ICCJ. Decizia nr. 1543/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1543/2013

Dosar nr. 8142/117/2011

Şedinţa publică din 8 mai 2013

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 180 din 3 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 8142/117/2011 s-a dispus, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului R.G. (fiul lui G. şi D.) la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani şi 6 luni, prev. de art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competenţa Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj :

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, conform programului ce îi va fi stabilit de către consilierul de probaţiune;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c ) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării, prev. de art. 86⁴ C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., comb. cu art. 998 - 999 C.civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.000 RON către partea civilă B.S.M., respingând restul pretenţiilor civile formulate de aceasta.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., comb. cu art. 998 - 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 226,39 RON către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, iar suma de 100,07 RON cu dobânda legală începând cu data de 26 martie 2011 şi până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Spitalul Municipal Gherla.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 800 RON.

În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.300 RON reprezentând onorariu avocaţial în favoarea părţii civile B.S.M.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

Inculpatul este căsătorit cu R.G., având împreună o fiică R.L.D.

Partea vătămată B.S.M. a întreţinut relaţii sexuale cu soţia inculpatului începând cu luna noiembrie 2010, respectiv cu fiica inculpatului în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011.

În cursul lunii martie 2011, inculpatul a surprins-o pe soţia sa că are o relaţie extraconjugală cu partea vătămată, solicitându-le, în mod repetat, să înceteze aceste relaţii, lucru care nu s-a întâmplat.

În încercarea de a-şi salva căsnicia, inculpatul a apelat şi la părinţii părţii vătămate, ajungând până la proferarea de ameninţări cu moartea la adresa părţii vătămate, în situaţia în care nu-i lasă în pace familia.

În cursul zilei de 26 martie 2011, inculpatul a plecat la pescuit de la magazinul familiei aflat în localitatea Buneşti, jud. Cluj. La magazin a rămas soţia inculpatului, singură.

Martora R.G. a sunat-o pe partea vătămată B.S.M. solicitându-i să vină la magazin. Aceasta din urmă a venit, fiind adusă cu autoturismul de către martorul Z.O. Partea vătămată a rămas la magazin, urmând ca martorul Z. să vină ulterior să o ia.

În acest interval de timp, inculpatul a revenit la magazin, deplasându-se cu autoturismul dinspre municipiul Gherla spre localitatea Buneşti, jud. Cluj, intersectându-se pe drum cu martorul Z.O. motiv pentru care, acesta din urmă a sunat-o pe partea vătămată să o prevină.

Partea vătămată a părăsit imediat magazinul şi a luat-o la fugă, pe drumul Naţional 1 C în direcţia opusă, înspre municipiul Dej, fiind sesizată de inculpat.

Inculpatul a urmărit-o şi a lovit-o deliberat cu autoturismul. Pentru a scăpa, partea vătămată şi-a schimbat direcţia de mers şi a luat-o la fugă în sens contrar, înspre municipiul Gherla.

Inculpatul a luat un cuţit din autoturism şi cu el în mână a fugit, urmărind-o pe jos; a ajuns-o, după care cei doi s-au încăierat, inculpatul aplicându-i lovituri, inclusiv cu cuţitul în spate. Partea vătămată a căzut la pământ, iar inculpatul s-a urcat peste ea, încercând să-i aplice o lovitură de cuţit în piept, în timp ce partea vătămată ţinea de cuţit.

Altercaţia părţilor a fost sesizată de către familia P., încă din momentul în care inculpatul o fugărea pe partea vătămată cu cuţitul, respectiv martorii P.M., P.C. şi C.P., care se aflau în apropiere, pe câmp, la munci agricole.

Martorii P.C. şi C.P. au intervenit, deplasându-se în fugă la locul în care se aflau părţile. Martorul P.C. l-a prins pe inculpat de mâna în care avea cuţitul, iar în momentul în care, tatăl său, martorul C.P. i-a spus inculpatului că nu este bine ce face, acesta din urmă a încetat agresiunea, părţile ridicându-se de la pământ, fiecare deplasându-se în direcţie diferită.

Partea vătămată a fost consultată şi tratată la Spitalul Municipal Gherla şi apoi în regim de urgenţă în noaptea de 26/27 martie 2011 la Unitatea de Primire Urgenţe - UPU Cluj-Napoca.

Fiind sesizate prin numărul de urgenţă 112, organele de poliţie s-au deplasat şi au cercetat locul faptei.

De asemenea, organele de poliţie s-au deplasat la domiciliul inculpatului şi au examinat autoturismul acestuia aflat în parcare.

Au fost ridicate şi examinate hainele purtate de partea vătămată în momentul agresiunii.

A fost de asemenea examinată şi partea vătămată, fiind consemnate şi fotografiate leziunile prezentate de aceasta în urma agresiunii.

Din actele medicale puse la dispoziţie de unităţile medicale în care a fost consultată şi tratată partea vătămată şi din raportul de constatare medico-legală emis de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca rezultă că, persoana: vătămată a prezentat diagnosticul final - "Politraumatism. TCC grad I. TCF. Plagă prin înjunghiere regiunea scapulară stânga. Corp metalic străin imparietal. Afirmativ agresiune". La examenul radiologie al Clinicii de Radiologie Cluj-Napoca din 26 martie 2011, s-a constatat prezenţa în regiunea pulmonară a imaginii unui corp străin metalic.

La examenul obiectiv medico-legal din 28 martie 2011, s-a constatat prezenţa a trei leziuni pe corpul părţii vătămate - regiunea parietală stânga, soluţie de continuitate acoperită cu crustă hematică de 0,8/0,5 cm; regiunea scapulară stânga, plagă suturată de 1 cm., cu tumefierea subjacentă moderată; cotul drept, echimoză palid violacee discontinuă cu tumefiere subjacentă moderată de 8/8 cm.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că, partea vătămată a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi corp tăietor - înţepător. Leziunile necesită 11 - 12 zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei. Leziunea de la cotul drept s-ar fi putut produce prin lovirea regiunii de către un corp dur aflat în mişcare (posibil oglinda retrovizoare externă a unui autovehicul).

Totodată, în faza de urmărire penală, la solicitarea părţilor, a fost efectuată o expertiză medico-legală în cauză.

Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că, partea vătămată B.S.M. a prezentat ca urmare a agresiunii din data de 26 martie 2011, leziuni corporale traumatice constând în plagă parietală stânga, plagă înjunghiată nepenetrantă în regiunea scapulară stânga, echimoză cot drept. Leziunile au necesitat 11 - 12 zile îngrijiri medicale. Leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei. Descrierea plăgii înţepate - tăiate din regiunea subscapulară stânga relevă existenţa unui traiect oblic interparietal al acesteia. Nu există elemente obiective de ordin medico-legal care să susţină posibilitatea ca traiectoria obiectului tăietor-înţepător a fost deviată. Explorările imagistice efectuate au evidenţiat că, poziţia corpului străin radio-opac de la nivelul hemitoracelui stâng este subtegumentară - la nivelul ţesutului celular subcutanat şi antero-lateral stânga faţă de stern. Se opinează că, acesta nu are ca provenienţă lama cuţitului corp delict, fără a se putea face precizări referitoare la natura acestuia.

Inculpatul nu a dorit să dea declaraţii în faza de urmărire penală; cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, după studierea dosarului, a dorit să facă precizări referitoare la săvârşirea faptelor, aspecte ce au fost consemnate în procesul-verbal încheiat;

Astfel, inculpatul a arătat că, în cursul lunii martie 2011, a aflat de relaţiile avute de partea vătămată B.S.M., atât cu soţia, cât şi cu fiica sa, aspecte confirmate de altfel şi de martorii B.L. - mama părţii vătămate -, R.L. - fiica inculpatului -, Z.O., C.A.I., I.G.F., M.I.A.

În data de 26 martie 2011, a plecat la pescuit şi a revenit la magazin pentru a lua un băţ de pescuit, găsind-o aici pe partea vătămată care, a luat-o la fugă. A urmărit-o cu autoturismul, a ajuns-o din urmă, moment în care partea vătămată a sărit peste autoturism şi a continuat să alerge în sens contrar.

Inculpatul a luat din autoturism cuţitul cu care mergea la pescuit şi a alergat după partea vătămată, respectiv că, a alunecat şi a căzut peste aceasta din urmă provocându-i leziuni, inclusiv cu cuţitul. Între cei doi au intervenit două persoane, care i-au solicitat inculpatului să o lase pe partea vătămată, moment în care, ar fi încetat agresiunea.

În faza de judecată, inculpatul s-a prevalat de asemenea de disp. art. 70 C. proc. pen..

Partea vătămată B.S.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale; cu ocazia cuvântului în dezbateri, apărătorul ales al acesteia a solicitat şi suma de 1.000 RON cu titlu de daune materiale.

Referitor la daunele materiale solicitate, instanţa constată faptul că, pe de o parte, au fost tardiv formulate, constituirea de parte civilă putându-se face, potrivit disp. art. 15 alin. (2) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, precum şi în faza de judecată până la citirea actului de sesizare; iar pe de altă parte, nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă.

În privinţa daunelor morale solicitate instanţa apreciază că, o sumă de 1.000 RON reprezintă un echivalent bănesc just şi suficient pentru acoperirea prejudiciului fizic şi psihic suferit de partea civilă B.S.M., având în vedere starea de fapt mai sus reţinută, gradul ridicat al culpei acesteia determinată de întreaga sa atitudine anterior descrisă.

Spitalul Municipal Gherla s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100,07 RON cu dobânda legală începând cu data de 26 martie 2011 şi până la achitarea integrală a debitului, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 226,39 RON, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.

La termenul din data de 19 aprilie 2012, inculpatul - prin apărător ales - a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa, respectiv din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în cea de lovire sau alte violenţe, prev. şi ped. de art. 180 alin. (2) C. pen., arătând în esenţă faptul că, inculpatul nu a urmărit nici o clipă să suprime viaţa victimei, leziunile cauzate au fost superficiale şi nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate; cererea a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de mai sus, instanţa urmând a se pronunţa asupra ei prin prezenta hotărâre.

Instanţa, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. şi ped. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Astfel, coroborând declaraţiile părţii vătămate, cu actele medicale şi medico-legale - leziune la cotul drept -, cu cele consemnate în procesul-verbal de examinare a autoturismului inculpatului - oglinda retrovizoare stânga spartă şi deteriorată, inclusiv din precizările inculpatului date cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală rezultă fără dubiu că, partea vătămată a fost urmărită şi lovită intenţionat cu autoturismul de către inculpat.

De asemenea, din coroborarea celor consemnate în procesul-verbal de cercetare a locului faptei - pete de sânge pe sol, a celor constatate în procesul-verbal de examinare a hainelor persoanei vătămate - tăietură cu perforare a bluzei în zona omoplatului stâng, a leziunilor prezente în planşa fotografică a corpului victimei - omoplat stâng şi parietal stânga, a actelor medicale şi medico-legale - lovituri cu corp dur şi corp tăietor - înţepător, a declaraţiilor părţii vătămate şi a martorilor P.M., P.C., C.P. rezultă că, inculpatul a urmărit-o în fugă pe partea vătămată B.S.M., a ajuns-o, i-a aplicat lovituri, inclusiv cu cuţitul în zona omoplatului stâng, s-a urcat peste ea, încercând să-i aplice o lovitură de cuţit în piept, moment în care au intervenit martorii P.C. şi C.P., martorul P.C. prinzându-l efectiv pe inculpat de mâna în care ţinea cuţitul. Întregul comportament al inculpatului, urmărirea şi lovirea intenţionată a părţii vătămate cu autoturismul, perseverarea în urmărirea şi agresarea fizică a acesteia, inclusiv cu cuţitul în zona omoplatului stâng, continuarea violenţelor prin încercarea de a-i aplica o lovitură de cuţit în piept, fiind necesară intervenţia efectivă a martorilor pentru salvarea vieţii victimei demonstrează fără dubiu că, inculpatul a dorit şi a urmărit suprimarea vieţii părţii vătămate B.S.M.

O dovadă în plus a celor precizate mai sus o constituie şi faptul că, potrivit declaraţiilor martorilor B.L., Z.O. şi B.M.D., inculpatul, după ce a aflat de relaţia soţiei sale cu partea vătămată, în câteva rânduri, a ameninţat-o cu moartea pe aceasta din urmă în situaţia în care nu-i lasă familia în pace, fapt ce nu s-a întâmplat; aşa încât, starea conflictuală dintre părţi a atins apogeul la momentul în care inculpatul şi-a surprins din nou soţia la magazin împreună cu partea vătămată, moment ce a coincis cu ajungerea acestuia la capătul răbdării, la limita maximă a suportabilităţii unei astfel de situaţii.

Instanţa a constatat că, în mod corect organul de urmărire penală a reţinut în speţă incidenţa prevederilor art. 73 lit. b) C. proc. pen. ţinând cont de faptul că, inculpatul a avut cunoştinţă de relaţia extraconjugală a soţiei sale cu partea vătămată; le-a solicitat celor doi, în mai multe rânduri să înceteze relaţia, apelând în acest sens chiar şi la părinţii părţii vătămate pentru a-şi salva căsnicia, aspect ce reiese fără dubii din declaraţiile martorilor B.L. - mama părţii vătămate -, R.L. - fiica inculpatului -, Z.O., C.A.I., I.G.F., M.I.A.

În condiţiile în care, la data de 26 martie 2011, şi-a lăsat singură soţia la magazin şi a plecat la pescuit, iar la revenirea sa intempestivă i-a găsit pe cei doi singuri la magazin, partea vătămată luând-o la fugă la apariţia sa, context în care, inculpatul a considerat că au profitat de lipsa sa pentru a întreţine din nou relaţii sexuale, este evident că a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de o provocare din partea părţii vătămate produsă printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei, o atingere gravă adusă inclusiv vieţii de familie a inculpatului.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social al faptei concretizat în modul şi împrejurările de săvârşire ale acesteia, urmările produse; de persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, faptul că a fost provocat de partea vătămată, aşa cum s-a arătat mai sus, acest ultim argument constituind o circumstanţă legală atenuantă potrivit art. 73 lit. b) C. pen., aplicând astfel pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

Referitor al modalitatea de executare s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu consecinţele prev. de art. 86¹ alin. (3) lit. a) - d) C. pen.

În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispoziţiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Împotriva sentinţei au declarat apel partea civilă B.S. şi inculpatul R.G.

Partea civilă a solicitat desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale şi achitarea integrală a cheltuielilor judiciare.

Inculpatul R.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă de omor în infracţiunea de loviri şi alte violenţe iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 198/A/2012 din 19 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul R.G., împotriva Sentinţei penale nr. 180 din data de 3 mai 2012 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o în parte, cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate părţilor civile.

Pronunţând o nouă hotărâre, a redus cuantumul despăgubirilor acordate părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj la suma de 113,19 RON, precum şi cele acordate părţii civile Spitalul Municipal Gherla la suma de 50,03 RON, cu dobânda legală începând cu data de 26 martie 2011 şi până la achitarea integrală a debitului.

A înlăturat obligarea inculpatului R.G. la plata sumei de 1.000 RON daune morale către partea civilă B.S.M.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

II. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă B.S.M., domiciliat în Gherla, strada H., împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat partea civilă B.S.M. să plătească inculpatului R.G. suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel şi a respins cererea părţii civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în apel.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit suma de 50 RON ca onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat partea civilă B.S.M. să plătească suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Sub aspectul laturii penale instanţa de apel, a reţinut că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă în hotărârea primei instanţe, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, intenţia de suprimare a vieţii victimei rezultând din analiza actelor medicale, constatându-se că leziunile au fost localizate în zona parietală stângă, regiunea scapulară stângă, zone considerate vitale, leziunile fiind produse prin folosirea unui cuţit.

De asemenea, în stabilirea formei de vinovăţie, instanţa de apel a făcut trimitere la declaraţiile martorilor oculari, dar şi starea conflictuală existentă între părţi ceea ce a atras reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de apel a reţinut că despăgubirile materiale şi morale se impun a fi micşorate, în procent de 50% ca urmare a reţinerii stării de provocare.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs partea civilă B.S.M., solicitând casarea acestora şi în rejudecare majorarea despăgubirilor civile.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă, iar încadrarea juridică atribuită faptei este legală.

Din probele administrate rezultă că, în data de 26 martie 2011, pe fondul unei stări de provocare, inculpatul R.G. a lovit cu un cuţit partea vătămată B.S.M., producându-i leziuni în zone considerate ca fiind vitale.

Critica recurentei părţi civile se impune a fi examinată din două perspective: prima are în vedere cazul de casare care permite reformarea hotărârilor sub aspectul stabilirii eronate a cuantumului daunelor morale şi materiale, respectiv reducerea despăgubirilor atunci când instanţa constată incidenţa unei cauze legale de atenuare, respectiv săvârşirea faptei în stare de provocare.

Sub primul aspect, Înalta Curte apreciază că hotărârile sunt supuse examinării, sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. (caz de casare păstrat şi prin Legea nr. 2/2013 cu menţiunea că acesta nu mai poate fi invocat din oficiu astfel cum prevăd dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.), pentru următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. - reintrodus prin art. XVIII pct. 49 din Legea nr. 202/2010, urmare pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 783/2009 - hotărârile pot fi supuse casării şi atunci când acestea sunt contrare legii sau când s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Încălcarea legii materiale - penală/civilă - se poate produce în trei modalităţi principale: neaplicarea de către instanţa de fond a unor proceduri legale care trebuiau aplicate; aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată; aplicarea greşită a dispoziţiilor legale care trebuiau aplicate.

Aceste modalităţi de încălcare a legii sunt valabile atât în ceea ce priveşte latura penală a cauzei cât şi latura civilă.

Ne aflăm în prezenţa unei greşite aplicări a legii civile atunci când instanţa a obligat inculpatul la despăgubiri, deşi nu erau îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale - existenţa faptei, săvârşirea acesteia de către inculpat, legătura de cauzalitate - sau acordarea de despăgubiri atunci când nu este permisă de legea civilă.

În ceea ce priveşte greşita întindere a cuantumului despăgubirilor materiale şi morale, aceasta poate constitui o critică în calea de atac a recursului, având în vedere dispoziţiile art. 385⁹ alin. (2) C. proc. pen., potrivit cu care, cazurile de casare prevăzute în alineatul 1 pot fi invocate, atât cu privire la soluţionarea laturii penale cât şi a laturii civile a cauzei.

În fine, trebuie avut în vedere şi faptul că în codul de procedură civilă - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - este reglementat un caz de casare care se referă la hotărârile pronunţate cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Prin urmare, câtă vreme în recursul civil, care are ca obiect daunele produse printr-o infracţiune, există un caz de casare pentru aplicarea greşită a legii civile şi în procesul penal, trebuie să existe un caz de casare similar care să permită instanţei de recurs a verifica dacă legea civilă a fost sau nu corect aplicată.

Sub cel de-al doilea aspect, se impune a se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 998 - 999 C. civ., orice faptă a omului, săvârşită cu intenţie, praeterintenţie sau culpă, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărei greşeală s-a ocazionat a-l repara.

Ca regulă, gravitatea faptei nu constituie un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, autorul faptei urmând a răspunde integral pentru prejudiciul cauzat. Cu toate acestea, în cazul în care paguba a fost cauzată atât din culpa autorului faptei, cât şi din culpa victimei, adică din cauza lor comună, nu există nici un temei legal în baza căruia partea din paguba cauzată din culpa victimei, să fie reparată de autor.

Despăgubirile civile pe care trebuie să le suporte autorul, nu vor reprezenta, în astfel de situaţii, repararea integrală a pagubei, ci numai a unei părţi a acesteia, întinderea ei determinându-se în raport cu gravitatea culpelor autorului şi victimei, stabilită pe baza probelor administrate în cauză.

Ca atare, în speţa dedusă judecăţii, cum fapta inculpatului a fost săvârşită în stare de provocare, despăgubirile materiale şi civile, respectiv cheltuielile judiciare vor fi reduse în raport de culpa victimei, în speţă aceasta fiind stabilită într-un procent de 50%.

Ca atare, criticile recurentei părţi civile sunt nefondate, cuantumul despăgubirilor fiind stabilite în raport de limita dovedirii lor şi în raport de starea de provocare care obligă la reducerea corespunzătoare a cuantumului acestora.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă B.S.M. împotriva Deciziei penale nr. 198/A din 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimatul inculpat R.G.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta parte civilă va fi obligată la plata despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă B.S.M. împotriva Deciziei penale nr. 198/A din 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimatul inculpat R.G.

Obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi la plata sumei de 1833,65 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul inculpat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 mai 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1531/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1594/2013. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: