ICCJ. Decizia nr. 1531/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1531/2013
Dosar nr. 7047/62/2012
Şedinţa publică din 7 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, prin Sentinţa penală nr. 241/S din 2 octombrie 2012, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care fusese trimis în judecată inculpatul M.M. (cu antecedente penale), din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 8 luni închisoare pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
Inculpatul, în baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a mai fost condamnat la 2 luni închisoare pentru infracţiunea de port fără drept, în locurile şi în împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor sau s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pagina 7 a sentinţei.
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 145 acelaşi cod, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu şi i s-a impus respectarea obligaţiilor, de asemenea, individualizate la pagina 7 a hotărârii.
În baza art. 145 alin. (22) C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia că în caz de încălcare, cu rea-credinţă, a măsurilor sau a obligaţiilor stabilite, măsura aplicată se va înlocui cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Pe latura civilă, în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu referire la art. 998, art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească sumele de 1.779,49 RON părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov şi 8.000 euro sau echivalentul în RON la cursul oficial BNR din ziua plăţii, părţii civile M.E., aceasta din urmă cu titlu de daune morale.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială a cuţitului marca R.F. folosit la săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Pentru a pronunţa hotărârea, s-au reţinut următoarele:
Inculpatul, prin Rechizitoriul nr. 248/P/2012 din 26 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, a fost trimis în judecată pentru cele trei infracţiuni săvârşite în concurs real, în esenţă stabilindu-se că la 19 mai 2012, spre prânz, aflându-se în localul SC "D.S." SRL din municipiul Braşov, prezente fiind mai multe persoane, având asupra lui un obiect tăietor-înţepător - cuţit - a înjunghiat victima M.E., fapta punându-i acesteia viaţa în pericol şi a tulburat ordinea şi liniştea publică.
După sesizarea instanţei competente, M.M. a recunoscut faptele în modalitatea descrisă în actul de sesizare, dar a contestat încadrarea juridică în ce priveşte fapta săvârşită în dauna părţii vătămate M.E.
Înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat judecarea sa în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. şi schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) acelaşi cod, în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. şi cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Instanţa, ca situaţie de fapt, analizând probatoriul administrat în faza urmăririi penale, a reţinut:
M.M., după ieşirea de la schimbul 3 al locului lui de muncă şi după ce şi-a rezolvat unele probleme legate de persoana sa, în ziua de 19 mai 2012, spre ora 13:00, a intrat în localul SC "D.S." SRL amplasat în apropierea locuinţei lui, aici jucând la aparatele electronice destinate jocurilor de noroc, în prealabil el consumând una - două beri. În local, înaintea venirii inculpatului, se aflaseră M.E. şi cunoscuţii lui, T.D. şi R.R., cel dintâi, astfel a declarat R.L.B., barmaniţă de serviciu atunci, jucase la acelaşi aparat şi, la fel, şi el a consumat alcool.
Spre ora 14:00 din aceeaşi zi, M.E. şi cei doi prieteni ai săi au revenit în local şi au observat că inculpatul juca la acel aparat. Deşi în local se aflau mai multe aparate de joc şi erau şi disponibile, M.E. şi-a exprimat dorinţa de a juca la aparatul pe care-l ocupase dimineaţa. Ca atare, cei trei s-au apropiat de inculpat şi l-au abordat spunându-i să lase liber aparatul. Inculpatul a răspuns că mai are intenţia de a continua jocul, dar pentru o perioadă scurtă.
La acest răspuns, cei trei, rămânând în apropierea aparatului, s-au sfătuit între ei şi vorbind cu inculpatul, M.E. a folosit un ton ridicat, precum şi expresii licenţioase de genul "bă p...", "hai bă, cât mai joci, că vreau şi eu să bag".
Inculpatul, continuând să ocupe scaunul amplasat în dreptul aparatului de joc şi totodată să joace, a apelat numărul de urgenţă "112", dar nu a comunicat nimic. După câteva momente, deşi inculpatul mai avea credit în aparat, s-a ridicat, a trecut pe lângă grupul celor trei şi a părăsit localul, nu înainte însă de a-i replica lui M.E. că se va reîntoarce.
În continuare, după scurgerea unui interval de circa 5 - 10 minute, inculpatul a revenit şi s-a îndreptat spre masa ocupată de cei trei. Odată ajuns în faţa acesteia, inculpatul a scos din mâneca hainei un cuţit şi fără a articula vreun cuvânt, l-a lovit pe M.E., acesta fiind aşezat pe un scaun.
Actul de constatare medico-legală a înscris că M.E. a prezentat leziuni traumatice corporale (braţ stâng), care s-au putut produce prin lovire cu un instrument tăietor-înţepător (posibil cuţit sau similar), leziunile pot data din 19 mai 2012, necesită 45 - 50 zile îngrijiri medicale în cazul unei evoluţii favorabile şi au legătură de cauzalitate directă, necondiţionată, prin natura şi gravitatea lor, viaţa victimei a fost pusă în primejdie, iar în lipsa tratamentului medico-chirurgical constituit corect şi în timp util, evoluţia ar fi putut fi nefavorabilă, ducând la decesul victimei.
Înscrisul menţionat, în dezvoltarea constatărilor, a reţinut că din fişa de observaţie rezultă că M.E. a fost internat în spital la 19 mai 2012, cu diagnosticul "plagă tăiată (sabie), transfixiantă regiunea cot şi 1/3 inferioară braţ stâng, cu secţiunea pachetului vascular brahial, a nervului median + ulnar, contuzie nerv radial, secţiune musculară şi tendon biceps brahial cot stâng, şoc hemoragic, şoc traumatic".
La urmărirea penală s-au administrat ca probe: Proces-verbal datat 29 mai 2012, de constatare a actelor premergătoare, proces-verbal de cercetare la faţa locului, aici fiind depistate urme de sânge, declaraţia victimei M.E., declaraţii martori oculari T.D., R.R., R.L.B., A.D.N., raport de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică care a relevat urme papilare create de inculpat, raportul medico-legal, raport de expertiză psihiatrică, procesul-verbal de percheziţie domiciliară cu ocazia căreia din locuinţa inculpatului s-a ridicat cuţitul corp delict, suporturi informatice şi înscrisuri emanate de la S.T.S. - Direcţia pentru apelul unic de urgenţă, declaraţia inculpatului.
Inculpatul, cu ocazia declarării, a recunoscut lovirea cu cuţitul, dar a menţionat că nu a avut intenţia să ucidă, acţiunea sa fiind generată de ameninţările proferate de partea vătămată, grupul acestuia fiind cunoscut în colectivitate pentru comportament violent, acesteia inducându-i temere pentru sine şi pentru familia sa, anterior, în locuinţa lui petrecându-se un eveniment traumatizant. În ce priveşte această temere, inculpatul a susţinut că panica l-a determinat să apeleze numărul unic de urgenţă, dar instantaneu şi-a dat seama că în local aflându-se numai el şi cei trei, posibil, aceştia, auzind convorbirea, să nu amplifice reacţii mai grave decât ameninţările. În ce priveşte gestul lovirii, inculpatul a susţinut că aceasta a fost transfixiantă, îndreptată spre braţul victimei şi, deci, nu generată de acţiunea de deviere ca urmare a apărării victimei. În final, inculpatul a regretat fapta săvârşită.
Judecătorul fondului, analizând materialul probator de la urmărirea penală, cu axare pe declaraţiile victimei şi pe concluzia din rechizitoriu, că M.E., sesizând că lovirea se îndrepta spre partea inferioară a corpului său, ceea ce l-a făcut să se ferească prin ridicarea braţului, dinamica conturând intenţia indirectă a inculpatului de a ucide, a reţinut că inclusiv martora R.L.B., dar şi raportul de expertiză medico-legală au descris traiectoria, intensitatea şi faptul că inculpatul a aplicat o singură lovitură cu cuţitul, producându-se o plagă înjunghiată transfixiantă în regiunea plica cotului stâng şi 1/3 braţ stâng, dinspre lateral spre medial, cu secţiune musculară şi tendon biceps brahial, deci în faţa anterioară a braţului, nu posterioară, cum s-ar fi produs dacă lovirea ar fi fost parată cu ridicarea braţului. În ce priveşte latura subiectivă, respectiv poziţia psihică a inculpatului din momentul aplicării loviturii, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a înscris că acesta a prezentat acumulare de efecte negative, foarte sensibil la orice modificare ambientală, trăiri subiective supradimensionate, comportament cu tensiune reziduală, în condiţii dificile utilizând mecanisme defensive regresive.
În concluzie, acelaşi act a reţinut că inculpatul are discernământ păstrat, nu are personalitate cu risc crescut de periculozitate în condiţii normale de mediu, comportamentul agresiv datorându-se reacţiei la ameninţarea percepută.
Ca atare, coroborând probatoriul, s-a reţinut că inculpatul, persoană liniştită, care nu are personalitate cu risc de periculozitate în condiţii normale de mediu, a aplicat o lovitură cu cuţitul, spontan, pe fondul unor discuţii generate de victimă, aceasta arogându-şi dreptul de a-l îndepărta pe inculpat de la aparatul de jocuri de noroc, intensitatea loviturii a fost medie, deci el nu a intenţionat uciderea, nu a acceptat un asemenea rezultat, ci a vrut doar să sperie victima.
În ce priveşte existenţa unei provocări în condiţiile circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., judecătorul fondului a motivat că aceasta nu a fost probată, martorii oculari şi înregistrările audio-video nu au relevat-o, manifestările verbale ale victimei, de atingere a demnităţii persoanei inculpatului nefiind grave, aceste împrejurări de fapt servind ca elemente de încadrare juridică. Ca atare, s-a considerat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în concurs cu infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. şi de port, fără drept, a cuţitului, prevăzută de art. 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, modificată.
Pe latură civilă, poziţia inculpatului a fost de a achiesa la plata de despăgubiri.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi partea civilă M.E.
Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., precum şi pentru greşita indicare a temeiului juridic al soluţionării laturii civile a cauzei, respectiv aplicarea textului din noul C. civ., în vigoare la data săvârşirii faptei.
Partea civilă, în cererea declarativă de apel, a arătat că sentinţa este nelegală şi netemeinică atât pe latura penală, cât şi pe latura civilă, dar nu a motivat nici în scris şi nici oral calea de atac.
Aplicând principiul efectului devolutiv al apelului declarat de partea civilă, analizând şi apelul parchetului sub aspectele relevate, Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 132 Ap din 17 decembrie 2012, a admis ambele apeluri şi a desfiinţat sentinţa numai cu privire la temeiul legal al soluţionării acţiunii civile pe care l-a înlocuit cu art. 1349 C. civ., în loc de art. 998, 999 C. civ. anterior.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, motivul invocat fiind greşita schimbare a încadrării juridice a faptei de violenţă, în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în dezvoltarea acestuia susţinându-se că actul de constatare medico-legală a înscris că leziunile produse, care au necesitat pentru vindecare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale, prin natura şi gravitatea lor, au pus în primejdie viaţa, numai tratamentul medico-chirurgical a fost în măsură să evite decesul, consecinţele faptei demonstrând intensitatea loviturii, leziunile s-au produs în cadrul unui mecanism de autoapărare, lovirea, în realitate, a vizat gâtul victimei, sens în care, constant, au declarat partea vătămată, martorii R.R., T.D., R.L.B., dar şi obiectul vulnerant, acesta fiind apt să pună în primejdie viaţa.
Recursul declarat de parchet nu este fondat pentru considerentele ce se vor detalia.
Dispoziţiile art. 174 C. pen., text prin care este incriminat omorul, nu precizează în mod limitativ, exclusiv, modalităţile de realizare a activităţii de ucidere, acţiunea sau inacţiunea putând fi nu numai directe, dar şi indirecte, esenţial fiind ca între acţiune sau inacţiune să existe raport de cauzalitate.
Dar, în ce priveşte latura subiectivă, respectiv poziţia subiectivă a inculpatului la momentul săvârşirii faptei, omorul se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă, aceasta din urmă implicând, pe lângă prevedere, o atitudine de perseverare în atingerea rezultatului care să determine necurmarea sau curmarea acţiunii sau inacţiunii începute.
Spre deosebire de omor, pentru caracterizarea unei activităţi infracţionale agresive ca fiind vătămare corporală gravă este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acţionat cu praeterintenţie, în stabilirea acesteia ţinându-se seama de toate datele de fapt, respectiv împrejurările în care fapta a fost săvârşită, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată aceasta, consecinţele cauzate, obiectul folosit, numărul loviturilor.
În cauză, inculpatul, după ce a fost solicitat să se retragă de la aparatul de jocuri de noroc numai pentru ca partea vătămată să joace, solicitarea fiindu-i adresată cu un ton verbal accentuat şi însoţit de expresii menite a-l timora, pe fondul preexistenţei, în psihicul său, a acumulării de efecte negative, sensibilitate la orice modificare a ambianţei, dar fără personalitate cu risc de periculozitate în condiţii normale de mediu, el încercând chiar să solicite intervenţia organelor abilitate tocmai pentru a preîntâmpina un conflict mai grav şi pentru că partea vătămată era însoţită de doi prieteni, el fiind singur, deşi a folosit cuţit, obiect apt să lezeze grav viaţa, a lovit cu acesta o singură dată, în braţul victimei, faţa anterioară a acestuia, a produs o singură plagă înjunghiată transfixiantă cu consecinţa secţionării musculare şi a tendonului biceps brahial, nedovedindu-se cert că a urmărit lezarea gâtului victimei. Numărul de zile de îngrijiri medicale, sub aspectul încadrării juridice nu este relevant exclusiv, la fel, tratamentul spitalicesc sau cel chirurgical. Totodată, lovitura a fost de intensitate relativ medie, toate acestea probând că nu a intenţionat uciderea şi nu a acceptat acest rezultat odată ce nici nu a continuat să lovească.
Ca atare, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută în art. 182 alin. (2) C. pen., hotărârile pronunţate fiind legale şi temeinice.
Pentru cele ce preced, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (3), cu referire şi la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate în recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 132/Ap din 17 decembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.M.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1462/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1543/2013. Penal → |
|---|
