C. pen. conform căruia pedepsele complementare nu se aplică minorului.

În ce priveşte aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, s-a precizat că aceasta trebuie realizată atât fn baza art. 71 C. pen. şi aft.64 C. pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei C.E.D.O., (cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), conform căreia instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedepsele accesorii prevj. de art. 64 C. pen.

În prezenta cauză, instanţa a reţinut că natura şi! gravitatea infracţiunii săvârşite, cât şi menţiunile referatului mtocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - activităţi ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii - motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei. Faţă de aceste dispoziţii şi analizând circumstanţele concrete ale prezentei cauze, instanţa de fond a apreciat că în speţă nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispoziţiile art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Drept urmare, în baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului M.M. ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. l)ş C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publibe; respectiv dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

De asememenea, s-a mai reţinut că, la data soluţionării cauzei, inculpatul M.M. avea 18 ani, iar conform art. 160^e alin. (2) C. proc. pen., la stabilirea dispoziţiilor aplicabile cu privire la măsura arestării preventive se are în vedere vârsta inculpatului de la data la care se dispune asupra menţinerii măsurii preventive, astfel că apar incidente dispoziţiile art. 160^b alin. (1) C. proc. pen. ce prevăd ca în cursul judecăţii, instanţa să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privare de libertate, instanţa dispune, menţinerea arestării preventive.

Faţă de cele expuse mai sus cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, executarea pedepsei aplicate în regim de detenţie şi vis-a-vis de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului M.M., s-a considerat că acesta poate în continuare un sentiment de insecuritate în rândul comunităţii locale, astfel că temeiul prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ce a stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul M.M., nu s-a modificat şi nici nu a fost infirmat prin probatoriul existent în prezent la dosar.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului M.M..

In ceea ce priveşte perioada de prevenţie, s-a reţinut că prin ordonanţa de reţinere din data de 04 mai 2012 întocmită de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. 1313/P/2012 s-a dispus reţinerea inculpatului M.M. pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de 04 mai 2012, ora 19⁰⁰ până la 05 mai 2012, ora 19⁰⁰ (fila 12 d.u.p.) şi apoi a fost arestat preventiv în perioada 04 mai 2012 şi până la zi, perioadă ce a fost dedusă conform art. 88 C. pen. din pedeapsa aplicată în cauză.

În continuare, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, S.N.D.G.J. conţine profile genetice, date cu caracter personal şi date despre caz, corespunzătoare următoarelor categorii: a) suspecţi - persoanele despre care există date şi informaţii că ar putea fi autori, instigatori sau complici ai infracţiunilor cuprinse în anexă; b) persoane condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor cuprinse în anexă; c) urme biologice prelevate cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului; d) cadavre cu identitate necunoscută, persoane dispărute ori persoane decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracţiunilor de omor sau a actelor de terorism.

În ceea ce priveşte prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, s-a reţinut că art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 prevede în mod expres că prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexă (printre care se află şi infracţiunea de „omor") este dispusă de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare.

Având în vedere că s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare efectivă, instanţa a dispus, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J..

Reţinându-se că în declaraţia dată în faza de urmărire penală, inculpatul M.M. a arătat că poartă întotdeauna la el cuţitul leu mâner alb cu lama puţin coroiată în sus (filele 97-100 vol. I d.u.p.), iar din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 04 mai 2012, a rezultat bă a fost ridicat cuţitul ce era înfipt în copacul din curtea locuinţei numitului P.M. situată în com. Cernica, sat Tânganu, jud. Ilfov (filele 18-20 vol. I d.u.p.) şi ţinând totodată seama de dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., în sensul că sunt supuse confiscării speciale, bunurile care au fost folosite, "în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului, instanţa de fond a dispus, în baza art. 112 lit. f) C. pen. raportat la art. 118 lit. b) C. pen., confiscarea de la inculpatul M.M. a cuţitului ce a fost ridicat în faza de urmărire penală, cuţit având următoarele caracteristici: mâner de culoare albă cu lungimea totală de 29,7 cm, lungimea lamei metalice de 15,5 cm, lăţimea lamei în partea mediană de 2,1 cm, grosimea lamei de 1,16 mm.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpatul M.M. (la data de 27 noiembrie 2012) şi părţile civile F.T., F.F., FM.N. (prin reprezentant legal M.F.G.) si M.F.G. (la data de 29 noiembrie 2011).

Apelurile declarate în cauză au fost înaintate de către Tribunalul Ilfov şi înregistrate pe rolul acestei Curţii de Apel Bucureşti la;data de 20 decembrie 2012.

În dezbaterile orale asupra apelurilor deduse judecăţii, desfăşurate în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2013, inculpatul apelant M.M., prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu a-i asigura asistenţa juridică obligatorie, a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei închisorii, al cărei cuantum îl consideră ca fiind prea sever în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptei, decurgând din aceea că, atât el, cât şi victima aveau cuţit asupra lor, iar la momentul săvârşirii faptei ingerase o cantitate mare de alcool, iaflându-se într-o stare avansată de ebrietate, precum şi cu circumstanţele sale personale constând în aceea că în mod constant a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând fapta comisă, nu este cunoscut cu antecedente penale, la acest moment are vârsta de numai 18 ani, este tatăl unui copil minor de a cărui creştere şi îngrijire este responsabil, iar, astfel cum rezultă din; referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunajlul Ilfov şi din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 2012, are un nivel educaţional redus şi un intelect inferior, fiind instabil afectiv.

Ca atare, apelantul inculpat a solicitat instanţei de prim control judiciar, reaprecierea cuantumului pedepsei închisorii la care a fost condamnat în primă instanţă, prin valorificarea corespunzătoare în cadrul i limitelor de pedeapsă rezultate din aplicarea cauzelor de atenuare a răspunderii penale prev. de art. 99 şi 109 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. a aspectelor la care s-a făcut referire în cele ce preced.

La rândul lor apelantele părţi civile F.T., F.F. şi M.F.G., atât în nume personal, cât şi ca reprezentant legal al părţii civile minore F.M.N., prin motivele scrise de apel, reiterate tangenţial şi cu prilejul dezbaterilor din apel, au contestat hotărârea dată asupra fondului cauzei, pe de o parte pe motiv că faptei inculpatului i s-a dat o greşită încadrare juridică în condiţiile de omor calificat prev. de art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., referitoare la Comiterea faptei cu premeditare, iar pe de altă parte, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicată inculpatului care în opinia lor este prea mică faţă de rezultatul iremediabil produs.

Prin Decizia penală nr. 9 din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul M.M. şi de părţile civile F.T., F.F., M.F.G. şi F.M.N. (prin reprezentant legal M.F.G.) împotriva sentinţei penale nr. 38 din 23 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia penală, în Dosarul nr. 1756/93/2012.

În temeiul art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestului preventiv de la 04 mai 2012 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurentele părţi civile la câte 100 lei fiecare cu acelaşi titlu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum şi din. oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, instanţa de prim control judiciar a constatat că apelurile declarate de inculpatul M.M. şi de părţile civile F.T., F.F., F.M.N. - prin reprezentant legal M.F.G. şi M.F.G. sunt nefondate.

Instanţa de apel a constatat din oficiu că instanţa de fond a realizat o evaluare judicioasă şi obiectivă a ansamblului probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, determinând în mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi vinovăţia inculpatului M.M., iar în raport cu elementele de fapt ce caracterizează activitatea infracţională a acestuia, a stabilit în mod corespunzător şi încadrarea juridică a infracţiunii reţinută în sarcina lui.

Astfel, procedând la reevaluarea materialului probator existent în cauză, în considerarea caracterului devolutiv al apelului, consacrat prin dis. art. 371 C. proc. pen., întocmai ca şi instanţa de fond, instanţa de prim control judiciar a constatat că din materialul probator administrat în cauză a rezultat fără niciun dubiu vinovăţia inculpatului M.M. a care în noaptea de 03/04 mai 2012, în jurul orelor 02⁰⁰-03⁰⁰ aflându-se în curtea imobilului situat în com. Cernica, sat Tânganu, jud. Ilfov, după ce a consumat băuturi alcoolice (bere şi vin) şi pe fondul preexistentei unei relaţii de duşmănie legate de un' conflict anterior (care se consumase în urmă cu aproximativ 2 ani), în prezenţa a 4 martori oculari, i-a aplicat victimei F.V. trei lovituri" de" cuţit, cauzându-i trei plăgi înjunghiate (plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng anterior cu plagă înjunghiată penetrantă cardiacă, plagă înjunghiată penqtrantă abdominală cu mică plagă perforantă ansa jejunală, plagă înjunghiată axilo-brahială stânga cu secţionare muşchi biceps stâng), dintre acestea primele jdouă plăgi penetrante fiind aplicate cu intensitate în zone anatomice vitale şi care au avut ca urmare imediată suprimarea vieţii victimei.

S-a mai constat că, constată că însuşi apelantul inculpat, prevalându-se de prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi-a asumat în mod necondiţionat responsabilitatea comiterii faptei pentru Icare a fost trimis în judecată, declaraţiile sale sincere servind pe deplin la stabilirea adevărului de vreme ce, în condiţiile art. 69 C. proc. pen., se coroborează cu celelalte probe de vinovăţie existente în cauză, administrate în cursul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, în raport cu aspectele faptice evidenţiate de probatoriul administrat în cauză, s-a constatat că în mod corect instanţa de fond a stabilit că infracţiunea de omor prev.de art. 174 alin. (1) C. pen. a fost comisă de inculpatul M.M. în varianta calificată, prevăzută în art. 175 lit. i) C. pen., care presupune săvârşirea omorului "într-un loc public", în înţelesul conferit acestei noţiuni prin dispoziţiile art. 152 C. pen.

De asemenea, dat fiind faptul că la data săvârşirii faptei, inculpatul nu avea încă împlinită vârsta de 18 ani, în mod justificat s-a reţinut ca fiind aplicabile şi disp. art. 99 alin. (3) C. pen.

Referitor la critica apelantelor părţi civile privitoare la greşita încadrare juridică dată faptei inculpatului prin sentinţa apelată în condiţiile nereţinerii incidenţei formei agravate a infracţiunii de omor calificat prev. de art. 175 lit. a) C. pen. - săvârşirea faptei cu premeditare, s-a constatat că raportat la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârşită, reţinerea acestei agravante nu este justificată.

Sub acest aspect, s-a reţinut că pentru a exista agravanta premeditării în cazul infracţiunii de omor este necesară scurgerea unui interval de timp între momentul în care făptuitorul a luat hotărârea infracţională de a săvârşi omorul şi momentul punerii în executare a acestei hotărâri, răstimp înăuntrul căruia făptuitorul trebuie să reflecteze asupra modului cum va săvârşi infracţiunea şi să treacă la îndeplinirea unor acte pregătitoare menite să întărească hotărârea luată cu privire la comiterea omorului şi să asigure înfăptuirea ei.

Raportându-se la aceste cerinţe, instanţa de prim control judiciar a apreciat că în cauza de faţă hotărârea infracţională a inculpatului M.M. de a o ucide victima F.V. a fost aproape spontană, survenind doar cu câteva minute înainte de comiterea agresiunilor grave cu efect letal dezlănţuite asupra victimi de duşmănie mai veche, generată de un conflict petrecut în urmă cu aproximativ 2 ani, împrejurare asumată de altfel chiar şi de către inculpatul M.M., nu poate constitui un argument hotărâtor pentru reţinerea incidenţei agravantei premeditării faptei, întrucât nu există nicio dovadă care să ateste că pe fondul acestei relaţii conflictuale preexistente, inculpatul ar fi luat hotărârea infracţională de a ucide victima cu vreun anumit interval de timp mai devreme de a trece la săvârşirea propriu-zisă a faptei, suficient de îndelungat pentru a caracteriza o atitudine psihică specifică premeditării. Pe de altă parte, aşa cum rezultă din probatoriul cauzei, inculpatul purta în mod obişnuit asupra sa un cuţit, astfel încât nici din această perspectivă nu se poate susţine că s-ar fi înarmat cu acest cuţit exclusiv în scopul de a suprima viaţa victimei. De altfel, tot din probatoriul cauzei, reiese că victima a sosit la locul săvârşirii faptei mult după venirea inculpatului în curtea martorului M.Ş. şi nici nu există date cum că inculpatul ar fi cunoscut că în locul respectiv ar fi urmat să vină şi victima, astfel încât să fi avut în mod obiectiv posibilitatea de a premedita uciderea acesteia.

S-a constatat că fapta care formează obiectul judecăţii există, aceasta constituie infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. rap.la art. 175 lit. i) C. pen. şi a fost săvârşită de inculpatul M.M. cu forma de vinovăţie cerută de lege (intenţia directă) şi ca atare confirmă legalitatea şi temeinicia soluţiei dispusă prin sentinţa apelată, de condamnare a inculpatului în conformitate cu prevederile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului M.M., minor în vârstă de 17 ani şi 10 luni la data săvârşirii faptei, s-a apreciat în prealabil că în mod temeinic şi argumentat instanţa de fond, transpunând în situaţia particulară a speţei de faţă criteriile de care în aplicarea dispoziţiilor art. 100 alin. (1) C. pen. trebuie să se ţină seama la alegerea sancţiunii aplicabile inculpatului minor care răspunde penal, a hotărât că pentru sancţionarea conduitei infracţionale a inculpatului M.M. nu este suficientă aplicarea uneia dintre măsurile educative enumerate de art. 101 C. pen., ci se impune aplicarea unei pedepse.

Privitor la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de instanţa de fond, aspect contestat atât în apelul acestuia, care vizează diminuarea întinderii pedepsei prin valorificarea corespunzătoare a împrejurărilor concrete ale săvârşirii faptei şi a circumstanţelor ce caracterizează favorabil persoana sa, cât şi în apelul părţilor civile, care dimpotrivă vizează înăsprirea tratamentului sancţionator aplicabil inculpatului, instanţa de apel a constatat, contrar tuturor acestor critici, că pedeapsa în discuţie a fost în mod legal stabilită de către instanţa fondului în raport cu cauzele legale de atenuare a răspunderii penale incidente în cauză, respectiv starea de minoritate prev. de art. 99 C. pen. al cărei efect legal constă potrivit art. 109 alin. (1) teza a II-a C. pen. în reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârşită şi cauză legală prevăzută de "dispoziţiile"art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., care recompensează atitudinea sinceră si cooperantă a inculpatului care a contribuit prin poziţia sa procesuală sinceră şi cooperantă la soluţionarea cu celeritate a cauzei, prin reducerea cu încă o treime a limitelor de pedeapsă stabilite în condiţiile art. 109 alin. (1) C. pen., iar înăuntrul acestor limite a fost şi în mod just individualizată în raport cu criteriile legale prevăzute în art. 72 C. pen., cărora li s-a dat eficienţă deplină.

Astfel, instanţa de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa respectivă - de 8 ani închisoare - orientată către limita maximă rezultată din aplicarea cauzelor legale de atenuare a răspunderii penale prev.de art. 109 alin. (1) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) din C. proc. pen. (care este de 8 ani şi 4 luni închisoare), reflectă în mod corespunzător atât gravitatea deosebit de ridicată a faptei deduse judecăţii, pusă în evidenţă de regimul juridic sancţionator extrem de sever prevăzut de legiuitor pentru infracţiunea de omor calificat (pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi), de împrejurările şi modalitatea concretă de săvârşire a acesteia (fiind vorba despre agresarea victimei, prin aplicarea cu intensitate sporită a trei lovituri de cuţit, în diferite zone anatomice ale corpului, dintre care două au fost aplicate în zone vitale, nefericitul incident survenind în contextul unei relaţii de ouşmănie preexistente, generată de un conflict petrecut între părţi cu circa 2 ani în urmă, dar şi pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice din partea inculpatului) precum şi de consecinţele dramatice şi iremediabile produse, constând nu numai în aceea că viaţa victimei, persoană în vârstă de numai 22 de ani,: a fost curmată în mod brutal şi nemilos, dar şi în faptul că moartea intempestivă a acestuia a lăsat fără sprijin moral şi material pe fiica minoră şi pe soţia victimei, cât şi datele care circumstanţiază persoana inculpatului (în prezent în vârstă de 18 ani şi jumătate, necunoscut cu antecedente penale, cu un nivel educaţional redus şi fără a avea vreo pregătire profesională, având o conduită procesuală sinceră şi cooperantă, dar dând dovadă de un comportament uşor predispus la acte grave de violenţă, de vreme ce potrivit propriilor afirmaţii, purta în mod, obişnuit asupra sa un cuţit).

Totodată, s-a apreciat că în cauză nu pot fi identificate argumente pertinente care să permită reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului conform art. 74 C. pen. - care oricum au doar un caracter facultativ - spre a se produce efectele prevăzute de art. 76 C. pen., constând în reducerea pedepsei sub minimul special stabilit prin aplicarea dispoziţiilor art. 109 alin. (1) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) din C. proc. pen., ba mai mult decât atât, acele date care circumstanţiază totuşi pozitiv persoana inculpatului, în contextul gravităţii deosebite a faptei comise, nu pot justifica nici măcar o îmblânzire, în cadrul limitelor de pedeapsă reduse conform celor anterior menţionate, a tratamentului sancţionator just aplicat.

Astfel, în ceea ce priveşte buna conduită socială a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, s-a apreciat că această referinţă personală trebuie în mod necesar evaluată prin prisma comportamentului extrem de agresiv de care acesta a dat dovadă în cazul de faţă, ilustrat de împrejurările şi modalitatea de săvârşire a faptei, precum şi de urmările nefaste produse,

De asemenea, nici preocuparea manifestată de inculpat faţă de situaţia propriului său copil minor nu poate fi valorificată drept o împrejurare care să justifice reducerea pedepsei aplicată de instanţa de-fond, întrucât acest aspect ar fi trebuit să constituie ante factum un motiv de reflecţie profundă pentru inculpat. Pe de altă pate, Curtea nu poate trece neobservat faptul că invocarea acestei împrejurări sensibile în sprijinul obţinerii clemenţei instanţei trădează o mare doză de ipocrizie din partea inculpatului, în contextul în. care prin gestul său criminal a răpit şansa fiicei minore a victimei de a-şi mai vedea vreodată părintele de care ar avea atâta nevoie pe parcursul vieţii.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte conduita procesuală sinceră şi cooperantă a inculpatului, instanţa de apel a apreciat că aceasta şi-a găsit deja expresia adecvată în procesul de individualizare judiciară a pedepsei prin aplicarea cauzei legale de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă conform art. 320¹ C. proc. pen. şi nu este cazul a-i mai fi conferit în mod suplimentar vreun efect atenuant de răspundere penală, întrucât, respectiva atitudine de asumare a responsabilităţii faptei comise, nu a făcut altceva decât să confirme ceea ce probele certe de vinovăţie existente în cauză evidenţiau cu prisosinţă.

Drept urmare, s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de fond corespunde scopului său legal, punitiv şieducativ-preventiv, astfel cum este definit în art. 52 C. pen. şi nu este cazul a fi redozată nici în sensul diminuării acesteia, aşa cum solicită inculpatul apelant şi nici în sensul majorării ei, conform pretenţiilor avansate de apelantele părţi civile.

În ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, dincolo de faptul că raportat la cuantumul acesteia, singura modalitate de executare legal posibilă a fi dispusă, este executarea în regim de detenţie conform art. 57 C. pen., s-a apreciat şi că această modalitate de executare va contribui în mod eficient la reeducarea inculpatului şi la formarea la acesta a unei atitudini corecte faţă de muncă, de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, astfel încât pe viitor să nu mai intre în; conflict cu exigenţele legii penale.

Din oficiu, instanţa de apel a constatat, întocmai ca şi instanţa de fond, că interzicerea ca pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., apare ca fiind justă, întrucât, pe de o parte, interzicerea drepturilor cetăţeneşti anterior menţionate este îndreptăţită nu doar de natura şi gravitatea sporită a infracţiunii săvârşite de inculpat, ci; şi de modul în care acesta a desconsiderat fără reţinere cea mai importantă valoare socială proteguită de lege - viaţa persoanei, iar, pe de altă parte, răspunde necesităţii de a-l împiedica pe acesta să decidă o anumită perioadă de timp îjn legătură cu treburile societăţii, ale cărei reguli normale de convieţuire a înţeles să le încalce în mod brutal.

Împotriva Deciziei penale nr. 9 din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recurs inculpatul M.M. şi părţile civile F.T., F.F., F.M.N. şi M.F.G..

În recursul său, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi reducerea pedepsei aplicate, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţeloi: atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., având în vedere că în momentul comiterii faptei se afla într-o stare avansată de ebrietate, nu a consumat |alcool în scopul de a săvârşi fapta, raportul de expertiză psihiatrică atestă faptul că are un intelect inferior, fiind instabil afectiv, are un nivel educaţional redus, iar din fişa de cazier judiciar reiese că nu este cunoscut cu antecedente penale, la data săvârşirii faptei fiind minor, are un copil minor în întreţinere, a avut b atitudine procesuală sinceră, a recunoscut fapta şi a beneficiat de aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În recursul lor, părţile civile prin apărător, au solicitat admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului, considerând că aceasta este excesiv âe blândă, în raport cu gravitatea faptei şi urmarea acesteia, respectiv, suprimarea vieţii unui tânăr care era căsătorit şi avea un copil în vârstă de 4 ani.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate în raport de motivele invocate, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arătat în continuare:

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.

Conform art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen., instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Pe de altă parte, conform alin. (8) al aceluiaşi articol, instanţa respinge cererea arunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, iar în acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun,

Din conţinutul art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. rezultă că, în cazul aplicării acestei proceduri, instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Din examinarea actelor dosarului se reţine că prin rechizitoriul nr. 1313/P/2012 din 03 august 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, inculpatul M.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., din materialul probator administrat în faza de urmărire penală rezultând că, în noaptea de 3 spre 4 mai 2012, 03/04 mai 2012, în jurul orelor 02⁰⁰-03⁰⁰, aflându-se în curtea imobilului din com. Cernica, sat Tânganu, jud. Ilfov, după ce a consumat băuturi alcoolice (bere şi vin) şi pe fondul existenţei unei relaţii de duşmănie legate de un conflict anterior (care s-a consumat acum 2 ani), inculpatul M.M. i-a aplicat victimei F.V. trei lovituri de cuţit cauzându-i trei plăgi înjunghiate (plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng anterior cu plagă înjunghiată penetrantă cardiacă, plagă înjunghiată penetrantă abdominală cu mică| plagă perforantă ansa jejunală, plagă înjunghiată axilo-brahială stânga cu secţionare muşchi biceps stâng), dintre acestea primele două plăgi penetrante fiind aplicate cu intensitate în zone anatomice vitale şi care au avut ca urmare imediată suprimarea vieţii acestuia.

La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2012, inculpatul M.M. a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen., declaraţia acestuia fiind ataşată la dosarul cauzei, (filele 152, 155-158 dosarul instanţei de fond).

Inculpatul M.M. a declarat că recunoaşte fapta astfel cum este descrisă în rechizitoriu şi a solicitat de a fi judecata în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen., declaraţia acestuia fiind ataşată la dosarul cauzei, (filele 152, 155-158 dosarul instanţei de fond), (fila 19 din dosarul instanţei de fond).

La acelaşi termen de judecată, instanţa a încuviinţat cererea inculpatului M.M., în sensul judecării conform procedurii simplificate (filele 155-158 dosarul instanţei de fond).

Aşa fiind, se reţine că în mod corect instanţa de fond a constatat că sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., iar cauza poate fi soluţionată în procedura simplificată, fiind îndeplinite, atât condiţiile alin. (4) al aceluiaşi articol, cât şi cele privind recunoaşterea de către inculpat a faptei astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanţei şi solicitarea de a fi judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală

Astfel, vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită de un amplu şi judicios material probator administrat în cauză, în faza del urmărire penală, care a stabilit cu certitudine că în noaptea de 03/04 mai 2012, în jurul orelor 02⁰⁰-03⁰⁰, aflându-se în curtea imobilului din com. Cernica, sat. Tânganu, jud. Ilfov, după ce a consumat băuturi alcoolice (bere şi vin) şi pe fondul existenţei unei relaţii de duşmănie legate de un conflict anterior (care s-a consumat acum 2 ani), inculpatul M.M. i-a aplicat victimei F.V. trei lovituri de cuţit, cauzându-i trei plăgi înjunghiate (plagă, înjunghiată penetrantă hemitorace stâng anterior cu plagă înjunghiată penetrantă cardiacă, plagă înjunghiată penetrantă abdominală cu mică plagă perforantă ansa jejunală, plagă înjunghiată axilo-brahială stânga cu secţionare muşchi biceps stâng), dintre acestea primele două plăgi penetrante fiind aplicate cu intensitate în zone anatomice vitale şi care au avut ca urmare imediată suprimarea vieţii acestiua.

În ceea ce priveşte critica inculpatului privind greşita individualizare a pedepsei aplicate, se constată că aceasta nu poate fi primită.

Înalta Curte reţine că în mod corect, instanţa de fond, la aplicarea pedepsei de 8 ani închisoare, care a fost menţinută şi de instanţa de prim control judiciar, a avut în vedere cauzele legale de atenuare a răspunderii penale incidente în cauză, respectiv starea de minoritate prevăzută de art. 99 C. pen., al cărei efect legal a constat potrivit art. 109 alin. (1) teza a II-a C. pen., în reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârşită şi cauza legală prevăzută de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prin reducerea cu încă o treime a limitelor de pedeapsă stabilite în condiţiile art. 109 alin. (1) C. pen., fiind dată eficienţă tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume, gradului ridicat de pericol soial al faptei - infracţiunea de omor, împrejurările şi modalitatea concretă de săvârşire a acesteia, inculpatul agresând victima, prin aplicarea cu intensitate sporită a trei lovituri de cuţit, în diferite zone ale corpului, dintre care două au fost aplicate în zone vitale, incident survenind în contextul unei relaţii de duşmănie preexistente, generată de un conflict petrecut între părţi cu circa 2 ani în urmă, dar şi pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice din partea inculpatului, precum şi de urmarea produsă, constând în aceea că viaţa victimei, persoană în vârstă de numai 22 de ani, a fost suprimată.

Totodată, în operaţiunea de individualizare a pedepsei, instanţele au avut în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care era minor la data comiterii infracţiunii, din fişa de cazier judiciar rezultă că nu este cunoscut cu antecedente penale, are un nivel educaţional redus şi fără a avea vreo pregătire profesională, a avut o conduită procesuală sinceră şi cooperantă, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov (filele 80-84 dosarul instanţei de fond), rezultând că, acesta are un comportament uşor predispus la acte grave de violenţă, având în vedere că potrivit propriilor afirmaţii, purta în mod obişnuit asupra sa un cuţit.

Astfel, pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, a fost orientată spre limita minimă prevăzută de norma mcriminatoare, rezultată prin aplicarea cauzelor legale de atenuare a răspunderii penale prevăzute de art. 109 alin. (1) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (care este de 8 ani şi 4 luni închisoare) şi reflectă în mod corespunzător, atât gravitatea deosebit de ridicată a faptei, pusă în evidenţă de regimul juridic sancţionator extrem de sever prevăzut de legiuitor pentru infracţiunea de omor calificat (pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi).

De asemenea, aşa cum în mod corect au constatat instanţa de fond şi instanţa de apel, în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele reţinerii unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.

Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacăîmprejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Simpla împrejurare arătată de apărare că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârşirea faptei, nefiind cunoscut cunoscut cu antecedente penale, constituie un element de normalitate pentru o conduită umană responsabilă, nefiind sunt de natură a se impune ca circumstanţă atenuantă în prezenta cauză penală.

„Conduita bună", în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale ori la „conduita civilizată "anterior săvârşirii faptei. Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să echivaleze simpla împrejurare a „lipsei antecedentelor penale" cu circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., ar fi elaborat textul legal în acest sens.

Pe de altă parte se are în vedere că, în ce priveşte buna conduită socială a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, această referinţă personală trebuie în mod necesar evaluată prin prisma comportamentului jextrem de agresiv de care acesta a dat dovadă, în raport de împrejurările şi modalitatea de săvârşire a faptei, precum şi de urmările produse.

Celelalte date personale ale inculpatului, au fost avute în vedere ca şi criterii de individualizare a pedepsei, în condiţiile art. 72 C. pen.

În ceea ce priveşte conduita procesuală sinceră şi cooperantă a inculpatului, se reţine că aceasta se reflectă în procesul de individualizare judiciară a pedepsei prin aplicarea cauzei legale de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă conform art. 320 C. proc. pen. şi nu este cazul a-i mai fi conferit în mod suplimentar vreun efect atenuant de răspundere penală, întrucât, respectiva atitudine de asumare a responsabilităţii faptei comise, nu a făcut altceva decât să confirme ceea ce probele certe de vinovăţie existente în cauză evidenţiau cu prisosinţă.

Înalta Curte, în baza propriului examen, apreciază că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.M. de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel reflectă o justă şi completă valorificare; a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cuantumul acesteia fiind apt să conducă la formarea unei atitudini pozitive a acestuia faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale, răspunde principiului proporţionalităţii în raport cu gradul concret de pericol al faptei şi cu datele personale ale inculpatului, fiind adecvată şi suficientă pentru realizarea scopului de prevenţie specială, de coerciţie şi de reeducare, astfel cum acesta este definit de art. 52 alin. (1) C. pen.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză nu este incident cazul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de de inculpatul M.M. şi de părţile civile F.T., F.F., F.M.N. şi M.F.G. împotriva Deciziei penale nr. 9 din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, instanţa, apreciind că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 mai 2012 la 07 mai 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,vor fi obligaţi recurentul inculpat la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar recurentele părţi civile la plata sumei de câte 25 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.M. şi de părţile civile F.T., F.F., F.M.N. şi M.F.G. împotriva Deciziei penale nr. 9 din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 mai 2012 la 07 mai 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 25 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţata, în şedinţa publica, azi, 07 mai 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3909/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de...		ICCJ. Decizia nr. 1800/2013. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: