ICCJ. Decizia nr. 1594/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1594/2013
Dosar nr. 329/1/2013
Şedinţa publică din 10 mai 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 57 din 9 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 15333/301/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara C.P.E. împotriva Deciziei penale nr. 1759/R din 18 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
A obligat recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea C.P.E., fără a indica însă motivele ce stau la baza promovării acestei căi de atac.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatoare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen., prevede cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestaţia în anulare putând fi exercitată doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres şi limitativ de lege.
Aşadar, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestaţiei în anulare instituindu-se astfel o garanţie că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane şi în orice condiţii de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătoreşti definitive.
În prezenta cauză se constată că a fost promovată calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara C. (fostă P.) E. împotriva unei decizii prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de aceeaşi petiţionară împotriva Sentinţei penale nr. 557 din 19 iunie 2012 a Judecătoriei sectorului 3, secţia penală.
Totodată se reţine că în cuprinsul cererii formulată în scris de contestatoare şi depusă la dosarul cauzei nu au fost expuse argumente care ar putea fi calificate şi încadrate în dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., iar pe de altă parte se constată că hotărârea atacată, deşi este definitivă, astfel cum prevede textul articolului anterior menţionat, nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale extraordinară de atac, având în vedere şi împrejurarea că nu vizează o soluţie pe fondul cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză se impune adoptarea unei soluţii sprijinite pe dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.P.E. împotriva Deciziei penale nr. 57 din 9 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 15333/301/2012.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1543/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1597/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
