ICCJ. Decizia nr. 1611/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1611/2013
Dosar nr. 1055/101/2011
Şedinţa publică din 13 mai 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 224 de la 21 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul cu nr. 1055/101/2011, s-au admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul inculpatei şi s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei Ţ.A.M., din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen.
În baza art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., a fost condamnată inculpata Ţ.A.M., domiciliată în Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatei Ţ.A.M., pe o durată de 2 ani, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei; s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 145 lei, obţinută în urma comiterii faptei.
S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor G.G.P. şi D.S., din infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen., în infracţiunea de raport sexual cu o minoră prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.
În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.G.P., domiciliat în com. Jiana, satul Dănceu, jud. Mehedinţi, pentru săvârşirea infracţiunii de raport sexual cu o minoră prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi inculpatul D.S., domiciliat în com. Simian, satul Dudaş, jud.Mehedinţi, pentru săvârşirea infracţiunii de raport sexual cu o minoră prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. A admis acţiunea civilă, formulată de partea civilă P.D.A., reprezentată de P.L.S. - Şeful Centrului de asistenţă şi sprijin pentru adolescenţi şi tineri Drobeta Turnu Severin - şi a fost obligată inculpata Ţ.A.M. şi inculpaţii G.G.P. şi D.S., în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 5.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă.
În baza art. 191 şi urm. C. proc. pen., a fost obligată inculpata Ţ.A.M. la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 211 lei reprezentând cheltuielile efectuate la urmărirea penală, iar suma de 789 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, care s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 alin. (1), pct. 1 lit. c) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii G.G.P. şi D.S. la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 211 lei reprezentând cheltuielile efectuate la urmărirea penală, iar suma de câte 789 lei reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă, din care suma de câte 100 lei, reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului din oficiu, care s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu pentru partea vătămată minoră, au rămas în sarcina statului şi s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi nr. 855/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor G.G.P. şi D.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. şi inculpata Ţ.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1), (3) şi (4) C. pen.
În fapt, instanţa de fond a constatat că, în ziua de 16 noiembrie 2010, partea vătămată P.D.A., în vârstă de 12 ani., s-a întâlnit cu inculpata Ţ.A.M. şi cu martora D.A. şi s-au deplasat pe strada V., la locuinţa martorului D.M., zis A., care locuieşte împreună cu martorului B.A.M. Aici, a venit şi martorul N.E.M. care a avut o discuţie cu inculpata Ţ.A.M., iar aceasta i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată P.D.A., în schimbul unei sume de bani.
Discuţia dintre cei doi s-a purtat în holul apartamentului, fără a fi de faţă alte persoane, iar martorul N.E.M. a refuzat să întreţină raport sexual cu partea vătămată, spunând că este foarte mică în vârstă şi că nu vrea să aibă probleme. Cu toate acestea, martorul N.E.M. Pa sunat pe vărul său, inculpatul D.S., spunându-i acestuia că Ţ.A.M. cunoaşte o fată care este dispusă să întreţină relaţii sexuale contra unei sume de bani.
Fiind de acord, inculpatul D.S. s-a deplasat pe strada V., la locuinţa martorului D.M., unde a avut o discuţie cu inculpata Ţ.A.M., stabilind să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată P.D.A., în schimbul sumei de 30 lei.
În aceste împrejurări, inculpatul D.S., partea vătămată P.D. şi inculpata Ţ.A.M. au plecat spre Banoviţa şi la ieşirea din Drobeta Turnu Severin au oprit autoturismul pe un teren viran. Inculpatul D.S. şi partea vătămată P.D.A., au rămas în autoturism, iar inculpata T.A.M. s-a deplasat la distanţă. Inculpatul D.S. i-a solicitat părţii vătămate P.D. să întreţină raport sexual oral, iar minora a refuzat. în aceste condiţii, inculpatul a întreţinut raport sexual cu partea vătămată, cu acordul acesteia.
Întrucât inculpatul D.S. nu a putut finaliza raportul sexual, s-a enervat şi a împins-o pe partea vătămată care s-a lovit de portiera maşini. La cererea inculpatului, T.A.M. a refuzat să-i restituie suma de bani înmânată pentru întreţinerea raportului sexual. După aceasta, susnumiţii a revenit la locuinţa martorului D.M., unde se mai aflau B.A.M. şi D.A.D.
Partea vătămată P.D.A. i-a spus martorei D.A.D. că T.A.M. a primit suma de 100 lei de la inculpatul D.S., din banii respectivi cumpărându-i minorei o pungă de pufuleţi. Ulterior, T.A.M. a plecat împreună cu partea vătămată P.D.A. şi cu martora D.A.D. la locuinţa numitului R.I., prieten cu T.A.M., unde au stat până în jurul orei 23,00. Locuinţa acestuia este situată pe malul Dunării în apropierea muzeului, în zona kilometrului fluvial 929 + 800 m.
În baracă, Răduică le-a oferit celor trei vin, după care inculpata T.A.M. i-a cerut martorei D.A.D. să iasă afară pentru a-i lăsa pe R.I. şi partea vătămată P.D.A. să se cunoască mai bine.
În condiţiile în care a avut o discuţie cu inculpata şi şi-a dat consimţământul, partea vătămată P.D.A. a întreţinut raport sexual cu numitul R.I., dar raportul nu a fost finalizat datorită stării de ebrietate în care se afla acesta. De asemenea, partea vătămată a declarat că după ce au mers într-o cameră alăturată, R.I. a dezbrăcat-o şi a încercat să întreţină raporturi sexuale cu aceasta, dar nu a reuşit. După o jumătate de oră martora D.A.D. a intrat în baracă întrucât se făcuse frig şi a observat că R.I. era îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni, iar partea vătămată P.D.A. era desculţă şi avea fermoarul şi nasturele de la pantalon desfăcut.
După ce partea vătămată şi numitul R.I. s-au îmbrăcat, Ţ.A.M. i-a cerut bani lui R.I., care i-a dat suma de 65 lei.
În data de 17 noiembrie 2010, partea vătămată P.D.A., s-a întâlnit din nou cu inculpata Ţ.A.M. care era însoţită de D.M. şi B.A.M. şi după ce au luat cheile de la D.M., au mers în locuinţa acestuia unde a rămas partea vătămată. în seara aceleiaşi zile, Ţ.A.M. a plecat cu partea vătămată P.D.A. la barca învinuitului R.I. unde, după ce inculpata Ţ.A.M. a purtat o discuţie separat cu învinuitul R.I., a întrebat-o pe partea vătămată P.D.A. dacă este de acord să întreţină relaţii cu un băiat, contra sumei de 50 lei.
Minora P.D.A. a acceptat, iar învinuitul R.I. l-a sunat pe inculpatul G.G.P., care a venit cu un taxi şi a luat-o pe minora P.D.A. şi a dus-o pe un ponton amplasat pe malul Dunării, unde a întreţinut raport sexual cu aceasta. în timpul raportului sexual, partea vătămată P.D. a început să sângereze.
După ce au întreţinut relaţii sexuale inculpatul G.G.P. a fost sunat de către învinuita Ţ.A.M. care i-a spus că o să vină să o ia pe minoră în cinci minute şi să coboare de pe ponton. Coborând de pe ponton inculpatul G.G.P. i-a dat inculpatei Ţ.A.M. suma de 50 lei, pentru faptul că a întreţinut relaţii sexuale cu minora.
Ţ.A.M. împreună cu inculpatul G.G. şi cu partea vătămată P.D. au mers cu un taxi până la autogara unde inculpatul G.G. a rămas într-un bar, iar Ţ.A.M. a plecat să cumpere ţigări. Văzând că Ţ.A.M. nu mai vine, partea vătămată a plecat la locuinţa martorului D.M. unde a rămas să doarmă.
În data de 18 noiembrie 2010, în jurul orelor 11,00, Ţ.A.M. s-a întâlnit cu martora D.A.D. şi împreună au mers la locuinţa martorului D.M., unde se afla partea vătămată P.D.A. Ulterior, partea vătămată şi Ţ.A.M. au plecat pe malul Dunării unde i-a spus minorei să meargă la inculpatul G.G.P. pentru a-i cere bani să-şi repare telefonul mobil, urinând să o aştepte la baraca învinuitului R.N.
Partea vătămată i-a solicitat inculpatului G.G.P. bani, dar acesta a spus că-i va da bani numai dacă va întreţine relaţii sexuale din nou.
Refuzând să mai întreţină relaţii sexuale, partea vătămată s-a întors în baraca învinuitului R.I., unde nu a mai găsit-o pe Ţ.A.M., aceasta lăsându-i vorbă că va reveni seara. Partea vătămată şi-a petrecut restul zilei împreună cu învinuitul R.I.
În cursul serii, Ţ.A.M. l-a sunat pe învinuitul R.I. şi i-a cerut să o lase pe minoră să doarmă în baraca lui în cursul nopţii. Fiind de acord întrucât trebuia să plece, R.I. a încuiat-o pe minoră în baracă şi a plecat.
În data de 19 noiembrie 2010, învinuitul R.I. a venit la baracă, iar partea vătămată P.D.A. a rămas pe malul Dunării, până în jurul orei 15,00, aşteptând-o pe Ţ.A.M. Când a sosit Ţ.A.M. i-a spus părţii vătămate că trebuie să meargă la poliţie, avertizând-o că dacă va spune la poliţie ce s-a întâmplat o să o prindă pe stradă şi o s-o omoare.
În raport de aceste elemente probatorii, instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatei Ţ.A.M. care, în perioada 16-19 noiembrie 2010, a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către partea vătămată P.D.A., în vârstă de 12 ani şi a obţinut suma totală de 165 lei, de pe urma practicării prostituţiei de către minoră, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. Reţinând că dispoziţiile art. 329 alin. (4) C. pen. prevăd obligaţia confiscării banilor, valorilor sau orice altor bunuri care au fost dobândite prin săvârşirea infracţiunii de proxenetism, a apreciat că cererea formulată de Parchet este întemeiată, motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei Ţ.A.M., din infracţiunea prev.de art. 329 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., în infracţiunea prev.de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen.
A reţinut că, inculpata a comis infracţiunea de proxenetism în cele trei variante reglementate de art. 329 alin. (1) C. pen., respectiv, prin îndemnul la prostituţie, înlesnirea practicării prostituţiei şi prin tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată, în vârstă de 12 ani. Astfel, în perioada menţionată, inculpata a însoţit-o, în permanenţă, pe partea vătămată şi, profitând de vârsta acesteia şi de faptul că nu avea locuinţă şi mijloace materiale, a convins-o pe aceasta să practice prostituţia şi a ajutat-o în acest sens, prin aceea că ia făcut cunoştinţă cu persoanele respective şi a stabilit cuantumul sumelor de bani, date de acestea pentru întreţinerea raporturilor sexuale. De asemenea, imediat după întreţinerea raporturilor sexuale, inculpatei i-au fost înmânate sumele de bani, stabilite anterior.
Astfel, s-a dovedit că inculpatul D.S. i-a dat acesteia suma de 30 iei, inculpatul G.G.P. i-a înmânat 50 lei, iar numitul R.I. suma de 65 lei deşi, datorită, stării de ebrietate nu a putut întreţine un raport sexual cu partea vătămată, în total primind suma de 145 lei.
Instanţa de fond a apreciat dovedită pe deplin existenţa faptei şi vinovăţiei inculpatei şi că aceasta a săvârşit infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar la individualizare judiciară a pedepsei a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen. în acest sens, a reţinut atitudinea procesuală relativ sinceră a inculpatei, dar şi, faptul că aceasta nu s-a prezentat în faţa instanţei, în vederea judecării cauzei, deşi a fost legal citată, conduita acesteia anterior comiterii faptei stabilind în baza menţiunilor din fişa de cazier judiciar că inculpata nu se află la prima încălcare a normelor penale, fiind sancţionată administrativ, pentru fapta prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., prin ordonanţa din Dosarul nr. 2182/P/2007, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severul, precum şi limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea săvârşită sunt între 5 şi 18 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
Astfel, instanţa de fond a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 din C. pen. poate fi atins prin stabilirea unei pedepse principale orientată spre minimum special, respectiv, într-un cuantum de 5 ani închisoare, în regim de detenţie iar ca pedeapsă complementară, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei T.A.M. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Referitor la inculpaţii G.G. Petri că şi D.S., a reţinut că în actul de sesizare infracţiunea de viol a fost retină ne considerentul că nartea vătămată, fiind în vârstă de 12 ani şi neavând discernământ, a fost în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. Or, în condiţiile în care partea vătămată a consimţit la întreţinerea raporturilor sexuale şi nu există nici un fel de probă că aceasta se afla în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra, instanţa de fond a apreciat că această împrejurare este complet eronată şi lipsită de suport probator, astfel încât, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol în infracţiunea act sexual cu un minor pentru ambii inculpaţi, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.
În acest sens, a reţinut că infracţiunea de viol se realizează, din punct de vedere al elementului material al laturii obiective, prin modalităţi alternative, şi anume constrângere - fizică sau morală sau profitând de neputinţa victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, fiind vorba despre un raport sexual realizat fără consimţământ, respectiv prin încălcarea libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a victimei. Pe de altă parte, infracţiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 C. pen., presupune realizarea raportului sexual cu un minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani, însă cu consimţământul acestuia. în dreptul român se prezumă absolut lipsa totală a discernământului oricărei persoane până la împlinirea vârstei de 14 ani, or, în cauză partea vătămată avea vârsta de 12 ani la momentul consumării raporturilor sexuale cu inculpaţii.
S-a apreciat că acest argument nu este suficient pentru a încadra fapta inculpaţilor în infracţiunea de viol, comisă în modalitatea profitării de imposibilitatea părţii de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. Prezumţia lipsei discernământului operează în ceea ce priveşte minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi au comis fapte prevăzute de legea penală, însă în cazul infracţiunii prev.de art. 198 C. pen., minora are calitate de parte vătămată, iar nu de făptuitor. Sub un alt aspect, vârsta victimei poate constitui un criteriu pentru a încadra fapta fie în infracţiunea prev. de art. 198 C. pen., fie în cea prev. de art. 197 C. pen., însă starea de neputinţă a victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa trebuie stabilită în concret, de la caz la caz, existând posibilitatea ca o persoană sub 15 ani să se găsească într-o asemenea stare, după cum este la fel de posibil ca victima - chiar dacă are 12 ani - să aibă aptitudinea de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa.
În acest sens, a reţinut că din raportul de constatare medico-legală din 25 noiembrie 2010, întocmit de S.M.L. Mehedinţi, rezultă că la data examinării, respectiv 25 noiembrie 2010, P.D.A. nu prezenta tulburări psihice.
În ceea ce priveşte infracţiunile de raport sexual cu un minor, contrar apărărilor formulate de inculpaţi, prima instanţă a constatat că aceştia au întreţinut raport sexual cu partea vătămată, declaraţia acesteia din urmă referitor la faptul că a întreţinut raporturi sexuale cu inculpatul G.G.P., în timpul raportului sexual sângerând, coroborându-se atât cu concluziile raportului de constatare medico-legală, în sensul că minora a suferit leziuni în urma raportului sexual, cât şi cu declaraţia inculpatei Ţ.A.M., care a recunoscut că minora a rămas pe ponton singură, împreună cu inculpatul G.G.P.
În ceea ce priveşte inculpatul D.S., fiind audiat în cursul urmăririi penale, inclusiv la momentul soluţionării propunerii de arestare preventivă, acesta a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată P.D.A. în schimbul sumei de 30 lei, iar inculpata Ţ.A.M. ia oferit-o pe minoră să întreţină relaţii sexuale, în schimbul sumei respective. Declaraţiile inculpatului date în faţa instanţei, dar şi. a părţii vătămate, prin care aceştia au negat că raportul sexual a avut loc, au fost înlăturate de instanţa de fond, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Deşi, s-a reţinut că între părţi au avut loc raporturile sexuale, instanţa de fond a apreciat că, în condiţiile în care nu există nici o probă din care să rezulte că inculpaţii G.G.P. şi D.S. au cunoscut vârsta reală a părţii vătămate, în sarcina acestora nu s-a putut reţine, sub aspectul laturii subiective, săvârşirea infracţiunii de raport sexual cu un minor, dispunând achitarea acestora în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. A constatat că apărarea. inculpatului D.S. este susţinută de raportul de constatare medico-legală din 25 noiembrie 2010 întocmit de S.M.L. Mehedinţi, potrivit căruia, în condiţiile în care 90% dintre fete au la vârsta de 13 ani o talie de 144-172 m, iar la vârsta de 15 ani o talie de 152-177 m, partea vătămată are o talie de 1,55, aşa încât, nu s-a putut reţine concluzia parchetului că, în raport de Constituţia fizică a minorei, inculpatul trebuia să realizeze vârsta acesteia, de 13 ani.
Cu privire la latura civilă, prima instanţă a reţinut că partea vătămată P.D.A., reprezentată de P.L.S. - Şeful Centrului de asistenţă şi sprijin pentru adolescenţi şi tineri Drobeta Turnu Severin, s-a constituit parte civilă cu sumă de 5.000 lei reprezentând daune morale. Având în vedere că prin faptele inculpatei T.A.M. (de a îndemna la prostituţie, a înlesni practicarea prostituţiei şi a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată), ale inculpaţilor G.G.P. şi D.S. (de a întreţine, în aceste condiţii, raport sexual cu minora, contra unor sume de bani), partea vătămată a suferit o puternică trauma fizică şi psihică, vârsta fragedă a acesteia, a apreciat temeinicia pretenţiilor şi, în temeiul art. 14 si art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a admis acţiunea civilă, sub aspectul acordării sumei solicitate, apreciată a fi de natură a realiza o reparaţie a prejudiciului moral suferit.
Fiind realizate condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, a fost obligată inculpata Ţ.A.M. şi inculpaţii G.G.P. şi D.S., în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 5.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă P.D.A. -reprezentată de P.L.S. (Şeful Centrului de asistenţă şi sprijin pentru adolescenţi şi tineri Drobeta Turnu Severin).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen iegal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpaţii Ţ.A.M. şi G.G.P..
Ministerul Public a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul nelegalităţii, susţinând în esenţă că, instanţa de fond, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, nu a indicat temeiul legal al acestei operaţiuni juridice. O altă critică a vizat greşita schimbarea a încadrării juridice a faptei şi achitarea celor doi inculpaţi G.G.P. şi D.S., întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpaţii au comis infracţiunile de viol, în varianta prev de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen.
În consecinţă. Ministerul Public a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi condamnarea inculpaţilor G.G.P. şi D.S. pentru comiterea infracţiunilor de viol prev de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen. la pedepse proporţionale cu gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor comise, cu circumstanţele reale ale săvârşirii acestora şi cu circumstanţele personale ale inculpaţilor.
Inculpata Ţ.A.M. a criticat sentinţa sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei de proxenetism, în sensul că se impune reţinerea formei tip a infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. şi nu infracţiunea prev de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., întrucât nu există recrutarea unei persoane, trafic de persoane, precum şi constrângerea la prostituţie.
A mai criticat hotărârea şi sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei atât sub aspectului cuantumului, cât şi al modalităţii de executare solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Inculpatul G.G.P. a criticat sentinţa sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptei reţinută în actul de sesizare, din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., în infracţiunea de act sexual cu minor prev de art. 198 alin. (1) C. pen., întrucât din probele administrate nu se poate face dovada că a întreţinut un raport sexual cu partea vătămată minoră.
În consecinţă, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 332 din 1 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi împotriva sentinţei penale nr. 224 din 21 noiembrie 2011 a Tribunalului Mehedinţi, desfiinţată, în parte. sentinţa atacată şi în baza art. 198 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.G.P., pentru săvârşirea infracţiunii de raport sexual cu o minoră, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului G.G.P., pe o durată de 2 ani drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.
În temeiul dispoziţiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, calculat conform art. 82 C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. în temeiul dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., a atras inculpatului atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., a deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii de la 29 noiembrie 2010 la 30 noiembrie 2010.
În baza art. 198 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.S. pentru săvârşirea infracţiunii de raport sexual cu o minoră, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului D.S., pe o durată de 2 ani, exerciţiul drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.
În temeiul dispoziţiilor art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, calculat conform art. 82 C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. în temeiul dispoziţiilor art, 359 C. proc. pen. a atras inculpatului atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
A înlăturat obligarea în solidar a inculpaţilor la plata de despăgubiri către partea civilă şi a obligat pe inculpata Ţ.A.M. la plata despăgubirilor civile în sumă de 3.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă, pe inculpatul G.G.P. la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă şi pe inculpatul D.S. la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii Ţ.A.M. si G.G.P. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. A obligat inculpaţii Ţ.A.M. şi G.G.P. la plata sumei de câte 500 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariu apărători din oficiu a stabilit a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
În ceea ce priveşte primul motiv de apel al Parchetului, instanţa de prim control judiciar a apreciat că este nefondat, deoarece schimbarea încadrării juridice s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., iar faptul că în dispozitivul sentinţei, nu s-a indicat temeiul legal al acestei operaţiuni juridice nu este în măsură să atragă nulitatea acesteia. Aşa cum rezultă din încheierea din 04 mai 2011 (fila 137 - dosar instanţă de fond), instanţa de fond a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare.
Tot neîntemeiat a apreciat şi cel de-al doilea motiv de apel formulat de parchet, reţinând că probele administrate în cauză chiar pe parcursul urmăririi penale, dar cu deosebire pe parcursul cercetării judecătoreşti, la instanţa de fond şi la instanţa de control judiciar, fac dovada că inculpaţii nu au exercitat nici un act de constrângere fizică sau morală şi nici nu au profitat de imposibilitatea părţii vătămate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa cu ocazia întreţinerii de raporturi sexuale.
Mai mult, s-a dovedit faptul că partea vătămată se afla în relaţii de prietenie cu inculpata Ţ.A.M., aceasta din urmă profitând de comportamentul deviant al minorei, de faptul că aceasta nu era încadrată într-un sistem educaţional, în sensul că nu urma cursuri şcolare, s-a deplasat împreună cu partea vătămată din mun.Drobeta Turnu Severin în alte localităţi, precum şi în mun.Craiova, unde partea vătămată pretinde că era încadrat în muncă tatăl său.
Cele două erau obişnuite să solicite diferite sume de bani, îndeosebi inculpata Ţ.A.M., aşa cum rezultă din depoziţia martorului R.I., dată atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de apel. Martorul a relatat, de asemenea, că inculpata şi partea vătămată se deplasau împreună, iar într-o zi din toamna anului 2010, l-au întrebat dacă ştie un băiat din zonă cu care să meargă să servească o cafea.
Prima instanţă, a evaluat în mod corespunzător materialul probator administrat in cauză, atunci când a stabilit că asupra părţii vătămate, inculpaţii nu au exercitat nici un fel de acte de violenţă şi nici nu au profitat de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, relaţiile sexuale întreţinându-se cu acordul părţii vătămate. De fapt, chiar partea vătămată învederează instanţei această stare de fapt în declaraţia dată la instanţa de fond la 23 mai 2011 (fila 70 - dosar instanţă de fond).
Martorul R. precizează, de asemenea, că după ce partea vătămată s-a aflat împreună cu inculpatul G.G.P. pe un vapor acostat în zona debarcaderului Drobeta Turnu Severin (piciorul Podului Traian), cei doi se ţineau de mână, partea vătămată era bine dispusă şi nu i-a relatat martorului nimic cu privire la eventuale acte de agresiune la care ar fi fost suspusă de către inculpat.
Prin urmare, Curtea a constatat că în mod legal s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol în varianta prev de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen., în infracţiunea prev de art. 198 alin. (1) C. pen.
Însă raport de probele administrate în cauză a apreciat că soluţia de achitare a celor doi inculpaţi este nelegală.
Astfel, a reţinut că inculpata Ţ.M. preciza în faţa inculpaţilor că partea vătămată este în vârstă de 18 ani, le cerea acestora să nu poarte discuţii cu minora, ambii inculpaţi făcând referiri pe parcursul cercetării judecătoreşti la aspectul fizic al părţii vătămate, în sensul că aceasta avea vârsta de 15 ani.
Prin urmare, motivaţia primei instanţe, în sensul că inculpaţii s-au aflat într-o eroare de fapt vizând vârsta părţii vătămate, nu poate fi primită, iar soluţia de achitare a inculpaţilor cu motivarea că nu există nicio probă din care să rezulte că aceştia au cunoscut vârsta reală a părţii vătămate, nu corespunde materialului probator administrat în cauză.
Concluzionând, Curtea a apreciat că cel de-al treilea motiv de apel al parchetului este fondat, urmând să fie admis, cu consecinţa desfiinţării sentinţei şi condamnării inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prev de art. 198 alin. (1) C. pen.
Având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, contextul în care acestea au fost comise, activitatea concretă desfăşurată de inculpata Ţ.M., dar şi acceptarea tacită a părţii vătămate privind întreţinerea de raporturi sexuale cu cei doi inculpaţi, în scopul dobândirii de foloase materiale, poziţia procesuală a inculpaţilor, vârsta acestora şi lipsa antecedentelor penale, instanţa de apel a apreciat că scopul sancţionator şi educativ al pedepselor poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării acestora. Referitor la apelurile inculpaţilor, instanţa de prim control judiciar le-a apreciat ca neîntemeiate, având în vedere că din probatoriul administrat este evident faptul că inculpata Ţ.A.M. cunoştea vârsta părţii vătămate, între acestea existând raporturi de prietenie, atât inculpaţii cât şi martorii audiaţi de instanţa de fond, dar şi de instanţa de control judiciar, făcând menţiuni exprese cu privire la faptul că inculpata înlesnea practicarea prostituţiei de către partea vătămată, în sensul că se afla în căutarea unor persoane ce ar fi acceptat să întreţină relaţii intime cu aceasta, negocia preţul, primea banii respectivi şi le cerea să nu poarte discuţii cu minora vizând aspectele de ordin material.
Mai mult, inculpata le spunea că partea vătămată are vârsta de 18 ani.
În ceea ce priveşte criticile formulate de inculpată cu privire la schimbarea încadrării juridice, instanţa de prim control judiciar s-a limitat la a constata că argumentele se referă la agravanta de alin. (2) al art. 329 C. pen., deşi inculpata a fost condamnată de instanţa de fond în baza art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., încadrare juridică corectă în opinia instanţei de apel în raport cu materialul probator administrat în cauză, raportat la starea de minoritate a părţii vătămate.
Cu privire la criticile inculpatului G.G.P., a constatat că pe parcursul urmăririi penale, apelantul a recunoscut că a întreţinut raporturi intime cu partea vătămată, recunoaştere care se coroborează cu declaraţia acesteia, dar şi cu depoziţia martorului R.I., dată nemijlocit în faţa instanţei de apel.
Martorul a învederat instanţei că, la solicitarea inculpatei T.M. (care frecventa plaja din zona piciorului Podului Traian), l-a apelat telefonic pe inculpat, aceasta a venit cu un taxi şi a plecat cu partea vătămată în cabina unui vapor dezafectat, ancorat în zonă. După o perioadă de timp, inculpatul a coborât de pe vapor împreună cu partea vătămată, aceştia se ţineau de mână şi se aflau într-o bună dispoziţie.
Coroborând aceste probe şi cu raportul medico-legal vizând examinarea părţii vătămate, a constatat că inculpatul a întreţinut raporturi intime cu victima, contrar celor susţinute de inculpatul apelant.
Pentru toate aceste considerente, a admis apelul Parchetului şi a dispus condamnarea celor doi inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii T.A.M. şi G.G.P. criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, invocând în drept cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen.
Inculpata T.A.M. în susţinerea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., întrucât din probele nu a rezultat cu certitudine recrutarea vreunei persoane, traficul de persoane sau constrângerea în vederea practicării prostituţiei iar recurenta nu a cunoscut vârsta persoanei vătămate, singura dovadă incriminatoare fiind declaraţia inculpatului D.S., care nu se coroborează însă cu celelalte probe.
În subsidiar, cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei având în vedere circumstanţele reale ale infracţiunii şi de cele personale ale inculpatei, respectiv vârsta fragedă, faptul că este la primul contact cu legea penală şi a adoptat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal. în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Inculpatul G.G.P. întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. a criticat hotărârile sub aspectul greşitei încadrări juridice datei faptei, prin schimbarea încadrării în infracţiunea de raport sexual cu o minoră, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., nefiind îndeplinită cerinţa legală.
În susţinerea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. a criticat hotărârile sub aspectul greşitei sale condamnări pentru infracţiunea de corupţie sexuală cu un minor, întrucât din probele administrate nu rezultă că ar fî întreţinut vreun raport sexual cu partea vătămată P.D.A. sau că ar ii cunoscut vârsta acesteia, prin urinare, se impune achitarea inculpatului întrucât, fapta reţinută în sarcina sa nu există.
Înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen. - cât şi din oficiu - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - apreciază decizia instanţei de apel ca fiind legală şi temeinică şi recursurile declarate de inculpaţi ca nefondate, având în vedere următoarele considerente:
1. Referitor la critica recurentei inculpate Ţ.A.M. privind greşita încadrare juridică dată faptei, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată.
Se constată că cele două instanţe au stabilit, în baza probatoriului administrat, respectiv, declaraţiile părţii vătămate P.D.A. (filele 31-37, 107-112 d.u.p. şi fila 70 dos. instanţă), declaraţiile martorilor R.I., D.M. D.A.D., B.A.M. şi N.E.M. (filele 25-26, 38-39,40-46,115-188 şi 123-124 d.u.p, filele 200,168 şi 91 dos.instanţă), ale inculpaţilor G.G.P. şi D.S. (filele 54-56, 58-59, 79-80 şi 82-83 d.u.p. şi filele 60-70 dos. instanţă), în mod corect situaţia de fapt.
S-a reţinut că, în perioada 16-19 noiembrie 2010, inculpata Ţ.A.M. a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către partea vătămată minoră, P.D.A., în vârstă de 12 ani şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei, obţinând suma de 165 lei, iar fapta inculpatei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen.
Se constată că nici în actul de sesizare şi nici cele două instanţe nu au reţinut că partea vătămată ar fi fost racolată sau traficată de inculpata Ţ.A.M., întrucât lipseşte constrângerea acesteia la practicarea prostituţiei, prin urmare, argumentele apărării nu sunt justificate sub acest aspect şi o analiză acestor critici nu se impune a fi realizată de către instanţa de recurs.
Înalta Curte reţine însă, că din analiza probelor administrate rezulta fără putinţă de tăgadă că inculpata a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către partea vătămată P.D.A., cunoscând că este minoră, şi a obţinut foloase de pe urma practicării prostituţiei, prin urmare, actele săvârşite de către inculpată corespund formei agravate a infracţiunii de proxenetism, prev. de alin. (1) şi (3) ale art. 329 C. pen.
Astfel, din declaraţiile martorului D.M., B.A.M., N.E.M. şi D.A.D. rezultă că, la data de 16 noiembrie 2011 inculpata Ţ.A.M. s-a întâlnit cu partea vătămată şi martora Dudu, împreună au mers la domiciliul martorului D., unde inculpata i-a propus martorului N. să întreţină raporturi sexuale cu P.D.A. contra unei sume de bani, însă acesta a refuzat pe motiv că este prea mică, situaţie în care martorul l-a sunat pe inculpatul D.S.
În aceste împrejurări, inculpata împreună cu D.S. şi partea vătămată minoră s-au deplasat la locuinţa martorului D.M. şi de acolo spre localitatea Banoviţa, iar la ieşirea din loc.Drobeta-Turnu Severin, pe un teren viran, inculpatul D.S. a întreţinut un raport sexual cu partea vătămată minoră, pe care nu a reuşit să-l finalizeze, plătind inculpatei Ţ. suma de 30 lei.
În aceeaşi zi, inculpata Ţ. a determinat-o pe partea vătămată minoră P.D.A. să întreţină un raport sexual cu martorul R.I., primind de la acesta suma de 65 lei, deşi actul sexual nu s-a finalizat, datorită stării de ebrietate a martorului. Relevante în acest sens, sunt declaraţiile martorului R.I., ale părţii vătămate şi martorei D.A.D.
În seara de 17 noiembrie 2010, inculpata Ţ.A.M. împreună cu partea vătămată au mers la baraca martorului R.I., iar la scurt timp a plecat spre zona pontonului din Drobeta Tr. Severin cu inculpatul G.G.P., contactat telefonic de martorul R.I., după ce, în prealabil; a fost de acord cu propunerea inculpatei de a întreţine relaţii sexuale cu acesta. în aceste împrejurări, inculpatul G., sângerând în timpul actului sexual. Pentru serviciile sexuale oferite de partea vătămată, inculpatul G. a plătit inculpatei Ţ.A.M. suma de 50 lei. Sub aspect probator relevante sunt declaraţiile părţii vătămate, ale martorului R.I., inculpatului G.G.P. şi concluziile raportului medico-legal din 25 noiembrie 2010 întocmit de S.M.L. Mehedinţi care a stabilit că la data examinării partea vătămată prezenta o deflorare veche şi o ruptură hîmenală recentă, consecinţa unui raport sexual de cel mult 10-14 zile.
Susţinerile recurentei inculpate că nu a cunoscut vârsta părţii vătămate sunt infirmate de declaraţiile martorilor din prezenta cauză şi ale inculpaţilor D.S. şi G.G.P. care au arătat în declaraţiile lor, atât din faza de urmărire penală, cât şi a cercetării judecătoreşti că partea vătămată se cunoştea cu inculpata, cea care căuta clienţi pentru partea vătămată şi stabilea preţul pentru serviciile sexuale oferite de aceasta din urmă era inculpata Ţ., primea banii şi le cerea clienţilor să nu discute prea mult cu partea vătămată. în acest sens, martora D.A.D. a arătat că inculpata Ţ. cunoştea vârsta lui P.D.A. şi le spunea persoanelor cărora le-o oferea pe partea vătămată pentru a întreţine relaţii sexuale că are 17 ani, dar să nu vorbească cu partea vătămată prea mult, banii fiind remişi numai inculpatei. De altfel, chiar şi inculpata în declaraţia olografă şi declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală (filele 59-70 d.u.p.) arată că partea vătămată i-a spus că are vârsta de 13 ani şi urmează să facă 14 ani peste puţin timp.
În susţinerea acestei aprecieri sunt şi planşele foto aflate la dosarul cauzei din care se poate constata o constituţie fizică firavă a părţii vătămate şi aspecte anatomice care nu pot fi apreciate ca fiind ale unei minore de 17 sau 18 ani, aşa cum a încercat să susţină inculpata în apărare.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază, astfel cum în mod corect au stabilit şi cele două instanţe, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în forma agravată, prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) Cod nenal.
Neîntemeiate sunt şi criticile recurentei inculpate Ţ.A.M. circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatei Ţ.A.M., Înalta Curte apreciază că instanţa de fond şi instanţa de apel au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea concretă a săvârşirii faptei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatei care nu are antecedente penale, vârsta fragedă a acesteia şi poziţia procesuală parţial sinceră, faptul că nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată, stabilind o pedeapsă în limitele legale pentru infracţiunea de proxenetism în forma agravată reţinută în sarcina inculpatei, după schimbarea încadrării juridice.
Felul şi natura faptei comise, modalitatea de comitere formează convingerea Înaltei Curţi că pedeapsa aplicată inculpatei de către instanţa de fond şi menţinută de instanţa de prim control judiciar (de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.), îndeplineşte atât scopul preventiv educativ al pedepsei, cât şi caracterul de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta comisă, cât şi cu privire la comportamentul inculpatei (care nu au recunoscut comiterea faptei în totalitate, nu s-a prezentat în faţa instanţei, nu este la primul contact cu legea penală fiind sancţionată administrativ pentru o infracţiune contra patrimoniului).
Totodată, raportat la criteriile menţionate, Înalta Curte în acord cu cele două instanţe, apreciază că modalitatea de executare stabilită de prima instanţă, cu executare în regim privativ de libertate, este singura în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
Faţă de toate aceste considerente, apreciază criticile recurentei inculpate ca neîntemeiate şi urmează să respingă recursul ca nefondat.
2. Criticile recurentului inculpat G.G. reţinute în actul de sesizare, de către instanţa de fond, respectiv, din infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., nu vor fi analizate de către instanţa de recurs, întrucât, pe de o parte, prin schimbarea încadrării juridice s-a creat inculpatului o situaţie juridică mai favorabilă iar, pe de altă parte, fiind în calea de atac a recursului declarat de inculpat, nu se poate agrava situaţia acestuia, deoarece s-ar încălca principiul nori reformatio inpejus.
În legătură cu cea de-a doua critică a recurentului inculpat, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., privind grava eroare de fapt a instanţei de apel care a dispus condamnarea sa, pentru infracţiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată.
Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţele de fond şi apel, în urma unei analize coroborate a întregului material probator administrat în cauză, încadrarea juridică dată faptei este justă şi corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect, apreciind instanţa de apel că sunt îndeplinite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracţiunii de raport sexual cu un minor reţinută în sarcină, prin schimbarea încadrării juridice.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că instanţa de apel a comis grave erori de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, nu este incident în cauză. Pentru a fi reţinută „eroarea gravă de fapt" trebuie să se constate că această eroare a influenţat hotărâtor soluţia dată în cauză, adică greşita stabilire a situaţiei de fapt să fi determinat o esenţială eroare în legătură cu condamnarea sau achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal, cu toate consecinţele care decurg din aceasta pentru inculpat şi pentru celelalte părţi din proces, inclusiv, cu privire la soluţionarea laturii civile.
Înalta Curte constată că în cauză nu a fost comisă o gravă eroare de fapt.
Examinând probatoriul administrat în cauză prin prisma apărărilor formulate de inculpat, apreciază ca nefondate apărările recurentului inculpat G.G.P., în sensul că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor comisă asupra părţii vătămate P.D.A. şi că s-a comis o gravă eroare de fapt.
Probele administrate în cauză, corect evaluate şi interpretate de către instanţa de apel, dovedesc că la data de 17 noiembrie 2010 inculpatul G.G.P. a fost sunat de martorul R.I., s-a deplasat la baraca acestuia de pe malul Dunării, a luat-o pe partea vătămată minoră cu un taxi şi s-au deplasat împreună pe un ponton, unde au întreţinut raporturi sexuale. în timpul actului sexual minora a sângerat, iar după întreţinerea raportului sexual, consimţit de către partea vătămată, inculpatul G. a fost sunat de inculpata T.A.M., care înlesnea practicarea prostituţiei de către minora P.D.A., care a venit la ponton, a luat-o pe minoră şi a primit de la inculpat suma de 50 lei.
în susţinerea vinovăţiei inculpatului sunt declaraţiile părţii vătămate P.D.A. (filele 107-112 d.u.p.) care a arătat că a întreţinut de bună voie un raport sexual cu inculpatul, indicând organelor judiciare şi locul de pe ponton unde au întreţinut actul sexual şi recunoscându-l pe inculpat din planşele foto prezentate de organele judiciare.
Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile martorului R.I. (filele 98-100, 102-103 d.u.p.) care a precizat că la data de 17 noiembrie 2010 l-a contactat pe inculpatul G. care lucra la ponton şi acesta a venit cu taxi, a luat-o pe partea vătămată minoră şi au plecat, după ce, în prealabil, a discutat cu inculpata Ţ., precum şi cu declaraţiile inculpatei Ţ.A.M. care, deşi nu recunoaşte că a primit vreo sumă de bani de la inculpat a arăta că inculpatul a fost cu partea vătămată pe ponton şi au întreţinut raporturi sexuale consimţite de partea vătămată.
În stabilirea vinovăţiei inculpatului nu pot ignorate nici concluziile raportului de constatare medico-legală din 25 noiembrie 2010 întocmit de S.M.L. Mehedinţi, care a stabilit că la data examinării partea vătămată prezenta o deflorare vecine şi o ruptura liinienaia recenta consecinţa unui raport sexual de cel mult 10-14 zile (fila 91 d.u.p.), fapt ce confirmă susţinerile părţii vătămate că la momentul realizării raportului sexual cu inculpatul, a sângerat.
Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului că nu cunoştea vârsta părţii vătămate, întrucât din declaraţiile acestuia chiar în varianta negării întreţinerii unui raport sexual şi acreditării ipotezei purtării unor discuţii în care cele două îi cereau o cafea şi să le dea bani, se constată că a perceput starea de minorat a părţii vătămate, fiind o persoană de 15 ani, iar în condiţiile întreţinerii unui raport sexual cu aceasta, a putut constata constituţia fizică şi anatomică a părţii vătămate, relevată şi de sangerarea în timpul actului sexual fapt ce confirmă o imaturitate a organelor genitale, în condiţiile în care deflorarea părţii vătămate s-a stabilit că era anterioară acelui moment.
Toate aceste probe dovedesc şi în opina Înaltei Curţi, în mod indubitabil, că inculpatul G.G.P. a întreţinut un raport sexual cu partea vătămată minoră P.D.A., consimţit de aceasta, astfel că, solicitarea recurentului inculpat în sensul achitării, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu este întemeiată, recursul acestuia urmând a fi respins.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de casare invocate de inculpaţi, circumscrise art. 3859alin. (1) pct. 14,17 şi 18 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.
Având în vedere că recurenţii inculpaţi sunt cei care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe aceştia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ţ.A.M. şi G.G.P.
Împotriva Deciziei penale nr. 332 din 1 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1606/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1650/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
