ICCJ. Decizia nr. 3909/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3909/2013
Dosar nr. 5671/87/2012
Şedinţa publică din 6 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20 din 31 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74-76, C. pen., a fost condamnat inculpatul M.T.M. la pedeapsa amenzii în cuantum de 500 lei.
În baza art. 9 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74-765, C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 6 (şase) luni.
În baza art. 34 lit. d), C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, pedeapsa închisorii de 6 (şase) luni.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a. II-a, C. pen. şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71, C. pen.
În baza art. 81, C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi s-a fixat termen de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, în condiţiile art. 82, C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83, C. pen.
S-a făcut aplicarea disp.art. 71 alin. (50 C. pen. şi s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
A fost admisă - în parte - acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, prin M.F.P. şi a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL, la plata sumei de 16.838 lei, cu titlu de prejudiciu adus bugetului de stat, plus majorările de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În anul 2007, inculpatul M.T.M., în calitate de administrator al SC T.I. SRL Alexandria, a realizat venituri care nu sunt declarate la organele fiscale teritoriale în sumă de 18.971 lei, pentru care trebuia să calculeze, să evidenţieze, să declare şi să plătească un impozit în sumă de 3005 lei, iar în anul 2008 a realizat venituri în sumă de 43.809,05 lei pentru care trebuia să calculeze, să evidenţieze şi să plătească un impozit pe profit în sumă de 7.009 lei.
Prin neachitarea impozitului pe profit şi a taxei pe valoarea adăugată de plată către bugetul consolidat al statului, inculpatul a creat un prejudiciu în cuantum de 18.338 lei.
Judecătorul fondului a concluzionat că fapta inculpatului - astfel cum a fost descrisă - întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 33 C. pen.
Inculpatul a învederat instanţei că recunoaşte săvârşirea faptei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel încât, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, sunt incidente disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., potrivit cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege vor fi reduse cu o treime.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere disp.art. 52 şi 72 C. pen., ţinând cont atât de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care a recunoscut comiterea infracţiunilor, a achitat o parte a prejudiciului cauzat bugetului consolidat de stat, nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciind că scopul legii penale va putea fi atins prin condamnarea la pedepse orientate sub minimul prevăzut de textul încriminat, ca efect al aplicării art. 74-76 C. pen.
Constatând că faptele arătate au fost săvârşite în concurs, instanţa de fond a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 34 lit. d) C. pen. şi a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea.
Făcând aplicarea disp.art. 71 C. pen., instanţa de fond a interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, C. pen. şi lit. b) C. pen., având în vedere jurisprudenţa C.E.D.O. şi Decizia nr. 70/TV/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, în sensul că aceste drepturi nu se interzic automat, ci în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3), C. pen.
Apreciind ca îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 81, C. pen., instanţa de fond a optat pentru suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate şi a stabilit un termen de încercare, în condiţiile art. 82 C. pen., atrăgând atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83, C. pen.
Trecând la soluţionarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 14 şi 346, C. proc. pen. şi art. 13 57, C. civ., acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin M.F.P. este admisibilă în parte, motiv pentru care a dispus obligarea inculpatului - în solidar - cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL, la plata sumei de 16.836 lei, întrucât inculpatul a achitat 1.500 lei din prejudiciul cauzat bugetului consolidat de stat, prin săvârşirea infracţiunilor.
Referitor la majorările de întârziere, calculate de partea civilă, instanţa de fond a arătat că nu poate fi obligat inculpatul la plata acestora, întrucât la suma reprezentând prejudiciu, acestea vor fi calculate de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la plata integrală a debitului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpatul M.T.M. şi partea civilă Statul Român pentru M.F.P. - A.N.A.F. - D.F.P. a Judeţului Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul nu a motivat în scris calea de atac, iar la data de 16 aprilie 2013 (fila 13, dosar Curtea de Apel București), a ataşat la dosar o cerere, pe care a depus-o prin Biroul registratură, arătând instanţei că îşi retrage apelul declarat în cauză, situaţie faţă de care, Curtea - în temeiul art. 369 alin. (1) C. proc. pen. - a luat act de manifestarea de voinţă a acestuia şi constatând culpa procesuală a apelantului inculpat, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 192 alin. (2), C. proc. pen. şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 106 din data de 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a luat act de retragerea apelului inculpatului M.T.M. împotriva sentinţei penale nr. 20 din 31 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Teleorman, în Dosarul nr. 5671/87/2012.
S-a admis apelul părţii civile Statul Român, prin M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. a Judeţului Teleorman şi drept consecinţă:
S-a desfiinţat sentinţa penală nr. 20 din 31 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Teleorman, pe latură civilă, în sensul obligării inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la achitarea tuturor obligaţiilor fiscale accesorii, prin înlăturarea sintagmei „majorări de întârziere".
S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului şi părţii responsabile civilmente, până la concurenţa prejudiciului cauzat statului.
Pe latură penală, s-a înlocuit temeiul condamnării inculpatului din cel prev. de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 – 76, C. pen., în cel corect, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 - 76, C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 20 din 31 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman.
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariul avocat oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de partea civilă, dar şi din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2), C. proc. pen., Curtea a constatat apelul părţii civile A.N.A.F. Teleorman ca fondat, însă în limitele şi pentru considerentele ce urmează:
Inculpatul este administrator-asociat unic la SC T.I. SRL Alexandria, cu sediul social în mun. Alexandria, înregistrată la O.R.C Teleorman, având ca obiect principal de activitate intermedierea în comerţul cu produse diverse.
La data de 07 aprilie 2008, Garda Financiară, secţia Teleorman a transmis agentului economic SC T.I. SRL Alexandria - invitaţia din 07 aprilie 2008, solicitând să pună la dispoziţia organelor de control financiar - fiscal, documentele contabile oficiale constând în: dosar societate evidenţă contabilă aferentă perioadei octombrie 2007 - martie 2008; registrele contabile, inventarierea patrimoniului - an 2007, carnete facturi fiscale, chitanţe fiscale, avize de însoţire a mărfurilor pe anii 2007-2008, registrul unic de control.
La data de 15 aprilie 2008, inculpatul s-a prezentat în faţa organelor de control, dând curs invitaţiei, însă nu a pus la dispoziţie documentele solicitate.
Conform declaraţiei sale date în faţa organelor de control şi a procesului-verbal de contravenţie din 15 aprilie 2008, rezultă că documentele în cauză i-au fost sustrase pe teritoriul Bulgariei, ocazie cu care comisarii Gărzii Financiare, secţia Teleorman, au dispus refacerea documentelor financiar contabile ale firmei în termen de 30 de zile, stabilindu-se ca termen de prezentare a acestora pe data de 16 mai 2008. Cu această ocazie, inculpatul a fost sancţionat potrivit art. 41 din Legea nr. 82/1991 şi art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 252/2003, cu amendă.
Conform Notei unilaterale din 28 mai 2008 - Garda Financiară, secţia Teleorman a constatat că inculpatul nu a refăcut documentele financiar contabile ale firmei în termenul de 30 de zile, aşa cum a fost stabilit, sesizând organele de urmărire penală (sesizarea penală nr. 501345/ŢR din 28 mai 2008), privind comiterea de către inculpat a infracţiunii de evaziune fiscalaprev.de art. 3 din Legea nr. 241/2005 modificată.
Din adresa din 17 iulie 2008, în urma verificărilor efectuate, D.G.F.P Teleorman a constatat că SC T.I. SRL Alexandria a efectuat achiziţii, vânzări de mărfuri în valoare de 80.062 lei de pe teritoriul Bulgariei, în perioada aprilie 2007- martie 2008, rezultând astfel că inculpatul a avut relaţii comerciale cu firmele SC M.C. SRL Alexandria, SC B.C. SRL Alexandria şi SC I.I.E. SRL Nanov.
Conform adresei din 09 iulie 2008 a D.G.F.P şi fişei analitice totale, situaţiilor financiare depuse de inculpat, a rezultat că SC T.I. SRL Alexandria a depus situaţii financiare numai pentru perioada 30 iunie 2007-31 decembrie 2007.
Organele fiscale din cadrul A.N.A.F - D.G.F.P Teleorman - A.I.F. au efectuat un control la SC T.I. SRL Alexandria, administrată de inculpat în perioada 16 septembrie 2011 - 28 septembrie 2011, în vederea stabilirii legalităţii, colectării, înregistrării, declarării şi plăţii către bugetul consolidat al statului - sumele reprezentând impozite şi T.V.A., pentru perioada 12 noiembrie 2007-20 martie 2008.
Verificarea s-a efectuat pe baza documentelor puse la dispoziţie de I.P.J. Teleorman, facturile fiscale emise de SC T.I. SRL Alexandria către diverşi agenţi economici:
- cu factura fiscală din 12 noiembrie 2007, agentul economic a efectuat o intermediere vânzare grâu de 640 tone către SC B.C. SRL Alexandria, valoarea totală a facturii - 20.000 lei, din care baza impozabilă - 16.806,72 lei şi T.V.A. - 3.193,28 lei;
- cu factura fiscală din 04 decembrie 2007, agentul economic a efectuat o intermediere vânzare grâu sămânţă de 18,8 tone către SC M.C. SRL Alexandria, în valoare totală de 2349 lei, din care baza impozabilă – 1.794 lei şi T.V.A. - 375 lei;
- cu factura fiscală din 13 februarie 2008, agentul economic a livrat 440 Kg porumb sămânţă către SC I.I. SRL Nanov, în valoare de 4.488 lei, din care baza impozabilă 3.771,43 lei şi T.V.A. - 716,57 lei;
- cu factura fiscală din 08 februarie 2008, agentul economic a livrat cantitatea de 300 Kg porumb sămânţă către SC I.I. SRL Nanov, în valoare totală de 32.986,5 lei, din care baza impozabilă - 27.720 lei şi T.V.A.-5.266,8 lei;
- cu factura fiscală din 04 martie 2008, agentul economic a livrat cantitatea de 7.000 Kg porumb sămânţă către SC M.C.A., în valoare totală de 4.900 lei, din care baza impozabilă – 4.117,62 lei şi T.V.A. -782,35 lei;
- cu factura fiscală din 20 martie 2008, agentul economic a livrat pomi fructiferi către SC R. SA Bucureşti în valoare totală de 7.378 lei, din care baza impozabilă în sumă de 6.200 lei şi T.V.A. în sumă de 1178 lei.
- cu factura fiscală din 20 martie 2008, agentul economic a livrat pomi fructiferi către SC R. SA Bucureşti, în valoare de 2.380 lei, din care baza impozabilă în sumă de 2.000 lei şi T.V.A. în sumă de 3 80 lei.
Din facturile menţionate a rezultat că în anul 2007, SC T.I. SRL Alexandria a realizat venituri care nu sunt declarate la organele fiscale teritoriale în sumă de 18.971 lei, pentru care trebuia să calculeze, să evidenţieze, să declare şi să plătească un impozit în sumă de 3.005 lei (18.780,72 x 16 %), iar în anul 2008 a realizat venituri în sumă de 43.809,05 lei, pentru care trebuia să calculeze, să evidenţieze şi să plătească un impozit pe profit în sumă de 7.009 lei (43.809 x 16%).
Pentru calculul impozitului pe profit nu au existat documente de provenienţă a mărfii.
În acest sens, inculpatul a încălcat prevederile art. 17, art. 19 din Legea nr. 571/2003 şi art. 81 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc.
Valoarea totală a impozitului pe profit stabilit în urma inspecţiei fiscale, nedeclarat la organul fiscal teritorial este în sumă de 10.014 lei.
Pentru neplata în termen a impozitului pe profit în sumă de 10.014 lei, potrivit art. 119 alin. (1) , art. 120 alin. (1) şi (7) din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., s-au calculat majorări de întârzieri în sumă de 7.230 lei, pentru perioada 26 ianuarie 2008-19 ianuarie 2011.
Potrivit art. 1201 alin. (1) şi (2) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc. s-au calculat penalităţi de întârziere, în sumă de 1.502 lei (1.014 x 15%);
- impozit pe profit -10.014 lei;
- majorări de întârziere - 7.230 lei;
- penalităţi de întârziere - 1.520 lei; total - 18.762 lei
În ce priveşte T.V.A. de plată, în urma verificărilor efectuate în baza Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., pentru perioada supusă inspecţiei fiscale - 17 noiembrie 2007-20 martie 2008, SC T.I. SRL Alexandria administrată de inculpat s-a constatat că prin vânzarea produselor (porumb sămânţă), prestărilor de servicii (intermedieri, vânzări grâu, comision porumb) ce fac obiectul facturilor mai sus menţionate, contribuabilul avea obligaţia de a colecta T.V.A. aferent în sumă de 8.324 lei (52.132,8 lei x 19% : 119) pentru anul 2008, deoarece pentru anul 2007, contribuabilul a declarat T.V.A. colectat în sumă de 3.578 lei.
Inculpatul în calitate de administrator al SC T.I. SRL Alexandria a încălcat prevederile art. 137 alin. (1) , art. 140 alin. (1) , art. 146 alin. (1) , art. 150 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc. şi art. 81 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
SC T.I. SRL, Alexandria datorează bugetului general consolidat al statului T.V.A. de plată în sumă de 8.324 lei.
Pentru neplata la termen a diferenţei de T.V.A. în sumă de 8.324 lei, potrivit art. 119 alin. (1) , art. 120 alin. (1) şi (7) din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc., organele fiscale au calculat majorări de întârziere în sumă de 5.093 lei.
În baza art. 120 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc. s-au calculat penalităţi de întârziere, în sumă de 1.249 lei. T.V.A. de plată - 8.324 lei;
- majorări de întârziere - 5.093 lei;
- penalităţi de întârziere - 1249 lei.
Faţă de împrejurarea că inculpatul a recunoscut şi regretat faptele comise, arătând că îşi însuşeşte probele administrate la urmărirea penală, cauza a fost soluţionată în procedura simplificată, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., situaţia de fapt reţinută de judecătorul fondului fiind aceeaşi cu cea reţinută de parchet.
Astfel, cum a reţinut şi Ministerul Public, prin actul de inculpare, prejudiciul infracţional cauzat de inculpat, prin neachitarea impozitului pe profit şi T.V.A. de plată către bugetul consolidat al statului este de 18.338 lei, toate celelalte sume reprezentând obligaţii fiscale accesorii, acestea calculându-se de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la achitarea întregului prejudiciului.
Este adevărat că partea civilă, prin cererea depusă la instanţa de fond (fila 13 dosar instanţă), s-a constituit parte civilă cu suma de 33,430 lei, însă prima instanţă a dispus - în mod corect - obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata prejudiciului efectiv, constând din impozitul pe profit şi taxa pe valoare adăugată (T.V.A.), doar că, la acest prejudiciu efectiv, instanţa a adăugat „majorări de întârziere".
Cum speţa dedusă judecăţii priveşte încălcări ale C. fisc., la prejudiciul efectiv nu s-au adăugat doar majorări de întârziere, ci toate obligaţiile fiscale accesorii reglementate de textele legale în materie.
Prin urmare, pe latură civilă, s-a impus înlocuirea sintagmei „majorări de întârziere" cu „obligaţii fiscale accesorii".
Ca şi concluzie, Curtea a arătat că, ceea ce avea de achitat inculpatul M.T.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL, ca urmare a infracţiunilor comise, respectiv suma de 18.338 lei, se compune din cuantumul impozitului pe profit şi taxa pe valoare adăugată către bugetul consolidat al statului, din care - însă - instanţa de fond a reţinut, iar partea civilă nu a contestat, inculpatul a achitat suma de 1.500 lei, fapt pentru care suma pe care acesta este obligat să o achite către partea civilă este 16.838 lei, toate obligaţiile fiscale accesorii reglementate de textele legale în materie, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Totodată, potrivit art. 2 din Legea nr. 241/2005, instituirea sechestrului este obligatorie, astfel încât Curtea a dispus instituirea sechestrului asupra bunurilor inculpatului şi ale părţii responsabile civilmente, până la concurenţa prejudiciului cauzat statului.
Pe de altă parte, pe latură penală, la examinarea hotărârii atacate, din oficiu, Curtea a constatat următoarele:
Deşi prin rechizitoriul nr. 30/P din 20 noiembrie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.T.M. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 3 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, iar motivarea din hotărârea atacată este de. asemenea sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, Curtea a constatat că în dispozitivul hotărârii de condamnare s-a strecurat o eroare, în sensul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru evaziune fiscală în varianta art. 9 lit. b) nr. 241/2005, iar în dispozitiv, a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.
Drept urmare, pe latură penală, numai sub acest aspect, Curtea a constatat că temeiul corect al condamnării pentru săvârşirea acestei infracţiuni este art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Teleorman.
Prin motivele scrise de recurs A.N.A.F. prin D.G.F.P. Teleorman a criticat decizia sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile a cauzei susţinând că prejudiciul nu a fost integral reparat. în consecinţă a solicitat obligarea inculpatului la repararea integrală a prejudiciului produs în cuantum de 33.460 lei.
Examinând recursul declarat de partea civilă prin raportare la dispoziţiile art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3 859 din acelaşi cod.
Decizia recurată a fost pronunţată la data de 23 aprilie 2013, ulterior intrării în vigoare, pe 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, aşa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Critica vizează omisiunea instanţei de fond de a obliga pe inculpat la repararea integrală a prejudiciului incluzând plata obligaţiilor fiscale accesorii în conformitatea cu legislaţia în vigoare, astfel cum s-a solicitat prin cererea de constituire de parte civilă.
Motivul de recurs se referă la greşita aplicare a legii civile în materia reparării prejudiciului şi se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. care deşi nu a fost în mod expres menţionat poate fi luat în considerare întrucât critica care se subsumează acestui caz de casare a fost formulată în termenul prev. de art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen.
Este adevărat că principiul general care guvernează soluţionarea acţiunii civile în cadrul procesului penal este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită.
Repararea integrală a prejudiciului în cauză impune obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 16.838 lei către A.N.A.F., la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii aferente calculate de la data scadenţei obligaţiei de plată şi până la plata efectivă a acesteia.
Instanţa de fond l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente doar la plata sumei de 16.838 lei către A.N.A.F., fără obligaţii fiscale accesorii.
Instanţa de apel a desfiinţat sentinţa pe latură civilă şi a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata tuturor obligaţiilor fiscale accesorii, fără a menţiona perioada pe care acestea se datorează.
În consecinţă, pentru justa soluţionare a laturii civile în sensul reparării integrale a prejudiciului conform legii civile, Înalta Curte va admite recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Teleorman împotriva Deciziei penale nr. 106 din data de 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi a sentinţei penale nr. 20 din data de 31 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman.
Va casa în parte hotărârile recurate cu privire la soluţionarea laturii civile şi rejudecând:
Va obliga pe inculpatul M.T.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL la plata sumei de 16.838 lei către A.N.A.F., la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii aferente calculate de la data scadenţei obligaţiei de plată şi J până la plata efectivă a acesteia.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare vor rămâne. în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat în cuantum de 200 lei se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Teleorman împotriva Deciziei penale nr. 106 din data de 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi a sentinţei penale nr. 20 din data de 31 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman.
Casează în parte hotărârile recurate cu privire la soluţionarea laturii civile şi rejudecând:
Obligă pe inculpatul M.T.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL la plata sumei de 16.838 lei către A.N.A.F., la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii aferente calculate de la data scadenţei obligaţiei de plată şi până la plata efectivă a acesteia.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat în cuantum de 200 lei se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3855/2013. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat... | ICCJ. Decizia nr. 1526/2013. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174... → |
|---|
