ICCJ. Decizia nr. 1565/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1565/2013
Dosar nr. 8127/99/2009
Şedinţa publică din 9 mai 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 331 din 23 iunie 2011 a Tribunalul laşi s-au hotărât următoarele:
„Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulata de inculpatul A.I. din infracţiunea de tentativa de omor calificat prev si ped de art. 20 C. pen. rap Ia art. 174-175,lit. i) C. pen. in infracţiunea de vătămare corporala grava prev de art. 182 C. pen.
În baza art. 334 C. pen.p. schimba încadrarea juridica a faptelor pentru care au fost trimişi in judecata inculpaţii B.C.,T.M.I.I., A.I.,P.S.P. din infracţiunile de tentativa de omor calificat,ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si liniştii publice,prev de art. 321, alin. (1) C. pen.,distrugere prev de art. 217,alin. (1) C. pen. și lovire sau alte violente prev de art. 180, alin. (2) C. cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen., iar pentru inculpaţii B.C. și T.M., cu aplicarea și a disp. art 37, lit. b) C. pen., respectiv, complicitate la tentativa de omor calificat, prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175, lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniştii publice, prev. și ped. de art. 321 C. pen., complicitate la distrugere prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 217,alin. (1) C. pen. și complicitate la lovire sau alte violențe prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180, alin. (2) C. cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.V., în infracţiunile de tentativa de omor calificat, prev și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175,lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniştii publice, prev. de art. 321, alin. (1) C. pen., distrugere prev. de art. 217,alin. (1) C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180, alin. (2) C. totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. și art. 75, Iit. a) C. pen. iar pentru inculpaţii B.C. și T.M., cu aplicarea și a disp. art. 37, Iit. a) C. pen., respectiv complicitate la tentativa de omor calificat, prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap la art. 174-175, lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniştii publice, prev de art. 321, alin. (1) C. pen., complicitate la distrugere prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 217,alin. (1) C. pen. și complicitate la lovire sau alte violențe prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180, alin. (2) C. totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. și art. 75, lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.V.
Condamna pe inculpatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativa de omor calificat prev. și ped de art. 20 C. pen. rap la art. 174-175, lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75,lit. a) C. pen. și art. 37, lit. a) C. pen. la pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata de 4 ani.
În baza art. 83 C. pen. revoca suspendarea condiţionata a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 289 din 8 octombrie 2008 a Judecătoriei Hârlău,definitiva prin neapelare, pedeapsa pe care o cumulează cu pedeapsa aplicata prin prezenta sentinţa, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 8 ani si 4 luni inchisoare.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a ll-a și lit. b) C.penal.
Condamna pe inculpatul T.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tentative de omor calificat prev si ped de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175,lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75, lit. a) C. pen. și art. 37, lit. a) C. pen. la pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 4 ani.
În baza art. 61 C. pen. revoca liberarea condiţionata din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr. 294/2003 a Judecătoriei Hârlău, definitive prin Dosarul penal nr. 1051 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului lași și contopeşte pedeapsa aplicata prin prezenta sentinţa cu restul de pedeapsa neexecutat de 639 zilejnculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani si 6 luni închisoare pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, pedeapsa rezultanta finală de executat fiind 8 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.penal.
Condamna pe inculpatul P.S.P. pentru săvârşirea infracţiunii de tentative de omor calificat prev si ped de art. 20 C. pen. rap la art. 174-175, lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75, lit. a) C. pen. la pedeapsa principala de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 4 ani.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.penal.
Condamna pe inculpatul A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativa de omor calificat prev si ped de art. 20 C. pen.rap la art. 174-175,lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75,lit. a) C. pen. la pedeapsa principala de 7 ani si 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi b C. pen. pe durata de 4 ani.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.penal.
Condamna pe inculpatul l.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativa de omor calificat prev si ped de art. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175, lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75, lit. a) C. pen., la pedeapsa principala de 7 ani și 6 luni inchisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 4 ani.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C.penal.
Condamna pe inculpatul C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativa de omor calificat prev si ped de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175, lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75, lit. a) C. pen. și art. 74, alin. (2) C. pen. rap. la art. 76,alin. (1), lit. b) C. pen. și art. 80 C. pen. la pedeapsa principala de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 861 alin. (2) C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 8 ani stabilit conform art. 862 C. pen. .
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 863 C. pen. inculpatul este obligat pe durata termenului de încercare sa se supună următoarelor masuri de supraveghere:
- sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul laşi,organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probatiune,
- sa anunţe in prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum si intoarcerea,
- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca,
- sa comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta,
În baza art. 359, alin. (1) C. pen.p. atrage atenţia inculpatului C.V. asupra dispoziţiilor art. 86ind 4 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendariii executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. se va deduce din durata pedepselor aplicate fiecărui inculpat durata reţinerii si arestului preventiv de la 1 septembrie 2009 la 12 iulie 2010 pentru inculpaţii B.C.,T.M.,l.I. si C.V.,de la 2 septembrie 2009 la 12. iulie 2010 pentru inculpatul P.S.P. si de la 10 noiembrie 2009 Ia 12 iulie 2010 pentru inculpatul A.I.
Respinge ca neîntemeiata cererea inculpatului A.I. privind înlocuirea măsurii obligării de a nu paraşi localitatea cu măsura obligării de a nu paraşi țara.
În baza disp. art. 350 C. proc. pen. revoca măsura obligării de a nu paraşi localitatea,respectiv măsura obligării de a nu paraşi tara, luata împotriva inculpaţilor prin încheierea de şedinţa din data de 8 iulie 2010,respectiv din data de 20 octombrie 2010 la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 11, pct. 2, lit. b) C. pen. pen. rap la art. 10, lit. f) C. pen. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpaţilor B.C., T.M., P.S.P., A.I., l.I., C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de ultaj contra bunelor moravori si tulburarea ordinii și liniştii publice, prev de art. 321, alin. (1) C. pen.,distrugere prev. de art. 217, alin. (1) C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180, alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen.,art. 75, lit. a) C. pen. și art. 37, lit. a) C. pen. pentru inculpaţii B.C. și T.M., respectiv ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniştii publice, prev. de art. 321, alin. (1) C. pen. complicitate la distrugere prev de art. 26 C. pen. rap. Ia art. 217, alin. (1) C. pen. si complicitate la lovire sau alte violențe prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 180, alin. (2) C. cu aplicarea art. 75, lit. a) C. pen. și art. 33, lit. a) C. pen., pentru inculpatul C.V., intrucat lipseşte o condiţie prevăzuta de lege, necesara pentru punerea in mişcare a acţiunii penale.
În baza disp. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. obliga inculpaţii, în solidar, sa plătească pârtii civile C.C.P. suma de 120 000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge ca neîntemeiata acţiunea civilă promovata de partea civilă C.C.P. pentru restul pretenţiilor civile.
În baza art. 346, alin. (4) C. pen. nu soluţionează acţiunea civila promovata de partea civilă T.F.G.
În baza disp. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. și cu disp. art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată obligă inculpaţii in solidar să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenta S.l. laşi suma de 3.042,79 lei iar pârții civile Serviciul de Ambulanță laşi suma de 1.247 lei, la care se adaugă dobânda practicată de B.N.R. până la achitarea prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza disp. art. 199 C. pen.p. scuteşte pe avocaţii S.M., R.L. și M.A. de la plata amenzilor judiciare aplicate prin încheierile din 29 martie 2010,23 septembrie 2010 si respectiv 10 ianuarie 2011.
În baza disp art. 199 C. pen. reduce amenda aplicata d-nei avoca L.C. prin încheierea din 18 octombrie 2011 de la 1.000 lei la 200 lei.
În baza art. 199 C. pen. scuteşte de la plata amenzii aplicate prin încheierea din 2 mai 2011 pe agentul de politie C.I.
În baza disp. art. 191, alin. (2) C. pen. obligă inculpaţii să plătească fiecare statului cheltuieli judiciare în cuantum de cate 2.500 lei.
În baza disp art. 192, alin. (3) C. pen. cheltuielile judiciare constând in onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu in cursul judecaţii raman în sarcina statului,urmând a fi avansate către Baroul laşi sumele de cate 400 lei pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, av. L.C. și av. C.C."
În termen legai, sentinţa penală a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi, de avocat L.C. şi de inculpaţii B.C., T.M., l.I., C.V., P.S.P. şi A.I.
În apelul declarat, procurorul a criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul greşitei reţineri a circumstanţei personale prev. de art. 74 lit. a) C. pen., fată de inculpaţi şi sub aspectul aplicării unor pedepse reduse, solicitând aplicarea unui spor de pedeapsă, iar cu privire la inculpatul C.V. se invocă netemeinica individualizare a pedepsei sub aspectul modalităţii de executare.
Motivându-şi apelul promovat, doamna avocat L.C., a susţinut că în mod nelegal, prin sentinţa apelată, Tribunalul laşi redus a amenda aplicata prin încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2011 de la 1.000 lei la 200 lei, considerând că neîntemeiat a fost amendată ca avocat din oficiu, deşi, inculpaţii aveau angajaţi apărători şi din acest considerent nu s-a prezentat în instanţă.
Prin apelul declarat, inculpatul B.C., a solicitat în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c0 C. proc. pen., achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, susţinând că probele administrate nu au dovedit vinovăţia sa, intenţia sa de a suprima viata victimei.
Criticile formulate de inculpatul T.M., vizează greşita încadrare juridică dată faptei ce i s-a reţinut în sarcină şi cuantumului pedepsei aplicate de prima instanţă.
A solicitat reaprecierea gravităţii faptei şi a pericolului social şi redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Critica invocată de inculpatul - apelant P.S.P. vizează o analiză eronată de către prima instanţă, a probatoriului administrat în cauză, solicitând achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, având în vedere că, în cazul în care s-a săvârşit cu adevărat o asemenea infracţiune, nu este el autorul.
Prin apelul declarat, inculpaţii l.I. şi C.V. au criticat sentinţa instanţei de fond sub următoarele aspecte:
- motivarea primei instanţe pe situaţia de fapt cuprinde generalităţi cu privire la descrierea împrejurărilor în care s-ar fi comis fapta de „tentativă de omor" de mai multe persoane - fără a se arăta în concret contribuţia fiecăruia la comiterea faptei precum şi existenţa vreunei concordanţe între fapta imputată inculpaţilor şi încadrarea juridică dată acesteia;
- din considerentele sentinţei criticate nu rezultă în ce ar consta fapta imputabilă inculpatului l.I., cu ce au fost aplicate loviturile de către acest inculpat şi ce zonă corporală vitală a victimei ar fi fost vizată;
- în mod greşit a apreciat instanţa de fond că fapta comisă de inculpatul C.V. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „complicitate la infracţiunea de tentativă de omor calificat" faţă de modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, reţinând în considerentele sentinţei criticate în termeni generici prezenţa inculpatului la locul incidentului pe tot parcursul desfăşurării agresiunii, fără a interveni pentru aplanarea acesteia, transportul asigurat unuia dintre autorii faptei atât pentru a ajunge la locul faptei cât şi pentru a părăsi locaţia, ar constitui modalităţi de sprijin atât material cât şi moral la săvârşirea infracţiunii;
- cu privire la probele testimoniale ce au fundamentat soluţia de condamnare a celor doi inculpaţi, prima instanţă, în motivarea hotărârii apelate, a reţinut declaraţiile martorilor din faza de urmărire penală, încălcând flagrant dispoziţiile procedurale referitoare la administrarea nemijlocită a probelor;
- actele şi lucrările dosarului atestă că urmărirea penală, în aspectele ei esenţiale nu a fost efectuată de procuror, ci de organul de poliţie, cu toate că în cazul săvârşirii unor infracţiuni pentru care efectuarea urmăririi penale este de competenţa exclusivă a procurorului, organele de poliţie iniţial sesizate pot efectua numai unele acte de urmărire penală care nu suferă amânare, în scopul conservării mijloacelor de probă;
- cercetarea la faţa locului, schiţa locului faptei, strângerea actelor medicale privind părţile vătămate, ascultarea acestora, a martorilor identificaţi - doar un număr de 7 persoane au dat declaraţii în faţa procurorului -, precum şi luarea unor declaraţii olograf principalilor suspecţi, au fost realizate de lucrătorii de poliţie care nu aveau competenţa materială de a le realiza din proprie iniţiativă, toate aceste acte realizate de poliţişti, fără delegare din partea procurorului, după punerea sub acuzare a inculpaţilor, fiind lovite de nulitatea absolută, prevăzută în art. 197 alin. (2) C. pr. pen. întrucât au fost încălcate dispoziţiile relative la competenţa după materie în faza de urmărire penală.
Pentru toate aceste motive, au solicitat admiterea apelului în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. "a" C. pr. pen., desfiinţarea în întregime a sentinţei primei instanţe şi pe fond, în rejudecare, achitarea de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de „tentativă de omor calificat", respectiv „complicitate la tentativă de omor calificat" în baza disp. art. 11 pct. 2 Iit "a)" C. proc. pen. coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. "c)" C. proc. pen.
Prin apelul declarat inculpatul A.I. a criticat sentinţa instanţei de fond sub următoarele aspecte:
- sentinţa apelată este vădit nelegală şi netemeinică, prima instanţă reţinând eronat situaţia de fapt raportat la probatoriul administrat precum şi la dispoziţiile legale;
- greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen.
- instanţa a dat prevalentă declaraţiilor martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, înlăturând, în mod injust pe toate acelea, date în condiţii de contradictorialitate, care îl disculpau pe inculpat;
- instanţa nu a dat eficienţă criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.
Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea apelului în temeiul disp,. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., iar în rejudecare să se dispună achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la articolul 10 aliniatul 1 litera c C. proc. pen. cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Prin decizia penală nr. 62 din 29 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi şi de apelanta - avocat L.C., desfiinţată în parte sentinţa, în latura penală şi rejudecând:
S-a înlăturat faţă de inculpatul C.V. aplicarea dispoziţiilor art. 861 alin. (2) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., art. 863 şi art. 864 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii.
În baza disp. art. 199 C. proc. pen. a fost scutită doamna avocat L.C. de la plata amenzii, în cuantum de 200 lei, aplicată prin sentinţa penală apelată.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi B.C., l.I., C.V., P.S.P. şi A.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 400 lei, iar pe inculpatul T.M. la plata sumei de 800 lei, în care s-a inclus şi onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cuantum de 400 lei, ce va fi suportat din fondurile statului.
Reevaluând şi apreciind asupra întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în fond a cauzei, în conformitate cu disp. art. 63 C. pen., instanţa de apel a constatat următoarele:
În seara de 19 aprilie 2009 (prima zi de Paște) inculpaţii şi alţi tineri din Hârlău s-au deplasat cu în oraşul Targu Frumos la discoteca A.P.
La un moment dat a izbucnit un conflict ce a atras reacţia violenta verbal dar si fizic a concubinei martorului S. (martora B.E.), iar la intervenţia administratorului discotecii, martorul Z.l.P., s-au deplasat pe terasa discotecii unde a intervenit inculpatul l.I. care l-a îmbrâncit, insultat şi ameninţat, pe martorul S.F., şi a cerut intervenţia unor prieteni (declaraţiile martorilor B.E., V.M.L., N.D.G.).
Partea vătămata C.C.P. l-a luat pe martorul S.F. împreuna cu martorul V.M.L. şi au plecat pentru a evita scandalul (declaraţiile martorilor B.E., V.M.L., N.D.G., S.F., M.l.C.).
Inculpatul l.I. s-a urcat in maşina sa împreuna cu sora sa l.D. pe care a transportat-o la domiciliu unde și-a lăsat și maşina, apoi, s-a întâlnit cu inculpaţii P.S.P. si A.I., şi au plecat cu autoturismul, condus de inculpatul A.I., in urmărirea celor din Hârlau, cu scopul de a le da o lecţie, chemându-i şi pe inculpaţii T.M. si B.C.
În staţia Petrom din oraşul Târgu Frumos inculpaţii P.S.P., l.I. si A.I. s-au întâlnit cu martorul S.F. care coborâse din maşina condusa de N.D.G., s-au regrupat şi au plecat spre Hârlău.
În faţa Popasului B. Company cele trei autoturisme care se deplasau spre Hârlău au oprit văzând autoturismul oprit intr-o poziţie care îngreuna accesul spre Hârlău, au coborât din maşini pentru a discuta cu cei care blocaseră drumul, moment in care autoturismul a pornit in tromba către centrul oraşului Cotnari parcurgând circa 200 de metri si revenind la Popasul lui B. împreuna cu alte doua autoturisme (o mașină în care se aflau coinculpatii B.C. și C.V. și o mașină roşie în care se afla inculpatul T.).
Inculpaţii au coborât din autoturisme având asupra lor bâte si alte obiecte contondente, hotărâţi sa dea o lecţie celor din Hârlău.
Partea vătămata C.C.P. nu a fugit de la fata locului, iar inculpaţii P.S.P., A.I. si l.I. au început să-l lovească pe acesta cu diverse obiecte contondente pe care le aveau asupra lor; iar inculpatul P.S.P. a aplicat, pe la spate, părţii vătămate, o lovitura cu un corp tăietor, partea vătămata a căzut la pământ, sângerând abundent și pierzându-si cunoştinţa.
Inculpaţii au continuat să aplice părţii vătămate câteva lovituri cu picioarele după care au părăsit locul faptei.
Deşi inculpaţii au negat constant implicarea in conflict, probele administrate in cauza au demonstrat contrariul.
La scurt timp de la încetarea conflictului au revenit la locul faptei martorii D.S., T.T.C. și U.F.G. care au anunţat autorităţile, partea vătămata C.C.P. fiind transportata cu Salvarea la Spitalul Clinic de Urgență "S.l." laşi unde a suferit o intervenţie chirurgicala.
Aceeaşi situaţie de fapt -a fost constatată şi de instanţa de fond pe baza probelor administrate, concretizându-se fără echivoc vinovăţia penală a inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost puşi sub acuzare.
A. Fată de criticile formulate de inculpaţii C.V., l.I., B.C., A.I. şi P.S.P. s-au constatat următoarele:
I. Nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de „tentativă la omor calificat" prev. de disp. art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. şi infracţiunea de „lovire sau alte violenţe" prev. de disp. art. 180 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de „încăierare" prev. şi ped. de disp. art. 322 alin. (3) C pen. în concurs real cu infracţiunile de „ultraj contra bunelor moravuri şl tulburarea liniştii publice" prev. de disp. art, 321 alin. (1) Cpen. şi „distrugere" prev, de disp. art. 217 alin. (1) C pen., cu aplic. art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul B.C. şi, din infracţiunile de „complicitate la tentativă de omor calificat" prev. şi ped. de disp. art. 26 raportat la disp. art. 174-175 lit. i) C.pen, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi „complicitate la lovire şi alte violenţe" prev. de disp. art. 26 rap. la disp. art. 180 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de „complicitate la încăierare" prev. şi ped. de disp. art. 322 alin. (3) C. pen. în concurs real cu infracţiunile de „complicitate ta distrugere" prev. şi ped. de disp, art. 26 C. pen. raportat la disp. art. 217 alin. (1) C. pen. şi „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de disp. art. 321 alin. (2) C pen, cu aplic. disp. art. 33 lit. a) C pen. pentru inculpatul C.V.
Dispoziţiile art. 322 alin. (3) C. pen. prevăd : „ în cazul prevăzut în alin. (2), dacă nu se cunoaşte care dintre participanţi a săvârşit faptele arătate în acel alineat, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, când s-a cauzat vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii. în cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani."
Dispoziţiile art. 321 alin. (1) C. pen. prevăd : „ Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la unu Ia 5 ani."
Dispoziţiile art. 217 C. pen. prevăd : „Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.
(2) în cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani.
(3) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă şi a conductelor magistrale de alimentare cu apă, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 10 ani.
(4) Dacă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se săvârşeşte prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
(5) Dispoziţiile prevăzute în alin. (2), (3) şi (4) se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului.
(6) Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală."
Situaţia de fapt expusă şi argumentată probator, nu conturează vreun element constitutiv al infracţiunilor de încăierare ori ultraj contra bunelor moravuri sau distrugere ( indiferent de forma actelor materiale).
Fapta săvârşita de către inculpaţi se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de tentativa de omor calificat, sub aspectul laturii subiective, inculpaţii acţionând, cu vinovăţie sub forma intenţiei indirecte, prevăzând si acceptând posibilitatea suprimarea vieţii părţii vătămate întrucât, au lovit in mod repetat victima, cu obiecte contondente, cu un obiect tăietor (asemănător unei săbii), aplicând in acest din urma caz o lovitura profundă părţii vătămate C., intr-o zona vitala (regiunea superioara a corpului, braţul stâng), şi au continuat sa lovească chiar după ce aceasta a căzut la pământ, inconştientă.
Nu poate exista vreo formă a infracţiunii de „încăierare", nici din punct de vedere practic (inculpaţii au urmărit rezultatul - au căutat părţile vătămate să le aplice o lecţie şi au fost net superiori numeric acestora, ştiind astfel că nu poate exista vreo egalitate de şanse pro posibilitate de apărare).
În susţinerea schimbării încadrării juridice, inculpaţii au invocat diverse aspecte, care nu s-au conturat practic şi nici nu au putut înlătura intenţia directă a activităţilor acestora asupra victimelor, astfel:
Este lipsit de relevanţă faptul că victima a fost lovită de o singura persoana cu obiectul tăietor atâta timp cât, toţi cei 5 inculpaţi trimişi in judecata in calitate de coautori au acţionat împreună,conjugat şi simultan, fiecare desfăşurând activităţi materiale îndreptate direct împotriva vieţii victimei; modul în care au conceput săvârşirea infracţiunii, modul de a acţiona asupra victimei au justificat încadrarea juridica a faptei in infracţiunea de tentativa de omor calificat, neexistând nicio menţiune in actele medico-legala că, doar lovitura cu obiectul tăietor ar fi pus in primejdie viata victimei.
II. Un alt aspect de critică referă asupra delimitării în concret - de către instanţa de fond- a contribuţiei fiecărui inculpat Ia producerea rezultatului vătămător.
Probele administrate au demonstrat, fără echivoc, existenţa coautoratului Ia infracţiunea de omor calificat (în forma tentativei), fiecare dintre inculpaţi desfăşurând o activitate indivizibilă în realizarea aceleiaşi intenţii - de a ucide -, întrucât, au dorit, au insistat şi urmărit victima, fiind conştienţi de fiecare act material realizat.
Inculpatul C.V. se afla împreuna cu inculpatul B.C., in momentul in care acesta din urma a fost chemat telefonic sa vina in ajutorul inculpaţilor A., l. și P.; l-a transportat cu autoturismul său, l-a însoţit pe acesta la locul faptei unde a si rămas alături de ceilalţi inculpaţi, fără a încerca sa intervină pentru aplanarea conflictului si a părăsit locaţia împreuna cu ceilalţi inculpaţi.
În acest sens, corect a fost administrat probatoriul şi just reţinut de către instanţa de fond forma participaţiei penale a fiecărui inculpat în parte (autor, respectiv, complice), respectiv, şi faţă de inculpatul C.V.
Prezenţa inculpatului C.V. la locul incidentului pe tot parcursul desfăşurării agresiunii, fără a interveni pentru aplanarea incidentului,transportul asigurat unuia dintre autorii faptei atât pentru a ajunge la locul faptei cat si pentru a părăsi locaţia au constituit modalităţi de sprijin atât material cat si moral la săvârşirea infracţiunii de tentativa de omor calificat şi activităţi specifice complicităţii ca si forma de participaţie penala.
Prin aceste argumente, constatăm că instanţa de fond a stabilit concret contribuţia fiecărui inculpat în săvârşirea infracţiunii de „tentativă la omor calificat" şi de „lovire sau alte violenţe".
În speţă, pentru fiecare inculpat în parte a rezultat o intenţie a participantului; fiecare a cunoscut acţiunea ce urma să o comită şi urmarea periculoasă, iar fiecare act s-a alăturat actului ilicit al celuilalt participant, stabilindu-se astfel legătura subiectivă între toţi inculpaţii.
În ceea ce priveşte scopul/mobilul acţiunii ilicite, pentru toţi inculpaţii a fost identic, întrucât, au hotărât „să lovească, să dea o lecţie" (plecând în găsirea părţilor vătămate, având asupra lor obiecte contondente, fiind superiori numeric) şi au executat în comun acest scop, deci, legătura lor subiectivă a fost stabilită înainte de punerea în executare a acţiunii.
Toţi inculpaţii au acţionat conjugat şi simultan asupra victimei, rezultatul fiind acceptat şi prevăzut de fiecare dintre ei.
Toate aceste considerente probatorii nu pot configura susţinerea apărării privind „existenţa unor grupuri ce se lovesc reciproc" ; exemplificarea declaraţiilor martorilor (M.A., M.V., D.I., M.l.C., Ş.N.), fiind trunchiată şi arbitrară.
Probele au fost apreciate în integralitatea lor, pertinenţa susţinerilor martorilor faţă de momentul producerii incidentului, conturând fără echivoc:
- lovirea activă părţii vătămate C.C.P. cu obiecte contondente;
- declaraţia martorului indică şi asupra faptului că partea vătămată C.C.P. a fost lovită cu „corpuri contondente";
- martorii B.C.A. şi B.E. indică pe inculpaţii A.I., B.C. si P.S.P., că au lovit partea vătămată C. cu bâte si crose.
- actele medicale (certificatului medico-legal din 2009 al I.M.L. laşi) dovedesc existenţa leziunilor, specificul acestora, organul lezat, corpul contondent şi tăietor ce Ie-a generat, părţii vătămate C.C.P., cât şi consecinţa acţiunilor existenţa tentativei la infracţiunea de omor nu este condiţionată de menţiunea punerii în primejdie a vieţii.
Noţiunea de punere în primejdie a vieţii, utilizată în actele medico-legale, priveşte aspectele medicale, în timp ce tentativa Ia infracţiunea de omor, aspectele juridice.
Instanţa de recurs a respins motivat reaudierea martorilor, (audiaţi fie la urmărirea penală, fie la instanţa de fond), evaluând rezonabilitatea administrării probei prin prisma coroborării tuturor, cât şi prin prisma raportării la momentul perceperii incidentului;
Apărările inculpaţilor in sensul ca nu au săvârşit faptele de care sunt acuzaţi s-au dovedit justificate probator; iar conduita procesualaadoptată (conţinutuldeclaraţiilor contradictoriu) nu a făcut decât sa probeze lipsa de sinceritate si sa consolideze caracterul cert al probelor administrate.
Deşi, iniţial toţi inculpaţii au negat implicarea in conflict, apoi şi-au schimbat declaraţiile in momentul in care au fost puşi in fata unor probe indubitabile cum sunt înregistrările video de la staţia Petrom, recunoaşterile efectuate de partea vătămată si declaraţiile martorilor oculari, totuşi, acestea au susţinut că prezenta lor in zona a fost doar circumstanţiala si că ei au fost cei atacaţi -, susţineri in contradicţie cu toate probele.
Relevanta pentru poziţia nesincera adoptata este si atitudinea inculpaţilor P.S.P. si A.I. care au încercat sa se sustragă procesului penal,pentru acesta din urma fiind emis mandate de urmărire internaţionala; atitudinea inexplicabilă a acestora de a ajunge la o înţelegere cu partea vătămată C.C.P. - în situaţia în are au susţinut că nu au săvârşit fapta.
De asemenea, in faţa instanţei de fond şi de apel, au susţinut chiar ca cel care a lovit cu sabia a fost inculpatul T. după ce, anterior susţineau nevinovăţia si lipsa de implicare in conflict.
Chiar dacă, în faţa instanţei de apel, partea vătămată B.C.A. a declarat în sensul că a aflat că inculpatul Tudosiea r-a aplicat lovitura cu sabia, părţii vătămate C.C.P. (şi acesta a declarat în acest sens raportat la cele aflate de la B.C.A.), instanţa de apel nu poate reţine acest fapt, fiind doar o afirmaţie neconfirmată de nici una din celelalte probe administrate ( care au concretizat clar asupra persoanei ce avea sabia/ obiectul ascuţit şi a lovit; atât prin Constituţia fizică a persoanei, prin aspecte de nuanţă a coloraţiei pielii, asupra obiectelor de îmbrăcăminte - tricou alb, fără mânecă, prezenţa tatuajului, înălţime, etc).
Faţă de inculpaţii l.I. şi C.V. s-a solicitat achitarea cu reţinerea disp. art. 10 lit. c) C. pen., faţă de infracţiunea de tentativă de omor calificat, însă, pentru argumentele expuse, vinovăţia acestora nu poate fi înlăturată de probele existente la dosar ( probe certe, sigure şi complete).
Prin evaluarea acestor probe, instanţa de apel nu a constatat vreo îndoială cu privire la vinovăţia inculpaţilor B.C., T.M., l.I., C.V., P.S.P. şi A.I.
A rezultat cert perseverenţa cu care inculpaţii au acţionat concordant si au aplicat victimei numeroase lovituri cu obiecte contondente, cât şi o lovitura intensa cu un obiect tăietor, (care au cauzat plaga tăiata perete lateral hemitorace stâng de circa 10 cm,plaga tăiata de circa 29 cm pe fata postero externa braţ stâng, intersectând toate planurile cu extravazarea fragmentelor osoase, sângerare activă la acest nivel, tumefiere Ia nivelul gambei drepte, fractura complexa treimea medie humerus stâng deschisa tip III a, secţiune nerv radial stâng, pareza nerv sciatic popliteu extern, excoriaţii, tumefacţie echimotică, leziuni care au condus la imposibilitatea efectuării flexiei dorsale membrul inferior drept, imposibilitatea efectuării extensiei mâinii si degetelor stângi).
Sub aspectul laturii penale a cauzei, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este temeinică şi legală, şi, în mod justificat s-a dispus condamnarea inculpaţilor.
Având in vedere ca faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi in judecata au fost săvârşite de către inculpaţi împreuna, instanţa apreciază ca in în mod corect s-a reţinut circumstanţa agravantă legală prevăzuta de art. 75, lit. a) C. pen. vizând săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreuna.
La individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului ei de executare au fost apreciate, pentru fiecare inculpat, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, gravitatea faptelor, împrejurările săvârşirii faptei, în loc public, modul de desfăşurare a activităţii infracţionale concretizată prin acte multiple de violenta, exercitate împreună si uzând de obiecte contondente si un obiect tăietor, asemănător unei săbii, cât şi lipsa oricărei motivaţii pentru declanşarea atacului violent asupra părţii vătămate, de natura sa demonstreze pericolul sporit al faptei săvârşite de aceştia.
De asemenea, deşi instanţa de fond a evaluat corespunzător gradul de participare al fiecărui inculpat la săvârşirea faptei, contribuţia inculpatului C.V. nu poate fi apreciată ca fiind „ mediată", întrucât, deşi acesta a participat în calitate de complice, a desfăşurat toate celelalte activităţi infracţionale (în timp, durată, consecinţe), ca şi ceilalţi inculpaţi.
Circumstanţa personală a inculpatului C.V. în sensul că este student, nu poate înlătura potenţialitatea pericolului social al faptei săvârşite, la fel ca şi lipsa antecedentelor penale ale inculpaţilor l.I., P.S.P. şi A.I.
Aceste circumstanţe personale, trebuie strict raportate la circumstanţele reale ale săvârşirii faptei expuse anterior, incluzând aspectele ce au vizat atitudinea inculpaţilor ulterior săvârşirii faptei când nu au reacţionat pentru salvarea vieţii victimei, pe care au abandonat-o in stare de inconştienţă si fata de care nu au manifestat vreo formă de regret nici post factum, demonstrând lipsa de regret si conştientizare a gravitaţii faptei comise, adoptând o atitudine nesincera, negând săvârşirea faptei, încercând sa zădărnicească desfăşurarea in bune condiţii a procesului penal, fie prin sustragerea de la urmărirea penala (inculpaţii A. și P.) fie prin influenţarea de martori (inculpaţii Tudosiea, Paiu, B.) fie prin schimbarea in mod constant a declaraţiilor si variantelor privind împrejurările săvârşirii faptei.
Circumstanţa personală a inculpatului C.V. s-a regăsit în limitele de pedeapsă aplicate ( redusă la 4 ani), însă, nu poate justifica, în contextul probator expus, acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în conformitate cu disp. art. 861 C. proc. pen.
Scopul legii penale, prevăzut de art. 52 C. pen., nu ar fi îndeplinit faţă.de inculpatul C.V., prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen.; întrucât, aceeaşi formă de participaţie penală a fost reţinută pentru fiecare inculpat în parte, justificându-se chiar faţă de inculpaţii lipsiţi de antecedente penale (a l.I., P.S.P. şi A.I.) executarea pedepsei în regim de detenţie.
Faţă de inculpatul C.V., care a adoptat aceeaşi atitudine procesuală - necorespunzătoare şi contrară tuturor probelor administrate, nu se justifică doar prin faptul că este student, aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen. cu privire la executarea pedepsei, acesta beneficiind de clemenţa legii penale, prin reţinerea unor largi circumstanţe atenuante şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Faţă de inculpaţii B.C., T.M., l.I., P.S.P. şi A.I. pedepsele au fost corect individualizate (cuantum şi modalitate de executare).
B. Examinând apelul promovat de doamna avocat L.C., prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că este fondat, având în vedere că, la termenul de judecată din data de 18 octombrie 2010 - când s-a dispus aplicarea amenzii al cărei cuantum a fost redus de la 1.000 lei la 200 lei prin sentinţa penală apelată -, asistenţa juridică a inculpatului B.C., era asigurată de apărătorul ales al acestuia, domnul avocat A.R., iar lipsa doamnei avocat nu a împiedicat desfăşurarea procedurilor judiciare.
C. De asemenea, prin prisma tuturor argumentelor expuse, se constată că motivele de apel invocate de inculpatul T.M., prin apărătorul din oficiu, nu sunt întemeiate, acestea vizând reindividualizarea pedepsei aplicate, întrucât, faţă de acest inculpat, pedeapsa a fost temeinic individualizată.
D. Fată de toate aceste considerente. în fapt și în drept, cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, urmează a se constata că apelul procurorului este întemeiat numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului C.V., sentinţa penală apelată urmând a fi reformată în acest sens, în latura penală;
Cu privire la criticile de nelegalitate şi netemeinicie invocate de inculpaţii apelanţi, urmează a se constata că acestea nu sunt întemeiate.
Verificând din oficiu sentinţa penală şi în latură civilă, se constată că partea vătămata C.C.P. s-a constituit parte civila in cauza (fila 303, vol. I) solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune morale si 50.000 lei daune materiale(8.000 lei cheltuieli de transport, 40.000 lei beneficiu nerealizat la locul de munca și 2.000 lei cheltuieli de fizioterapie).
Instanţa a stabilit un cuantum rezonabil şi suficient, proporţional şi adecvat scopului preventiv-educativ, dar şi reparator al răspunderii civile delictuale, în această modalitate specifică. în acest context instanţa apreciază că (fără a constitui o îmbogăţire fără justă cauză) un just echilibru s-ar realiza prin obligarea inculpaţilor in solidar la plata sumei de 120.000 Iei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii B.C., T.M., l.I., C.V., P.S.P. şi A.l.
Inculpatul A.I. a invocat cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 10, 18, 17 şi 14 C. proc. pen.
În esenţă, inculpatul a solicitat rejudecarea cauzei de către instanţa de apel (pentru a se efectua o expertiză medico-legală şi pentru a se avea în vedere toate probele administrate în cauză, inclusiv cele din faza de judecată), iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev.de art. 182 C. pen. şi reindividualizarea pedepsei atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.
S-a susţinut de asemenea că inculpatul poate beneficia de disp. art. 3201 C. proc. pen., în condiţiile în care instanţa de control judiciar nu l-a întrebat pe inculpat dacă înţelege să invoce acest text de lege.
Inculpatul C.V. a invocat cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 12, 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând în principal achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalităţii de executare.
Inculpaţii l.I. şi P.S.P. au invocat cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 17,18 şi 14 C. proc. pen.
S-a susţinut că în cauză nu s-a făcut o delimitare a contribuţiei fiecărui inculpat la producerea rezultatului, că aceştia nu au acţionat cu intenţia de a ucide, că încadrarea juridică corectă ar fi cea prevăzută de art. 322 C. pen. şi că pedepsele aplicate sunt foarte mari.
Inculpatul T.M. a invocat cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.solicitând să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor prev.de art. 74 C. pen.
În privinţa inculpatului B.C., acesta a decedat ulterior declarării căii de atac (mai exact, la 28 mai 2012 conform certificatului de deces depus la dosarul de recurs, fila 53), motiv pentru care au fost introduşi în cauză moştenitorii acestuia, B.S. şi B. M.P.
Au fost depuse acte în circumstanţiere pentru inculpaţii A.I., P.P., l.I. şi C.V.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, dar şi celor care pot fi luate în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:
În ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., Curtea constată acesta are în vedere omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa fie asupra unor cereri formulate de părţi, fie asupra unor probe administrate în cauză, atât unele,cât şi celelalte fiind esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei.
Prin urmare, incidenţa acestui caz de casare este condiţionată de nepronunţarea instanţei de apel asupra unor cereri sau probe, el neputând fi invocat pentru a se critica modul în care această instanţă a soluţionat asemenea cereri ori a interpretat probatoriul cauzei.
Or, în speţă, ceea ce se invocă în susţinerea acestui motiv de recurs este inconsistenţa probatoriului reţinut în dovedirea vinovăţiei inculpaţilor, iar nu faptul că instanţa de apel ar fi omis să se pronunţe asupra unor cereri sau probe.
De altfel, aşa cum se poate constata din actele dosarului, instanţa de apel s-a pronunţat motivat asupra cererilor în probaţiune formulate de inculpaţi (între care nu s-a regăsit şi cea susţinută prin morivele de recurs referitoare la efectuarea unei expertize medico-legale), aşa încât cazul de casare invocat nu este incident în cauză.
În ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., precum şi cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., acestea au fost invocate de inculpaţi în susţinerea solicitărilor de achitare formulate prin motivele de recurs.
Grava eroare de fapt la care face referire primul caz de casare invocat presupune o reflectare inexactă, denaturată a conţinutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecinţa greşitei reţineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.
Această contrarietate evidentă şi esenţială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanţa l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidenţa cazului de casare analizat.
Altfel spus, eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greşită sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză.
Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existenţă sau inexistenţă o afirmă în mod eronat instanţa de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă.
Or, examinând motivele de recurs formulate în cauză, Curtea constată că în realitate recurenţii critică modalitatea în care instanţele de fond şi apel au interpretat acest probatoriu, aspect ce nu poate face obiectul cenzurii instanţei de recurs în limitele cazului de casare invocat.
În privinţa probelor şi a aprecierii acestora, Curtea reţine că potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se de către organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Prin urmare, nu se poate susţine cu valoare de principiu că probele administrate în cursul judecăţii au prevalentă faţă de cele administrate în faza de urmărire penală; in situaţia unor depoziţii contradictorii, instanţa este obligată să cerceteze motivele care au stat la baza schimbării declaraţiilor iniţiale şi a stabili dacă acestea sunt logice, credibile şi justifică neluarea în considerare a declaraţiilor date într-un moment mai apropiat faţă de comiterea faptelor cercetate, când se presupune că memoria nu a fost alterată de trecerea timpului.
În speţă, probatoriul administrat în cauză a fost corect perceput şi temeinic analizat de către instanţele de fond şi apel, care au reţinut săvârşirea cu vinovăţie de către inculpaţi a faptelor imputate prin actul de sesizare, astfel încât soluţia de condamnare dispusă împotriva acestora este legală şi temeinică.
În ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Curtea constată ca fiind nefondate atât solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de încăierare, cât şi cea referitoare la reţinerea infracţiunii de vătămare corporală gravă.
Lovirea repetată a victimei cu obiecte contondente, inclusiv cu un obiect tăietor-înţepător, în zone vitale ale corpului, precum şi continuarea agresiunilor şi după ce aceasta căzuse Ia pământ şi era în stare de inconştienţă, conduce Ia concluzia că inculpaţii au prevăzut şi (măcar) au acceptat rezultatul letal al actelor comise, ceea ce caracterizează intenţia indirectă, ca formă de vinovăţie a infracţiunii de omor.
În mod corect s-a reţinut în sarcina inculpaţilor (cu excepţia lui C.V.) că sunt coautori ai infracţiunii de tentativă la omor calificat, câtă vreme ei au acţionat simultan şi conjugat împotriva aceleiaşi victime, fiind vorba despre o activitate infracţională indivizibilă; împrejurarea că între loviturile aplicate s-a regăsit şi una mai gravă (aplicată cu un obiect tăietor) nu justifică reţinerea unei încadrări juridice diferite pentru ceilalţi participanţi, câtă vreme prin ele însele toate celelalte lovituri aplicate victimei erau de natură a conduce la acelaşi rezultat letal.
În cazul inculpatului C.V., ajutorul acordat la comiterea infracţiunii a fost atât material (el fiind cel care l-a transportat la locul faptei pe inculpatul B., după ce acesta din urmă fusese alertat de ceilalţi inculpaţi), cât şi moral (prin prezenţa sa la faţa locului şi neluarea vreunei atitudini contrare, a sprijinit rezoluţia infracţională a coautorilor), astfel încât în mod corect acesta a fost condamnat pentru complicitate la tentative de omor calificat comisă de ceilalţi recurenţi.
În fine, în ce priveşte infracţiunea de încăierare, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de apel că nu există niciun element de fapt care să contureze o asemenea infracţiune mai puţin gravă, în condiţiile în care inculpaţii au fost cei care au plecat în urmărirea părţilor vătămate pentru "a le da o lecţie", având asupra lor corpuri contondente şi fiind superiori din punct de vedere numeric. De altfel, nicio persoană din grupul agresorilor nu a prezentat vreo urmă de leziune, fiind vorba aşadar despre acte de violenţă unilaterale, exercitate exclusiv de inculpaţi împotriva părţii vătămate şi a persoanelor care o însoţeau.
Prin urmare, nici acest caz de casare nu este incident în cauză.
În ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate, atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare a acestora, astfel încât criticile formulate sunt nefondate.
În acest sens, Curtea reţine că instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, dar şi contribuţia fiecărui inculpat la comiterea acestora, fiind vorba despre acte de violenţă exercitate împotriva unei persoane lipsite de apărare, care au continuat şi după ce victima a fost adusă în stare de inconştienţă.
Conduita inculpaţilor imediat după comiterea faptelor (constând în abandonarea părţii vătămate la locul faptei), ca şi cea adoptată pe parcursul procesului penal (care nu s-a redus la negarea săvârşirii infracţiunii, ci a inclus încercări de a zădărnici aflarea adevărului), justifică pe deplin concluzia că aceştia nu au realizat gravitatea faptelor comise şi nici importanţa valorii sociale lezate.
În aceste condiţii, împrejurarea că majoritatea inculpaţilor se află la primul contact cu legea penală, ca şi celelalte date ce caracterizează persoana acestora, nu justifică un tratament sancţionator mai blând şi nici schimbarea modalităţii de executare, pedepsele aplicate fiind apte să asigure reeducarea inculpaţilor în scopul prevenirii recidivei.
În consecinţă, nici această critică nu este întemeiată.
În ce priveşte aplicarea procedurii prevăzute în art. 3201 C. proc. pen., dincolo de împrejurarea că inculpaţii au negat comiterea faptelor, ei nu au înţeles să se prevaleze de aceste dispoziţii legale în faţa instanţei de apel, astfel încât formularea unei asemenea solicitări adresată direct instanţei de recurs nu mai este posibilă, fiind formulată cu depăşirea momentului-limită prevăzut de lege.
Din oficiu însă, în raport de decesul inculpatului B.C., Curtea urmează - a constata incidenţa cazului de casare prev.de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen., sens în care în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite-recursul declarat de acest inculpat, va casa în parte ambele hotărâri şi, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului B.C.
Văzând şi disp.art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 29 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală şi sentinţa penală nr. 331 din 23 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul laşi, secţia penală şi rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de recurentul inculpat B.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lila şi art. 37 lit. a) C. pen.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.M., l.I., C.V., P.S.P. şi A.I., împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B.C., în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat T.M. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi l.I., C.V., P.S.P. şi A.I. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 Iei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 9 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1448/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1624/2013. Penal → |
|---|
