ICCJ. Decizia nr. 1629/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1629/2013
Dosar nr. 264/119/2012
Şedinţa publică din 14 mai 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 17 din data de 11 aprilie 2012 Tribunalul Covasna a dispus următoarele:
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul G.I. la pedeapsa de 4 arii închisoare.
Ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante, având în vedere dispoziţiile art. 76 alin. (3) C. pen., a înlăturat pedeapsa complementară.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 (opt) ani stabilit conform art. 862 C. pen., care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov şi să respecte programul stabilit de acesta; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
A constatat că în cauză nu au fost dispuse măsuri preventive cu privire la inculpat sau măsuri asigurătorii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna nr. III/P/2010 din data de 18 ianuarie 2012 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului G.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Prin actul de sesizare al instanţei, în esenţă, s-a reţinut, în sarcina inculpatului că în data de 18 februarie 2010, în loc public, i-a aplicat părţii vătămate K.J., trei lovituri cu un obiect tăietor - înţepător, în mod repetat, abdominal, toracal şi axilar stânga, care au pus acesteia viaţa în pericol, faptă ce constituie infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă - Proces-verbal de cercetare la faţa locului din 18 februarie 2010; Procese-verbale din 19 februarie 2010; planşe fotografice privind aspectele fixate cu ocazia cercetării la faţa locului din 18 februarie 2010; Raport de primă expertiză medico-legală nr. 278/Al/15 din 2 aprilie 2010 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Covasna; fişă de constatări preliminare întocmită de Serviciul de Medicină Legală Covasna; Certificat medico-legal nr. 351/A2/86 din 1 martie 2010 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Covasna; foaia de observaţie clinică nr. 3827 întocmită de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov; declaraţii parte vătămată; proces-verbal consemnare efectuare acte premergătoare; declaraţii martori; declaraţii învinuit; Raport de nouă expertiză medico-legală nr. 3447 din 28 noiembrie 2011 efectuat de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş; avizul medico-legal nr. 47/E2/2011 din 5 decembrie 2011 al Institutului de Medicină Legală Târgu Mureş - Comisia de control şi avizare a actelor medico-legale.
În faţa instanţei de judecată, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, solicitând ca judecata să se desfăşoare numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, potrivit procedurii speciale prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., a cărei aplicare a solicitat-o.
Latura civilă a fost disjunsă.
Inculpatul, prin apărător ales, a depus la dosarul cauzei, în circumstanţiere o serie de înscrisuri, respectiv:
- caracterizare de la SC A.O. SRL din care rezultă că inculpatul a fost angajatul acestei firme în calitate de pictor pe icoane pe lemn în perioada 1 aprilie 2005 - 2 martie 2007, a dat dovadă de adaptabilitate, competenţă, colegialitate şi punctualitate, a avut o comportare adecvată cerinţelor firmei dând dovadă de profesionalism şi corectitudine, şi nu a adus nici un prejudiciu material sau financiar firmei,
- caracterizare de la SC G. SRL din care rezultă că inculpatul a fost angajatul firmei în calitate de muncitor necalificat în construcţii în perioada 31 martie 2007 - 1 septembrie 2010 a dat dovadă de competenţă, colegialitate şi punctualitate, a avut o comportare adecvată cerinţelor firmei dând dovadă de profesionalism şi corectitudine, şi nu a adus nici un prejudiciu material sau financiar firmei,
- caracterizare de la Parohia Ortodoxă Chichiş din care rezultă că inculpatul este un membru, credincios al parohiei, face parte dintr-o familie de credincioşi ortodocşi, tatăl acestuia fiind consilier parohial. Se mai arată că inculpatul a răspuns la orice solicitare în vreo problemă legată de activitatea parohiei, este un fiu duhovnicesc al parohiei mărturisindu-se prin taina spovedaniei în fiecare perioadă a posturilor de peste an, şi este un bun creştin.
- caracterizare de la Primarul comunei Prejmer din care rezultă că inculpatul împreună cu părinţii săi lucrează în gospodărie ocupându-se de cultivarea terenului arabil şi creşterea animalelor, sunt cunoscuţi ca buni gospodari, se achită cu corectitudine de obligaţiile ce le are faţă de societate şi comună, nu este cunoscut ca o persoană cu tulburări de comportament iar pe raza comunei nu a avut nici un fel de abateri,
- copie de pe carnetul de muncă şi două contracte de muncă a inculpatului şi a prietenei acestuia N.M.K. obţinute pe perioade determinate în Germania.
Astfel, din coroborarea întregului material probator, instanţa a reţinut, în fapt, că martora S.M.K. în vârstă de 20 ani locuia la bunica sa R.S. în comuna Ozun, judeţul Covasna, şi era prietenă intimă cu inculpatul G.I. din Lunca Câlnicului, judeţul Braşov, dar în ultima vreme relaţiile dintre aceştia s-au deteriorat, martora dorind să întrerupă relaţia cu acesta, care era foarte gelos. În după amiaza zilei 18 februarie 2010, martora S.M.K. s-a deplasat la locuinţa prietenei sale N.M.K., unde au mai venit şi martorii D.A., S.J. şi M.V. Partea vătămată a fost apelată la telefonul mobil de nenumărate ori de către inculpate, care insista să se întâlnească în comuna Ozun, judeţul Covasna, acesta manifestându-se violent verbal, fapt auzit la telefonul mobil şi de ceilalţi martori. În jurul orelor 20:30, martora S.M.K. s-a deplasat pentru a se întâlni cu inculpatul G.I., împreună cu N.M.K., acestea fiind urmate şi de partea vătămată K.J. şi martorii D.A., S.J. şi M.V. Inculpatul s-a întâlnit cu martorele în faţa fostului bar din comună, şi s-a exprimat violent faţă de martora N.M.K., care a şi telefonat prietenului ei, partea vătămată K.J. În continuare, la faţa locului a ajuns şi partea vătămată, fiind urmată la 2 - 3 metri de martorii menţionaţi, aceasta reproşându-i învinuitului comportamentul faţă de martore. Urmare a acesteia, inculpatul a scos din buzunar un cuţit sau un briceag, a trântit-o la pământ pe martora S.M.K. şi i-a aplicat trei lovituri toracoabdominale părţii vătămate K.J. care a strigat martorilor să nu se apropie deoarece inculpatul are cuţit. Inculpatul a fugit de la faţa locului până la domiciliul său, neputându-se identifica obiectul vulnerant, acesta negând ulterior faptul că ar fi avut aşa ceva. Din Certificatul medico-legal nr. 351/A2/86 din 1 martie 2010 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Covasna rezultă faptul că partea vătămată a fost internată la SC J.U. Braşov cu diagnosticul „şoc hemoragie decompensat, plagă înjunghiată axilar stâng, hemitorace stâng, flanc stâng heteropresiune", care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înţepător. Partea vătămată a necesitat 28 - 30 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile i-au pus în primejdie din Raportul de primă expertiză medico-legală nr. 278/Al/15 din 2 aprilie 2010 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Covasna, rezultă faptul că partea vătămată a prezentat leziuni înjunghiate prin lovire repetată cu corp înţepător - tăietor la nivelul abdomenului, toracelui şi zona axilară, fiind internată în stare de şoc hemoragie, acesteia fiindu-i pusă viaţa în primejdie.
Din Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 3447 din 28 noiembrie 2011 efectuat de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş, rezultă aceleaşi concluzii medico-legale privind pe partea vătămată.
Conform Avizului medico-legal nr. 47/E2/2011 din 5 decembrie 2011 al IML Târgu Mureş, Comisia de control şi avizare a fost de acord şi a aprobat concluziile rapoartelor medico-legale, ambele leziuni, cea axilară stângă, precum şi cea abdominală punându-i în pericol viaţa părţii vătămate.
Poziţia victimă - agresor a putut fi atât faţă în faţă, cât şi partea vătămată cu spatele la agresor, aceasta putându-se produce în cadrul unei manevre de autoapărare a părţii vătămate.
În cursul urmăririi penale, inculpatul G.I. a negat împrejurarea că ar fi avut asupra sa un obiect înţepător - tăietor, acesta fiind al părţii vătămate, pe care i l-a luat şi a aplicat respectivele leziuni. Susţinerile învinuitului nu se confirmă, poziţia victimă-agresor putând fi şi faţă-în-spate, pentru pararea loviturilor primite.
Prin urmare, în drept, fapta inculpatului G.I. care, în data de 18 februarie 2010, în loc public, în comuna Ozun, judeţul Covasna, i-a aplicat părţii vătămate K.J. trei lovituri cu un obiect tăietor - înţepător, în mod repetat, abdominal, toracal şi axilar stânga, care au pus acesteia viaţa în pericol, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, rezultă fără echivoc vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, ce constituie infracţiunea mai sus indicată, astfel încât tribunalul a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen. privind scopul pedepsei, care este acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., examinate în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea - dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate de partea specială şi de art. 21 C. pen., reduse cu o treime potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, circumstanţele reale de comitere a acestora, pe fondul deteriorării relaţiei personale cu prietena sa, martora N.M.K., pe timp de noapte, în loc public, prin folosirea unui obiect tăietor-înţepător, zonele vitale vizate, faptul ca acţiunea sa violentă a fost determinată şi de starea de temere produsă de apropierea a patru bărbaţi - partea vătămată şi martorii D.A., S.J. şi M.V., aceştia apreciind, în acel context, că îi vor aplica o corecţie, astfel că conduita acestora a favorizat amplificarea conflictului, natura infracţiunii, valorile sociale vătămate, precum şi consecinţele pe care le-a produs - leziunile care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, vârsta acestuia de 28 ani, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că provine dintr-o familie legal constituită, se bucură de un mediu familial caracterizat de relaţii fireşti bazate pe afectivitate, respect şi sprijin reciproc, conduita inculpatului în familie, la locul de muncă şi în societate înainte de săvârşirea faptei care se situează în limitele normalităţii, aprecierile deosebite de care se bucură în cadrul comunităţii în care trăieşte şi la locurile de muncă, fiind caracterizat ca o persoană adaptabilă, competentă, manifestând colegialitate şi punctualitate, având o comportare adecvată cerinţelor locului de muncă, dând dovadă de profesionalism şi corectitudine, din caracterizarea Parohiei Ortodoxe Chichiş rezultă că inculpatul este un membru credincios al parohiei, face parte dintr-o familie de credincioşi ortodocşi, tatăl acestuia fiind consilier parohial, a răspuns la orice solicitare în vreo problemă legată de activitatea parohiei, este un fiu duhovnicesc al parohiei şi un bun creştin, de asemenea, acesta şi-a asigurat de-a lungul timpului existenţa prin mijloace oneste, fiind încadrat în muncă.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că inculpatul dispune de resurse individuale şi familiale optime în vederea schimbării comportamentale, că nu prezintă un stil de viaţă care să îl predispună la comiterea de infracţiuni, astfel încât în contextul prezentei cauze, la stabilirea pedepsei, instanţa a reţinut în sarcina acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Analizând cele mai sus expuse, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, la dozarea căreia a ţinut seama de prevederile art. 21 C. pen. care reglementează pedeapsa în cazul tentativei, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, de reducerea cu o treime potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a acestor limite, de circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen., urmând să facă aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi persoana inculpatului, apreciind că astfel stabilită oferă garanţii în ceea ce priveşte realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, astfel cum a fost stabilit de art. 52 C. pen.
De asemenea, tot ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante, având în vedere dispoziţiile art. 76 alin. (3) C. pen., tribunalul a înlăturat pedeapsa complementară.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, schimbarea modalităţii de executare şi aplicarea unei pedepse complementare. în susţinerea apelului declarat, Parchetul a invocat gravitatea leziunilor cauzate părţii vătămate (trei lovituri cu un obiect tăietor înţepător în zona abdomenului, care i-au pus viaţa în primejdie), faptul că inculpatul a părăsit victima, fugind de la locul accidentului. Faţă de aceste împrejurări, care se desprind din starea de fapt, s-a susţinut că se impune majorarea pedepsei, schimbarea modalităţii de executare, în detenţie şi aplicarea unei pedepse complementare.
Parchetai a criticat sentinţa apelată şi pentru nelegalitate, solicitând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, în sensul prelevării de la inculpat de probe biologice, potrivit procedurii reglementate de acest din urmă act normativ.
Partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov a declarat apel pentru cheltuielile de spitalizare.
Prin Decizia penală nr. H5/Ap din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie ambele apeluri au fost respinse, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii.a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la individualizarea pedepsei, care a fost stabilită într-un cuantum prea mic, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, faţă de caracterizarea persoanei inculpatului şi de împrejurările săvârşirii faptei, acesta adresându-i ameninţări, lovind-o apoi de trei ori în locuri vitale şi abandonând-o, astfel că pedeapsa aplicată nu este aptă să realizeze scopul pedepselor, astfel cum este acesta stabilit prin art. 52 C. pen.
În raport cu dispoziţiile pct. 172, decizia este criticată şi pentru nelegalitate, întrucât greşit nu s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed.
În ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte reţine că în cauză s-au avut în vedere dispoziţiile părţii generale ale Codului penal cu privire la fapta tentată, limitele speciale ale pedepsei, reduse cu o treime urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei comise - care este unul destul de ridicat, dar şi persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, este bine integrat social, având aprecieri şi evaluări foarte bune în comunitate şi la locurile de muncă, acesta dând dovezi temeinice de îndreptare ulterior săvârşirii faptei într-un context tensionat legat de relaţiile afective cu fosta sa prietenă, inclusiv faţă de partea vătămată constituită parte civilă în cauză, împrejurări apreciate ca. circumstanţe atenuante legale şi judiciare, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen., şi cărora li s-a dat astfel eficienţă.
În considerarea tuturor acestor aspecte, punând în balanţă circumstanţele reale ale cauzei cu cele personale ale recurentului inculpat, instanţa de control judiciar apreciază că sancţiunea penală aplicată, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea,de executare aleasă - prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, este adecvată, executarea în regim de detenţie fiind o măsură exagerată şi lipsită de proporţionalitate, apreciindu-se, faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului, că aceasta dispune de resorturi interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că acesta nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat, art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. referitor la greşita aplicare a legii, având în vedere că dispoziţia de prelevare a probelor biologice de la persoanele condamnate pentru săvârşirea anumitor categorii de infracţiuni nu este o măsură obligatorie pe care instanţa să o dispună automat, ci este lăsată la aprecierea acesteia, care, în funcţie de circumstanţele cauzei poate lua sau nu această măsură. În acest sens sunt dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare care stabileşte infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice.
Ca atare, fiind o problemă de apreciere, aceasta nu poate fi analizată de instanţa de recurs din perspectiva cazului de casare invocat, dar nici a altuia din cele prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. pen. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 115/Ap din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat G.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1833/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1631/2013. Penal → |
|---|
