ICCJ. Decizia nr. 1606/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1606/2013
Dosar nr. 4018/40/2012
Şedinţa publică din 13 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 259 din 18 decembrie 2012, Tribunalul Botoşani a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., formulată de inculpat, prin apărător.
A condamnat pe inculpatul B.R., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare şi 6 (şase) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 27 martie 2012 la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile Z.E.L. şi Z.A.N. sumele de 20.000 lei daune materiale şi 50.000 lei daune morale.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit în lungime de 22 cm, cu mânerul din fontă, de culoare maro, cu model în basorelief, în lungime de 12 cm şi lama, cu vârf ascuţit, cu un singur tăiş, cu lungimea de 10 cm şi lăţimea de 1,70 cm, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoşani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani nr. 149/ P din 19 iunie 2012, a fost trimis în judecată inculpatul B.R. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a reţinut că, în noaptea de 26/27 martie 2012, în jurul orei 4,00, inculpatul, aflat pe strada S. din municipiul Botoşani, judeţul Botoşani, i-a aplicat o lovitură cu un cuţit, în zona toracică, victimei Z.M., provocându-i leziuni care au dus la deces.
Din examinarea probelor administrate la urmărirea penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, s-a constatat că, în noaptea de 26/27 martie 2012, în jurul orei 23,30, inculpatul B.R., care locuieşte în cartierul Parcul Tineretului din Botoşani, s-a deplasat împreună cu fratele său B.E. în centrul oraşului pentru a se întâlni cu o persoană pe nume C., zis „Z.", împreună cu care inculpatul intenţiona să se deplaseze în ţară. Au verificat împreună preţurile unor maşini expuse spre vânzare, după care, în jurul orelor 1,15, s-au reîntors în Parcul T. unde mai erau expuse maşini spre vânzare.
În acest timp, victima Z.M., împreună cu numiţii S.C.C., C.A.B. şi alte două persoane rămase necunoscute, au achiziţionat de la un minimarket de pe str. X mai multe sticle cu vin. După ce au ieşit din magazin, în dreptul brutăriei alăturate, s-au întâlnit cu grupul inculpatului. între cele două grupuri s-a declanşat un conflict de către numitul Z., conflict în care au intervenit şi celelalte persoane, precum şi inculpatul şi victima, care şi-au adresat ameninţări şi s-au îmbrâncit reciproc.
La intervenţia unei persoane din cartier, cele două grupuri s-au despărţit, după care inculpatul, însoţit de fratele său şi numitul Z., s-au deplasat din nou spre centrul oraşului, unde au mai stat circa 2 ore, după care fraţii B. l-au condus pe martor acasă.
Grupul victimei Z. s-a deplasat la locuinţa unuia dintre ei şi au consumat sticlele de vin cumpărate. în timp ce inculpatul, însoţit de fratele său, B.E., se întorceau spre casă, în Parcul T., în apropierea clubului V., de pe str. S., s-au întâlnit cu victima Z.M., care se deplasa din sens opus şi care avea în mână o sticlă de vin. Văzând pe inculpat şi fratele acestuia, victima a spart sticla de vin de un gard, şi, rămânând în mână doar cu un ciob de la gâtul sticlei, şi-a continuat deplasarea spre inculpat.
De frică, martorul B.E. s-a îndepărtat în fugă, iar când victima a ajuns aproape de inculpat, a încercat să-1 lovească cu acel ciob de sticlă, însă inculpatul a parat lovitura cu o mână, în timp ce cu cealaltă i-a aplicat victimei, cu cuţitul, o lovitură în piept, în zona inimii.
Victima s-a urcat pe bordură, a încercat să meargă, însă, după câţiva paşi, a căzut şi a început să respire cu greutate. Văzând starea victimei, inculpatul a apelat serviciul de urgenţă 112, însă la sosirea echipajului de pe salvare s-a constat că victima deja decedase. La sosirea organelor de poliţie, inculpatul le-a predat cuţitul corp delict cu care lovise victima în piept.
Din raportul de constatare medico-legal (necropsie) din 21 mai 2012, întocmit de S.M.J.L. Botoşani, a rezultat că moartea numitului Z.M. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio respiratorii acute, ca urmare a hemopericardului şi hemotoraxului stâng, urmare a unui traumatism toracic acut deschis cu plagă pulmon stâng, plagă de aortă şi arteră pulmonară. S-a constatat că leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiect înţepător-tăietor, fiind aplicată o lovitură din faţa victimei, din anterior spre posterior, de sus în jos şi de la stânga la dreapta. între leziunile constate la necropsie şi deces există legătură directă de cauzalitate. Medicul legist a mai constatat că în momentul decesului sângele victimei conţinea 1,30gr.%0 alcool etilic.
Situaţia de fapt prezentată a rezultat din procesul verbal încheiat în timpul cercetării la faţa locului (filele 4-25 dosar urmărire penală), însoţit de fotografii judiciare, raportul de constatare medico-legală (necropsie) (filele 48-50 dosar urmărire penală), fotografiile efectuate cu ocazia raportului de necropsie, declaraţiile martorilor C.A.B. (fila 62 dosar urmărire penală), B.E. (fila 60 şi 61 dosar urmărire penală, fila 41 dosar fond) şi S.C.C. (fila 63 dosar urmărire penală, fila 98 dosar fond), precum şi declaraţiile inculpatului B.R. (fila 53-59 dosar urmărire penală, fila 40 dosar fond), care a recunoscut săvârşirea faptei.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, la dezbaterea în fond a cauzei, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea acesteia din infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art. 183 C. pen., apreciindu-se că moartea victimei este rezultatul unui conflict spontan, iar inculpatul nu a dorit moartea acesteia.
Această cerere de schimbare a încadrării juridice nu a putut fi primită întrucât, prin latura sa subiectivă, omorul se deosebeşte de această infracţiune. S-a reţinut că, dacă în cazul omorului, făptuitorul acţionează cu intenţia - directa sau indirectă - de a ucide, în cazul lovirilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, el acţionează cu intenţia de a lovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, moartea acesteia fiind un rezultat care depăşeşte intenţia sa. Cu alte cuvinte, s-a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. este o infracţiune praeterintenţionată, care presupune atât intenţie în ceea ce priveşte fapta de lovire sau vătămare corporală, cât şi culpă în ceea ce priveşte moartea victimei. Aşa fiind, s-a avut în vedere că pentru încadrarea juridică corectă a faptei, ca omor ori loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, de cea mai mare însemnătate este determinarea poziţiei psihice cu care a acţionat făptuitorul.
În surprinderea poziţiei psihice pe care inculpatul B.R. a avut-o în momentul comiterii faptei, s-a observat că, faţă de instrumentul folosit de inculpat (cuţit), de intensitatea loviturii, zona vitală în care a fost aplicată şi de experienţa comună care atestă consecinţele pe care le produc asemenea instrumente, se poate trage concluzia că inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al acţiunii sale şi, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că el a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu de a produce numai vătămări corporale.
Ca atare, instanţa a respins cererea inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice a faptei şi a reţinut vinovăţia acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. (fapta fiind săvârşită în loc public), dispunându-se condamnarea în baza acestor texte de lege.
În raport de situaţia de fapt rezultată din probe şi descrisă anterior, s-a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
A fost avut în vedere că, potrivit acestui text de lege, constituie circumstanţă atenuantă „săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburării sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă".
În acest sens, s-a reţinut că hotărâtor ca aceste manifestări enumerate de text să capete relevanţă penală, este ca ele să fi provocat în cugetul inculpatului o puternică tulburare sau emoţie, fiind avut în vedere că existenţa unei asemenea stări psihice este de natură să reducă posibilităţile de autocontrol ale inculpatului şi să determine la acesta reacţii care, în condiţii normale, nu s-ar fi produs.
S-a reţinut că, în noaptea de 26/27 martie 2012, între inculpat şi victimă a avut loc un conflict, mai întâi pe strada S., în apropierea minimarket-ului, prilej cu care aceştia s-au îmbrâncit şi ameninţat reciproc, iar ulterior, când s-au reîntâlnit, circulând din direcţii opuse, victima s-a apropiat ameninţător de inculpat, având în mână un ciob de la o sticlă de vin (a se vedea declaraţia inculpatului, a martorului B.E., precum şi fotografiile judiciare de la filele 11 şi 15), ciob cu care a încercat să-l lovească pe inculpat în cap, ceea ce a contribuit la crearea unei stări psihice neobişnuite, care a determinat declanşarea ripostei inculpatului, în sensul lovirii victimei cu cuţitul.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi persoana inculpatului, care este necăsătorit, fără copii, fără studii, fără ocupaţie şi are antecedente penale, fiind recidivist în condiţiile prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen., faţă de pedeapsa de 5 ani închisoarea aplicată prin sentinţa penală nr. 484/2005 a Tribunalului Botoşani, pedeapsă în a cărei executare inculpatul a fost arestat la data de 30 iulie 2005 şi liberat condiţionat la data de 16 iulie 2009, rămânându-i un rest de executat de 378 zile.
În legătură cu starea de recidivă a inculpatului, nu a fost primită cererea procurorului de şedinţă de a se contopi restul de pedeapsă de 378 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă -tratament juridic specific recidivei postcondamnatorii prev. de art. 39 alin. (2) C. pen., din moment ce, în mod corect, încadrarea juridică a faptei se face cu prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (recidivă postexecutorie), deoarece la data săvârşirii faptei din prezenta cauză, respectiv luna martie 2012, pedeapsa de 5 ani închisoare putea fi considerată ca executată, restul de 378 zile împlinindu-se în luna august 2010.
Tot în procesul de individualizare a pedepsei s-a avut în vedere şi poziţia procesuală corectă a inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptei, a alertat autorităţile despre starea victimei şi a rămas la faţa locului până la sosirea organelor de poliţie, cărora le-a predat şi cuţitul corp delict.
În raport de toate aceste aspecte, i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, fără însă a coborî sub acest minim, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 76 C. pen. întrucât circumstanţa atenuantă a provocării intră în concurs cu starea de recidivă a acestuia - art. 80 alin. (2) C. pen.
De asemenea, fiind obligatorie, potrivit normei juridice care incriminează infracţiunea, s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Apreciindu-se că subzistă, în continuare, motivele care au impus arestarea inculpatului, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a acestuia, iar în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 27 martie 2012 la zi.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că, prin declaraţiile date în faţa instanţei, părţile civile Z.E.L. şi Z.A.N., surorile inculpatului, au declarat că se constituie părţi civile cu sumele de 20.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuielile de înmormântare, praznicele şi pomenile potrivit obiceiului şi 50.000 lei daune morale pentru durerea psihică cauzată de moartea fratelui lor.
Cu prilejul audierii de către instanţă, inculpatul a fost de acord să despăgubească părţile civile cu sumele de bani solicitate (fila 40 dosar).
Întrucât rezolvarea laturii civile a procesului penal se face potrivit normelor dreptului civil, iar principiul disponibilităţii este consacrat printre principiile fundamentale ale acestei ramuri de drept, instanţa, în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 1357 C. civ., a admis cererea de despăgubiri formulată de părţile civile Z.E.L. şi Z.A.N. şi, văzând poziţia inculpatului, l-a obligat la plata despăgubirilor solicitate.
Împotriva sentinţei penale nr. 259 din 18 decembrie 2012 a Tribunalului Botoşani au declarat apel Parchetul de pe lângă această instanţă, cât şi inculpatul B.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 15 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi de inculpatul B.R. împotriva sentinţei penale nr. 259/18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia penală, în Dosarul nr. 4018/40/2012.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul B.R., domiciliat în mun. Botoşani, jud. Botoşani, recidivist, deţinut în Penitenciarul Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare (în loc de 18 ani închisoare) şi 3 ani (în loc de 6 ani) interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A obligat pe inculpatul B.R. să plătească părţilor civile Z.E.L. şi Z.A.N. suma de 10.000 lei (în loc de 20.000 lei) cu titlu de daune materiale şi suma de 25.000 lei (în loc de 50.000 lei) cu titlu de daune morale.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 259 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia penală, în Dosarul nr. 4018/40/2012, care nu sunt contrare deciziei.
A dedus în continuare din pedeapsa principală aplicată inculpatului B.R. durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia, de la 18 decembrie 2012 la zi şi a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, inclusiv suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.
Analizând probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul verbal încheiat în timpul cercetării la faţa locului (filele 4-25 dosar urmărire penală), însoţit de fotografii judiciare, raportul de constatare medico-legală (necropsie) (filele 48-50 dosar urmărire penală), fotografiile efectuate cu ocazia raportului de necropsie, declaraţiile martorilor C.A.B. (fila 62 dosar urmărire penală), B.E. (fila 60, 61 dosar urmărire penală, fila 41 dosar fond) şi S.C.C. (fila 63 dosar urmărire penală, fila 98 dosar fond), precum şi declaraţiile inculpatului B.R. (fila 53-59 dosar urmărire penală, fila 40 dosar fond), care a recunoscut săvârşirea faptei, curtea de apel a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi de drept.
S-a constatat că, în speţă, lucrările dosarului scot în evidenţă că în noaptea de 26/27 martie 2012, între inculpat şi victimă a avut loc un conflict, aceştia îmbrâncindu-se şi ameninţându-se reciproc, iar ulterior, când s-au reîntâlnit, victima a fost cea care a declanşat conflictul şi care, având în mână un ciob de la o sticlă de vin, a încercat să-l lovească pe inculpat. Acesta din urmă a parat lovitura şi cu cealaltă mână a lovit victima cu cuţitul. S-a reţinut că declaraţiile martorului B.E., precum şi planşele foto, coroborate cu declaraţiile inculpatului, sunt în acest sens, neavând relevanţă faptul că martorul B.E. este frate cu inculpatul, cu atât mai mult cu cât cele declarate se coroborează cu alte probe.
În aceste împrejurări, s-a constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului scuza provocării, fapta fiind săvârşită sub imperiul unei puternice tulburări, generată de conduita ilicită a victimei, chiar şi în condiţiile în care atacul victimei nu a cauzat leziuni produse prin tăiere inculpatului. în sprijinul existenţei stării de tulburare în care a acţionat inculpatul, s-a reţinut că este şi raportul de constatare medico-legală din 04 aprilie 2012 emis de S.M.L. Botoşani, din care rezultă că acesta prezintă leziuni superficiale produse cu o vechime de cea. 7-9 zile prin loviri cu corpuri dure (cădere).
A fost avut în vedere că sentinţa este criticată de către procuror şi sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen., art. 73 lit. b) şi art. 80 alin. (2) C. pen., fără a se pune în discuţia părţilor noua încadrare juridică.
S-a reţinut că, deşi prima instanţă foloseşte în mod impropriu expresia „prin schimbarea încadrării juridice", având în vedere că întreaga doctrină şi practică juridică este în sensul că reţinerea de circumstanţe, fie atenuante, fie agravante, nu constituie o schimbare de încadrare juridică, şi acest motiv de apel este nejustificat.
Apelurile formulate în cauză au fost apreciate, însă, ca fiind întemeiate, sub aspectul pedepsei nelegale aplicate, re individualizării acesteia şi reducerii în grad corespunzător a despăgubirilor civile acordate.
S-a reţinut că, în cauză, legea prevede pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 C. pen. o pedeapsă de la 15 la 25 ani închisoare, iar în situaţia în care se reţin în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, art. 72 alin. (2) C. pen. obligă judecătorul să aplice o pedeapsă sub minimul legal, dar nu mai mult de o treime din acesta. Cum, pe de o parte, în favoarea inculpatului a fost reţinută scuza provocării, iar pe de altă parte, recidiva postexecutorie nu este circumstanţă agravantă, s-a apreciat că pedeapsa de 18 ani iniţial aplicată este nelegală.
Ca urmare, ţinând seama de cele anterior arătate cu privire la existenţa scuzei provocării, care justifică o culpă de 50% la săvârşirea faptei în sarcina victimei, de poziţia procesuală de recunoaştere şi regret, de comportarea sinceră în cursul procesului, instanţa de apel a apreciat că scopul pedepsei de prevenţie şi reeducare se poate realiza prin aplicarea unei pedepse privative de libertate de 9 (nouă) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. b) C. pen. (în loc de 18 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor), ca urmare şi a reţinerii circumstanţei atenuante facultative prev. de art. 74 lit. c) C. pen.
Cum motivat de existenţa circumstanţei atenuante a provocării, se reţine o culpă de 50% în ce priveşte comiterea faptei şi în sarcina victimei, s-a reţinut că este pe deplin justificată diminuarea corespunzătoare a cuantumului daunelor materiale şi morale la care inculpatul a fost obligat către cele două părţi civile.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs părţile civile Z.E.L. şi Z.A.N.
În cuprinsul motivelor scrise depuse la dosar, recurentele părţi civile au criticat decizia atacată numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, sub aspectul greşitei reduceri de către instanţa de apel a pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanţă.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul intimatului inculpat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentele părţi civile nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei de către instanţa de apel, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., căruia i s-ar circumscrie criticile formulate de recurentele părţi civile.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea comisă, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
În prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de apel a constatat că recidiva postexecutorie (inculpatul fiind recidivist în condiţiile prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen.) nu constituie circumstanţă agravantă şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul fiind provocat de victimă şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., ţinând seama de faptul că inculpatul, după comiterea faptei, pe care, de altfel, a recunoscut-o, a alertat autorităţile şi a rămas la faţa locului până la sosirea organelor de poliţie.
Pe de altă parte, în condiţiile în care, faţă de existenţa circumstanţei atenuante legale a provocări, s-a reţinut şi în sarcina victimei o culpă de 50% în ceea ce priveşte săvârşirea faptei, în mod just s-a apreciat de către instanţa de prim control judiciar că se impune reducerea cuantumului pedepsei stabilit de către prima instanţă.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. b) C. pen., este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, ţinând cont şi de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile părţilor civile vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 27 martie 2012 la 13 mai 2013.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părţi civile vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile Z.E.L. şi Z.A.N. împotriva Deciziei penale nr. 15 din 6 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul B.R.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 27 martie 2012 la 13 mai 2013.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.R., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1605/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1611/2013. Penal → |
|---|
