ICCJ. Decizia nr. 1631/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1631/2013
Dosar nr. 1516/95/2012
Şedinţa publică din 14 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 121 din 23 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.L., studii superioare, situaţia militară satisfăcută, expert judiciar, căsătorit, fără antecedente penale, la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie în conţinutul de la art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82 C. pen.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
S-a constatat că suma de bani folosită la realizarea flagrantului din data de 16 iunie 2011 a fost restituită organelor de poliţie din cadrul IPJ Gorj, conform Procesului-verbal din 16 iunie 2011.
În baza art 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1.000 RON, din care 500 RON reprezintă cheltuieli avansate la urmărirea penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat, că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 432/P/2011 din 10 februarie 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului G.L. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de martorul denunţător G.L. pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen.
În cuprinsul actului de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul, în calitatea sa de expert tehnic judiciar în specialitatea cadastru, topografie - geodezie în cadrul Biroului de expertize judiciare, tehnice şi contabile de pe lângă Tribunalul Gorj, a fost desemnat la data de 1 martie 2011 să efectueze o expertiză tehnică în Dosarul nr. 326/267/2010*, aflat pe rolul Judecătoriei Novaci, având, ca obiect un litigiu funciar între reclamantul G.L. şi pârâţii Comisia locală de fond funciar Bengeşti - Ciocadia şi Comisia judeţeană de fond funciar Gorj.
La data de 13 iunie 2011, după finalizarea raportului de expertiză, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul personal spre localitatea Novaci, judeţul Gorj, iar pe traseu, respectiv în localitatea Bengeşti - Ciocadia s-a oprit la locuinţa martorului denunţător G.L. pentru a-i înmâna un exemplar al raportului de expertiză, împrejurare în care, întrucât martorul denunţător s-a declarat nemulţumit de caracterul incomplet al expertizei, inculpatul l-a sfătuit să formuleze obiecţiuni la raportul de expertiză pe care să le depună la dosarul instanţei şi să-i dea suma de 300 RON pentru ca răspunsul ce urma să fie formulat de către inculpat în calitate de expert să fie favorabil martorului denunţător; s-a susţinut că în aceeaşi împrejurare inculpatul şi martorul denunţător ar fi convenit să se întâlnească la data de 15 iunie 2011 pentru a-i fi predată inculpatului suma de bani.
Martorul denunţător a sesizat organele de urmărire penală la data de 15 iunie 2011, iar organele judiciare au procedat la organizarea unui flagrant, sens în care, în prezenţa martorului denunţător şi a martorului asistent A.N. s-a procedat la înserierea şi marcarea cu creion fluorescent, prin scrierea cuvintelor „MITĂ" şi „15 iunie 2011" pe bancnotele de câte 100 RON fiecare având seriile ........., ........., ......... .
Întâlnirea convenită între inculpat şi martorul denunţător pentru data de 15 iunie 2011 nu s-a produs, dar în aceeaşi zi cei doi au convenit telefonic o nouă întâlnire pentru ziua următoare, convorbirea telefonică fiind înregistrată şi redată ulterior într-un proces-verbal ataşat dosarului de urmărire penală ca mijloc de probă.
La data de 16 iunie 2011, după convorbiri telefonice prealabile purtate între inculpat şi martorul denunţător, înjurai orei 10:47 cei doi s-au întâlnit în municipiul Târgu Jiu, în zona Victoria centra, pe terasa unui local, împrejurare în care între aceştia s-a purtat o scurtă conversaţie la orele 10:55, după care, la iniţiativa inculpatului, cei doi s-au mutat la o altă masă, iar în continuare, tot la iniţiativa inculpatului, cei doi au părăsit terasa localului şi s-au deplasat împreună pe direcţia est, pătrunzând într-un gang, în faţa sediului Serviciului Judeţean Salvamont Gorj.
Toate discuţiile purtate între cei doi în aceste împrejurări au fost supuse înregistrării în mediul ambiental şi au fost redate ulterior într-un proces-verbal ataşat dosarului de urmărire penală ca mijloc de probă.
De asemenea, martorul denunţător a înmânat inculpatului cele trei bancnote de câte 100 RON, inculpatul a introdus aceste bancnote în buzunarul din partea dreapta - faţă a pantalonilor, moment în care organele de urmărire penală au intervenit, au procedat la identificarea inculpatului, la percheziţionarea corporală a acestuia, cerându-i inculpatului să indice motivul primirii sumei de bani.
Procedând la verificarea seriilor celor trei bancnote găsite asupra inculpatului s-a constatat că acestea aveau seriile ........., ........., ........., iar la verificarea în lumină ultravioletă s-a constatat că pe aceste bancnote erau inscripţionate cuvintele „MITĂ" şi „15 iunie 2011".
Suma de bani folosită la organizarea flagrantului a fost restituită organelor de poliţie.
Starea de fapt reţinută prin rechizitoriu a fost demonstrată cu următoarele mijloace de probă: denunţul numitului G.L. înregistrat la data de 15 iunie 2011 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, procesul-verbal de redare şi certificare pentru autenticitate a convorbirilor şi comunicărilor telefonice interceptate şi înregistrate, precum şi a înregistrărilor de imagini şi convorbirilor purtate în mediul, ambiental autorizate prin ordonanţele provizorii ale procurorului din 15 iunie 2011 şi prin Încheierile nr. 78 din 17 iunie 2011 şi nr. 79 din 17 iunie 2011 ale Tribunalului Gorj state în Dosarele nr. 78/S/2011 şi nr. 79/S/2011, Procesul-verbal din 15 iunie 2011 de înseriere şi marcare a bancnotelor, Procesul-verbal din 16 iunie 2011 de constatare a infracţiunii flagrante, Procesul-verbal din 16 iunie 2011 de restituire către IPJ Gorj a obiectului mitei, ordonanţa procurorului din 15 iunie 2011 de delegare a unor lucrători de poliţie pentru efectuarea unor acte de cercetare, ordonanţa de reţinere a inculpatului din 16 iunie 2011, ordonanţa procurorului din 17 iunie 2011 privind luarea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi ţara pe o perioadă de 30 zile, începând cu 17 iunie 2011 şi până la 16 iulie 2011, suporturile optice originale şi în copie conţinând convorbirile şi comunicările telefonice interceptate şi înregistrate, precum şi înregistrările de imagini şi convorbirile purtate în mediul ambiental, planşa fotografică conţinând imaginile înregistrate în mediul ambiental la data de 16 iunie 2011, planşa fotografică privind aspectele fixate cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei la data de 16 iunie 2011, declaraţiile martorului denunţător G.L. din 15 iunie 2011, 17 iunie 2011 şi 14 decembrie 2011, declaraţiile martorilor asistenţi C.B.C. şi A.N. din 16 iunie 2011, 15 decembrie 2011 şi 7 februarie 2012, declaraţiile martorilor B.M. şi B.I. din 4 iulie 2011 şi 14 decembrie 2011, declaraţiile inculpatului din 16 iunie 2011, 17 iunie 2011 şi 26 ianuarie 2012, fotocopiile încheierilor de şedinţă din 1 martie 2011, 5 aprilie 2011, 17 mai 2011, 14 iunie 2011, 5 iulie 2011, 20 septembrie 2011, 11 octombrie 2011, 1 noiembrie 2011, 22 noiembrie 2011 date în Dosarul nr. 326/267/2010* al Judecătoriei Novaci, fotocopia raportului de expertiză tehnică elaborat de către inculpat în Dosarul nr. 326/267/2010* al Judecătoriei Novaci, ordonanţa nr. 432/P/2011 din 26 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost începută urmărirea penală faţă de inculpat din art. 254 alin. (1) C. pen. în art. 246 C. pen. şi de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 RON, Ordonanţa nr. 1651/U/2/2011 din 8 noiembrie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de infirmare a Ordonanţei nr. 432/P/2011 din 26 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, de redeschidere şi reluare a urmăririi penale în cauză, fotocopia Sentinţei civile nr. 1317 din 7 octombrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 326/267/2010* al Judecătoriei Novaci, fotocopia adresei nr. 68081 din 11 iunie 2009 a Ministerului Justiţiei către Tribunalul Gorj, extras de pe portalul Judecătoriilor Târgu Jiu şi Novaci conţinând informaţii despre cauzele în care au avut calitatea de părţi martorii M.I. şi G.L., fotocopia raportului de expertiză tehnico - judiciară elaborat de către expert tehnic judiciar G.I. în Dosarul nr. 326/267/2010* al Judecătoriei Novaci şi declaraţia martorului M.I. din 6 februarie 2012.
În cursul judecăţii în primă instanţă, inculpatul a fost ascultat la termenul din 28 martie 2012, termen la care a fost pusă în discuţie şi încuviinţată de către instanţă administrarea următoarelor mijloace de probă: proba cu înscrisuri în circumstanţiere şi ascultarea, respectiv vizionarea înregistrărilor audio şi video a comunicărilor telefonice şi în mediul ambiental efectuate în cursul urmăririi penale - probe solicitate de către inculpat, ascultarea martorilor indicaţi în dispozitivul rechizitoriului şi ataşarea Dosarului nr. 326/267/2010*.
Din probatoriul încuviinţat au fost administrate următoarele: la termenul de judecată din 25 aprilie 2012 au fost ascultaţi martorii M.I., B.I. şi B.M., la termenul de judecată din 9 mai 2012 au fost ascultaţi martorul denunţător G.L. şi martorii A.N. şi C.B.C., a fost ataşat Dosarul nr. 326/267/2010* al Judecătoriei Novaci, au fost depuse de către inculpat trei înscrisuri sub semnătură privată denumite „Caracterizare" şi fotocopia certificatului de naştere al minorului G.A.I., iar la termenul de judecată din 23 mai 2012 au fost depuse de către inculpat două înscrisuri sub semnătură privată denumite „Caracterizare".
În ce priveşte ascultarea/vizionarea înregistrărilor audio şi video a comunicărilor telefonice şi în mediul ambiental efectuate în cursul urmăririi penale, în cauză au devenit incidente dispoziţiile art. 320 alin. (2) şi (4) C. proc. pen. coroborat cu art. 329 alin. (3) C. proc. pen., urmare a cererii formulată expres de către inculpat şi apărătorii aleşi ai acestuia de a renunţa la administrarea acestei probe, precum şi având în vedere că interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate prin telefon, precum şi înregistrările în mediul ambiental, respectiv înregistrarea de imagini la datele de 15 iunie 2012 şi 16 iunie 2012 au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor art. 91 - 91 C. proc. pen. întrucât: interceptările şi înregistrările au fost necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt în cauză; la momentul efectuării acestora existau indicii temeinice privind săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către inculpat; procurorul care a efectuat urmărirea penală a dispus, cu titlu provizoriu, prin ordonanţe motivate la data de 15 iunie 2011 interceptarea şi înregistrarea de convorbiri şi comunicări telefonice şi în mediul ambiental, respectiv înregistrarea de imagini în mediul ambiental; ordonanţele procurorului au fost prezentate judecătorului competent din punct de vedere material şi teritorial în termen legal şi au fost confirmate de către judecător prin Încheierile nr. 78 din 17 iunie 2011 şi nr. 79 din 17 iunie 2011 ale Tribunalului Gorj date în Dosarele nr. 78/S/2011 şi nr. 79/S/2011; convorbirile şi comunicările interceptate şi înregistrate în cauza de faţă au fost redate integral în procese-verbale întocmite de către procurorii care au efectuat urmărirea penală în cauză, iar procesele-verbale îndeplinesc condiţiile de formă prevăzute la art. 913 alin. (1), (2) C. proc. pen. referitoare la indicarea autorizaţiilor, a numerelor posturilor telefonice, a datelor de identificare a legăturilor între care; s-au purtat legăturile, indicarea numelor persoanelor care au purtat convorbirile, a datei şi a orei fiecărei convorbiri şi comunicări în parte, a numărului suportului pe care s-a făcut imprimarea; procesele-verbale originale au fost înaintate instanţei împreună cu copii ale suporturilor care conţin înregistrarea convorbirilor, comunicărilor şi imaginilor; din procesul-verbal încheiat la data de 9 februarie 2012 rezultă că inculpatului i-a fost prezentat întregul material de urmărire penală, iar acesta a declarat că a luat la cunoştinţă de întreg conţinutul dosarului şi nu are cereri de formulat; aşadar, inculpatul nu a solicitat procurorului ascultarea convorbirilor înregistrate şi vizionarea imaginilor înregistrate.
Tribunalul, analizând ansamblul probator al cauzei, constituit din probele administrate nemijlocit de către instanţă în cursul cercetării judecătoreşti şi probatoriul strâns de către organele de urmărire penală, a reţinut ca stare de fapt următoarele:
Inculpatul G.L. are calitatea de expert tehnic judiciar în specialitatea cadastru, topografie - geodezie în cadrul Biroului de expertize judiciare, tehnice şi contabile de pe lângă Tribunalul Gorj.
La termenul de judecată din 1 martie 2011 în Dosarul nr. 326/267/2010* al Judecătoriei Novaci, inculpatul a fost desemnat expert în cauză pentru a efectua o expertiză având obiectivele stabilite prin Decizia civilă nr. 124 din 21 ianuarie 2011 a Tribunalului Gorj pronunţată în acelaşi dosar; cu această ocazie s-a stabilit un avans de onorariu cu valoarea de 600 RON, impunându-se în sarcina martorului - denunţător G.L., în calitatea acestuia de reclamant în cauza civilă, obligaţia de a plăti avansul de onorariu.
Observând Decizia nr. 124/2011 a Tribunalului Gorj, secţia civilă ce a dat conţinutul lucrării aflată în atribuţiile inculpatului, s-a constatat că prin această hotărâre judecătorească s-au stabilit ca obiective: identificarea terenurilor cuprinse în actele vechi de proprietate invocate de petent, respectiv testamentul partajar întocmit de autorul G.Gh.L. şi contractul de împărţeală voluntară din 1829, stabilindu-se în concret care este suprafaţa de teren atribuită în lotul autorului petentului prin aceste înscrisuri vechi de proprietate în scopul stabilirii, în acest astfel, a suprafeţei totale pentru care petentul este îndreptăţit la reconstituire; verificarea dacă la baza titlurilor de stat aceleaşi acte de proprietate ce sunt invocate în prezenta cauză, respectiv testamentul partajar întocmit de autorul G.Gh.L. şi contractul de împărţeală voluntară din 1829, acest obiectiv având ca scop reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru diferenţa de teren rămasă nevalidată şi în limita cererii de reconstituire, cu evitarea posibilităţii ca reclamantul să beneficieze de o dublă reconstituire.
La data de 18 martie 2011 martorul - denunţător a plătit onorariul stabilit de către instanţă, în contul Biroului Local de Expertize Judiciare.
Într-o zi din cursul lunii mai 2011 inculpatul, împreună cu martorul - denunţător, s-au deplasat la sediul Primăriei localităţii Bengeşti - Ciocadia, în biroul serviciului de cadastru şi agricultură unde, în prezenţa martorilor B.I. şi B.M., angajaţi ai acestei instituţii în calitate de inginer, respectiv referent, cei doi au studiat un plan cadastral şi au încercat localizarea terenurilor pe plan; în prezenţa celor doi martori inculpatul a spus martorului - denunţător că onorariul de expert trebuie majorat, întrucât volumul de muncă este mare. Nu a rezultat că în această împrejurare inculpatul ar fi cerut martorului - denunţător să-i dea lui personal suma de 300 RON, în afara onorariului; de expertiză stabilit de instanţă, întrucât susţinerile formulate în acest sens de către martorul - denunţător şi cuprinse în declaraţia sa din 9 mai 2012 nu se coroborează cu declaraţiile martorilor B.I. şi B.M.
Cu toate acestea, nu există la Dosarul nr. 326/267/2010* nici o cerere a inculpatului prin care să solicite suplimentarea onorariului de expert, iar în declaraţia de inculpat dată în faţa instanţei acesta a recunoscut că nu a formulat o cerere către instanţă pentru a se suplimenta onorariul de expertiză; de asemenea, în decontul întocmit de către inculpat pentru justificarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei din Dosarul nr. 326/267/2010* inculpatul nu a indicat un onorariu definitiv solicitat, ci doar onorariul provizoriu de 600 RON ce fusese achitat, deşi, potrivit art. 22 din O.G. nr. 2/2000. Privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciar,ă şi extrajudiciară, raportul de expertiză, însoţit de nota de evaluare a onorariului şi, dacă este cazul, de decontul cheltuielilor de transport, cazare, diurnă sau al altor cheltuieli ocazionate de efectuarea expertizei şi în strânsă legătură cu aceasta, se depune la organul cu atribuţii jurisdicţionale care a încuviinţat expertiza, iar acest organ se pronunţă şi asupra sumei definitive solicitate de către expert, înştiinţând biroul local pentru expertize tehnice judiciare despre suma definitivă aprobată la plată expertului.
La data de 13 iunie 2011 inculpatul, care elaborase raportul de expertiză tehnică ce cuprindea 5 pagini scrise şi 2 pagini de schiţe fotocopiate din raportul tehnic de expertiză extrajudiciară întocmit de inginer M.N., s-a prezentat la poarta locuinţei martorului - denunţător, situată în localitatea Bengeşti - Ciocadia, unde a oprit autoturismul cu care se deplasa; prezenţa inculpatului în faţa locuinţei denunţătorului la acel moment nu este contestată de către inculpat şi rezultă din coroborarea declaraţiilor acestuia cu declaraţiile martorului - denunţător şi declaraţiile martorului M.I., care se afla în vizită la martorul - denunţător, în curtea locuinţei acestuia; din declaraţia martorului M.I. a rezultat că inculpatul era aşteptat de către denunţător întrucât în momentul în care a ajuns la poarta locuinţei, inculpatul a claxonat, iar denunţătorul s-a exprimat „Uite, a venit domnul expert", fără a verifica cine claxonase; de asemenea, fiind ascultat la instanţa de judecată, inculpatul a recunoscut că denunţătorul îi solicitase telefonic să îi aducă un exemplar al raportului de expertiză; în această împrejurare, între inculpat şi denunţător s-a purtat o discuţie la poarta locuinţei, în afara curţii, la o distanţă de 10 - 15 metri de martorul M.I., care a putut confirma doar perceperea în mod direct a următoarelor: afirmaţia denunţătorului către inculpat în sensul că se vor întâlni la Târgu Jiu; împrejurarea că denunţătorul a revenit în curte având asupra sa nişte înscrisuri ce reprezentau raportul de expertiză; nemulţumirile exprimate de denunţător în legătură cu raportul de expertiză, în sensul că nu cuprindea schiţe şi nu răspunsese la obiectivele stabilite de instanţă; discuţia dintre martorul - denunţător şi soţia acestuia, în sensul că trebuie să-i dea expertului nişte bani ca să respecte obiectivele fixate de către judecător.
Declaraţiile martorului M.I., martorului - denunţător şi inculpatului referitoare la nemulţumirile martorului - denunţător în momentul predării raportului de expertiză s-au coroborat, diferenţele dintre acestea fiind numai în legătură cu intensitatea manifestării acestor nemulţumiri şi cu justificarea lor, întrucât chiar şi inculpatul a recunoscut în declaraţia dată la instanţa de judecată că denunţătorul i-a spus în momentul predării că va formula obiecţiuni la raportul de expertiză.
Pe de altă parte, observând raportul de expertiză elaborat de către inculpat, instanţa a constatat că se confirmă susţinerile martorului - denunţător în sensul că inculpatul nu răspunsese obiectivelor stabilite de instanţele civile şi nici nu elaborase schiţe ale terenurilor în litigiu.
Astfel, în capitolul II al raportului, denumit „Desfăşurarea expertizei", inculpatul a descris pretenţiile civile ale martorului - denunţător; în capitolul raportului, denumit „Concluzii" inculpatul a indicat faptul că terenurile agricole solicitate de către petent au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară şi prin completarea la raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, ambele elaborate de expert tehnic M.N., în continuare fiind reluate şi redate concluziile acestor lucrări de expertiză; de asemenea, a anexat schiţele întocmite de expertul tehnic M.N. şi a specificat datele de identificare a terenurilor conform celor constatate de acelaşi expert tehnic judiciar, iar nu date constatate personal; inculpatul nu a exprimat nici o analiză sau opinie personală în legătură cu constatările efectuate în teren.
Or, potrivit art. 21 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 2/2001 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, raportul de expertiza cuprinde, între altele, descrierea operaţiunilor de efectuare a expertizei, obiecţiile sau explicaţiile părţilor, precum şi analiza acestor obiecţii ori explicaţii pe baza celor constatate de expert sau de specialist, respectiv concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse şi părerea expertului sau a specialistului asupra obiectului expertizei.
Cum, din expertiza efectuată de către inculpat nu a rezultat în nici un fel că ar fi analizat, că ar fi răspuns ori că şi-ar fi exprimat părerea personală cu privire la obiectul expertizei, ci s-a limitat la preluarea rezumată a analizei şi concluziilor unei expertize anterioare, instanţa a constatat că sunt credibile susţinerile martorului - denunţător în sensul că şi-a manifestat intenţia de a formula obiecţiuni la expertiză prin care să tindă la obţinerea unor răspunsuri din partea inculpatului.
De asemenea, împrejurarea că inculpatul şi martorul - denunţător au stabilit o întâlnire în municipiul Târgu Jiu la data de 15 iunie 2011 a fost probată cu declaraţiile coroborate ale martorului M.I., martorului - denunţător şi inculpatului, inclusiv acesta din urmă recunoscând, că a convenit cu denunţătorul o întâlnire, precum şi cu procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice care s-au purtat la data de 15 iunie 2011, la ora 18:42:04 între inculpat şi martorul - denunţător.
La data de 14 iunie 2011 inculpatul s-a deplasat la Judecătoria Târgu Cărbuneşti şi a depus la registratura instanţei o fotocopie a raportului de expertiză, iar la aceeaşi dată s-a amânat judecarea cauzei civile pentru ca părţi,le să studieze raportul de expertiză şi s-a acordat termen la data de 5 iulie 2011.
La data de 15 iunie 2011 denunţătorul s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi a depus un denunţ, redactat olograf, în care a indicat faptul că, deoarece a fost nemulţumit de conţinutul raportului de expertiză întocmit de către inculpat, la data de 13 iunie 2011, cu ocazia întâlnirii ce s-a produs între cei doi la domiciliul denunţătorului, s-a înţeles cu inculpatul ca, în schimbul sumei de 300 RON pe care denunţătorul urma să i-o plătească la data de 15 iunie 2011, inculpatul să „răspundă în mod favorabil la obiecţiunile" pe care denunţătorul urma să le facă.
Urmare a denunţului, în aceeaşi zi, organele de urmărire penală au procedat la înserierea şi marcarea cu creion fluorescent, prin scrierea cuvintelor „MITĂ" şi „15 iunie 2011" pe bancnotele de câte 100 RON fiecare având seriile ........., ........., ........., activitate consemnată în Procesul-verbal din 15 iunie 2011.
Tot la data de 15 iunie 2011, la ora 18:42:04, martorul - denunţător a apelat telefonic pe inculpat cu scopul de a reprograma întâlnirea din 15 iunie 2011 care, urmare a efectuării procedurilor tactico-criminalistice ulterioare depunerii denunţului penal, nu a mai avut loc; din procesul-verbal de redare a acestei convorbiri telefonice rezultând faptul că scopul întâlnirii dintre cei doi, stabilit anterior acestei date, nu era, astfel cum s-a apărat inculpatul, acela de a fi remise denunţătorului acte şi înscrisuri ce au fost avute în vedere.la efectuarea expertizei, întrucât abia după convenirea unei noi întâlniri în scopul „rezolvării problemei" denunţătorul a întrebat pe inculpat dacă îi mai trebuie unele înscrisuri.
La data de 16 iunie 2011, în jurul orelor 10:55 inculpatul şi partea vătămată s-au întâlnit în municipiul Târgu Jiu, pe terasa unui local din zona centrală a oraşului, împrejurare în care denunţătorul a solicitat în mod direct şi expres inculpatului ca, în situaţia în care se vor formula obiecţiuni la raportul de expertiză, acesta să elaboreze răspunsuri care să-i fie favorabile, scop în care denunţătorul a prezentat inculpatului suma de trei sute de RON pe care a dorit să-i predea inculpatului chiar în local, iar inculpatul, la rândul său, s-a arătat de acord să efectueze răspunsurile astfel încât să fie favorabile denunţătorului şi s-a arătat de acord cu primirea sumei de bani, cerându-i însă denunţătorului ca, pentru predarea banilor, să plece din local, să se depărteze puţin. Astfel, în procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental s-a consemnat dialogul purtat între inculpat şi martorul - denunţător.
În continuare, cei doi s-au deplasat împreună în apropierea terasei unde se întâlniseră, către o alee pietonală foarte îngustă, cuprinsă între două clădiri înalte (un gang), pe care au pătruns, s-au deplasat pentru o scurtă distanţă, după care denunţătorul a predat inculpatului trei bancnote de câte 100 RON, pe care inculpatul le-a luat şi le-a introdus în buzunarul pantalonilor săi.
Imediat, au intervenit organele judiciare care au solicitat inculpatului să prezinte conţinutul buzunarelor, constatând în această împrejurare că în buzunarul pantalonilor inculpatului se găseau bancnotele cu seriile ........., ........., .........; constatarea infracţiunii flagrante a fost consemnată în Procesul-verbal din 16 iunie 2011 şi a fost înregistrată video.
Starea de fapt reţinută a fost pe deplin dovedită cu mijloacele de probă indicate în concret în paragrafele anterioare, astfel încât nu pot fi reţinute apărările inculpatului referitoare la inexistenţa faptelor.
De asemenea, nici celelalte apărări promovate de inculpat prin care se tinde la achitarea acestuia pentru lipsa unora dintre elementele constitutive ale infracţiunii nu au fost reţinute, pentru următoarele considerentele de fapt şi de drept:
În ce priveşte apărarea referitoare la lipsa calităţii de funcţionar a inculpatului;
Potrivit art. 147 alin. (2) C. pen., prin funcţionar se înţelege persoana care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciu unei alte persoane juridice, alta decât unităţile la care se referă art. 145 C. pen.
De asemenea, potrivit art. 2 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, expertiza tehnică efectuată din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau a altor organe cu atribuţii jurisdicţionale, de către expertul sau specialistul numit, de acestea, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, constituie expertiză tehnică judiciară.
Aşadar, efectuând lucrarea de expertiză tehnică din dispoziţia instanţei de judecată civilă în Dosarul nr. nr. 326/267/2010 al Judecătoriei Novaci, inculpatul a exercitat o însărcinare retribuită în serviciul acestei instanţe, iar nu în serviciul părţilor din dosar, indiferent că vreuna dintre acestea a suportat plata onorariului.
De altfel, potrivit art. 23 alin. (2) din acelaşi act normativ, plata onorariului şi a cheltuielilor solicitate prin decont, cuvenite expertului tehnic judiciar numit de către organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti sau alte organe cu atribuţii jurisdicţionale în condiţiile art. 17, pentru efectuarea expertizei, se efectuează numai prin biroul local pentru expertize tehnice judiciare.
Împrejurarea că, potrivit art. 40 din O.G. nr. 2/2000, prevederile acestui act normativ se completează, cu privire la procedurile şi formalităţile de autorizare, precum şi exercitarea profesiei de expert tehnic judiciar, cu prevederile O.U.G. nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, nu înseamnă că sunt înlăturate dispoziţiile din O.G. nr. 2/2000 care susţin concluzia că expertul tehnic judiciar are calitatea de funcţionar atunci când efectuează o lucrare de expertiză tehnică din dispoziţia instanţei de judecată, întrucât, astfel cum rezultă din art. 50 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, trimiterea la alte acte normative se realizează în cazul în care o normă este complementară altei norme, iar nu pentru abrogarea acesteia.
Mai mult, potrivit art. 213 alin. (1) C. proc. civ., experţii care vor cere sau vor primi mai mult decât plata statornicită se vor pedepsi pentru luare de mită.
Susţinerea inculpatului că în procesul penal nu sunt aplicabile dispoziţii cuprinse în codul de procedură civilă nu a fost primită, întrucât, potrivit art. 721 teza a II-a C. proc. civ., dispoziţiile codului de procedură civilă se aplică şi în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice.
De altfel, prin Decizia penală nr. 1785 din 8 aprilie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în sensul că expertul din cadrul unui birou local de expertize tehnice, desemnat să efectueze expertize în cauze judiciare şi retribuit sub forma onorariului prin biroul de expertize, are calitatea de funcţionar şi poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită.
În ce priveşte apărarea referitoare la lipsa scopului;
Infracţiunea de luare de mită, sub aspectul laturii subiective, este calificată prin scopul special pe care îl urmăreşte autorul faptei, acela de a îndeplini, a nu îndeplini, de a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau de a efectua un act contrar acestor îndatoriri, fără ca dispoziţiile art. 254 C. pen. să pretindă, pentru existenţa infracţiunii, ca scopul să fi fost atins.
În cauza dedusă judecăţii, împrejurarea că inculpatul iniţial a acceptat, după care a şi primit o sumă de bani de la martorul - denunţător în scopul de a-şi îndeplini îndatoririle de serviciu constând în efectuarea răspunsului la obiecţiunile la raportul de expertiză, a rezultat fără putinţă de tăgadă din întreg materialul probator.
Actul material de acceptare a sumei de bani, urmat de actul material de primire a sumei de 300 RON, s-au comis, fără echivoc, în mod direct, în scopul ca inculpatul, să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu astfel încât situaţia juridică a denunţătorului să fie favorizată şi să determine instanţa civilă să pronunţe o hotărâre judecătorească care să satisfacă pretenţiile acestuia din urmă.
Pe de altă parte, pentru existenţa infracţiunii de luare de mită este indiferent dacă inculpatul urma să îndeplinească un act conform atribuţiilor de serviciu, adică un act legal, corect, sau urma să îndeplinească un act contrar îndatoririlor de serviciu, adică incorect, nelegal, esenţial fiind doar ca îndeplinirea acestor acte să intre în competenţa inculpatului funcţionar, condiţie care în cauza de faţă este îndeplinită.
În ce priveşte apărarea referitoare la incidenţa principiului ne bis in idem;
Inculpatul a invocat în apărarea sa împrejurarea că prin Ordonanţa nr. 432/P/2011 din 26 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost începută urmărirea penală faţă de inculpat din art. 254 alin. (1) C. pen. în art. 246 C. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului şi i s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON, care a fost deja plătită.
S-a susţinut că soluţia procurorului este definitivă întrucât nu a fost contestată în termenul legal la judecătorul de la instanţa competentă, situaţie în care inculpatul nu poate fi supus din nou unei judecăţi penale.
Apărarea invocată de către inculpat nu a fost reţinută de către instanţa de fond, întrucât prin Ordonanţa nr. 1651/II/2/2011 din 8 noiembrie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost infirmată Ordonanţa nr. 432/P/2011 din 26 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus redeschiderea şi reluarea urmăririi penale în cauză.
Aşa fiind, nu s-a putut afirma în mod credibil că Ordonanţa nr. 432/P/2011 din 26 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj produce în continuare consecinţe juridice.
Pe de altă parte, în Cauza C-617/10 Haparanda tingsrătt (Suedia) c. Âklagaren/Hans Akerberg Fransson, avocatul general al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a concluzionat în sensul că articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care proclamă dreptul fundamental la ne bis in idem nu împiedică statele membre să deschidă o procedură în faţa unei instanţe penale pentru fapte deja sancţionate definitiv, pe cale administrativă, cu condiţia ca instanţa penală să fie în măsură să ţină cont de existenţa prealabilă a unei sancţiuni administrative pentru a atenua pedeapsa pe care trebuie să o aplice.
În ce priveşte apărarea referitoare la lipsa intenţiei de a primi banii de la denunţător, inculpatul a invocat în apărare faptul că denunţătorul a fost cel care i-a introdus banii în buzunar, contrar, voinţei sale, iar nu că el i-ar fi primit de la denunţător.
Apărarea inculpatului a fost contrazisă de existenţa imaginilor înregistrate în mediul ambiental, redate în planşele fotografice aflate la dosar, din care se observă faptul că inculpatul a preluat banii din mâna denunţătorului.
Pe de altă parte, la momentul primirii banilor infracţiunea de luare de mită, care are un conţinut alternativ, se consumase deja în forma acceptării promisiunii sumei de bani, împrejurare care a rezultat din aceea că a răspuns afirmativ tuturor promisiunilor financiare ale denunţătorului şi a cerut acestuia să pună banii într-o hârtie, să nu-i predea în localul public, ci într-un loc mai retras.
În consecinţă, fapta inculpatului având calitatea de expert tehnic judiciar, săvârşită la data de 16 iunie 2011, constând în acceptarea promisiunii de bani în scopul de a formula concluzii favorabile martorului - denunţător cu ocazia elaborării răspunsurilor la obiecţiunile efectuate la raportul de expertiză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv că fapta are un grad de pericol social de nivel mediu întrucât, deşi obiectul mitei, nu are o valoare mare, infracţiunea s-a comis în exercitarea activităţii de expert tehnic judiciar, activitate conexă celei de înfăptuire a justiţiei, împrejurare în care, în ipoteza atingerii scopului infracţiunii, consecinţele ar fi fost importante atât pentru părţile din dosarul cauzei civile, cât şi pentru prestigiul şi autoritatea activităţii de justiţie, în general.
Împrejurările că inculpatul nu are antecedente penale şi a stabilit bune raporturi de serviciu cu alţi experţi judiciari nu au putut primi eficienţa unor circumstanţe atenuante, dar vor fi avute în vedere la operaţiunea de individualizare a executării pedepsei, considerând instanţa că aceste împrejurări constituie garanţii în sensul că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, în condiţiile art. 81 şi urm. C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul G.L.
Prin motivele de apel formulate în scris a solicitat să se dispună achitarea pentru infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. A arătat, în esenţă, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni deoarece, la momentul la care a primit de la denunţător suma de 300 RON, nu se mai afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, activitatea sa încetând în momentul depunerii raportului de expertiză în instanţă.
A mai arătat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 alin. (1) C. pen. deoarece suma în cauză a fost primită cu titlu de supliment la onorariul stabilit de instanţă iar o astfel de faptă nu are caracter penal. Cu ocazia dezbaterilor s-a solicitat ca, în subsidiar, în situaţia în care se va ajunge la concluzia că fapta comisă este cea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi aplicarea unei sancţiuni administrative, neputându-se considera că fapta comisă prezintă gradul de pericol social concret al unei infracţiuni.
Prin Decizia penală nr. 378 din 11 decembrie 2012 a Curţii, de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a dispus după cum urmează:
„Admite apelul declarat de inculpatul G.L. împotriva Sentinţei penale nr. 121 din 23 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1516/95/2012.
Desfiinţează în parte hotărârea, în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi, rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.L., din infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 alin. (1) C. pen.
În baza art. 256 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul G.L. la pedeapsa de 2 - ani închisoare, pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a , lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
„Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen. constituie infracţiunea de luare de mită „fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri (..)".
Potrivit art. 256 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de primire de foloase necuvenite „primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia.
Distincţia între infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prev. de art 256 alin. (1) C. pen. constă în aceea că, în cazul acestei din urmă infracţiuni, acţiunea de primire de bani sau de alte foloase are loc după ce funcţionarul a îndeplinit actul la care era obligat în virtutea funcţiei sale şi fără să existe o înţelegere prealabilă în acest sens.
În cauză, din materialul probator administrat rezultă cu certitudine faptul că inculpatul a primit de la denunţător suma de 300 de RON după ce a îndeplinit actul la care era obligat respectiv după ce a întocmit raportul de expertiză şi l-a depus în instanţă (raportul de expertiză a fost depus la instanţă, prin serviciul registratură, la data de 14 iunie 2006, conform menţiunilor de pe acest raport, aflat în copie la fila nr. 78 din dosarul de urmărire penală iar suma de 300 de RON a fost primită de inculpat de la denunţător pe data de 16 iunie 2011). Curtea nu poate să împărtăşească concluzia instanţei de prim grad în sensul că inculpatul avea la această dată, ca îndatorire de serviciu, obligaţia de a răspunde la obiecţiunile formulate la raport (concluzie ce a stat la baza constatării ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită) întrucât, la momentul primirii sumei de bani, nu numai că inculpatul nu fusese desemnat de instanţă să răspundă la obiecţiuni dar acestea nici nu fuseseră formulate şi, pe cale de consecinţă, nici încuviinţate de instanţă. Faptul că ulterior, după organizarea flagrantului şi cercetarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, instanţa civilă a constatat că inculpatul nu răspunsese la obiective şi a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, de către alt expert, nu poate conduce la concluzia că eventualele obiecţiuni formulate ar fi fost cu certitudine încuviinţate şi că instanţa l-ar fi desemnat pe inculpat să răspundă la ele iar inculpatul nu poate fi considerat, în virtutea acestui aspect, ca având drept îndatorire, la momentul primirii banilor, întocmirea suplimentului de expertiză.
Pentru ca fapta inculpatului să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită ar trebui, în raport de considerentele expuse mai sus, ca primirea sumei de 300 de RON să se fi făcut în baza unei înţelegeri, anterioare datei la care raportul de expertiză a fost depus în instanţă şi care să fi vizat tocmai întocmirea acestui raport.
O astfel de concluzie nu poate fi primită, nefiind susţinută de niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză.
De altfel, în situaţia în care pe data de 13 iunie 2011, când inculpatul a înmânat denunţătorului copia de pe raportul de expertiză, dacă discuţiile dintre cei doi ar fi fost în sensul că denunţătorul este nemulţumit de expertiză iar inculpatul ar fi acceptat să primească bani pentru a întocmi acest raport în favoarea denunţătorului, nu se justifică motivul pentru care nu a modificat raportul după discuţia cu denunţătorul, având posibilitatea să amâne depunerea acestuia la instanţă până la momentul primirii sumei de bani pretinsă sau acceptată.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, curtea constată că în speţă nu se poate reţine nici cel puţin faptul că denunţătorul ar fi fost nemulţumit de raportul de expertiză întocmit de inculpat. împrejurarea că inculpatul, atunci când i-a predat un exemplar al acestui raport, i-ar fi spus denunţătorului că poate formula obiecţiuni (declaraţie dată la prima instanţă) nu poate fi avută în vedere în justificarea existenţei unor nemulţumiri ale denunţătorului referitoare la raportul întocmit de inculpat întrucât, din cuprinsul aceleiaşi declaraţii reiese că denunţătorul şi-a exprimat temerea că partea adversă va formula obiecţiuni împotriva acestui raport. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din discuţia telefonică purtată de denunţător cu inculpatul pe 15 iunie 2011, convorbire telefonică legal interceptată, discuţie în cadrul căreia denunţătorul a făcut următoarele afirmaţii: „.. Fiindcă aţi fost domn cu mine şi să .. şi ca să facem şi chestia aia la obiecţiunile alea ce o să vină, ştiţi cum, ca să-mi iesă şi mie treaba colea, domnul L., că m-am săturat .." pentru ca ulterior, anterior remiterii sumei de 100 RON între cei doi să aibă loc următoarea discuţie: G.L.: „Da .. haideţi, stăm aici! Domnu L. dumneavoastră spuneaţi de .. de .. dacă o să facă ei .. deci dacă e chestia .." G.L.: „De obicei fac dă-i (dracu?) ..". G.L.: „Păi, fac aşa. Domne, faceţi să fie în favoarea mea, vă rog din suflet, ca să iese treaba bine ..". G.L.: „Păi n-aţi văzut că am făcut! Deja acum am ..". G.L.: „Da, şi asta aţi făcut, da .. s-o faceţi, vă rog din suflet ..".
În raport de cele discutate de cei doi, declaraţiile date de martorul M.I., prin care s-a încercat să se probeze faptul că denunţătorul a fost nemulţumit de modul în care inculpatul a întocmit raportul de expertiză sunt subiective, poziţia procesuală a martorului fiind justificată de propriile nemulţumiri - conform declaraţiilor martorului, în urmă cu mai mulţi ani a formulat împotriva inculpatului plângere penală susţinând că acesta a comis infracţiunea de mărturie mincinoasă cu ocazia întocmirii unui supliment la un raport de expertiză. Faptul că depoziţiile acestui martor nu reflectă realitatea rezultă şi din aceea că nu şi-a menţinut poziţia procesuală pe parcursul diferitelor faze ale procesului penal şi în plus nu se coroborează nici cu denunţul sau declaraţiile denunţătorului - în declaraţia din faza urmăririi penale a susţinut că, atunci când inculpatul i-a adus un exemplar al raportului de expertiză, denunţătorul i-a remis suma de 300 de RON, pentru ca ulterior, în faţa primei instanţe să revină asupra acestui aspect şi să susţină că „Din discuţia purtată ulterior între L. şi S. a rezultat că trebuiau daţi ori că fuseseră daţi 3 milioane expertului".
În aceeaşi ordine de idei, examinând raportul în cauză curtea constată că nu se poate reţine că este defavorabil denunţătorului, atâta timp cât inculpatul a preluat menţiunile unui raport de expertiză extrajudiciară, raport favorabil denunţătorului.
În acest context, primirea de către inculpat a sumei de 300 RON nu poate fi considerată decât o recompensă pentru activitatea desfăşurată până în acel moment formând totodată convingerea denunţătorului că, în situaţia în care s-ar impune să formuleze obiecţiuni sau dacă acestea ar fi fost formulate de partea adversă inculpatul, desemnat să le soluţioneze, ar răspunde favorabil. Nu în ultimul rând curtea reţine că inculpatul considera că este îndreptăţit să primească aceşti bani ca urmare a cheltuielilor de transport efectuate în vederea întocmirii raportului de expertiză sens în care şi-a exprimat nemulţumirea şi a afirmat în prezenţa martorilor B.I. şi B.M. că va solicita suplimentarea onorariului. Pornind de la acest aspect s-a susţinut că nu poate fi reţinută nici infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen., suma de 300 RON reprezentând un „supliment de onorariu de expert", pe care inculpatul era îndreptăţit să-l primească.
Potrivit art. 17 alin. (2) şi art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară sumele pe care are dreptul să le primească expertul tehnic judiciar cu titlu de onorariu expert şi cheltuieli de deplasare sunt doar acelea stabilite de organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei iar plata acestora nu se efectuează direct ci numai prin biroul local pentru expertize tehnice judiciare, fără să se facă distincţie după cum sumele sunt sau nu supuse impozitării. În raport de aceste dispoziţii şi în condiţiile în care nu avea certitudinea că instanţa va accepta majorarea onorariului, inculpatul a fost mulţumit de faptul că denunţătorul l-a gratificat oferindu-i suma de 300 RON, sumă despre care ştia că reprezintă un folos necuvenit.
Pentru considerentele de mai sus se constată că fapta inculpatului G.L. care a primit de la denunţător suma de 300 RON, în ziua de 16 iunie 2011 după ce, întocmise şi depusese în instanţă raportul de expertiză pe care fusese desemnat să-l efectueze, în calitate de. expert tehnic judiciar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de primire.de foloase necuvenite, prev. de art. 256 alin. (1) C. pen., sens în care se va dispune schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc. pen.
Sub aspectul laturii subiective, se constată că inculpatul a comis fapta cu intenţie directă, din probatoriu rezultând că a vrut să primească banii, după îndeplinirea actului la care eră obligat (efectuarea: raportului de expertiză) şi a ştiut că banii respectivi nu i se cuvin, având totodată reprezentarea că, prin acţiunea sa, creează o stare de pericol pentru bună desfăşurare a activităţii de serviciu, urmare a cărei producere a dorit-o.
Apărarea formulată în apel conform căreia faptei îi lipseşte una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunilor şi anume gradul de pericol social concret pe care trebuie să-l aibă; o faptă pentru a se constata că această constituie infracţiune este nefondată. Se reţine în acest sens că, potrivit art. 181 alin. (2) C. pen., „La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana sau conduita făptuitorului, dacă este "cunoscut".
Raportând aceste criterii la situaţia din speţă curtea constată că fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social concret specific unei infracţiuni:
- inculpatul a intenţionat să profite de calitatea sa şi să realizeze beneficii materiale la care nu avea dreptul;
- în situaţia în care nu s-ar fi organizat flagrantul, iar fapta nu ar fi fost descoperită, exista posibilitatea ca inculpatul să fie desemnat de instanţă să răspundă la eventualele obiecţiuni, poziţia sa fiind într-un astfel de caz în mod cert părtinitoare atâta timp cât primise bani de la denunţător;
- deşi a recunoscut faptul material al primirii sumei de 300 RON, greu de contestat în ansamblul materialului probator administrat în cauză, a negat comiterea faptei penale iar prin atitudinea manifestată a dovedit că nu conştientizează gravitatea acesteia, riscul reiterării unui comportament similar fiind ridicat.
La individualizarea pedepsei care va fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 72 alin. (1) C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite care, dat fiind domeniul în care a activat inculpatul, a pus în pericol şi relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, cuantumul sumei pe care a primit-o inculpatul şi care nu este una foarte mare, persoana infractorului, care a negat comiterea infracţiunii, dar nu este cunoscut cu antecedente penale, caracterizările de la locul de muncă sunt favorabile, este căsătorit şi are un copil minor în întreţinere.
În raport de aceste criterii curtea apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată către minimul special este în măsură să conducă la realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen. (prevenirea comiterii unor noi infracţiuni atât de către inculpat - prevenţie specială - cât şi de către alte persoane aflate în situaţia sa - prevenţie generală).
Aspectele reliefate mai sus şi care circumstanţiază favorabil persoana inculpatului, îndreptăţesc, totodată, instanţa să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, fiind incidente dispoziţiile art. 81 C. pen."
Împotriva Deciziei penale nr. 378 din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârilor atacate şi achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. în raport cu cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., menţionând că, chiar dacă instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de luare de mită în cea de primire de foloase necuvenite, se consideră că inculpatul nu este vinovat faţă de noua încadrare, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia.
De asemenea, faţă de dispoziţiile art. 3859 pct. 13 C. proc. pen., se solicită achitarea, întrucât fapta nu ar fi prevăzută de legea penală, cu referire la fapta care a fost încadrată în infracţiunea de primire de foloase necuvenite, căreia nu i s-a făcut o corectă analiză.
Astfel, activitatea inculpatului de expert s-a desfăşurat în două etape. În prima, delegarea sa ca expert a încetat la depunerea, la data de 14 iunie 2011, a raportului de expertiză la dosarul instanţei, unde nu s-au făcut obiecţiuni la raport.
În a doua etapă, a fost înlocuit ca expert, i s-a retras onorariul, astfel încât acesta nu mai avea atribuţii de a mai răspunde la obiecţiunile formulate de părţi în acea cauză. Datorită acestei stări de fapt, se consideră că suma era o plată nedatorată sau o îmbogăţire - fără just temei, recuperabile pe cale civilă.
Din această perspectivă, concluziile sunt de achitare potrivit art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed.
Criticile inculpatului, subscrise celor două motive de achitare invocate, tind, de fapt, spre reconfigurarea situaţiei de fapt, acesta expunând, în motivarea recursului, propria sa percepţie asupra situaţiei de fapt, prezentând, astfel, o expunere a acesteia, prin această prismă, fără a indica, în aceste condiţii, pe de o parte, în mod expres, în raport cu solicitarea de achitare potrivit art. 10 lit. d) C. proc. pen., care din elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite lipseşte, iar pe de altă parte, acestea nu pot fi primite, în condiţiile în care, aceleaşi susţineri cu privire la desfăşurarea situaţiei de fapt, au fost invocate la apel sub forma solicitării de achitare potrivita art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul lipsei laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, susţineri care au fost primite, însă nu în sensul dorit de inculpat, ci în sensul lor juridic, cu consecinţa schimbării corecte a încadrării juridice, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite.
Aceeaşi perspectivă asupra situaţiei de fapt este subsumată de inculpat solicitării de achitare potrivit art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu susţinerea că fapta nu ar fi prevăzută de legea penală, ci că ar constitui, potrivit legii civile, ori o plată nedatorată, ori o îmbogăţire fără just temei, ambele recuperabile pe cale civilă.
Nici această susţinere nu poate fi primită, pe lângă motivele de mai sus, respectiv pentru faptul că prezentarea situaţiei de fapt expusă de inculpat nu a fost susţinută şi de referirea la vreun mijloc de probă pe care să se întemeieze aceasta, mai ales că ea reiese, în secţiunea relevantă pentru aspectul penal care interesează, deci până la momentul formulării sau nu al obiecţiunilor de: părţile acelei cauze, respectiv în ce priveşte depunerea raportului şi încetarea delegaţiei sale ca expert desemnat în cauza civilă de fond funciar, din documentele oficiale reprezentate de actele procesuale din dosarul civil, pentru ca fapta să îmbrace aspect penal neavând relevanţă dacă expertul mai avea sau nu atribuţii de a răspunde la obiecţiuni, ci doar că acesta se afla după momentul îndeplinirii urnii act în virtutea atribuţiilor de serviciu, respectiv după depunerea la dosar a raportului de expertiză pe care instanţa îl desemnase să-l întocmească la data de 14 iunie 2011. Or, primirea sumei de 300 RON, surprinsă în flagrant, a avut loc la date de 16 iunie 2011, după ce instanţa civilă abia comunicase, la data de 14 iunie 2011, raportul de expertiză către petentul, martor denunţător, L.G., cu fixarea termenului de studiu, şi pentru eventuale obiecţiuni, la data de 5 iulie 2011.
De asemenea, apărarea cu privire la faptul că raporturile dintre martorul denunţător G.L. şi inculpatul G.L. ar îmbrăca natura juridică a unor simple raporturi civile, între persoane fizice fără nici o calitate, aşa cum, practic, se susţine în cauză, nu pot fi primite, întrucât aceştia se aflau deja într-un raport juridic oficial preexistent, în relaţie cu instanţa de judecată şi cu calitatea oficială în care inculpatul acţiona ca expert judiciar, deci cu drepturile şi obligaţiile legale aferente, raporturi care nu mai puteau îmbrăca, astfel, un aspect privat.
În altă ordine de idei, plata nedatorată şi îmbogăţirea fără just temei, ca instituţii juridice civile, presupun, ori plata unei datorii din eroare, ori fără o justă cauză, ambele raporturi juridice având ca şi componentă indisolubilă, dreptul la restituire al persoanei care a plătit din eroare - care, în speţă, nici nu există, banii folosiţi fiind un mijloc de probă folosit în tehnica criminalistică, astfel că aspectele invocate de apărare nu au valenţa de a-l absorbi pe inculpat, primitor al banilor, de vinovăţia faptei penale.
În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.L. împotriva Deciziei penale nr. 378 din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1629/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1587/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
