ICCJ. Decizia nr. 1650/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1650/2013
Dosar nr. 59482/3/2011
Şedinţa publică din 15 mai 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 258 din 9 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M., zis „P." la pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 13 iunie 2011 la 12 iulie 2011.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpatul I.G. din infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic, art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic, art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul are executat pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului I.G. de la data de 13 iunie 2011 lăzi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului I.G.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic, art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic, art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul are de executat pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin hotărâre durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului B.F. de la data de 13 iunie 2011 lăzi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut stare de arest a inculpatului B.F.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţilor totale de 26,56 grame pulbere care conţine cocaină (concentraţie de 21,27% +/- 2%), fenacetină şi lidocaină, 484,76 grame cocaină (concentraţie 29,99 +/- 2%) şi fenacetină, 88,79 grame cocaină (concentraţie 29,66 % +/- 2%), 2.735 comprimate conţinând ca substanţă activă M.D.M.A. (ecstasy) şi 14,47 grame pulbere care conţine ca substanţă activă M.D.M.A. (ecstasy), cumpărate în mod autorizat în cauză, găsite şi ridicate cu ocazia prinderii în flagrant a persoanelor cercetate în cauză sau predate de către inculpaţi, constatate în urma efectuării analizelor de laborator şi indisponibilizării la alin. (1) - D.C.J.S.E.O., conform dovezilor din 08 aprilie 2011, din 27 iunie 2011 şi din 28 iunie 2011, cu păstrarea contraprobelor, respectiv cantităţile de 5,06 grame pulbere cocaină, fenacetină şi lidocaină, 5,24 grame pulbere cocaină şi fenacetină, precum şi 17,96 grame pulbere care conţine M.D.M.A. (ecstasy).
Prin aceeaşi hotărâre au fost condamnaţi inculpaţii G.N. şi V.I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 119/D/ P, din data de 05 septembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.
În faza de cercetare judecătorească, au fost audiaţi inculpaţii G.N., I.G., V.I. şi B.F. la termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2012, declaraţiile acestora date în conformitate cu dispoziţiile art. 3201C. proc. pen., fiind consemnate în scris si ataşate la dosarul cauzei ( fil.98-101 dosar instanţă).
În şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2012 a fost audiat inculpatul D.M., potrivit disp. art. 323 C. proc. pen., declaraţia fiind consemnată si ataşată la dosarul cauzei-fila 97 d.i.- care şi-a menţinut poziţia procesuală pe care a avut-o la Parchet în sensul că nu recunoaşte săvârşirea faptei pentru care este cercetat, declarând că îl cunoaşte pe G.N., iar la acea dată era împreună cu G.N. cu care se întâlnise să bea o cafea si veniseră doi băieţi să se întâlnească cu el.
A arătat inculpatul că, din parcare, plecase cu G. pentru ca acesta să ajungă la cineva să ia nişte bani, nu îi explicase pentru ce lua această sumă de bani însă el urma să se deplaseze împreună cu persoana la care mersese să-i dea datoria şi ajungând în parcare la magazinul B., persoana care venise cu G. despacheta un parchet, rară ca el să ştie ce se afla în acel pachet.
În continuare, a precizat inculpatul că s-a dat jos din maşină si a văzut că şi ceilalţi coborâseră, însă când a constatat ca ei au dorit să plece de lângă maşină, a vrut să plece pentru că şi-a dat seama că există ceva ciudat la mijloc însă nu a apucat pentru că i-au fost luate cheile si nu a acceptat să primească banii întrucât nu se tăcuse nici o tranzacţie cu el şi nu a participat.
În finalul declaraţiei, a arătat inculpatul că, nici nu ar fi fost de acord să încheie o tranzacţie în acest sens, prima idee fiind să anunţe organele de poliţie, iar între timp au apărut organele de poliţie şi a ajutat la capturarea unor pastile de droguri (ecstasy).
În şedinţa publică din data de 16 februarie 2012, Tribunalul a procedat la audierea investigatorului cu identitate protejată M.D., sub prestare de jurământ religios, potrivit disp. art. 327 C. proc. pen., cele declarate fiind consemnate în proces -verbal de ascultare, ataşat la dosarul cauzei (filele nr. 141 şi 142), instanţa redând conţinutul acestuia în cuprinsul sentinţei.
În şedinţa publică din data de 03. 04. 2012, Tribunalul a procedat la audierea investigatorului cu identitate protejată N.M., sub prestare de jurământ religios, potrivit disp. art. 861 şi 327 C. proc. pen., cele declarate fiind consemnate în proces - verbal de ascultare, ataşat la dosarul cauzei (fila 209), instanţa redând conţinutul acestuia în cuprinsul sentinţei.
Examinând actele şi lucrările dosarul instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 31 martie 2011, investigatorul sub acoperire cu numele de cod „M.D." a stabilit telefonic o întâlnire cu inculpatul G.N. în vederea cumpărării autorizate de la acesta din urmă a unei cantităţi de aproximativ 28 grame de cocaină.
Astfel, în jurul orei 12:00, la etajul 2, din incinta M.V., investigatorul anterior precizat, însoţit de investigatorul sub acoperire cu numele de cod „N.M." s-au întâlnit cu inculpatul G.N. şi au discutat despre tranzacţii ilicite având ca obiect material cocaină şi cannabis.
În aceste împrejurări, inculpatul a oferit investigatorilor 28 grame cocaină, ambalată într-o punguţă din material plastic, cu preţul de 65 euro/gram, promiţând pentru viitorul apropiat şi o altă cantitate mai mare, de aproximativ 500 grame cocaină, după ce se va aproviziona dintr-un alt stat european.
Conform înţelegerii din ziua respectivă, investigatorii au plătit suma de 500 euro, urmând ca la o dată ulterioară să facă şi diferenţa de plată, în cuantum de aproximativ 1.300 euro.
Substanţa primită de la inculpatul G.N. de către cei doi investigatori a fost sigilată şi predată I.G.P.R. - L.C.A.P.D. care, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 01 aprilie 2011, a concluzionat că reprezenta cantitatea de 26,56 grame de amestec conţinând cocaină în concentraţie de 21,27% ± 2%.
Prima instanţă a constatat că circumstanţele în care inculpatul G.N. a vândut această cantitate de cocaină, astfel cum au fost descrise mai sus, sunt confirmate şi prin înregistrarea discuţiei purtată în mediul ambiental cu respectivul prilej, din care s-au redat fragmente relevante în cuprinsul sentinţei: Investigatorul „M.D.": Să trăieşti! Inculpatul G.N.: Salut!. (...)
Investigatorul „M.D.": Nu mă uiţi cu treaba aia ! Deja mi-am aranjat treburile ! Am banii pe dreapta! Inculpatul G.N.: Da!.(.)
Investigatorul sub acoperire „M.D., poarta următoarea discuţie telefonică cu o altă persoană:
Investigatorul „M.D.": Câţi bani ai la tine? Nu, nu, nu, nu e problema. Hai ca vorbim. Aaah?. Vino şi tu până la M.V. şi cobor si vorbim, da? Hai că mai stau, dar nu mai mult de juma de ora, o ora, că plec ! Hai repede, hai, pa ! (...)
Investigatorul „M.D.": Ştii care-i problema ? N-am decât 500 de euro!
Inculpatul G.N.: Nicio problema! Investigatorul „M.D.": Să nu zici că sunt. Inculpatul G.N.: Ne vedem mâine, poimâine ! Nu-i o problemă ! Investigatorul „M.D.": Când vii dincolo ? Inculpatul G.N.: neinteligibil. Investigatorul „M.D.": E bine treaba! Pleci şi tu? Inculpatul G.N.: Eu plec miercuri ! O să vin şi cu un R.R. !Nu-l vrei tu ?(.)
Investigatorul „M.D.": Auzi, hai să-mi laşi asta ca mă «tirez» si eu după asta !
Ulterior, la data de 05 aprilie 2011, în jurul orei 18:15, în urma unei discuţii telefonice, inculpatul G.N. şi investigatorul sub acoperire cu numele de cod „M.D." s-au întâlnit în zona intersecţiei C. V. cu bd. U., sector 3, pentru ca cel din urmă să plătească diferenţa de preţ, reprezentând contravaloarea celor 28 grame de cocaină vândute de către inculpatul G.N. la data de 31 martie 2011.
Inculpatul şi investigatorul sub acoperire cu numele de cod „M.D. " s-au deplasat în incinta M.V., unde investigatorul i-a mai plătit inculpatului suma de 1.300 euro şi 100 lei.
Cu acest prilej au fost reluate discuţiile privitoare la vânzări viitoare de cannabis şi cocaină, în cuprinsul sentinţei fiind redate fragmente din discuţiile interceptate şi înregistrate în mediul ambiental.
Prima instanţă a mai reţinut că, la data de 18 aprilie 2011, a avut loc o altă tranzacţie ilicită cu droguri de mare risc, ocazie cu care inculpatul G.N. şi inculpatul V.I., zis „G." au remis investigatorului „M.D.", cu titlu gratuit, ca şi probă, două comprimate ecstasy conţinând ca substanţă activă M.D.M.A.
Remiterea acestor comprimate avea drept scop realizarea unei tranzacţii mai importante, respectiv, vânzarea - cumpărarea unui număr de 7.000 comprimate ecstasy de la o altă persoană, cunoscută iniţial sub apelativul „G.", care, în final, din depoziţiile celor doi inculpaţi, a rezultat că este de fapt învinuitul G.M.S., zis şi „G."
Conform susţinerilor inculpatului şi ale învinuitului, cele 7.000 comprimate tip ecstasy ar fi urmat să sosească în mun. Bucureşti din zona mun. Deva, jud. Hunedoara, în ziua următoare.
În aceste împrejurări, inculpatul G.N., inculpatul V.I. şi investigatorul s-au deplasat cu autoturismul, aparţinând soţiei, numita V.R., la staţia A.G.I.P. situată pe Calea G., sector 1, unde au rămas investigatorul şi inculpatul G.N., în timp ce inculpatul V.I. s-a deplasat într-o zonă din apropiere, conform susţinerilor sale, la domiciliul proprietarului drogurilor, pentru a lua câteva comprimate ce urmau să fie oferite ca şi probă.
După aproximativ 5 minute învinuitul a revenit având şi 2 comprimate ecstasy, având ca logo „Teletubbies Tinky - Winky" („maimuţă extraterestră"), pe care le-a remis investigatorului.
Comprimatele au fost sigilate şi, după analiza acestora, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 142.750 din 19 aprilie 2011 al I.G.P.R. - L.C.A.P.D., s-a concluzionat că respectivele comprimate conţin ca substanţă activă M.D.M.A. (3,4 - methylenedioxymetamfetamine), drog de mare risc.
În finalul întâlnirii, inculpaţii, pe de o parte şi investigatorul, pe de altă parte, au stabilit ca să ia legătura telefonic ulterior pentru a discuta detaliile acestei tranzacţii, care, în esenţă, urma să aibă ca obiect un număr de 7.000 comprimate ecstasy la preţul de 3,5 euro/bucata.
Având în vedere discuţiile din data de 18 aprilie 2011, la data de 21 aprilie 2011, în jurul orei 15:00, în urma unor convorbiri telefonice, investigatorii „M.D." şi „M.N." s-au întâlnit în parcarea restaurantului M.C.D., din, sector 3, cu inculpaţii G.N. şi V.I.
Potrivit înţelegerii anterioare, investigatorul „M.N.", care a sosit separat la locul întâlnirii, avea asupra sa suma de 82.750 euro, reprezentând contravaloarea a 7.000 comprimate ecstasy (la preţul de 3,25 euro/bucata, respectiv, 22.750 euro) şi a unui kilogram de cocaină (60.000 euro).
Ca urmare a solicitării inculpatului G.N., investigatorul „M.N." a venit în parcarea restaurantului cu suma de 82.750 euro, banii fiind număraţi de către inculpat.
După ce inculpatul şi învinuitul s-au asigurat că suma este exactă, cel ultim menţionat s-a deplasat cu autoturismul, aparţinând soţiei inculpatului, numita V.R., în zona Stadionului Dinamo, sector 2, pentru a se întâlni cu învinuitul G.M.S., zis „G."
Anterior momentului în care inculpatul V.I. a plecat să se întâlnească cu învinuitul G.M.S. au avut loc mai multe discuţii telefonice între cei doi, pentru a stabili locul întâlnirii.
În jurul orei 16:00, cei doi inculpaţi s-au întâlnit în zona Stadionului Dinamo, sector 2, unde, potrivit relatării inculpatului V.I., învinuitul G.M.S. a fost de acord cu realizarea tranzacţiei, însă a condiţionat-o de efectuarea ei într-un loc în care să nu se poată realiza o înregistrare audio-video, respectiv, la o piscină, unde persoanele implicate să nu fie îmbrăcate.
Inculpatul V.I. a revenit în parcarea Restaurantului M.C.D. şi a relatat investigatorului „M.D." solicitările învinuitului G.M.S., circumstanţe în care tranzacţia nu a mai avut loc.
Instanţa de fond a constatat că derularea discuţiilor şi a activităţilor infracţionale în modalitatea mai sus arătată este confirmată şi prin înregistrarea audio - video realizată la acea data, din care s-au redat fragmente relevante în sentinţă.
Prima instanţă a mai reţinut că, la data de 13 mai 2011, a mai avut loc o întâlnire între investigatorii sub acoperire „M.D." şi „N.M." cu inculpaţii G.N. şi V.I., cu scopul ca cei doi din urmă să intermedieze vânzarea unei cantităţi de 1 kg cocaină aparţinând învinuitului G.M.S., zis „G." cu suma de 60.000 euro.
Astfel, în jurul orei 20:00, cei patru s-au întâlnit la Staţia A., situată pe bd. X în vederea stabilirii detaliilor acestei tranzacţii. Conform susţinerilor inculpaţilor G.N. şi V.I., învinuitul G.M.S. urma să primească respectiva cantitate de cocaină în cursul acelei seri, în jurul orei 22:00.
Totodată, din aceeaşi discuţie a rezultat că învinuitul G.M.S. încă mai deţinea la acea dată cele 7.000 comprimate ecstasy pe care intenţionase să le vândă investigatorilor sub acoperire la data de 21 aprilie 2011. In prezenţa celor doi investigatori, inculpatul V.I. a luat legătura telefonic cu învinuitul G.M.S., ocazie cu care cel din urmă i-a comunicat despre faptul că drogurile vor sosi în Bucureşti în jurul orei 22:00.
După această discuţie, investigatorii şi persoanele cercetate în prezenta cauză s-au despărţit, urmând ca ulterior să ia legătura telefonic. Ulterior, inculpatul G.N. 1-a sunat pe investigatorul „M.D.", stabilind să se întâlnească în jurul orei 22:45 în parcarea magazinului B., situat pe bd. X, sector 2, de unde s-au deplasat la restaurantul M.C. D. S situat în apropiere şi au aşteptat la una din mesele de pe terasa restaurantului.
La scurt timp inculpatul V.I. a primit un mesaj tip S.M.S. de la învinuitul G.M.S., cel din urmă comunicându-i celui prim menţionat că nu va mai avea loc vânzarea cocainei în acea seara. In acest context inculpatul V.I. l-a contactat telefonic pe celălalt învinuit care i-a confirmat cele transmise prin intermediul mesajului tip S.M.S. anterior precizat.
Ulterior, investigatorul s-a despărţit de inculpaţi, urmând ca, în situaţia în care învinuitul G.M.S. se va răzgândi, să fie contactat telefonic de către inculpatul G.N. sau de către inculpatul V.I.
Instanţa de fond a considerat că discuţiile purtate în mediul ambiental, interceptate şi înregistrate în baza unei autorizaţii emise de Tribunalul Bucureşti, confirmă derularea acestor acte preparatorii în vederea realizării unei tranzacţii având ca obiect material cantitatea de 1 kg cocaină.
Ca urmare a faptului că inculpatul G.N. şi-a continuat activitatea infracţională, în cursul lunii iunie 2011, a luat legătura cu investigatorul „M.D." pentru a în vederea realizării unei tranzacţii ilicite având ca obiect material cantitatea de aproximativ 600 grame cocaină, pentru suma de 36.000 euro (60 euro/gram).
Astfel, investigatorul sub acoperire „M.D.", la data de 12 iunie 2011, în jurul orelor 19:45-20:00, s-a întâlnit cu inculpatul G.N., care a sosit cu un autoturism de culoare verde metalizat, acesta fiind singur în autoturism.
Inculpatul G.N. l-a luat în autoturism pe investigatorul „M.D." şi, împreună, s-au deplasat în direcţia str. X, unde s-au oprit în benzinăria A. situată în zonă.
Cei doi au coborât din autoturism şi au rămas în incinta benzinăriei mai sus menţionată, unde au staţionat aproximativ 25-35 de minute.
În jurul orelor 20:30-20:45, inculpatul G.N., împreună cu investigatorul sub acoperire „M.D.", s-au deplasat cu acelaşi autoturism respectiv în zona restaurantului C.G. unde investigatorul sub acoperire a coborât, iar inculpatul G.N. a părăsit zona către o direcţie necunoscută.
În continuare, s-a procedat la supravegherea investigatorului sub acoperire „M.D.", care a rămas singur în zona, până în jurul orelor 22:00, când, lângă restaurantul C.G., a revenit autoturismul, cu numere de înmatriculare de Franţa, la volan aflându-se inculpatul G.N., şi fără ca în autoturism să se mai afle vreo persoană.
Investigatorul sub acoperire „M.D." s-a urcat în autoturismul inculpatului G.N., după care autoturismul s-a deplasat spre bulevardul Magheru, oprind în faţa A.S.E. Bucureşti, din Piaţa R.
Autoturismul a fost parcat aproximativ 10-15 minute, după care cei doi menţionaţi au coborât şi pe jos s-au deplasat către Piaţa V., pe bulevardul M., oprindu-se în dreptul unui I.C. unde aceştia s-au întâlnit cu alte trei persoane de sex bărbătesc, respectiv, cu inculpaţii D.M., zis „P.", B.F. şi I.G.
Inculpaţii B.F. şi I.G., potrivit înţelegerii telefonice anterioare, dintre inculpatul G.N. şi inculpatul D.M., au fost conduşi de către cel din urmă de la autogara M., din mun. Bucureşti, sector 6, până la locul întâlnirii cu inculpatul G.N. şi cu investigatorii autorizaţi în cauză.
După ce inculpatul G.N. s-a salutat cu cei trei, toate persoanele s-au deplasat pe jos pe bulevardul Magheru, până în faţa A.S.E. Bucureşti, din Piaţa R. unde anterior G.N. parcase autoturismul cu numere de Franţa.
Ajunşi lângă autoturismul inculpatului G.N., inculpatul B.F., a scos din rucsacul de culoare neagră, pe care îl avea asupra sa, o pungă din material plastic, de culoare închisă, pe care a pus-o direct pe bancheta din spate a autoturismului.
În continuare, inculpatul G.N. s-a urcat la volan, inculpatul D.M. pe locul din dreapta faţă, iar investigatorul „D.M." pe bancheta din spate, în timp ce coinculpaţii B.F. şi I.G. au rămas în zonă şi s-au deplasat pe jos în direcţia Internet Cafe-ului unde se întâlniseră iniţial cu investigatorul şi cu inculpaţii G.N. şi D.M.
Autoturismul în care se aflau G.N., D.M. şi „D.M.", s-a deplasat către direcţia str. Barbu Văcărescu, unde a oprit în parcarea complexului comercial B., lângă restaurantul M.C. D.
Ajunşi acolo, cei trei au coborât din autoturism, au discutat timp de câteva minute, după care inculpatul G.N. i-a înmânat investigatorului sub acoperire „D.M." o pungă din material plastic, moment în care în parcarea descrisă mai sus şi-a făcut apariţia investigatorul sub acoperire „N.M.", conducând un autoturism pe care l-a parcat la aproximativ 20 de metri de locul în care era parcat autoturismul utilizat de către inculpatul G.N.
Investigatorul sub acoperire „D.M." s-a deplasat către autoturismul investigatorului sub acoperire „N.M." şi i-a înmânat celui din urmă punga din material plastic de culoare închisă primită de la coinculpaţi, pungă pe care „N.M." a introdus-o în portbagajul autoturismului cu care acesta venise şi, totodată, i-a înmânat investigatorului prim menţionat suma de 33.000 euro, reprezentând o parte din contravaloarea cocainei, urmând ca diferenţa de 3.000 euro să fie achitată ulterior.
La scurt timp, investigatorul „N.M." a părăsit zona singur, cu autoturismul cu care venise, iar investigatorul „D.M." s-a reîntors lângă autoturismul, unde nu se mai afla decât inculpatul D.M., întrucât între timp, inculpatul G.N. a părăsit pe jos zona.
În timp ce părăsea zona inculpatul G.N. i-a cerut investigatorului sub acoperire „D.M.", să plătească suma inculpatului D.M., iar acesta din urmă i-a spus investigatorului să lase suma de bani în maşina inculpatului.
În continuare, s-a procedat la imobilizarea inculpatului D.M., iar în autoturismul inculpatului G.N. a fost găsită suma de 33.000 euro, respectiv, 22 bancnote a câte 50 euro, 62 bancnote a câte 500 euro şi bancnote a câte 100 euro.
Procedându-se la verificarea seriilor bancnotelor găsite şi ridicate din autoturismul de culoare verde metalizat, cu numărul de înmatriculare din Franţa, s-a constatat că acestea sunt identice cu cele consemnate anterior în procesul-verbal încheiat la data de 12 iunie 2011.
Concomitent au fost reţinuţi inculpatul B.F. şi I.G., aflaţi la I.C.-ul din zona bulevardului M.
Ulterior, în urma punerii în executare a autorizaţiilor de interceptare, înregistrare şi localizare a comunicărilor telefonice emise de către Tribunalul Bucureşti - Cabinetul Preşedintelui în prezenta cauză, s-a procedat la localizarea inculpatul G.N., care se afla în zona Pieţei R., sector 1, Bucureşti, fiind şi acesta condus la sediul D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală.
Substanţa pulverulentă de culoare albă, vândută de către inculpaţi a fost sigilată, iar în urma analizei sale, prin raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 21 iunie 2011 al I.G.P.R. - L.C.A.P.D., s-a constatat că reprezenta cantitatea de 573,55 grame cocaină pură, în concentraţie de 29,99%±2%.
În urma probatoriului administrat a rezultat că drogul vândut la data de 12 iunie 2011, provenea de la numitul „N.", din Olanda, cu care în ziua respectivă, dar şi anterior acestei date, a discutat telefonic despre detaliile predării cocainei pe teritoriul României, iar inculpaţii I.G. şi B.F., care au transportat cocaina din Olanda, prin Belgia, erau, în fapt, „oamenii de încredere" al vânzătorului (numitul „N.") şi, respectiv, al cumpărătorului (inculpatul G.N.).
În drept, a reţinut instanţa, faptele inculpatului D.M., zis „P.", care la data de 12 iunie 2011, împreună cu inculpaţii G.N., I.G. şi B.F., a vândut cantitatea de 573,55 grame, în concentraţie de 29,99%±2% (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 21 iunie 2011 al I.G.P.R. - L.C.A.P.D.), pentru suma de 36.000 euro, din care suma de 33.000 euro s-a plătit la data constatării comiterii flagrante a actului material de trafic ilicit de droguri de mare risc din 12 iunie 2011, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic ilicit intern de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului D.M., Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev de art. 72 C. pen.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere în primul rând principalul criteriu de individualizare: gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului şi circumstanţele atenuante sau agravante, ca şi criterii de individualizare alăturate si distincte, să fie avute in vedere numai după ce instanţa de judecată şi-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale.
A precizat instanţa, că sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana infractorului se află şi criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului şi conduita sa, luată in considerare, in ansamblul ei, aşa cum s-a manifestat nu numai înainte, dar şi după săvârşirea faptei, până în momentul soluţionării cauzei de către organul judiciar.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana făptuitorului, pe de o parte, şi împrejurările care atenuează răspunderea penala pe de altă parte, s-a subliniat că există legătură indisolubilă. Esenţa acestora din urmă este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozităţii persoanei făptuitorului. Fără asemenea modificări - de o anumită amploare in gradul de pericol social, nici o circumstanţă n-ar putea fi „atenuanta" sau „agravanta" pentru ca ar lipsi temeiul atenuării sau agravării răspunderii penale. Când face parte din pericolul social al faptei săvârşite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, a precizat instanţa că art. 72 C. pen. are in vedere gradul de pericol social concret al acelei faptei, care nu poate fi conceput in afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă. Dacă orice pedeapsa se aplică infractorului pentru, pe această cale, să se obţină intimidarea şi, in cele din urmă, reeducarea lui - in scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni - atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată şi persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze şi, mai ales, să-l reeduce. O cunoaştere completă multilaterală a persoanei infractorului implică investigaţii în următoarele direcţii: a) starea psihofizică şi structura biologică a infractorului. Un infractor aflat intr-o stare psihofizică normală se bucură de întreaga capacitate de înţelegere şi voinţă, are reprezentarea exactă a acţiunilor sale şi a rezultatelor lor.b) particularităţile psihice ale persoanei infractorului. Există totuşi unele legături între comportamentul antisocial - inclusiv cel infracţional - şi anumite trăsături psihice ale persoanei: impulsivitatea, indiferenţă afectivă, egocentrismul, agresivitatea, opoziţia şi scepticismul.
Totodată, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului I.G. care, în cursul lunii iunie 2011, împreună cu inculpatul B.F., a transportat din Olanda, prin Belgia şi până pe teritoriul României cantitatea de 573,55 grame, în concentraţie de 29,99%±2% (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 21 iunie 2011 al I.G.P.R. - L.C.A.P.D.), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu acelaşi inculpat a predat respectiva cantitate de cocaină coinculpaţilor G.N. şi D.M., în vederea vânzării acesteia către investigatorii sub acoperire „M.D." şi „N.M.", pentru suma de 36.000 euro, din care la acea dată s-au plătit 33.000 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit intern de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
De asemenea, s-a considerat că faptele inculpatului B.F. care în cursul lunii iunie 2011, împreună cu inculpatul I.G., a transportat din Olanda, prin Belgia şi până pe teritoriul României cantitatea de 573,55 grame, în concentraţie de 29,99%±2% (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 21 iunie 2011 al I.G.P.R. - L.C.A.P.D.), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu acelaşi inculpat a predat respectiva cantitate de cocaină coinculpaţilor G.N. şi D.M., în vederea vânzării acesteia către investigatorii sub acoperire „M.D." şi „N.M.", pentru suma de 36.000 euro, din care la acea dată s-au plătit 33.000 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit intern de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor I.G. şi B.F., Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev de art. 72 C. pen., precum si disp. art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii G.N., D.M., B.F. şi I.G., criticând-o pentru ne legalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 306 din 8 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, îndreptată prin încheierea din 29 noiembrie 2012, s- au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii G.N., D.M., I.G., B.F. împotriva sentinţei penale nr. 258 din 09 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Curtea de apel a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi în fond, printre altele, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M. zis „P." la pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A făcut în cauză aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. deduce prevenţia inculpatului D.M. de la 13 iunie 2011 la 12 iulie 2011.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.G. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În conf. cu art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului I.G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei rezultante, conform art. 35 alin. (2) C. pen.
A făcut în cauză aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului I.G. de la 13 iunie 2011 la zi.
În baza art. 160balin. (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului I.G.
În baza art. 117 alin. (3) C. pen. a dispus expulzarea inculpatului I.G. de pe teritoriul României după executarea pedepsei.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.F., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
A făcut în cauză aplic. art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului B.F. de la 13 iunie 2011 la zi.
În baza art. 160balin. (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului B.F.
În baza art. 118 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea telefoanelor mobile găsite şi ridicate de la inculpaţii D.M., B.F., I.G., G.N. conform ordonanţei privind luarea măsurilor asigurătorii dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu modificările ulterioare conform procesului verbal din 22 august 2011, ora 9,00.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea rucsacului din material textil de culoare neagră utilizat de către inculpatul B.F. la transportarea drogurilor conform ordonanţei privind luarea măsurilor asigurătorii dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 28 iunie 2011.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul G.N. a sumelor de 1.800 euro şi 100 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar, a reţinut cu privire la inculpatul D.M. că probele dosarului confirmă fără dubiu că inculpatul D.M. a participat alături de inculpaţii G.N., I.G. şi B.F. în data de 12 iunie 2011 la vinderea cantităţii de 573,55 gr. cocaină pură, în concentraţie de 29,99%±2%, pentru suma de 36.000 de euro, din care 33.000 de euro s-au plătit la data constatării comiterii flagrante a infracţiunii de trafic ilicit intern de droguri de mare risc.
Instanţa de apel a apreciat că declaraţia investigatorului sub acoperire cu nume de cod „M.D.", contrazisă de inculpatul D.M., se coroborează cu declaraţia inculpatului G.N.
La fila 204 vol. I d.u.p. inculpatul G.N. a arătat următoarele: „La data de 12 iunie 2011, am venit de la Constanţa în Bucureşti cu un autoturism de culoare verde metalizat cu număr de înmatriculare din Franţa, întâlnindu-mă în Bucureşti cu un prieten de-al meu pe nume D.M., zis „P."
I-am spus lui D.M. că urma să fac o tranzacţie în Bucureşti, fără însă să-i spun despre ce este vorba.
I-am spus lui D.M. că trebuie să se întâlnească cu doi băieţi care vin din Olanda, după care să meargă să se întâlnească cu cei doi şi cu poliţistul de la Antidrog.
Iniţial D.M. nu a ştiut despre ce este vorba dar şi-a dat seama despre faptul că era vorba despre o tranzacţie cu cocaină atunci când poliţistul de la Antidrog a desfăcut pachetul în care se aflau drogurile, lăsat de către unul din cei doi cărăuşi veniţi din Olanda, respectiv pe bancheta din spate a maşinii cu care venisem, acesta aflându-se şi el în maşină alături de mine şi poliţist.
Astfel D.M. văzând pachetul cu prafuri desfăcut de poliţist pe bancheta din spate, l-a întrebat direct pe poliţist dacă este vorba de cocaină, iar acesta i-a răspuns afirmativ.
Pentru această intermediere cu cele 600 gr. cocaină, eu urma să câştig în jur de 1.300 de euro, din care urma să-l cinstesc şi pe D.M. cu o sumă pe care însă nu o stabilisem anterior".
În acest context,a considerat instanţa deapel, susţinerea apărării în sensul inexistenţei faptei de trafic intern de droguri de mare risc, atâta timp cât declaraţia investigatorului sub acoperire cu nume de cod „M.D." se coroborează cu declaraţia inculpatului G.N., precum şi cu a inculpaţilor I.G. şi B.F. date în cursul urmăririi penale, cât şi cu procesele verbale din 21 iunie 2011 întocmite de organele de cercetare penală, este fără fundament legal.
În schimb, Curtea a apreciat, raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului D.M., că o pedeapsă de 7 ani închisoare în condiţiile reţinerii circumstanţei atenuate prev. de art. 74 lit. a) C. pen., este în concordanţă cu scopul înscris în art. 52 C. pen., astfel că a admis apelul în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I.G. şi B.F., s-a constatat că pedepsele aplicate de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic, art. 3201 C. proc. pen. sunt nelegale, ca şi în cazul inculpaţilor G.N. şi D.M.
În atare situaţie, Curtea a procedat la o nouă reindividualizare a pedepselor ce au fost aplicate în conformitate cu art. 72 C. pen.
Având în vedere că inculpaţii I.G. şi B.F. sunt la primul conflict cu legea penală, Curtea a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., aşa încât a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile deduce judecăţii.
Referitor la schimbarea modalităţii de executare a pedepselor, respectiv aplicarea art. 861 C. pen., astfel cum s-a solicitat de către inculpaţii G.N., D.M. şi V.F., Curtea faţă de pedepsele stabilite acestora prin raportare la art. 72 C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. a procedat la respingerea acestui motiv de apel.
Potrivit art. 861 alin. (2) C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c).
Curtea a făcut şi aplicarea art. 118 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000 cu privire la confiscarea telefoanelor mobile găsite şi ridicate de la inculpaţii D.M., I.G. şi B.F., ca urmare a luării măsurii asigurătorii dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel cum a fost modificată prin procesul verbal din 22 august 2011.
De asemenea, a făcut aplicarea acestor dispoziţii şi cu privire la confiscarea rucsacului din material textil de culoare neagră utilizat de către inculpatul B.F. la transportarea drogurilor conform ordonanţei privind luarea măsurilor asigurătorii dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 28 iunie 2011.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii B.F., I.G. şi D.M.
Prin motivarea recursului şi concluziile orale ale apărării, recurentul inculpat D.M. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 10 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.
În susţinerea acestor temeiuri legale, în esenţă, s-a arătat că deşi instanţa de apel a admis prin încheierea de şedinţă din 25 iulie 2012 probele solicitate de inculpat, care erau relevante pentru soluţionarea cauzei, nu s-a pronunţat asupra lor.
Totodată, s-a considerat că instanţa de apel nu a făcut o completă şi judicioasă apreciere a probatoriului administrat, conţinutul mijloacelor de probă fiind incorect interpretat. Apărarea inculpatului a apreciat că singura probă reţinută de instanţa de fond ca dovedind vinovăţia inculpatului, respectiv declaraţia investigatorului sub acoperire D.M., nu se coroborează cu nici o altă probă, iar punctual, nici cu declaraţia inculpatului G.N., contrar celor reţinute de instanţă. In realitate, a subliniat apărarea, declaraţia inculpatului G.N. se coroborează cu cea a inculpatului D.M. care demonstrează fără echivoc că a aflat despre conţinutul cu droguri al pachetului când s-a urcat în maşină. S-a mai subliniat că, din convorbirea telefonică interceptată în seara flagrantului, rezultă doar că inculpatul G.N. i-a cerut inculpatului D.M. să-i facă un serviciu, respectiv să-i preia şi să-i conducă pe inculpaţii B.F., I.G. la o cafenea, aceştia din urmă declarând că nu l-au cunoscut pe D.M. până în seara flagrantului.
De asemenea, s-a solicitat ca, în cazul în care se reţine o participare minoră la comiterea faptei, să se facă aplicarea art. 861C. pen., cu aplicarea unei pedepse al cărei cuantum să reflecte lipsa antecedentelor penale şi gravele probleme de sănătate ale inculpatului D.M.
În concluzie, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., iar în subsidiar, întemeiat pe casare prev. de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., s-a solicitat achitarea inculpatului D.M., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Apărarea recurenţilor inculpaţi B.F. si I.G. au susţinut cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., în sensul că instanţa de apel, în mod nejustificat, a majorat pedepsele aplicate de prima instanţă, în condiţiile în care au fost simpli cărăuşi, inculpatul B.F. a colaborat cu organele de urmărire penală oferind informaţii despre furnizorul de droguri, iar inculpatul I.G. va continua şedinţele de consiliere psihologică după expulzarea din ţară, având deja sprijinul unei Fundaţii din Olanda, motive pentru care s-a apreciat că se justifică reţinerea circumstanţei prev. de art. 74 lit. c) C. pen.
S-a mai menţionat că instanţa de apel a reţinut circumstanţa prev. de art. 74 lit. a) C. pen., aşa încât se putea coborî pedeapsa sub minimul special de 1 an închisoare pentru infr. prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/200 şi 3 ani închisoare prev. pentru art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000.
Recurentul inculpat I.G. a mai invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. sub aspectul reţinerii calităţii sale de complice la comiterea faptelor pentru care a fost condamnat, subliniindu-se că a avut o complicitate morală care a constat în faptul că a acceptat să-l însoţească pe B.F. cunoscând că are droguri în rucsac, iar pe tot parcursul transportului, rucsacul în care s-a aflat cocaina, a fost asupra inculpatului B.F.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Având în vedere motivele de recurs scrise şi concluziile orale, se reţine că apărarea inculpatului D.M. a învederat că instanţa de apel a admis prin încheierea de şedinţă din 25 iulie 2012 probele solicitate de inculpat constând în audierea înregistrării convorbirilor, care erau relevante pentru soluţionarea cauzei, dar nu s-a pronunţat asupra lor.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 26 iulie 2012 (fiind eronat indicată data de 25 iulie 2012), Curtea de apel a încuviinţat cererea în probaţiune formulată de apărătorul ales al inculpatului D.M. constând în acte în circumstanţiere şi audierea înregistrării din mediu ambiental din momentul flagrantului. Ulterior, apărătorul ales al inculpatului, care a primit copii ale D.V.D.-urilor ataşate dosarului, a arătat, la termenul din 20 septembrie 2012, că în urma vizionării D.V.D. - urilor nu a fost identificat momentul flagrantului din 12 iunie 2011, iar procurorul de şedinţă a precizat că au existat autorizaţii pentru înregistrarea convorbirilor telefonice, dar momentul flagrantului nu a fost înregistrat audio/video. Totodată, Parchetul a comunicat instanţei de apel, prin adresa din 3 octombrie 2012, că la momentul sesizării prin rechizitoriu a Tribunalului Bucureşti, au fost trimişi suporţii optici (patru D.V.D.- uri) care conţin înregistrările comunicărilor telefonice autorizate în cauză, precum şi ale discuţiilor purtate în mediul ambiental la datele de 21 aprilie 2011, 31 martie 2011, 5 aprilie 2011 şi 13 mai 2011 (fila 111).
Prin urmare, înAlta Curte constată că instanţa de apel a avut în vedere, la pronunţarea soluţiei de condamnare a inculpatului D.M., conţinutul mijloacelor de probă reprezentate de declaraţia investigatorului sub acoperire cu nume de cod D.M., declaraţia inculpatului G.N. dată în faza de urmărire penală, procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală şi declaraţiile inculpaţilor B.F. şi I.G., care se coroborează între ele, fiind nefondată critica inculpatului D.M. că prima instanţă de control judiciar nu s-a pronunţat asupra unor probe administrate, în apel, situaţie care ar fi atras incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen, numai dacă, cumulativ, se considera că probele respective erau de natură a garanta drepturile inculpatului D.M. şi a influenţa soluţia procesului, aceste condiţii nefiind întrunite în prezenta cauză.
Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută să fie vădit contrară probelor existente la dosar.
Grava eroare de fapt vizează exclusiv discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul mijloacelor de probă, sau ignorarea unor aspecte evidente ce rezultă din probele administrate, cu consecinţa pronunţării altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
Sfera de acţiune a instanţei de recurs este astfel limitată, căci aceasta verifică modul în care probele se reflectă în soluţia pronunţată, mai precis, dacă există discordanţă între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, şi numai dacă se constată existenţa unei astfel de situaţii instanţa de recurs poate reaprecia materialul probator administrat în cauză.
Din această perspectivă, instanţa de recurs constată că soluţia de condamnare a inculpatului D.M. pentru infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., nu se datorează unei erori de fapt evidente, întrucât în sensul participării acestuia la săvârşirea infracţiunii sunt declaraţia investigatorului sub acoperire cu nume de cod D.M. - care a menţionat că D.M. şi G.N., prieteni, participau la vânzarea de droguri, că în ziua flagrantului din 12 iunie 2011, s-a întâlnit cu inculpatul D.M., B.F., I.G. şi G.N. pentru tranzacţia cu drogul de mare risc, că inculpatul D.M., aflat în autoturismul cu care s-au deplasat în zona B.V. din Bucureşti pentru a încasa banii pe droguri, ştia că pacheţelele aduse de cărăuşi conţineau cocaină şi a fost prezent când banii care reprezentau preţul drogurilor au fost lăsaţi în maşina inculpatului G.N.; declaraţia inculpatului G.N. - care a afirmat că i-a cerut inculpatului D.M. să se întâlnească cu doi băieţi care veneau din Olanda pentru că urma să facă o tranzacţie şi că inculpatul D.M. a constatat că în pacheţelele aduse din ţară este cocaină când acestea au fost desfăcute pe bancheta din spate a maşinii cu care se deplasau, precum şi că a existat o înţelegere ca inculpatul D.M. să primească o sumă de bani pentru ajutorul dat în realizarea tranzacţiei cu cele 600 gr. cocaină; declaraţiile inculpaţilor B.F. şi I.G. (cărăuşi) din care rezultă că potrivit înţelegerii telefonice cu inculpatul G.N., inculpatul D.M. a plătit contravaloarea cursei de taxi de la Autogara M. până la locul întâlnirii inculpaţilor cărăuşi cu G.N. şi investigatorul sub acoperire cu nume de cod D.M., pe bulevardul M., la un I.C.; procesul verbal din 12 iunie 2011 privind consemnarea seriilor bancnotelor care au compus suma de 33.000 euro; procesul verbal din 13 iunie 2011 întocmit de organele de urmărire penală referitor la supravegherea operativă şi prinderea în flagrant a recurentului inculpat D.M. în data de 12 iunie 2011; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 iunie 2011 al I.G.P.R. - L.C.A.P.D. prin care s-a constatat că drogul vândut reprezenta cantitatea de 484,76 gr. cocaină şi 88,79 gr. Cocaină.
În consecinţă, critica recurentului inculpat D.M. adusă soluţiei de condamnare şi, implicit, cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. sunt neîntemeiate.
Cu privire la critica inculpatului I.G., prin care a învederat că, în mod greşit, nu s-a reţinut prin hotărârea atacată că a participat în calitate de complice la comiterea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, instanţa de recurs consideră că aceasta nu poate fi analizată întrucât, ar însemna să se accepte posibilitatea ca un inculpat să susţină motive de recurs prin care să-şi agraveze situaţia în propria cale de atac, ceea ce ar fi contrar principiului non reformatio in pejus reglementat de art. 385/8 C. proc. pen., în cauză nefiind promovat recurs în defavoarea acestui inculpat. Se are în vedere că recurentul inculpat I.G. a solicitat, în primă instanţă, judecarea în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., ceea ce înseamnă că a recunoscut situaţia de fapt aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu, cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţinile comise.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Din perspectiva acestui caz de casare, instanţa de recurs consideră că nu sunt întemeiate criticile recurenţilor inculpaţi prin care au susţinut că instanţa de apel nu a realizat o justă individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate.
Pedepsele stabilite a fi executate de către inculpaţii D.M. - 7 ani închisoare, B.F. - 8 ani închisoare şi I.G. - 8 ani închisoare, exprimă conjugat toate criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen, respectiv împrejurarea că faptele au fost comise de trei sau mai multe persoane împreună (respectiv recurenţii inculpaţi împreună cu inculpatul G.N.), situaţie care se încadrează circumstanţei legale prev. de art. 75 lit. a) C. pen., că drogul ce face obiectul material al infracţiunilor este din categoria drogului de mare risc - cocaină, că a fost traficată o cantitate însemnată de astfel de drog, de aproape 600 gr., că inculpaţii şi-au coordonat acţiunile pentru reuşita activităţii infracţionale, context faptic în care datele ce caracterizează persoana acestor inculpaţi (ca starea de sănătate precară, lipsa antecedentelor penale, integrarea într-un program de consiliere psihologică), nu sunt în măsură a determina reducerea cuantumului pedepselor aplicate. Se mai remarcă faptul că, deşi inculpaţii B.F. şi I.G. au optat pentru judecata în procedura pledoariei de vinovăţie, această atitudine procesuală nu poate justifica reaprecierea cuantumului pedepsei aplicate întrucât au săvârşit două infracţiuni în concurs, dintre care una cu grad ridicat de pericol social, având un element de extraneitate, prin transportul drogurilor din Olanda şi introducerea lor pe teritoriul ţării.
În consecinţă, Înalta Curte nu a identificat circumstanţe atenuante relative la atitudinea inculpaţilor după săvârşirea infracţiunilor, care să impună reţinerea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen., iar circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., aplicată de instanţa de apel, vine în concurs cu circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., aşa încât se apreciază că instanţa de apel a realizat o justă individualizare a pedepselor stabilite care, în raport de cuantumul acestora, nu oferă decât posibilitatea legală a executării în stare de detenţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respige, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.F., I.G. şi D.M. împotriva Deciziei penale nr. 306 din 8 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor B.F. şi I.G. durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 iunie 2011 la 15 mai 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă pentru inculpatul I.G. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la cererea apărătorului ales al inculpaţilor B.F. şi I.G., avocat G.A., de scutire de la plata amenzii judiciare aplicate prin încheierea de la termenul de judecată din 20 martie 2013, în conformitate cu prevederile art. 199 C. proc. pen. instanţa de recurs va admite cererea formulată şi va dispune scutirea avocatului ales de la plata amenzii judiciare în sumă de 1.000 lei, constatând că s-a justificat lipsa de la termenul din 20 martie 2013 cu înscrisul care dovedeşte că, în acea zi, avocatul a fost prezent, în intervalul orar 11,30-18,00, la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a asigura asistenţa juridică în cauza 17784/3/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă pentru inculpatul I.G. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.F., I.G. şi D.M. împotriva Deciziei penale nr. 306 din 8 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor B.F. şi I.G. durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 iunie 2011 la 15 mai 2013.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă pentru inculpatul I.G. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Admite cererea formulată de avocat G.A. şi dispune scutirea acesteia de plata amenzii judiciare în sumă de 1000 lei, aplicată prin încheierea de şedinţă din data de 20 martie 2013.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1611/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1749/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
